Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Intr-o situatie extremala veti avea nevoie de orice picatura de energie,unica sursa fiiind
alimentele.Resursele naturei va pot salva in orice caz,doar trebuie sa stii cum sa le folosesti.Am citeva
recomandari in cazul dat,unele mai importante ,altele mai putin dar este o regula principala:
ADAPOST
Adapostul trebuie sa te protejeze de la ploaie ,soare ,vint ,te ajuta sa supravietuiesti;-in unele parti ai
lumii ai nevoie de adapost mai mult decit de hrana sau apa.
De exemplu expunerea indelungata la frig poate cauza oboseala sau slabiciune,iar o persoana slabita nu
are dorinta de a supravietui.
Cea mai comuna greseala in constructia adapostului este ca il faci prea mare si caldura corpului nu
reuseste sa-l incalzeasca;
un adapost trebuie sa fie destul de larg sa te protejeze dar trebuie sa fie totodata si destul de mic ca sa
conserve caldura corpului tau,mai ales in zone climaterice reci.
Tipurile de adapost difera dupa locul in care te afli de pilda, la arctic sau in desert,in jungla sau in
paduri ,de fiecare data construiesti altceva;
-difera totodata si de anotimp,iarna in zapada sau vara in caldura sunt atitea tipuri de adapost cite tipuri
de anotimp.
Importanta focului.Tipuri de foc .Metode si unelte de aprindere a focului
Omul modern nu apreciaza focul .Focul in decursul istoriei a devenit mai mult un instrument ucigas decit
salvator.In zorii civilizatiei umane focul era cel mai important lucru in viata omului,pierderea focului era o
tragedie pentru trib si se pedepsea cu moartea cel ce trebuia sa aiba grija de foc , si esua.
Principiul de aprindere a focului este sa incepi cu crengi mici si subtiri, trecind treptat la mai mari.La
inceput aprinzi hirtie,coaja de copac uscata,muschi sau crengi de brad,pe un timp scurt ele dau o flacara
puternica de la care se aprind crengile de 3-5 mm.grosime si apoi cele mai groase.Secretul e sa pui
lemnele treptat de la cele mai mici la cele mai mari.Hirtia sau crengile se aprind de jos in sus ,nu
invers ,pentru ca focul se raspindeste greu de sus in jos.
In dependenta de cum sint aranjate crengile si de scop focurile pot fi impartite in citeva tipuri:
cu fum
cu jar
cu flacara
Focul cu jar se foloseste pentru uscatul hainelor,incalzirea si pregatirea hranei;cel cu flacara pentru
lumina si pregatirea hranei si cel cu fum se foloseste pentru semnalizare.Impartirea in tipuri este
relativa,orice foc il poti transforma in foc cu fum daca arunci pe el iarba sau crengi verzi,daca la un foc cu
jar maresti distanta dintre lemne il transformi il transformi in foc cu flacara mare,etc.
ARME
Cutitul este regele armelor,fara cutit nu exista supravietuire,cu ajitorul unui cutit bun poti face totul sau
aproape totul;poti construi adapost ,poti face arme ,poti sa te aperi sau poti sa vinezi, fara el esti un om
mort in salbaticie ;deci daca nu ai lucrul cel mai important sa stii sa faci unul din materiale care se
gasesc in jurul tau .
Sticla ,cutie de conserve,piatra tare,os,bucati de metal toate sunt posibile materiale la viitorul tau
cutit.Eu personal(maramuresan fiind)nu plec nicaieri fara unul in buzunar
Nu ti-as putea de numele exact a-l cutitului ideal,dar sint citeva cerinte ; un cutit trebuie sa fie:
REZISTENT
MARE
ASCUTIT
Daca mergi in munti pe mai mult timp ai nevoie de 2 cutite.Unul sa fie mare ,de tip macheta,care sa
inlocuiasca toporul si unul de dimensiuni mai mici,pentru curatat de cartofi ,etc.
Fiecare as al supravietuirii pe situl sau isi lauda marfa lui sau marfa firmei cu care are contract sa
reclameze .Optiunile de la Bowie american si pina la macheta te pot incurca usor.NU INTOTDEAUNA
PRETUL MARE ARATA LA O MARFA DE CALITATE.Sunt citeva criterii in alegerea unui cutit:lungimea
lamei,briceag sau lama stabila in miner,tais dublu sau nu,metalul din care este facut(Otel,titan
,nefierose,etc)
Importanta este si prima dragoste,daca nu ti-a placut cind l-ai vazut nu astepta sa -ti placa pe urma
,daca da, cumpara-l.
Cutitul pe care l iei cu tine n salbaticie este cel mai nepretuit obiect care l posezi. ndiferent de natura
excursiei pe care o faci, ntotdeauna trebuie sa ai asupra ta un cutit. Acesta poate fi folosit n diferite
situatii, nu numai n situatii extreme.
Natura termenului este un alt factor important ce influeneaz sansele de supravieuire ale militarului n
mediul montan. Diferentele mari de nivel,terenul accidentat acoperit de vegetaie deas, specifice
mediului montan,ngreuneaz mult deplasarea. Deplasarea n mediul montan presupune existena
permanent a riscului de accidentare. Entorsele, luxaiile si fracturile membrelor sunt cele mai frecvente.
De asemenea, observarea si orientarea sunt mult ngreunate. Acestea pot determina ntrzieri n
deplasarea
militarilor, precum si rtcirea. Lipsa reperelor pentru orientare poate cauza frustrare si iritare, iar aceste
stri negative contribuie la nruttirea situaiei militarului. De aceea, pentru a supravieui n mediul
montan, militarul trebuie s respecte cteva reguli:
Nu ti construi adpost pe vi!: asa cum am mai mentionat, vremea n mediul montan se poate
schimba extrem de rapid, iar formarea unor torente n urma precipitaiilor te poate surprinde;
Deplaseaz-te pe linia de cot!: ncearc s stai pe aceeasi altitudine pentru a-ti usura
deplasarea.Orice situatie de supravietuire implic procurarea hranei si a apei. Mediul montan caracteristic
zonelor temperate si tropicale ofer destule oportunitti de procurare a hranei si apei. Cu toate acestea,
militarul trebuie s fie precaut atunci cnd alege o anumit plant sau un animal pentru a se hrni.
Majoritatea factorilor nocivi dispar o dat cu fierberea sau gtirea lor la foc. Totusi, exist toxine care nu
dispar o dat cu fierberea (vezi ciupercile) si acestea pot pune n pericol viaa si sntatea militarului. O
plant consumat de animale nu este un indiciu obligatoriu c ar fi comestibil i pentru om. Pentru a fi
sigur c hrana este comestibil, aceasta trebuie gtit foarte bine. nainte de a o consuma, militarul
trebuie s deguste hrana si s astepte cteva minute pentru a vedea dac exist reactii adverse, dup
care poate trece la consumarea acesteia. Apa este de preferat s fie fiart nainte de a fi consumat.