Capitolul X: ACTIVITATEA DE PRODUCTIE

X.1. Introducere n teoria productiei

Notiunea de productie se utilizeaza n vorbirea curenta si n literatura de

specialitate cu sensuri diferite.
n sens larg, prin productie se ntelege orice combinatie de factori de
productie. De cele mai multe ori se pune semnul egalitatii ntre productie si activitatea
ntreprinderii ntruct exercitarea mai multor functiuni ale ntreprinderii necesita
combinarea factorilor de productie.
n notiunea de productie se includ si alte activitati legate de aceasta. n aceasta
acceptiune, productia cuprinde:
aprovizionarea ntreprinderii cu factori de productie (inputuri);
asigurarea personalului cu mijloacele de productie necesare;
transportul si stocarea materiilor prime si ale produselor;
producerea bunurilor materiale;
desfacerea produselor;
administrarea si controlul acestor activitati.

ntreaga gama de activitati de care depinde obtinerea productiei utilizeaza

combinatii diferite de factori de productie si creeaza valoare.
n sens restrns, notiunea de productie cuprinde:
activitatile de obtinere a materiilor prime;
productia de semifabricate si produse finite.

n sensul cel mai restrns, prin productie se ntelege procesul de prelucrare a

materiei prime, respectiv obtinerea bunurilor industriale si agricole. n vorbirea
curenta, n cadrul ntreprinderilor productive nu se includ ntreprinderile de servicii (de
comert, de transporturi, banci etc.). Dar aceasta sfera este mult prea ngusta pentru a fi
acceptata n epoca moderna.
Conceptul de productie se refera la o varietate de activitati care asigura
obtinerea bunurilor si serviciilor destinate pietei . Desfacerea propriu-zisa a
produselor si finantarea nu sunt incluse n notiunea de productie. Dar o serie de
activitati asigura valorificarea productiei, cum ar fi: depozitarea, transportul intern,
administrarea acestor activitati si controlul lor. Stocarea, de pilda, se regaseste n
cadrul activitatii de productie atunci cnd este vorba de stocurile de materii prime, iar
n domeniul desfacerii atunci cnd este vorba de produsele finite ce urmeaza sa se
vnda pe piata. Acelasi lucru se ntmpla si n cazul transportului, atunci cnd
productia presupune si activitati de transport al materiilor prime, dar si activitati de
desfacere atunci cnd are loc transportul produselor finite.
Teoria productiei are un mare rol n analiza ofertei ntreprinderilor, a
carei abordare este necesar a se face n plan tehnic, economic si social .
Abordarea ofertei n plan tehnic are n vedere relatiile tehnice dintre nivelul
productiei si factorii de productie implicati n obtinerea produselor si a serviciilor.
Productia este rezultatul relatiilor input-proces-output (intrari de factori de productie -
proces de productie - iesiri de produse finite si servicii). Nivelul si calitatea
outputurilor sunt influentate de inputuri si de procesul de combinare a factorilor de
productie n cadrul tehnologiilor stabilite.
Abordarea ofertei n plan economic presupune studierea productiei sub
raportul costurilor de productie aferente produselor si serviciilor, ca si a
profitului. Un nivel optim al acestora caracterizeaza oferta competitiva a
ntreprinderii.
Abordarea ofertei n plan social vizeaza raporturile interumane din cadrul
ntreprinderii, raporturi care nu tin numai de un domeniu al tehnicii, ci reflecta faptul
ca ntreprinderea este un organism economico-social. n ultimele decenii, problematica
relatiilor interumane din cadrul firmelor a dobndit un loc important n activitatea de
management, ntruct este un factor esential de crestere a productivitatii muncii si a
profitului.
Esenta teoriei ofertei competitive o constituie maximizarea profitului
ntreprinderii si raporturile acesteia cu piata.
Problematica productiei si a pietei poate fi abordata pe termen lung si pe
termen scurt. Pe termen lung se poate previziona o mare variatie a productiei, n
componentele: nivelul, costurile, calitatea produselor si profitul obtinut. Pe termen
scurt, n conditiile folosirii acelorasi masini si utilaje, nivelul productiei variaza n
functie de variatia numarului de muncitori, cantitatea de materii prime, energie etc.
(factorii variabili). ntruct pe termen scurt avem importante elemente ale productiei
sub forma de factori ficsi, tehnologia este relativ stabila, iar variatia productiei, a
costurilor si a profitului este mai redusa. Avnd n vedere cerintele pietei, gradul de
dotare, exprimat de nzestrarea tehnica si de marimea suprafetei productive,
ntreprinderea poate sa obtina un nivel maxim al productiei n conditiile unui anumit
proces tehnologic. Acest nivel al productiei poate fi numit productia maxima
posibila.
Adaptarea activitatii ntreprinderii la cerintele pietei se face n mod diferit pe
termen scurt si pe termen lung. Uneori deciziile de modificare a nivelului productiei se
iau la termene foarte scurte, n timpul anului.
Atunci cnd ntreprinderea ia decizii cu privire la activitatea sa este
confruntata cu numeroase restrictii, impuse de concurenta, clienti, de natura n
general. Restrictiile impuse de natura sunt importante deoarece sub influenta
factorilor naturali nu orice combinare de inputuri conduce la obtinerea unui output
dorit. Deciziile tehnice urmaresc cea mai buna combinatie de inputuri pentru
obtinerea outputului dorit.
Inputurile procesului de productie sau factorii de productie se pot clasifica n
trei categorii mari: pamntul, munca si capitalul. Bunurile de capital sunt inputuri care
la rndul lor reprezinta outputuri ale altor firme. Inputurile si outputurile firmei sunt
considerate variabile economice de tip flux, adica marimi care exprima starea la un
moment dat, spre deosebire de variabilele de tip stoc a caror marime cumuleaza efectul
mai multor perioade de timp.
Restrictiile impuse de natura fac parte din categoria restrictiilor tehnice. Numai
anumite combinatii de inputuri permit producerea unei cantitati date de output, iar
firma trebuie sa elaboreze planuri de productie tehnic realizabile. Cel mai
simplu mod de a descrie planurile de productie realizabile consta n a ntocmi lista
tuturor combinatiilor de inputuri si outputuri care sunt realizabile din punct de vedere
tehnic. Multimea acestor combinatii se numeste multime de productie, care
reprezinta totalitatea deciziilor de productie pe care firma le poate adopta. Dat fiind
faptul ca inputurile constituie un efort sau un cost pentru firma este logic sa
consideram ca n multimea de productii sunt incluse numai outputurile maxim
posibile, ce pot fi obtinute cu o combinatie data a inputurilor (fig.10.1.).

Fig.10.1. Multimea productiilor unei ntreprinderi (firme)

Daca, de exemplu, multimea de productii a unei firme este cea din figura 10.1,
rezulta ca numai punctele situate pe frontiera superioara a multimii hasurate vor
corespunde outputului maxim, deci numai punctele situate pe aceasta frontiera vor
constitui multimea de productie a firmei. Functia care descrie frontiera multimii de
productie a firmei se numeste functie de productie a firmei . Aceasta masoara
outputul maxim posibil pornind de la inputul dat (sau o combinatie de inputuri).
Functia de productie descrie deci sintetic tehnologia de productie a firmei .
Pornind de la modelul de comportament al producatorului, care urmareste
maximizarea profitului sub restrictiile date de functia de productie, se poate determina
oferta, costurile atasate (total, mediu, marginal), corelatiile ce se stabilesc ntre
diferitele categorii de costuri, proportia n care se pot substitui ntre ei factorii de
productie, conditiile de optimalitate pentru maximizarea productiei sub restrictii de
cost sau de minimizare a costului pentru o productie fixata, precum si alte relatii dintre
variabilele economice care descriu procesul de productie a firmei. Toate aceste
probleme fac obiectul de studiu al altor discipline, astfel ca nu le vom detalia aici
(economiile de ramura, modelarea economica etc.).

X.2. Continutul si formele planificarii productiei

Fundamentarea deciziilor de productie, pe baza considerentelor anterioare,

impune ca ntreaga activitate curenta si de perspectiva a ntreprinderii sa fie gestionata
n asa fel nct sa se transpuna n practica obiectivele stabilite (fig.10.2.). Aceasta se
realizeaza prin procesul de planificare. Planul concretizeaza strategia ntreprinderii
si contine indicatori sintetici si detaliati ai ntregii activitati de productie
desfasurate.
 Obiective Bani Previzionarea dezvoltarii pe termen lung

STRATEGIA DE PRODUCTIE

Termen lung
Programul de productie
Investitii n Personalul specializat Aprovizionarea
infrastructura pentru productie

Bugetul anual
Previziuni
comerciale

Stoc de produse finite

Termen scurt
Programul de
productie

Programul de
Stoc de semifabricate
(componente) aprovizionare

Directii (decizii)
Comenzile furnizorilor pentru alte activitati

Fig. 10.2. Gestiunea activitatii de productie

Activitatea de planificare are un caracter complex, iar planul de productie este

flexibil si adaptabil la cerintele pietei. Planificarea productiei depinde de orizontul de
timp, specificul obiectivelor cuprinse n plan, modul de ntocmire a planului, gradul de
detaliere al acestuia.
Dupa orizontul de timp, planificarea productiei poate fi: de perspectiva,
curenta si operativa.
Planificarea de perspectiva are ca obiect elaborarea planului pe termen mediu
si lung, cu repartizarea principalilor indicatori pe ani. n cadrul planificarii de
perspectiva se asigura realizarea ritmurilor de dezvoltare a productiei, nfaptuirea
obiectivelor strategice, introducerea mecanizarii proceselor tehnologice. Planificarea
de perspectiva concretizeaza strategiile de dezvoltare si schiteaza liniile principale de
dezvoltare pe o perioada viitoare, asigurndu-se perspectiva dezvo ltarii ntreprinderii.
Planurile de perspectiva sunt fundamentate pe prognoze privind cerintele pietei. n cele
mai multe cazuri, acestea iau forma planului de afaceri si vizeaza o investitie pentru
care se fac mprumuturi la banci.
Planificarea curenta, spre deosebire de cea de perspectiva, precizeaza pentru o
perioada de un an sau mai putin indicatorii care rezulta din planificarea de perspectiva.
Prin planurile curente care se elaboreaza se concretizeaza si se mbunatatesc
indicatorii stabiliti prin planurile de perspectiva.
n practica se poate folosi si o planificare pe termen mediu, care se poate referi
la un orizont de timp cuprins ntre 1-5 ani. Nu se poate stabili cu exactitate numarul de
ani pentru planificarea de perspectiva si curenta. Planificarea de perspectiva se refera
la perioade cuprinse ntre 3-7 ani, iar n anumite cazuri si pentru anumite tipuri de
ntreprinderi, de peste 7 ani.
Planificarea operativa sau programarea productiei este acea parte a
planificarii interne care se ocupa cu elaborarea de planuri de activitate pe subunitati
organizatorice (sectii, ateliere, ferme, sectoare, locuri de munca), pe perioade scurte de
timp (luna, decada, zi, schimb). Aceasta concretizeaza si asigura ndeplinirea
indicatorilor prevazuti n planul de dezvoltare al ntreprinderii, asigurnd coordonarea
desfasurarii productiei, sincronizarea tuturor verigilor de productie pna la locurile de
munca, astfel nct ntreaga activitate productiva sa se desfasoare n mod ritmic.
Pentru planificarea productiei ntreprinderii este necesar sa se aiba n
vedere o serie de cerinte de baza si sa se aplice o metodologie specifica de
ntocmire a planului . Aceste cerinte sunt:
includerea n nomenclatorul de fabricatie a unor produse cu caracteristici
calitative superioare, prin acordarea unei atentii deosebite procesului de
asimilare n fabricatie a unor produse noi, cu parametri tehnici si economici
superiori;
fabricarea unor asemenea produse care sa asigure o folosire rationala a
resurselor materiale, pe baza unor consumuri specifice minime;
analiza variantelor posibile de nomenclatoare de produse si selectarea
acelor produse care raspund cel mai bine criteriilor de eficienta economica
si cerintelor pietei;
adncirea, n limite rationale, a specializarii ntreprinderii n fabricarea
anumitor produse si perfectionarea legaturilor de cooperare cu alte
ntreprinderi.

Informatiile principale necesare elaborarii planului de productie sunt:

nomenclatorul de produse, cantitatea, calitatea, termenul, fondul de marfa
pentru vnzare;
date cuprinse n programul de pregatire a fabricatiei;
date cu privire la punerea n functiune de noi capacitati de productie;
normativele duratei ciclului de productie pentru diferite subunitati si sectii;
prevederile contractelor economice;
normativele de consum specific si cheltuieli, personalul, fondul de salarii
etc.
 Elaborarea planului de productie al unei ntreprinderi presupune parcurgerea
urmatoarelor etape mai importante:
1. Precizarea nomenclatorului de produse de fabricat. n vederea evitarii
prevederii prin plan a unor produse care nu au desfacerea asigurata se impune ca
productia destinata pietei interne sa fie contractata pna la definitivarea planului pentru
anul urmator, iar pentru productia destinata exportului sa se ncheie contracte ferme,
contracte cadru, contracte de lunga durata, comenzi sau conventii care sa asigure
certitudinea desfacerii produselor.
2. Stabilirea sarcinilor de plan calendaristic. n cadrul acestei etape a
elaborarii planului se stabilesc termenele de fabricatie a diferitelor produse pe
trimestre si se defalca executarea acestora pe subunitati de productie (sectii, ateliere
etc.).
3. Determinarea stocurilor de productie neterminata (produse, lucrari si
servicii n curs de executie). La determinarea acestora se are n vedere necesitatea
asigurarii unei activitati nentrerupte, ritmice a ntreprinderii.
4. Stabilirea capacitatii de productie presupune compararea productiei
planificate cu marimea capacitatii de productie si planificarea gradului de folosire a
acestora.
5. Elaborarea masurilor tehnico-organizatorice pentru realizarea productiei
planificate de catre diferite subdiviziuni ale ntreprinderii; cu aceasta ocazie, o atentie
deosebita se acorda lichidarii locurilor nguste.
6. Organizarea controlului sistematic asupra ndeplinirii indicatorilor
"Productia fizica" si "Productia marfa vnduta si ncasata". Totalitatea obligatiilor
asumate pe baza de contracte formeaza portofoliul de comenzi , comenzi care sunt
supuse unei urmariri permanente pe produs si pe fiecare beneficiar.
ntreprinderile pot sa-si modifice planul de productie, n cazul n care
beneficiarii renunta la contractele ncheiate sau n cazul lipsei de comenzi, introducnd
n fabricatie produse si sortimente care au desfacerea asigurata.

Planul de productie a ntreprinderii cuprinde doua sectiuni:

- sectiunea "Productia n unitati fizice";
- sectiunea "Productia n unitati valorice".

Exprimarea productiei n unitati fizice ocupa un loc important n planul de

productie. Productia n unitati fizice este definita printr-un ansamblu de indicatori care
precizeaza volumul productiei pe produse si grupe de produse, exprimat de regula n
unitati naturale si natural-conventionale.
Sectiunea "Productia n expresie fizica cuprinde nivelul (cantitatea) din
fiecare grupa de produse si sortimente ce urmeaza a se executa n perioada de plan. n
cadrul acestei sectiuni de plan produsele se prevad conform nomenclatorului unic de
clasificare - pe produse si servicii, n unitati de masura naturale adecvate, conform
STAS-urilor, normelor interne sau altor acte normative.
n cazul n care o grupa de produse este relativ eterogena, nivelul planificat
pentru aceasta grupa se exprima n unitati natural-conventionale si se determina cu
relatia:
 n
Pk Pi C ki , n care:
i 1

P k - volumul productiei la grupa de produse k, exprimat n unitati natural-

conventionale;
n - numarul total de subgrupe omogene de produse care compun grupa eterogena k;
P i - volumul productiei la produsul i exprimat n unitati naturale;
Cki - coeficientul de transformare n unitatile conventionale.

Coeficientul de transformare din produsul real i n echivalenta se face pe baza

manoperei specifice si care se poate determina cu urmatoarea relatie de calcul:
mi , n care:
C ki
mk
Cki - coeficientul de echivalenta a unitatii de produs i n unitati de produs k;
mi - manopera pe unitatea de produs i;
mk - manopera pentru unitatea de produs etalon k.
Productia n unitati naturale are o mare importanta pentru activitatea
ntreprinderilor. Prin aceasta se concretizeaza ritmurile si orientarile dezvoltarii
productiei si modificarile din structura activitatilor si se asigura planificarea folosirii
rationale a capacitatilor de productie si a cresterii gradului de valorificare a materiilor
prime si a materialelor.
ntruct productia n unitati naturale reflecta n modul cel mai concret sarcinile
cantitative ale dezvoltarii ntreprinderii, aceasta exprimare se foloseste pentru
urmarirea si conducerea operativa a productiei, pentru jalonarea dezvoltarii n
perspectiva si pentru determinarea dinamismului economic si a mbunatatirii structurii
produselor.
Adeseori, pentru fabricarea unor produs e de mare complexitate, ntreprinderile
recurg la actiuni de cooperare n productie cu diversi parteneri. n acest scop se
ntocmeste "Programul de cooperare n productie" anexat planului de productie, prin
care se stabileste n mod concis legatura dintre ntreprindere si celelalte ntreprinderi
care concura la fabricarea diferitelor produse. Putem distinge trei forme de
cooperare:
cooperarea pe produs are loc n situatia n care anumite ntreprinderi, denumite
"conexe", livreaza produse finite unei ntreprinderi ce le foloseste pentru
executarea unor produse complexe. Asa de pilda, o uzina constructoare de motoare
livreaza, n cadrul legaturilor de cooperare, motoare unei uzine constructoare de
avioane, de autobuze etc.;
cooperarea pe piese reprezinta acea forma de cooperare n care anumite
ntreprinderi conexe livreaza unei alte uzine utilizatoare anumite piese si ansamble.
Din aceasta categorie fac parte, de exemplu, livrarile de pistoane, segmenti,
radiatoare etc., pentru ntreprinderile care fabrica automobile si tractoare;
cooperarea tehnologica are loc cnd o ntreprindere executa anumite operatii
tehnologice sau lucrari altor ntreprinderi folosind excedentele de capacitate la
diferitele grupe de utilaje.
 Sectiunea de plan "Productia n expresie valorica" prezinta o mare
importanta economica deoarece asigura dimensionarea valorica a volumului productiei
ce urmeaza a se executa, n conditiile n care productia are o structura eterogena si un
anumit grad de complexitate. Exprimarea valorica permite cuantificarea proceselor si
fenomenelor economice, avnd un grad ridicat de generalitate.
Planificarea valorica trebuie sa asigure dimensionarea indicatorilor valorici ai
productiei ntreprinderii, cum sunt: cifra de afaceri, productia marfa, cheltuieli de
productie, valoarea productiei totale, valoarea adaugata, profitul etc. Acesti indicatori
permit urmarirea n dinamica a productiei la nivel de ntreprindere, holding etc. n
conditiile unei mari diversitati a nomenclatorului de produse destinate vnzarii pe piata
(productia marfa).
a) Productia marfa (PM) cuprinde urmatoarele elemente:
- valoarea produselor finite (Pf) care se vor livra n afara;
- valoarea prelucrarii materiei prime si a materialelor clientilor (Pc);
- valoarea semifabricatelor din productia proprie destinate livrarii (Siv );
- valoarea obiectivelor pe plan tehnic, care se vor termina si sunt destinate
valorificarii (Pt );
- valoarea lucrarilor si serviciilor cu caracter productiv care se vor executa sau preda
altor unitati (LI).
PM- P f + P c + Siv + P t + LI
n productia marfa se includ si piesele de schimb care se reconditioneaza,
valoarea produselor executate pentru ntreprindere la domiciliu, lucrari executate n
sectorul propriu de investitii etc. (tabel 10.1).
Cifra de afaceri este un indicator economic care comensureaza si exprima
cuantumul veniturilor din activitatea de exploatare (de baza) a ntreprinderii ntr-o
anumita perioada de timp. Cifra de afaceri cuprinde veniturile din diferite acte de
comert: vnzari de produse finite, semifabricate, marfuri, executarea de lucrari si
servicii catre terti.
Cifra de afaceri cuprinde: valoarea produselor, marfurilor, lucrarilor si
serviciilor efectiv expediate catre clienti (facturate).
c) Valoarea productiei totale (Vpt) exprima sub forma valorica volumul
productiei industriale sau agricole pe o anumita perioada. Se calculeaza dupa metoda
de ntreprindere, incluznd componentele productiei marfa la care se adauga, prin
exceptie de la metoda de ntreprindere, urmatoarele elemente:
- cresterea sau descresterea stocurilor de semifabricate (S2 -S1 );
- valoarea unor produse, semifabricate, piese de schimb, SDV-uri destinate
consumului intern productiv (Cip );
- valoarea reparatiilor capitale la utilajele proprii si ale mijloacelor de transport
proprii, efectuate n regie (Rkr);
- valoarea reparatiilor curente si ntretinerii masinilor si utilajelor, executate n regie
(RI);
- valoarea materiilor prime si a materialelor primite de la clientii interni (M).
 Tabelul 10.1.
Fundamentarea valorii productiei marfa industriala pe baza productiei fizice n
anul(*
Anul Anul Anul Cresterea
Nr. Denumirea UM Anul de urmator 4
x100
crt. realiz. Plan Prelim. plan celui 3

de plan
A B C 1 2 3 4 5 6
1 Valoarea productiei
marfa, d.c.:
1.1. Produsultotal, d.c:
- productia fizica marfa
- pretul mediu
- valoarea
1.2. Produsultotal d.c:
- productia fizica marfa
- pret mediu
- valoarea
2. Valoarea celorlalte
elemente componente ale
valorii productiei marfa a
ntreprinderii industriale,
d. c.:
2.1. -valoarea elementelor
specificate prod. marfa a
ntrep. ind. d.c:
2.1.1 -valoarea prelucrarii
materiilor prime si
materialelor clientilor
interni
2.1.2 -valoarea semifabricatelor
din productie proprie
livr ate
2.1.3 -val. lucrarilor si serv. cu
caracter industrial
efectuate pt. alte unitati,
pt. sect. de investitii sau
alte sect. neproductive
2.1.4 -val.obiectivelor de plan
tehnic terminate si valorif.
de unitate
3 Valoarea productiei marfa
nespecificate a ntrep.
industriale
 4 Valoarea productiei marfa
industriale a organizatiilor
proprii de constructii
montaj
5 Valoarea productiei marfa
industriale a atelierelor din
cadrul scolilor si liceelor
*) Preluat dupa Constantin Barbulescu si colab., Managementul productiei industriale, ASE,
1994.

Formula de calcul este urmatoarea:

Vpt- PM + (S2 -S1) +/- (N2 -N1 ) + Cip +/- Rkr + RI +M.

d) Cheltuielile de productie sunt formate din: cheltuielile materiale (materii

prime, energie, combustibil, reparatii, amortizare etc.), cheltuieli cu personalul (salarii,
CAS, sporuri etc.), cheltuieli indirecte, cheltuieli financiare (diferente de curs valutar,
dobnzi), alte cheltuieli privind impozitele si taxele.

Cheltuieli directe Cheltuieli

Cheltuieli Cost producer variabile
dupa natura Cheltuieli
lor Cheltuieli fixe
indirecte ce pot fi privind activitatea
economica Cost repartizate rational normala
operaional
-Operaionale (de
-Investiionale
Cheltuieli Alte cheltuieli Cheltuieli fixe
expluatare privind
-Financiare ) generale de indirecte
subactivitatea
-Exceptionale administratie nencorporabile n
-Impozit pe costuri Cheltuieli cu
profit rebuturile
Cheltuieli:
Investiionale
- Financiare Cheltuieli
-Exceptionale comerciale
-Impozit pe
profit

Fig. 10.3. Clasificarea cheltuielilor ntreprinderii dupa diverse destinatii

e) Un rol important n planificare l are determinarea stocului de productie n

curs de executie (neterminata). Productia neterminata cuprinde productia al carei
proces de fabricatie sau de montaj nu a fost terminat, avnd o situatie intermediara
ntre materia prima si produs fabricat sau ntre semifabricat si produs finit si care se
gaseste n curs de prelucrare, asteptare sau n faza de interoperatii. Acesta cuprinde si
valoarea materialelor intrate n fabricatie a caror prelucrare a nceput, valoarea
semifabricatelor si a pieselor n curs de fabricare sau montaj, ca si cheltuielile de
manopera aferente. Stocurile de productie neterminata au cel putin trei componente:
stocul de ciclu sau normal; stocul curent sau circulant; stocul de garantie sau siguranta.
Stocul de ciclu este stocul de productie neterminata aflat n fabricatie n diferite faze
ale procesului de productie. Stocul curent sau circulant asigura continuitatea
procesului de productie atunci cnd exista neconcordanta ntre capacitatile de
productie a diferitelor ateliere, sectii aflate pe ciclul tehnologic. Stocul de siguranta
este stocul minim care asigura desfasurarea continua a procesului de productie atunci
cnd au loc evenimente neprevazute.
f) Valoarea adaugata ( Va) este un indicator economic specific economiei de
piata, care exprima partea de valoare nou creata si adaugata produselor, marfurilor,
lucrarilor si serviciilor. Valoarea adaugata este contributia proprie a unei ntreprinderi.
Acest indicator se calculeaza ca diferente ntre valoarea bunurilor si serviciilor produse
(volumul global al activitatii) si valoarea consumurilor intermediare (consumurile
provenite de la terti). Consumurile intermediare sunt inputurile necesare productiei si
care, fie ca sunt incluse n produse n cursul procesului de productie (de exemplu stofa
din care s-a confectionat costumul), fie ca dispar, nu se vad n produsul finit (de
exemplu combustibilul consumat de masini, apa, energia termica si electrica etc.).
Consumurile intermediare cuprind materiile prime, materialele, semifabricatele etc.
cumparate de la alta ntreprindere, nsa nu si capitalul fix. n practica curenta se
ntlneste si notiunea de valoare adaugata la pretul pietei , care cuprinde impozitele,
taxele (taxa pe valoarea adaugata), elemente care nu constituie o contributie a
ntreprinderii la satisfacerea nevoilor consumatorilor si valoarea adaugata la costul
factorilor, care exclude impozitele.
n cadrul proceselor de analiza economica se utilizeaza notiunea de valoare
adaugata neta, indicator care exprima diferenta dintre valoarea adaugata bruta (Va) si
costul de capital fix (amortismentul activelor fixe).
Planul de productie al ntreprinderii se fundamenteaza pe principalii indicatori
sintetici prezentati mai sus si pe proiectarea capacitatilor de productie si a costurilor.

Proiectarea capacitatilor de productie utilizate

Capacitatea de productie exprima productia maxima ce se poate obtine ntr-o

anumita perioada de timp, pentru o anumita structura si calitate a productiei, n
conditiile folosirii depline, intensive si extensive, a mijloacelor fixe, potrivit celui mai
eficient regim de lucru si de organizare a productiei si a muncii. n planul de productie
al ntreprinderii nu este cuprinsa productia corespunzatoare folosirii integrale a
capacitatilor de productie. Gradul de folosire a capacitatii de productie depinde de o
serie de conditii interne si externe ale ntreprinderii.
Factorii care influenteaza marimea capacitatii de productie sunt:
marimea suprafetelor de productie si a parcului de utilaje.
normele tehnice de folosire a utilajului de productie si a suprafetelor, care
pot fi: norme de utilizare intensiva si extensiva.
 Norma de utilizare intensiva reflecta productia maxima ce se poate realiza n
unitatea de timp. Norma tehnica de utilizare extensiva exprima timpul de functionare
a diferitelor masini si utilaje sau timpul de folosire a suprafetelor de productie.
Marimea normelor de utilizare este influentata de factori, ca: nivelul de calificare a
personalului; tehnologia folosita; calitatea si structura materiilor prime; modul de
organizare a productiei.
Sortimentul de productie are o mare importanta n determinarea capacitatii de
productie. Daca acesta se modifica, apar modificari si n marimea capacitatii. Prin
urmare, capacitatea de productie este o marime dinamica.
Calculul capacitatii de productie porneste de la calculul capacitatii de productie
al fiecarui loc de munca, apoi a sectoarelor de productie, atelierelor, sectiilor si n final
a ntreprinderii luate n ansamblul ei. Se ia n considerare veriga conducatoare, aleasa
dupa doua criterii:
a) unitatea de productie cu ponderea cea mai mare n manopera;
b) unitatea de productie cu ponderea cea mai mare n structura valorica a
capitalului fix.

Pentru calculul capacitatii de productie n functie de marimea suprafetelor se

poate folosi urmatoarea relatie:
Cp = S ITd n care:
S - suprafata totala a verigii de productie, n m2 ;
I - indicatorul de utilizare intensiva;
Td - timp disponibil de folosire a suprafetelor de productie.

Indicatorul utilizarii intensive se calculeaza astfel:

Pv
I , unde:
Cs H S
P v - productia n perioada de vrf;
Cs - coeficientul numarului de schimburi din perioada de vrf;
H - numarul de ore de lucru ntr-un schimb din perioada de vrf.

Calculul capacitatii de productie la liniile de productie n flux se determina

astfel:

ds t
C plf , unde
T
Cplf - capacitatea de productie la o linie n flux;
ds - durata schimbului de lucru n minute;
t - timpul ntreruperilor reglementare;
T - timpul liniei n flux, n minute.

Gradul de folosire a capacitatii de productie se masoara cu ajutorul relatiei;

P
G fcp 100 , unde:
C p max
G fcp - gradul de folosire a capacitatii de productie;
P - productia prevazuta a se executa;
Cpmax- capacitatea de productie n functiune, exprimata n aceleasi unitati de masura ca
si productia.

Proiectarea costurilor de productie

Proiectarea costurilor de productie este esentiala pentru controlul asigurarii

competitivitatii ntreprinderii pe piata. Indicatorii de crestere folositi pentru
fundamentarea planului de productie pot fi urmatorii:
1. Cheltuieli la 1000 lei productie marfa, care se calculeaza astfel:
qi c pi
Ch p 1000 , unde:
qi pi

Chp - cheltuieli de productie la 1000 lei productie marfa exprimata n

pret de productie;
qi - cantitatea de productie pentru un produs i;
cpi - costul unitar al produsului i ;
pi - pretul unitar pentru produsul i.
2. Cheltuieli materiale la 1000 lei productie marfa (cifra de afaceri);
3. Cheltuieli la 1000 lei productie marfa aferente produselor reproiectate si
produselor noi asimilate;
4. Costul productiei marfa;
5. Cheltuieli comune ale sectiei de productie;
6. Cheltuieli generale ale ntreprinderii;
7. Costul unitar al produsului;
8. Calculul influentelor din modificari de preturi si tarife asupra productiei
marfa si costurilor;
9. Program de masuri pentru reducerea costurilor si a cheltuielilor materiale.

Costul productiei marfa trebuie sa aiba o fundamentare riguroasa, pe baza

dimensionarii cheltuielilor, att pe elemente de cheltuieli primare, ct si pe
articole de calculatie.
Nivelul calitativ al activitatii unei ntreprinderi se reflecta n masura n care
aceasta reuseste sa-si reduca sistematic costurile de productie. n acest scop se poate
elabora un "Program de reducere a costurilor". Pentru urmarirea reducerii costurilor
de productie se pot folosi indicatori ca:
a) economii de cheltuieli din reducerea cheltuielilor la 1000 lei productie
marfa fata de perioada de baza;
ERachp/1000 - Chp0 - Chpp1
b) economii de cheltuieli materiale la 1000 lei productie marfa n perioada
considerata fata de perioada de baza:
ERachm/1000 - Chm0 - Chmp1
c) volumul total de economii pe ntreaga productie marfa ca urmare a
reducerii cheltuielilor la 1000 lei productie marfa n perioada considerata,
fata de perioada de baza:
 Chp0 Chp p1 Pm p1
VERachp Total
1000

d) volumul total de economii la cheltuielile materiale ca urmare a reducerii

cheltuielilor la 1000 lei productie marfa n perioada considerata fata de
perioada de baza:

Chm0 Chm p1 Pm p1
VERachmTotal , unde:
1000
- ERachp/1000, ERachm/1000 - economii la 1000 lei productie marfa din reducerea
absoluta a cheltuielilor de productie, respectiv cheltuielilor materiale la 1000 lei
productie marfa n perioada considerata, fata de perioada de baza;
- Chp0 , Chpp1 - cheltuieli de productie la 1000 lei productie marfa n perioada de
baza si respectiv curenta (de plan);
- Chm0 , Chmp1 - cheltuieli materiale la 1000 lei productie marfa n perioada de baza si
respectiv curenta (de plan);
- VERachpTotal, VERachmTotal - volumul de economii pe total productie marfa
planificata din reducerea absoluta a cheltuielilor de productie la 1000 lei productie
marfa, respectiv din reducerea absoluta a cheltuielilor materiale la 1000 lei productie
marfa.
Pe baza cunoasterii economiei din reducerea absoluta a cheltuielilor de
productie si respectiv a cheltuielilor materiale la 1000 lei productiei marfa se poate
determina reducerea procentuala a cheltuielilor de productie, respectiv a
cheltuielilor materiale n perioada considerata fata de perioada de baza, folosind
relatiile:

ER achp /1000
1. R pchp /1000 100
Chp0

Erachm / 1000
2. R pchm /1000 100 , unde:
Chm0
Rpchp/1000, Rpchm/1000 reprezinta reducerea procentuala a cheltuielilor de
productie la 1000 lei productie marfa n perioada considerata fata de perioada de
baza, respectiv a cheltuielilor materiale.

X.3. Planificarea operativa a productiei

Dupa stabilirea indicatorilor sintetici ai activitatii de productie se trece la

defalcarea acestora pe sectii si sectoare (n spatiu si timp). Planificarea operativa
cuprinde mai multe etape:
a) Programarea productiei , care consta n:
stabilirea parametrilor (normativelor) ce stau la baza programarii productiei;
determinarea momentului intrarii n fabricatie a fiecarui produs;
stabilirea ordinii de executie a fiecarui produs sau reper pe fiecare loc de
munca;
 elaborarea programelor de productie pe sectii, ateliere, locuri de munca;
b) Lansarea n fabricatie a produselor, care cuprinde:
elaborarea documentatiei tehnologice si de consum de materii prime si energie
pe
produs, comanda sau ansamblu;
repartitia sarcinilor pe executanti, locuri de munca, cu precizarea termenului de
livrare;
c) Executia corecta a fabricatiei , incluznd:
pregatirea executarii produselor la nivelul sectiilor, atelierelor si locurilor de
munca, cu respectarea tehnologiei;
exploatarea rationala a dotarii tehnice, a utilajelor, SDV-urilor, planificarea
reparatilor;
d) Urmarirea executiei , care vizeaza:
asigurarea circuitului obiectelor muncii prin sectii si ateliere, precum si
realizarea
operatiilor conform tehnologiilor;
evitarea dereglarilor n productie;
culegerea de informatii cu privire la stadiul de realizare a planului de productie
stabilit.

Pentru a exemplifica activitatile de planificare operativa ntr-o ntreprindere

industriala vom utiliza un model economico -matematic.
Consideram orizontul de planificare T mpartit n perioade t = 1,2,,T. De
exemplu, T= 1 an si t = lunile anului. Presupunem ca se cunoaste cererea din fiecare
produs, pe perioada: Djt , j = produsul. Vom face abstractie de alte inputuri, n afara de
munca (personal) si masini (bunuri de capital). Urmarim sa determinam productia din
fiecare produs, pe fiecare perioada, astfel nct cererea sa fie satisfacuta, iar productia
sa se obtina cu costuri minime.
Facem urmatoarele ipoteze:
se cunoaste capacitatea de productie a fiecarei masini, n fiecare perioada
(numarul de ore de functionare al unei masini ntr-o perioada este dat de
diferenta dintre numarul total de ore al perioadei si numarul de ore destinat
reparatiilor masinii). Presupunem ca exista m = 1,2,,M masini;
exista l = 1,2,,L muncitori (L este mai mare dect M, ceea ce nseamna ca
se lucreaza n mai multe schimburi). Fiecare muncitor presteaza un numar de
ore pentru care primeste salariu. El poate presta si ore suplimentare, dar
numarul acestora nu poate depasi un nivel negociat prin contractul de munca.
Costul unei ore suplimentare (pentru ntreprindere) este cunoscut si este
acelasi pentru fiecare muncitor. Un muncitor stie sa lucreze la mai multe
masini;
se cunoaste cererea de satisfacut din fiecare produs, pe fiecare perioada.
Cererea pentru o perioada t poate fi satisfacuta fie din productia perioadei
respective, fie din stocul existent (se cunoaste costul de stocare);
realizarea fiecarui produs presupune o succesiune de operatii elementare
conform tehnologiei. Se cunosc caracteristicile fiecarei operatii, durata lor si
masinile pe care se vor executa;
 materiile prime se presupun disponibile n cantitatea si la timpul dorit;
productia se realizeaza pe loturi (marimea unui lot este data de numarul de
unitati din acelasi produs);
consideram ca durata pregatirii masinii pentru a executa o operatie, precum
si timpul necesar pregatirii locului de munca sunt neglijabile n raport cu
durata operatiei;
o operatie necesita o masina si un muncitor.
Notatii:
m - indexul masinii;
l - indexul muncitorului;
j - indexul produsului;
t - indexul perioadei;
L - numarul total de muncitori;
Nlt - numarul de ore (norme) asigurate de muncitorul l n perioada t;
Slt - numarul maxim de ore suplimentare efectuate de muncitorul l n perioada t;
hlt - costul unei ore suplimentare pentru muncitorul l n perioada t;
Elm - variabila boleana (0 sau 1) care arat a aptitudinea de utilizare a masinii m de
muncitorul l;
P lmt - numar de ore de productie ce trebuie prestate de muncitorul l, pe masina m,
n perioada t;
Hlt - numar de ore suplimentare efectuate de muncitorul l n perioada t;
J - numar total de produse fabricate de ntreprindere;
Djt - cerere de produs j n perioada t (poate rezulta din centralizarea comenzilor
primite);
sjt - costul unitar de stocare al produsului j n perioada t;
Xjt - cantitatea de produs j realizata n perioada t;
qjt - cantitatea de produs j stocata n perioada t;
(j,k) t - a k - operatie din gama de fabricatie a produsului j n perioada t;
pt jk - durata operatiei (j,k) t ;
pt jk - pjk . X jt (pjk este durata unitara a operatiei (j,k), pentru o bucata);
ct jk - data de ncepere a operatiei (j,k) t . Presupune ct j1 = 0 (oricare ar fi j, oricare ar
fi t);
ft jk - data de terminare a operatiei (j,k) t ;
Kj - numar de operatii din gama produsului j;
M - numar de masini;
cmt - capacitatea de productie a masinii m n perioada t;
Ymt (Xjt ) - durata de ocupare a masinii m n perioada t;

Modelul: Vom construi un model pe doua niveluri de decizie: un nivel referitor la

planificarea productiei (determinarea variabilelor Xjt ) si un nivel referitor la
ordonantarea operatiilor.
Modelul se sprijina pe urmatoarea descompunere:
 Informatii initiale
Cerere
PLANIFICARE
Costuri

Xjt

Informatii Hit
detaliate

ORDONANTARE

Modelul nivelului superior determina productia care satisface cererea si

respecta restrictiile de ncadrare n resursele disponibile astfel nct sa minimizeze
costurile:
T L J

min h lt H lt s jt l jt
t 1 l 1 j 1

(1) D jt X jt l jt t 1 l jt

(2) P lmt N lt H lt
n 1
L

(3) Plmt c mt
l 1
L
(4) E lm Plmt Ymt X jt
l 1

(5) H lt S lt
(6) X jt , l jt , H lt , Plmt 0

Modelul realizeaza una din functiile de baza ale planificarii: reglarea

utilizarii capacitatii de productie adaptnd n mod economic capacitatea de
productie cu cererea pietei . ndeplinirea acestei functii se poate face n doua moduri:
modificarea capacitatii de productie prin recurgerea la ore suplimentare (sau
prin neutralizarea integrala a timpului de productie, muncitorii fiind afectati
reparatiilor);
 constituirea de stocuri anticipate n perioadele n care capacitatile nu sunt
ncarcate la maxim si utilizarea acestor stocuri pentru satisfacerea cererii n alte
perioade.
Criteriul de optimizare se refera la minimizarea sumei a doua tipuri de
costuri:
costul cresterii capacitatii de productie (ore suplimentare);
costul de stocare a produselor de la o perioada la alta.
Restrictia (1) priveste satisfacerea cererii fie din productia perioadei, fie din
stoc. Deoarece restrictia (6) impune ljt = 0, rezulta ca se interzice amnarea fabricatiei,
cererea trebuind sa fie satisfacuta n perioada respectiva. Restrictia (2), mpreuna cu
(5) da limita capacitatii de productie. Suma orelor de productie efectuate de muncitorul
l pe fiecare masina m n perioada t nu trebuie sa depaseasca numarul de ore
normale plus numarul de ore suplimentare. Restrictia (3) da limita capacitatii masinii.
Suma orelor de productie efectuate de fiecare muncitor l pe masina m n perioada
t nu trebuie sa depaseasca capacitatea masinii m n perioada t. Restrictia (4):
numarul de ore de productie pe masina m sa fie suficient pentru satisfacerea
sarcinilor de productie.
Modelul nivelului de detaliu se ocupa de ordonantarea operatiilor, adica de
determinarea secventei de operatii de efectuat pe fiecare masina si determinarea datei
de nceput a fiecarei operatii. n continuare vom arata cum se face ordonantarea numai
n perioada t=1, deci vom renunta la indicele t n notatii. O operatie se caracterizeaza
prin:
durata, pjk >0;
masina pe care se executa, m;
data de nceput t jk .

Fiecare gama de operatii are o operatie initiala (j,1) si o operatie finala (j,kj) astfel
nct oricare ar fi (j,k), t jk = t j1 + pj1 si t jk = tjkj - pjkj.
Operatiile sunt supuse la doua tipuri de restrictii:
restrictii interne gamei de fabricatie care exprima legaturile ntre diferitele
operatii
dintr-un lot (j,k) nu poate ncepe dect daca operatia (j,k-1) s-a terminat;
restrictii externe referitoare la mijloacele disponibile (din fiecare masina exista
doar cte un singur exemplar si functionarea ei este asigurata de un singur
muncitor), datele limita (fiecare lot are o data de nceput c j1 si o data de sfrsit f jkj.

Am vazut ca c j1 = 0 si
L
f jkj Plm ,
l 1
daca m este masina pe care se deruleaza operatia (j,kj).
Nivelul superior (planificarea) transmite nivelului inferior productia de efectuat
Xj, j=1,2,J, iar nivelul inferior repartizeaza operatiile pe masini si muncitorii pe
masini.
Interfata ntre cele doua niveluri se realizeaza cu ajutorul marimii Ymt (Xjt ) -
durata de ocupare a masinilor care se obtine pornind de la cantitatea de produse lansate
n fabricatie si de la ordonantarea realizata.
 Nu totdeauna nivelurile de productie Xj transmise de nivelul superior pot
produce o ordonantare posibila, astfel ca functionarea modelului presupune o
procedura interactiva pna cnd se obtine o ordonantare admisibia, dupa schema
urmatoare(fig.10.4):

Initializare (iteratia I=0)

- gama de fabricatie
- starea initiala
- Y(I)m (Xjt )

Cererea
Planificare Costurile

P(i)Imt
X(i)jt
Calcul
Y(I)m1 (Xj1 ) Ordonantare
perioada 1

Se trece la
i=i+1 Ordonantarea perioada
este admisibila ? urmatoare

Fig. 10.4. Modelul de detalii al ordonantarii operatiilor de planificare

 Procedura de planificare prezentata se poate generaliza lund n considerare
toate restrictiile ntreprinderii (restrictii de satisfacere a cererii si de ncadrare a
disponibilului din diferite clase de resurse si mijloace la nivelul superior, restrictii de
ordonantare admisibila la nivel inferior etc.).

Cuvinte si expresii cheie:

notiunea de productie;
oferta competitiva;
productia maxima posibila;
functia de productie a firmei;
proces de planificare;
sectiunile planului de productie al ntreprinderii;
indicatorii fizici ai planului de productie;
indicatorii valorici ai planului de productie.

ntrebari:
1. n ce consta teoria moderna a productiei?
2. Care sunt formele planificarii productiei?
3. Ce cuprinde sectiunea planului Productie n expresie fizica?
4. Din ce este formata productia marfa a ntreprinderii?
5. Ce este valoarea adaugata?
6. Cum se determina capacitatea de productie a ntreprinderii?
7. Ce indicatori cuprinde planul costurilor de productie?
8. Ce cuprinde Programarea productiei ntr-o ntreprindere?