CEI CARE IAU DUREREA CU MANA

Se vorbeste din ce in ce mai mult "vindecari cu bioenergie", asa ca este probabil

nimerit sa incercam o scurta analiza a acestui fenomen. Gradul de interes pe care il
prezinta acest tip de vindecari este cu atit mai mare cu cit, in ciuda oricaror comentarii
negative, ele sint reale. De asemenea, "vindecarile cu bioenergie" sint cu atit mai
interesante cu cit reprezinta cel mai la indemina fenomen paranormal cu care putem
avea contact.
Mai mult decit o moda
Tratamentul bioenergetic face parte din marea familie a terapiilor alternative, dintre
care unele sint pe punctul de a se impune. Intre acestea, putem spune ca acupunctura
a reusit, din moment ce medici cu acte in regula fac eforturi serioase pentru a se
specializa in acest domeniu. De asemenea, homeoterapia cistiga din ce in ce mai mult
teren. Cit despre tratamentele cu bioenergie, iata, vin si acestea tare din urma.
Sa fie doar o moda? Exclus. Motivele pentru care au ajus "vindecatorii paranormali",
cum li se mai spune bioenergoterapeutilor, la mare cautare sint multiple. In primul rind,
se poate vorbi despre un curent de opinie favorabil unui nou stil de viata, sintetizat
foarte bine de expresia "stilul naturist". Apoi, atunci cind e cazul, exista si o justificata
teama de bisturiu. Si, in cele din urma, nu trebuie sa uitam de situatiile disperate, in
care medicina moderna ridica neputincioasa din umeri, iar bolnavului nu ii ramine decit
sa incerce metodele neconvetionale de vindecare.
Dar toate acestea nu ar avea nici o semnificatie daca nu s-ar fi inregistrat si
rezultate. Caci motivul cel mai important pentru care se merge in continuare la
bioenergoterapeuti ramin vindecarile propriu-zise. Daca numarul vindecarilor cu care s-
au soldat tratamentele bioenergetice nu ar fi fost suficient de mare, azi am fi vorbit
despre o moda care a trecut si nu despre o tehnica terapeutica neconventionala pe
punctul de a se impune.
Fata in fata cu medicina moderna
Sigur, medicii pot fi de o alta parere. Formati la scoala dura a lui Hypocrate, este
logic sa le fie greu sa admita ca o metoda "paranormala" de vindecare poate avea cel
putin aceleasi rezultate cu cele obtinute de ei. Apoi intra in calcule si aspectul
concurential al problemei: cu cit vor fi mai multi bioenergoterapeuti cu reputatii solide,
cu atit va scade clientela medicilor. Iar lor li se alatura si marii producatori de
medicamente care, termen lung, intrevad o reducere treptata a vinzarilor, datorita
trecerii tot mai mari de care se bucura toate terapiile neconventionale.
Ar fi totusi nedrept sa nu ii amintim si pe medicii care, cu onestitate, admit ca
"bioenergia" poate vindeca. Unii dintre ei, chiar au cabinete particulare in care primesc
bioenergoterapeuti pentru a le trata pacientii. Este, daca vreti parteneriat in cadrul
caruia medicul asigura un control stiintific al activitatii vindecatorului.
Incercind sa intelegem
Insa tratamentele bioenergetice nu sint o noutate, iar vindecatorul nu este un
personaj nou aparut. Istoria civilizatiei abunda de exemple. In societatile traditionale
exista, aproape invariabil, cite o persoana care avea capacitatea de a alunga boala.
Dintotdeauna, vindecatorii se impart in doua mari categorii: cei care invoca un spirit
sau altul ori pe Dumnezeu pentru a-i sprijini in lupta impotriva raului ce determina
boala si cei care opereaza direct si nemijlocit cu energiile vindecatoare. In fond, este
diferenta pe care o semnalizeaza si Alexandra Mosneaga in "Vindecarea PSI si tehnica
deschiderii celui de-al treilea ochi" (Nemira, 1998).
Insa, indiferent de tehnica folosita, in ultima instanta, bioterapeutii nu fac altceva
decit sa remedieze disfunctionalitatile energetice din corp. Caci, dupa cum spun chiar
ei in cartile lor, boala nu reprezinta altceva decit o tulburare a circuitului energiei proprii
organismelor vii.
 Sa precizam aici ca este vorba despre un anume tip de energie, abia intuit de stiinta
moderna, bioenergia. Oarecum asemanatoare cu energia electrica, dar total diferita, ea
este greu de definit dupa canoanele academice ale momentului. Eforturile oamenilor de
stiinta au reusit sa o puna in evidenta prin intermediul fotografiilor realizate intr-un
cimp electric de inalta frecventa. Numite si electronofotografii sau fotografii Kirilian,
dupa numele celui care le-a realizat prima oara, ele indica ceea ce vechii initiati
descriau ca fiind aura corpului uman.

Tamaduirea pas cu pas

Suprinzator, dar se pare ca nu bioenergia in sine vindeca. Ceea ce conteaza pentru
starea de sanatate este echilbrul in care se afla acest tip de energie in organism. Ori
aici intervin vindecatorii. Se spune despre ei ca "au bioenergie". Corect, dar impropriu
exprimat. Bioenergie avem cu totii. Diferenta consta in faptul ca un vindecator are mai
multa, cu alte cuvinte cimpul sau bioenergetic este mai mare, si - in plus - o poate
manipula in scopuri terapeutice. Concret, obiectivele sale sint reechilibrarea centrilor
energetici ai corpului si alimentarea cu energie a organului bolnav, pentru a-l ajuta sa
se impotriveasca bolii. In cazurile mai grave, se urmareste chiar refacerea aurei. Cind
este grav afectata, ea nu mai poate indeplini corect rolul de invelis protector si lasa
anumite parti ale trupului expuse la influente energetice nocive, conditii in care boala
este iminenta.
Referitor la tehnicile propriu-zise, unii dintre terapeuti marturisesc ca ei nu fac
altceva decit sa transmita, prin palme, bioenergie. Mai departe, spun ei, organismul stie
si singur ce sa faca cu ea, anume incotro sa o canalizeze. Altii sustin ca intervin direct
pe cimpul energetic al organului bolnav. De la restabilirea acestuia si pina la
insanatosirea organului respectiv nu ar mai fi decit o chestiune de timp.
Desigur, in functie gravitatea afectiunii si de experienta bioterapeutului, pot fi
necesare mai multe sedinte.
Limitele vindecarii
Oricita incredere am avea intr-un bioenergoterapeut, este o eroare sa ne inchipuim
ca el poate face orice si, mai ales, tot. Daca este capabil sa alunge suferinta, el nu va
putea garanta niciodata ca aceasta nu se va intoarce. Caci, odata redobindita starea de
sanatate, mentinerea ei depinde de noi. Mai exact, depinde in felul in care vom trai mai
departe, de stilul de viata practicat. Nu ne referim aici numai la alimentatie, program
de odihna, etc., ci si la comportament, la atitudinile mentale si spirituale, care au un
ecou puternic in cimpul energetic al fiecaruia.
Cel putin asa stau lucrurile daca acceptam ipoteza conform careia boala este, in
ultima instanta, de natura mentala sau spirituala, caz in care si vindecarea tot de
aceeasi natura trebuie sa fie, lucru evidentiat intr-o maniera excelenta de Vasile Andru
in "Terapia destinului" (Princeps, 1994). In acelasi sens, Viorel Olivian Pascanu, cu o
experienta de aproape 40 de ani in domeniul remediilor naturiste, precizeaza inca din
capitolul introductiv al volumului sau "Energia care vindeca. Spiritoterapia" (Moldova,
1995) ca omul este "beneficiarul constient sau inconstient al unei energii superioare
numita spirit". La rindul sau, S. N. Lazarev, celebru bioenergoterapeut arata in "Karma
sau armonia dintre fizic, psihic si destin" (Moldova, 1995) urmatoarele: "Omul trebuie
sa stie ca energia pe care el o primeste prin intermediul unor simtaminte superioare ii
vindeca trupul, destinul si sufletul". Tot el avertizeaza insa imediat asupra faptului ca
"tratarea mecanica a problemei si orientarea spre energia bruta duce la deformari ale
structurilor spirituale fine", lasind sa se inteleaga faptul ca aceasta conduce, in cele din
urma la boala.
Prin propriile forte
Calea cea mai sigura, dar si cea mai dificila este aceea a propriei vindecari, anume
a revenirii celui bolnav la o atitudine mentala pozitiva si la spritualitate, astfel incit
energiile sale sa se reechilibreze. Exista insa si o a doua cale. Ea implica ajutorul unui
initiat, al vindecatorului. In cazuri grave, de criza, cind nu mai este timp, vindecatorul
intervine in sensul reechilibrarii structurii energetice, dar aceasta este numai o solutie
temporara. Caci, indiferent de tehnica terapeutica folosita, vindecatorii sint de acord in
marea lor majoritate ca, fara o "indreptare" ulterioara a bolnavului, efectele
tratamentului bioenergetic vor dispare: boala va reveni sau, se vindeca de o boala si
apare alta.
Ca sa ilustram cele de mai sus si cu un exemplu, vom cita cazul unei bolnave, care,
in urma pierderii unei fiinte foarte dragi, si-a dorit la un moment dat sa moara. Criza a
trecut dupa o vreme, persoana in cauza si-a dorit din nou sa traiasca, dar s-a
imbolnavit. Ajunsa, dupa multe suferinte la un bioenergoterapeut, acesta si-a dat
seama ca ceva nu este in regula cu pacienta sa: raspundea greu la tratamente si
efectele se lasau asteptate. Ulterior avea sa isi de seama ca vechea dorinta, extrem de
puternica, de a muri a cauzat boala. Cu o intirziere de citiva ani, ea a inceput sa
actioneze prin aparitia si agravarea rapida bolii. Evident, suportul terapeutului este
foarte important, insa vindecarea definitiva ramine doar la indemina persoanei
respective.
Portret de vindecator
Cine sint insa acesti bioenergoterapeuti? Ce fel de oameni sint ei? Cum deosebim
un astfel de terapeut autentic de unul fals? Iata o serie de intrebari la care vom putea
raspunde incercind sa creionam protretul robot al unui vindecator. Primul lucru care
trebuie spus este ca bioenergeticienii, cum mai sint ei numiti, sint niste oameni ca toti
oamenii. Judecind dupa aparente, nu ne-am putea da seama ca sint posesorii unor
capacitati paranormale; practic, un om obisnuit nu ar recunoaste un bioenergoterapeut
amestecat in multime. Intre ei, ca niste subiecti paranormali ce sint, se recunosc
datorita puternicului lor cimp bioenergetic. Noua, celorlalti, ne-ar putea crea cel mult o
impresie deosebita, in sensul unei simpatii spontane sau curiozitati manifestate prin
tendinta de a sta prin preajma lor. De fapt, acet impuls este generat de nevoia
inconstienta de a ne reincarca bateriile racordindu-ne la biocimpul lor. Daca vreti, este
un fel de "vampirism energetic" involuntar.
E bine stiut ca nu este tocmai comod sa fii vindecator "paranormal". In afara de
probleme curente, pe care le avem cu totii, bioenergoterapeutii mai au o serie in plus.
De pilda, una dintre marile lor griji este aceea de a evita sa preia ei bolile pacientilor.
Imediat dupa tratament, ei trebuie sa se curete repede de energiile nocive preluate de
la cei bolnavi. In plus, este obligatoriu pentru ei sa isi supravegheze gindurile cu mare
atentie. Ei pot face rau nutrind senitmente de ura la adresa cuiva, un rau care se va
intoarce apoi impotriva lor.
La toate acestea se adauga inevitabilele acuzatii de varjitorie sau inselaciune. De
asemenea, probleme ridica regimul alimentar strict, precum si exercitiile ce trebuie
practicate regulat, pentru mentinerea si cultivarea puterilor vindecatoare.
Cine sint impostorii
Foarte probabil, multi au avut intentia de a merge la un bioenergoterapeut, dar au
renuntat la gindul ca este posibil sa dea peste un impostor. Nimeni nu spune ca asa
ceva este imposibil. Si chiar dau de banuit acei vindecatori ce pretind ca rezolva rapid
absolut orice probleme legate de sanatate. Daca pretind ca puteti uita definitiv de
medici si de analize sau nu ezita sa isi birfeasca toti colegii de breasla, devin suspecti.
Iar atunci cind se grabesc sa ia bani inainte, "pentru programare", ocupatia lor incepe
sa semene mai mult a mica industrie. Interesant este ca nu toti acestia sint escroci de-a
dreptul, ci pot fi numai niste profitori, nedemni de darul minunat al vindecarii pe care l-
au primit. Dar aceasta este problema lor, ei sint singurii responsabili pentru faptele lor.
In schimb, vindecatorul autentic, nu va promite niciodata marea cu sarea si pentru
el chestiunea "onorariului" nu este atit de presanta. Mai mult, va accepta sa ii trateze si
pe cei care nu isi pot permite sa ii achite un tarif oricum rezonabil. De asemenea, in
cazul in care se iveste ocazia, ii va vorbi de bine pe instructorii sai, care l-au initiat.
Foarte important, el nu va prelungi sedintele la nesfirsit.
De retinut ca un tratament adevarat este urmat de o stare de somnolenta, precum
si de unele efecte secundare, cum ar fi o usoara crestere a temperaturii, poate
transpiratie abundenta, voma uneori si modificari ale scaunului. Toate aceste simptome
sint considerate firesti, deoarece, beneficiind de un aport de bioenergie, organismul are
resursele necesare pentru a lupta sa elimine toxinele din organele afectate de boala.
Abia dupa acea intervine insanatosirea, desi nu este deloc exclus ca unele ameliorari sa
se faca simtite in minutele imediat urmatoare primei sedinte. Acesta este cazul in care
au fost inlaturate pe loc anumite blocaje energetice, situatie semnalata de altfel si in
folclor prin expresia "a lua durerea cu mina".
Lucruri vechi de cind lumea
Bioenergia si circuitele bioenergetice nu sint o descoperire de data recenta.
Studiindu-le, Mircea Eliade spunea ca a luat contact cu o fiziologie mistica. Caci,
asemenea fiziologiei moderne, cea straveche statuta o anumita functionalitate a
corpului uman, dar aflata intr-o mai strinsa legatura cu sufletul. Sint relativ cunoscute
concepte precum prana, aura, corp energetic, cele sapte centre energetice sau chakre,
canale energetice sau nadis-uri, etc.
Practic, sanatatea era inteleasa ca fiind acea armonie perfecta a energiilor trupesti,
mai grosiere, cu cele sufletesti, mai rafinate. De aici probabil si dictonul roman ce
definea starea ideala prin "mens sana in corpore sano".
Dar, ca tot veni vorba despre izvoarele latine, acestea spun despre vindecatorii daci
ca se ingrijeau in egala masura atit de trup cit si de suflet. Greu de imaginat terapiile
exacte pe care le utilizau acestia, insa e de presupus ca, asemeni vindecatorilor din alte
parti ale lumii antice, operau intr-un fel sau altul cu ceea ce numim noi astazi
bioenergie.
Despre chinezi se stie ca nu infingeau la intimplare acele in corpul celor bolnavi, ci
in puncte bine definite de pe traseele energetice prin care circula Qi, adica principiul
vital. Vechii indieni il numeau altfel, prana, dar conceptul este intilnit si la tibetani.
Pentru cei interesati, lectura cartilor semnate de Lobsang Rampa se poate dovedi utila.
Intre acestea "Secretele aurei" (Rotary, 1994) este deosebit de interesanta, in special
prin modul foarte explicit de abordare a fiziologiei mistice, spre deosebire de lucrari
clasice in domeniu, cum ar fi "Yoga Sutra" de Patanjali (Informatia, 1993). Autorul
relateaza modul in care aura corpului uman, un "invelis energetic", dezvaluie nu numai
trasaturile de caracter ale individului sau nivelul sau de evolutie spirituala, dar si bolile
actuale, precum si cele pe care urmeaza sa le aiba. Ideea sugerata este boala ar fi la
origine de natura spirituala, manifestindu-se in plan fizic abia ulterior. Asa s-ar explica
de ce unii vindecatori pretind ca trateaza inclusiv bolile aflate in stare latenta.
Pro si contra
Printre scepticii care contesta fenomenul vindecarii paranormale se numara cu
precadere cei cu o gindire extrem de riguroasa, carteziana. Ei pot fi atei, dar nu este
neaparat necesar. Contra-argumentele lor nu vizeaza neaparat vindecarea in sine, ci
mai ales cauza vindecarii. Mai exact, scepticii pun ameliorarea starii de sanatate pe
seama efectului Placebo. Reamintim, acesta este procesul prin care pacientul este
vindecat de propria convingere ca se va face bine. Este de notorietate exemplul lotului
de bolnavi carora li se administreaza aspirine obisnuite, spunindu-li-se ca au marea
sansa de a fi printre primii care beneficiaza de un medicament de ultima generatie,
extrem de puternic, excelent pentru afectiunea lor. Entuziasmati, ei se insanatosesc
doar la gindul ca au luat pastila-minune. Schimbati acum pastila-minune cu un
vindecator cu o reputatie deosebita si veti avea motivul pentru care vindecarile
presupuse a fi paranormale sint puse sub semnul intrebarii.
Adeptii bioenergoterapiei vin si ei cu argumentele lor. Primul este centrat pe faptul
ca efectul placebo are un efect limitat si ca el nu poate actiona in cazul unor boli foarte
grave. Apoi, s-au inregistrat vindecari si printre (fosti) sceptici, situatie in care nici nu se
poate pune problema unei autoamagiri a pacientului. In fine, daca efectul placebo
functioneaza la oameni, nu este cazul si pentru plante. Experimente repetate au aratat
ca o floare ofilita isi revine daca un bioenergetician face citeva pase deasupra sa. De
fapt, nimic nou sub soare, traditia populara consemneaza acei "oameni cu mina buna",
adica persoane care orice ar planta "se prinde". Spre deosebire de acestia, cei
recunoscuti a avea "mina proasta" nu sint lasati sa puna nimic in pamint.