Curs Memorie

-Reactualizarea-
Grupa 8
An I, semestrul al II-lea

Reactualizarea este procesul memoriei care const in scoaterea la iveal a

coninuturilor encodate i stocate n vederea utilizrii lor n funcie de
solicitri i necesiti. In afar de acest rol esenial, recuperarea
(reactualizarea) joac i un alt rol: acela de a pune in lumin modificrile,
schimbrile sau, mai plastic spus, metamorfozele" suferite de materialul
conservat.
Una dintre primele probleme formulate de psihologi a fost aceea dac
reactualizarea reprezint un proces automat, realizat de la sine, fr efort
sau, dimpotriv, discursiv i cu efort.

REACTUALIZAREA INVOLUNTARA, SPONTANA

Atunci cand este vorba de informatie cunoscuta, legata de evenimente
importante din viata noastra sau de date semnificative despre noi,
reactualizarea se produce fara efort, spontan. Simpla menionare a unui
eveniment personal, cu mare ncrctur emoional, este capabil s
declaneze automat reamintirea lui cu nenumrate detalii.
Un experiment semnificativ il reprezinta experimental lui de Brown i Kulik
(1977). Acestia i-au ntrebat pe oameni unde se aflau i ce fceau cnd au
auzit c preedintele John F. Kennedy a fost asasinat(22 noiembrie 1963).
La 14 ani diferenta claritatea rspunsurilor a fost uimitoare, subiecii
investigai evocnd extrem de bine i detaliat att propriile lor reacii, ct i
reaciile altor persoane.
O alta forma a recuperarii spontane este reactualizarea retroactive. Aceasta
are loc dupa ce am incercat cu tot efortul, in mod voluntar, sa ne aducem
aminte numele unei personae, al unui cuvant, al unei localitati si nu am
reusit. Extrem de interesant din acest punct de vedere este fenomenul
cunoscut sub denumirea de mi st pe limbii", care apare atunci cnd
oamenii sunt convini c tiu ceva dar par a nu fi n stare s l extrag din
memorie. Fenomenul mi st pe vrful limbii" ilustreaz un tip de
recuperare cu efort".
La un timp dupa acest esec de reactulizare informatia ne apare spontan in
minte, in timp ce desfasuram o activitate care nu are legatura cu activitatea
anterioara.

Reactualizarea voluntara
Atunci cand incercam sa recuperam cantitati mari de informatie, informatie
exacta care a fost memorata cu mult timp in urma sau informatie care nu a
fost pe deplin inteleasa, procesul reactualizarii va avea o desfasurare mai
lenta si va presupune efort in cautarea informatiei. Cautarea informatiei are
loc prin punerea in plan intern a unor intrebari ajutatoare legate de contextul
 in care a fost encodata, de momentul si locul in care s-a intrat in contact cu
informatia s.a.m.d.
In cazul o persoana nu-si mai gaseste un obiect si nu isi aminteste unde l-a
pus, se va intreba cand a vazut ultima data obiectul, ce activitati a desfasurat
in ziua cand a avut obiectul in posesie, se va gandi la locul in care pastreaza
de obicei obiectul etc.
Intr-un studiu efectuat de Varmey (1973), acesta a artat participanilor la
experiment fotografiile unor oameni celebri, cerndu-le s recupereze din
memorie numele acestora. Sarcina nu a putut fi soluionat dect atunci cnd
subiecii au recurs la o serie de strategii de recuperare (identificarea
profesiei; repetarea unor alte nume asemntoare cu ale persoanelor n
cauza etc).
Caracterul spontan sau discursiv al reactualizarii, succesul sau eecul ei sunt
legate de un alt aspect care, ntr-un fel, reuete s le explice mai bine. Este
vorba despre mecanismele recuperrii. Ce se ntmpl n timpul procesului
de recuperare ? Cum are el loc ? Iat ntrebri incitante care i-au preocupat
pe cercettori. Un prim rspuns a fost furnizat de cercetrile experimentale
ntreprinse de Saul Sternberg (1962; 1975).
Subiecilor li se prezentau pe un display liste scurte de itemi (litere, cifre) ce
conineau minimum un item i maximum ase. Imediat dup prezentarea
unei liste se proiecta un nou item i se cerea subiecilor s precizeze dac
acesta a fcut sau nu parte dintre cei anteriori. De exemplu, se prezenta lista
ce coninea literele C, F i M, apoi se arta litera W si subiecii trebuiau s
spun dac aceasta a figurat printre literele prezentate anterior. Se msura
timpul de reacie (TR) al subiectului (timpul scurs ntre prezentarea stimulului
i reacia subiectului - apsarea unui buton pentru DA" i a altui buton
pentru NU").
El a constatat c atunci cnd seria avea un singur item, timpul de reacie era
de aproximativ 398 milisecunde, la fiecare adugare de itemi n lista iniial
acesta crescnd constant cu 38 milisecunde.
COncluziE
Sternberg a concluzionat ca subiectii operau o procesare seriala a itemilor
din memorie. Adica, fiecare item era reactualizat si apoi comparat cu itemul
care se afla pe display. Daca ar fi fost vorba de o procesare paralela timpul de
reactie nu ar fi trebuit sa creasca la adaugarea altor itemi in lista deoarece
compararea s-ar fi produs simultan.
Reactulizarea de la nivelul memoriei de lunga durata (MLD) pune in discutie
esecurile de memorie (recuperare). Cei mai multi autori considera ca
esecurile de la nivelul MLD se datoreaza, mai degraba, pierderii accesului la
informatie decat pierderii de informatie in sine. Se pare ca o memorie saraca
reflecta , de fapt, un esec de reactulizare si nu unul de stocaj. Deseori se
foloseste metafora bibliotecii: reactualizarea unui item din MLD echivaleaza
cu gasirea unei carti intr-o biblioteca mare: faptul ca nu ai gasit cartea nu
inseamna ca ea nu exista in biblioteca.
Incheiere.
 Nivelul performatelor in reactualizare este sensibil influentata de contextual
in care s-a desfasurat encodarea. Se pot imbunatati performantele in
reactualizare prin restocarea contextului in care a avut loc memorarea. Totusi,
cel mai adesean, nu ne putem intoarce fizic la contextul in care am invatat.
Dar putem invoca o refacere mentala a contextului.