THOMAS STEARNS ELIOT ‘OMOR iN CATEDRALA dramé istorica in doud parti Ait! : Traducere de # Dan A. Lazarescu PERSONAJELE Thomas Becket, Arhiepiscop-primat de Canterbury Trei preoti _ Patru Ispititori Patru cavaleri Corul femeilor din Canterbury Wy “ aenat fice - Actiunea se petrece in Catedrala de la Canterbury, in ziua de 29 decembrie 1170“FS, ELIOT: OMOR iN CATEDRALA (1935) Thomas Stearns Eliot (1888-1965) va ramine fara indolala cel wal Inveatrat serittor anglosaxon din secolul nostru, aldturi de wl Kipling (1865-1936), a cdrui existenta de altfel s-a lifat pe Jumédtate tn secolul trecut. Amindot scriitoril, de i, au fost onorafi cu atributrea premtulut Nobel pentru Meraturd, Kipling in anul 1907, T.S.Eliot in anul 1948. Nédscut la 26 septembrie 1888 in marele orag american Saint- Louls (capttata statulut Missouri), T.S.Ellot a studiat la tunlveraltai{ile din Harvard st Oxford st apot la Sorbona. Stabilit in Anglia ¢(naturalizat cetétean britanic, Eliot a publicatin anul 1917 primé culegere de poezit sub influenta simbolistulul francez Jules ea, (1860-1887) - ndscut, dupé cum se stile, la Montevideo. 1020, culegerea de poezit publicate sub titlul cludat de Ara Vos Pree (Vers celebru rostit de poetul provensal Arnaldo Daniel $i jus de Dante in Divina Commedia, Purgatoriu, cartea XXVI, «tthul 145) invedera ortentarea tot mat hotdrité a lut T.S. Eliot odtre poetica Evulut mediu crestin, autorul flind un fervent catolic, degi oficlal a acceptat anglicanismul. Aceleagt preocupdri de apiriualitate crestind le intilnim in poemele publicate sub diferite tilurl intre antt 1930-1934, ca in seria pieselor care incep in 1935 ou Murder in the Cathedral si se incheie cu The Cocktail Party tn 1950, Exceptionalele Eseuri de critica si de istorle literaraé privind precumpanitor poezia elizabetand $i dramaturgia aceleiast epoel au fost reunite in mai multe culegert, incepind cu aceea publicatd in anul 1932 (Selected Essays). Degl eriticul american Karl Shapiro, intr-un studiu publicat in anul 1960 sub titlul de In Defence of Ignorance, isi ingddutse sa califice conceptiile poetice st critice ale lul-T.S.Ellot ca flind yonlce gl osificate”, ginditorul consacrat cu Premiul Nobel pentru literatura la virsta de 60-de ani s-a bucurat de o apreciere aproape unantmd. Astfel, criticul american Rich 4d Hugo, intr-un 3studiu consacrat operet poetice a tret tineri poeti tribalt piet-rogil, t numdrul pe Notembrie-Decembrie 1973 al revistei The Ameri Poetry Review, pomenea de T.S.Eliot ca. fiind, aldturi de Willia Butler Yeats, “unul din gigantii secolului al XX-lea”, gi vedea conceptiile sale “mogtenirea unei lumi ruinate, in care se mentii inca simful unitdgit sociale si sentimentul respectulut de sine, al certitudinilor sptrituale si cel al pdmintulut intelectului ca wi cdmin provizorit: al omulut int calea lui edtre cer”. Vom intilnt toat aceste conceptii esential catolice oglindite in drama OMOR CATEDRALA. Cea dintit biografie completa a lut T.S.Eliot a fos publicatd de catre criticul T.S. Matthews in anul 1 974 sub titlul Great Tom. Exeget modern al marilor valori crestine, in interpretarea I precumpanitor catolicé medievala (anglicanismul raémine, dint toate confestunile protestante, cu mult cea mat aproape catolicismul roman), T.S.Eliot s-a strdduit, gi a reugit in m mdsurd, sé ne expund, in cutremurdtoarea lut dramd istori religioasé Omor in Catedrala, modalitatile dupd care valoril crestine strinse intr-un mdnunchi nictodatd rasfirat infrunta biruie, in fata contemporanilor si a posteritafit, valorile pdgine; axate pe ratiunea de stat a politictt. E posibil ca T.S.Eliot sé fi meditat din copilarie asupra soart tragice pe care a avut-o patronul séu omonim, Sfintul Thomas Canterbury. Acesta era fiul unut om de rind din Cheapside (cartt al Londrei), Gilbert Beck, de obirsie saxond. Gilbert, exceptional bine facut i de inteligent, ajunsese slujitorul unut nobil norma cu care a luat parte la o cruciadd. Facut prizonier intr-o batdlte di Tara Sfinta, Gilbert, cdruia stapinul sat il schimbase numele in de Becket, a tzbutit sd cistige iubirea flicei unei cépetenti musul mane si ea a (zbutit sd-l facd sé scape din captivitate si sd st inapoteze la Londra, urmat in scurté-vreme de tubita lui care tia decit doud cuvinte englezesti: London si Gilbert. Boteza intr-o bisericé din Londra cu numele de Matilda, ea s-a cdsdtor cu Gilbert st in anul 1119 l's-a ndscut un fiu al cdrut nume de bot a fost Thomas. Ajuns un negutator bogat, Gilbert Becket si-a untcul fiu in Franta sé fie educat tn limba francezé - vorbité atunct si la curtea Angliei $i la toate ntvelurile stapinirit nor din Marea Britanie. fnapoiat ta Londra, tinarul Thomas 4 Becket ajuns in curind omul de incredere al Capeteniet Bisericil engle: arhiepiscopul de Canterbury, Theobald, care l-a facut diacon si l- 4 Jolosit in numeroase negociert cu Sfintul Scaun, intre altele in Javoarea impardteset Matilda, fitca regelut Angliei Henry I$imama tindrulut pretendent la tronul Angliet, Henry Plantagenet, conte de Anjou. Ajuns $i prin stdruintele lui Becket rege al Angliet cu titiul de Henric al II- tea, in anul 1154, acesta l-a indltat pe Becket la rangul de cancelar al regatului, t-a acordat toata increderea lui gi urlage sume de bani st l-a folosit cu mare succes in politica lui de eradicare a anarhiet feudale, ca si in expeditiile lui, in calitate de duce al Normandiei si de conte de Anjou, impotriva regelui Frantei, Louls al Vil-lea (1137-1180). Cum insé clerul din Anglia devenise lel anarhic $i neascultator faté de rege, acesta din urmé a obtinut de la papa sé-l numeascd pe Becket arhiepiscop de Canterbury, tn anul 1161, la moartea batrinulut Theobald. Ajuns in fruntea Bisericit engleze, Becket sl-a schimbat pe neasteptate comportamentul mindru $i trufag $i s-a pus in slujba Bisericit chiar impotriva regelui; dar, mai cu seamd, impotriva baronilor ragluitori si at episcopilor rdzvratitl. Numaidectt, regele a urmarit indepdrtarea prin orice mijloace a lui Becket de pe scaunul arhlepiscopal din Canterbury $i a izbutit initial sd-l atbe de partea lul pe autoritarul Papdé Alexandru al Ill-lea, Pe de alta parte, baronit normanzi care primiserd de la regele William Cuceritorul (1066- 1187) intinse feude in regatul britanic, prin expropierea fostilor proprietari saxoni, au considerat cd, in politica dusé cu ke Thomas in vederea readucerit in ee Bisericit a yee rdgluite de el, flind de obirgie anglosaxond, Becket inten{iona sa rdzbune pe seama lor suferintele $i uzurpdrile Ppoporului anglosaxon supus roblet normande dupd batdlia de la Hastings (14 octombrie 1066). in cele din urmd, chemat de rege sd réspunda de actele sale inaintea unui consiliu feudal intrunit la Northampton, Becket s-a vdzut nevoit sé fuga in Fran{a in luna notembrie 1164 pentru a se sustrage unet probabile condamndri pentru vrdjitorie. Stabilit initial la Pontigny, sub protectia regelui Frantet Ludovic al Vil-lea, Becket a izbutit sd capete de la acesta si de la Papa o puternicd interventie pe lingd regele sau, Henry al I-lea, care l-a chemat in prezenta regelut Frantei la Montmirail, in comitatul Perche, pentru o reconciliere oficiala. Becket s-a ardtat dispus s& $e supund poruncilor regale, in afara acelor porunct care puteau fi socotite potrivnice legit dumnezeiesti crestine (“saving the honour of God”). Regele, care avea o incontestabila inteligen{d politica. a refuzat reconcilierea cu aceasta clauzd, obiectind - pe bund drep- 5tat! - c& Becket el insusi, sau eventual Papa, urmau sG aprecieze el care erau pricinile in care regele incdlca legea cresting, Nobilti englezi prezenti la consiliu l-au acuzat atunci pe Becket de orgoliu mat presus de fire. Cum regele Frantel a refuzat sd-i mai sustind pretentile, Becker s-a vazut silit sd-st cerseascd hrana de la preofi gi de la popor. in cele din urm4, temindu-se ca Papa ar putea pune Anglia sub interdict, regele Henric al Ii-lea l-a chemat pe Becket in satul La Ferté- Bernard din comitatul Touraine, in ziua de 22 tulie 1170, in prezenta regelut Frantel. Becket si-a plecat genunchit inaintea regelui sau care, in schimb, t-a finut scara cind Becket a incdlecat. Purtind cu sine scrisorile papale prin care erau ex- comunicatt prelatii britanicl adversari ai lui, Arhiepiscopul de York si episcopul Londret, Becket, dupd ce a mai zabovit citeva luni in Franta, s-a hotdrit sé se tmbarce pentru Anglia, dest, dupa cumo spunea la toti, era incredinfat ca acolo fl asteaptaé moartea cit mai curind dupa debarcare. Sosind la Sandwich la 1 decembrie 1170, Becket a fost primit in triumf de localnicl, dar a fost amenintat cu moartea de tret baront normanzt intilniti in cale si n-a fost mintuit decit prin interpunerea capelanului regelut Angliel, John of ‘Oxford, insarcinat de rege sa-l intovdraseasca. a Becket intentiona sd atbe o intrevedere cu fiul cel mat mare al regelui, principele Henry, al carut dascdl fusese pe vremurl; dar regele a interzis intrevederea. In cele din urmd, Becket a sosit la Canterbury st in dimineata de Craciun a anului 1170 a predicat inaintea unet mari multimi de credinciogi pe tema Veni ad vos, mori inter vos (Am venit la voi sé mor printre voi), menfionindu-l pe primul arhiepiscop martir din Canterbury. Apol t-a excomunicat pe toti aceta care il jigniserd in urma reveniril sale in Anglia. Cei tret episcopi excomunicati de papa s-au dus in Franta st t-au cerut regelui Henric al Il-lea sd le facd dreptate, ardatindu-i ca Becket dd foc regatulut. {nfuriat, regele a strigat: “Nici unul dintre lasii care maninca la masa mea nu md va scdpa de acest preot razvratit?” Patru cavaleri care erau de fata, Richard Brito, Hugh de Mor- ville, William de Tracy st Reginald Fitzurse, s-au legat atunct intre ei prin jurdmint sd se sprijine unul pe altul pind la moarte si au pardsit numaidecit Franta, in vreme ce regele - care nu pare a fi aflat de hotdrirea lor - a intrunit un fat al baronilor din Normandia 6 care a numit 3 comisari insdrcinati sa-l prinda pe Becket si sa-l ducd la temnitd sub invinuirea de inaltd tradare. Cei patru cavaleri au sosit la Canterbury intr-a cincea zi dupa Craéciun gi au strins in jurul lor numerogi oameni inarmati. Pd&trunzind in catedrald l-au gdsit pe Becket la cind. Becket t-a poftit la masa. El s-au agsezat si l-au privit o clipd. Apoi Reginald Fitzurse a luat cuvintul si t-a cerut lul Becket in numele regelui sd ridice excomunicarea episcopllor, invinuindu-l pe el insugi de inalta trddare. Becket a rdspuns ca nu el, cl Papa, ti excomunicase pe episcopt. “Atunci tu de la cine ai arhtepiscopia?” l-a intrebat Reginald Fitzurse. “Drepturile duhounicesti le am de la Dumnezeu side la papé, iar cele vremelnic pdmintene de la rege” i-a radspuns Becket. “Cum? Nu le at pe toate de la rege?” “Citusi de putin!” Acest rdspuns (-a infuriat pe cavalert, care au inceput sd-si frece minugile de fier. “imi dau seama ca md amenintati, a spus Becket, dar e in zadar. Chiar daca toate spadele din Englitera ar sta atirnate deasupra capului meu, n-ar putea sd-mi schimbe hotdrirea!” Fit- zurse a rdspuns: “Cutezdm sd te ameninfam si chiar sé facem $i mai mult!” apoi a tesit cu ceilalti cavalert $i a chemat pe ostasi in lduntru. Preofil au incuiat poarta catedralet $i l-au rugat pe Becket sd se refugieze la altar, pe cind suna clopotul de vecernie. in amurgul care se ldsa, Becket s-a dus la altar tocmai cind Fitzurse siceilalti cavaleri au ndvalit, complet inarmatt, in catedrald. Preofit au vrut sd-l ducd pe Becket pe acoperis prin scara in spirala a naosului, dar Becket a respins propunerea. “Unde se afla trdddtorul?” a strigat acelasi glas. “Sint aici, a raéspuns Becket, dar nu-i aict nict un traddtor. Ce cdutati voi in sfinta casé a Domnului, in strate de razbot?” Unul din cavaleri l-a apucat atunci de o minecd, dar el s-a scuturat cu violen{d. Cavalerii l-au sfatuit atunct, sau sd fuga, sau sé mearga cu el, ca $icum s-ar fi cdit de hotarirea lor ucigage. L-au somat inca o data sd-i dezlege pe episcopi de afurisenie si el a refuzat. Atunci Reginald Fitzurse a tras sabia $i La izbit la cap. Lovitura a fost oprita de bratul unuia din slujitorit arhiepiscopulul. O a doua loviturd t-a umplut fata de singe. Atunct unul din cavaleri t-a soptit sé_fugd $i sd-si pund viata la addpost. Becket n-a rdspuns nimic dar st-a incrucigsat miinile pe piept $! si-a plecat capul, incredintindu-si sufletul Domnulut si sflintilor Dom- nulut, in vreme ce cavalerit il loveau pind la_moarte. Unul din ei a izbit legul arhiepiscopulut cu pictorul, strigind: “Astfel piere un trdddtor!” Apoi au fugit din cetate, in vreme ce gloatele din cetate 7se adunau in catedrald, plingind, sdrutind picioarele $t miinile lesului $i muindu-si cirpele in singele celul proclamat mucenic. Excomunicatul Arhiepiscop de York a salutat moartea lui Be- cket ca flind judecatdé cereacd, din cauza trufiel lui vrednice de Faraon... Ali episcopt au cerut ca lesul sd fle spinzurat sau zvirlit la gunoi, dar preofii catedralei au dispus arderea legulul pe un rug. Uciderea lui Becket a pricinuit o emotie adincda in toata Europa crestind. Regele Frantei t-a cerut Papli sd-l osindeascd, cu toata puterea Bisericil, pe criminal, “care s-a dovedit a fi asemenea lut Neronin cruzime, lui Iulian in apostaste $t Iudel in viclente”. Niment nu se indoia de vinovatia regelui Angliei, Papa Alexandru al Ill-lea a declarat cd va pune regatul Engliteret sub interdict. Apot i-a anatemizat pe ucigasi $i pe complicit lor. Henric a jurat pe sfintele moastre la Avranches, in 1172, inaintea unul sinod, cd era nevinovat de moartea lui Becket. Doi ani mat tirziu insd, in 1174, Henric a sosit la catedrala din Canterbury insofit de un mare numar de episcopi, stareti $i cdlug4Gri, $i a coborit la cripta sfintulut Thomas Becket. Aici episcopul Londret, Gilbert Foliot, a luat cuvintul $i a spus cd, desi regele jurase cd nu era vinovat de moartea lui Becket, totust, dat fiind cé unele cuvinte ale regelui au putut sd-t indemne pe cei patru cavaleri sé sdvirgseascd fapta, regele se supunea la penitertd. Ingenunchiat pe piatra mormintului, regele si-a dezvelit spatele st fiecare episcop I-a lovit puternic cu biciul de mat multe ori, rostind: “Aga dupdé cum Christos a fost biciuit pentru pacatele noastre, esti acum si tu bictuit pentru pacatele tale!” Pe urmd fiecare din cei 80 de cdlugGri ai manastiril, multi dintre ei de obirsie saxond, a luat pe rind cite un bicl, multi dintre et izbind cu sete. Pe urmd regele a fost silit sa ramind o zi $i © noapte prosternat pe mormintul lut Becket, fard sd mdnince. Emoftia i-a dat o febra care |-a tinut multd vreme in pat. Tragedia sfintului Thomas 4 Becket i-a tspitit, in mod firesc, pe numerosi scriitori europent. Printre lucrarile dramatice insptrate de ea mai cunoscute sint, in secolul nostru, aceea a lui Anouilh si aceea a lui T.S.Eliot. Anouilh n-a inteles absolut nimic - ca indeobste francezii cind abordeaza un subiect nefrancez - din drama sfintulut Thomas a Becket. S-a marginit sa scoatd in relief obirsia saxond a sfintulul - obirgie practic putin semnificativa - si s4-l pund in dialog cu regele Henric. Anouith n-a inteles nimic din mdretia dramei lui Sofocle, Antigona. T.S.Eliot insa a izbutit sa inalte tragedia sfintului Thomas pe cele mat inalte culmi ale poeziet gi ale filosofiei politice, compunind ceea ce va rdmine, foarte pone ca drama istoricé a secolului nostru mal presus deoricare lta. Ca si veneratul sau maestru, William Shakespeare - $i acela uncriptocatolic - T.S.Eliot a respectat cu actipidstine nee acts istorice ale subiectulut dramatizat de el. Pind $ numele celor patra cavaleri ucigast, desi aceste nume apar exclusiv in pledoariile lor de desvinovatire, nu pe lista personajelor dramel. Ceea ce s-a strdduit insd sd facd Eliot a fost sd inalte conflictul dramatic din anul 1170 mai presus de spatiu si de timp, intr-o exemplaritate pilduitoare $i anonimd, pe findalul corului anonim imprumutat dramei antice. Doud teme fundamentale se incrucigeazd in drama lul T.S.Eliot gi anume: (a) relafiile practice $i teoretice dintre puterea (inteligenta) $i puterea temporal, politica (vointa de putere): $i (b) semnificatia inalta a jertfei de sine, a mucenicului, pentru sdndtatea morald a omenirit. Cea dintii tema a fost ilustratd in zect de volume de unul din cei mai mari sociologi diacronici ai secolulul nostru, savantul Srancez Georges Dumézil, descoperitorul codulut social genetic al tuturor societdtilor indoeuropene incd din pretstorie. Acest cod, admirabil reliefat in Ramaiana, de pildd, impune societatilor in- doeuropene o structurd functionald tripartita in care (selectia pildelor trecutulut cu orientare prospectivd, spre viitor) este incredintata castet sacerdotale, vointa nobilimii razboinice in Jrunte cu un rege (raj), sentimentul unei a treia stari (Tiers état) insarcinatd, prin negutdtori $i mestesugari, sd indestuleze pe plan alimentar si material primele doud caste. Crestinismul si feudalismul n-au preluat tnitiai aceasta tripar- titie functionald, care insd a fost reactualizatd in Europa feudala in jurul anulut 1000, cind savantii eclasiatici au inceput sé imparta societatea feudald in trei mari ordine: ORATORES, BELLATORES, LABORATORES, tripartitie care se mentine pind in anul Revolutiet Sranceze (1789) prin sintagma de Tiers état atribuité burgheziei Sranceze (in speta, acelora care nu faceau parte nici din ordinul clerului, nici din acela al nobilimii). Pe fundalul social tripartit indoeuropean se grefeaza in chip Jiresc constanta pretentie a marilor religii universale de a subor- dona necontenit puterea temporal, paminteasca, a monarhilor, puterii suprapaminteasca si inteligenta a Bisericti. Cea dintii avea 99 tensiune pragmaticd, locald. in timp $i spatiu limitata, Puterea Bisericii se intindea peste spatiu $i timp, privind problemele politice sub specie acternitatis. in vreme insd ce intreaga Europa ortodoxa, educaté de Bizantul care niciodata n-a abdicat traditia Dominatului roman de inspiratie orientala pind ta totalitarism, n-a cunoscut decit foarte arareort conflicte intre temporal $i spiritual decit cel mult ratione peccati, Europa catolicé, unde Papalitatea igi asumase inalta sarciné a-reconstituirii misiunii politice a Im- Pperiulut roman prin proclamarea ca impdrat a monarhului franc Carol cel Mare in noaptea de Créciun @ anulut 800 prin mina Papei Leon al Il-lea. conflictul dintre temporal si spiritual .a fost endemic. izbutind sa impuna, cu infinit mai multé pregnanta decit la Bizant, tema biblica a ungerii harismatice inaintea incorondariia monarhilor temporali de catre reprezentantii Bisericil (tema Melhisedec - Saul - Samuel), Biserica romano-catolicad a avut astfel prilejul sd-si extinda considerabil inaltul control asupra Societatii civile si asupra feudalismului, reorientat cu mare intelepctune spre cavalerism. ~recind de pe jilpul de cancelar - dect de slujitor obedient st inureprinzdtor al puterit temporale - pe acela de arhiepiscop de Canterbury. din inifiativa interesaté a regelui Henric al II-lea, Thomas @ Becket a conceput aceasta promovare ca un urias spor de. prestigiu personal si-a asumat din prima clipd toate inaltele Prerogative ale puterii sacerdotale derivate si ale moralei evan- ghelice, el a trecut numaidecit de partea poporului credincios, impotriva nobilimii feudale, a episcopilor régluitori $i chiar a monar- hiei angevine, privita de popor ca uzurpatoare. Nu trebuie uitat ca actiunea se petrece in a doua jumdtate a veacului al XI-lea, marele veac al Cruciadelor,‘cind Biserica romano-catolicd era la apogeul Pprestigiului ei, care-i prilejuise sd trimitd, necontenit, vreme de aproape doud veacuri, sute de mii de pelerini si de cruciati sa dezdrobeasca Locurile Sfinte: Secolul in care, dupa marea reforma @ Bisericii intreprinsa intre anii 1048-1085 de catre papii educati inmandstirea de Cluny stinspirati mai cu seama de cdatre cdlugarul clunisian Hildebrand, ajuns papd cu numele de Grigore al VII-lea (1073 - 1085) si a sfintului Pietro Damiano, avusese loc umilirea Imparatului Henric al IV-lea la Canossa (25-28 ianuarie 1078). A urmat impdciuirea prin concordatul de la Worms (1122) si redes- chiderea luptei dintre Papa si impérati sub glorioasa domnie a* imparatului Friedrich Barbarossa (1152-1180). Singurul papa 10 : englez pe care l-a cunoscut pind astdzt Sfintul Scaun, Adrian al IV-lea (Nicholas Breakspeare 1153-1159) a rezistat din toate puterile lui ofensivelor italiene ale impdratului. Succesorul tui Adrian al IV-lea, Alexandru al Ill- lea (1159-1185) a inspirat Liga Lombardé, care in anul 1167 a zdrobit armata imperialé patrunsa in Italia. Excomunicat de papd, imparatul Friedrich Barbarossa s-a vdzut silit sa repete pocdinta predecesonuui sau Henric al IV-lea gl in ziua de 24 iunie 1176, in catedrala San Marco de la Venetia, s-a azvirlit la picioarele Papei. z Pe acest fundal istoric depdrtat se incheagd actiunea din drama lui T.S.Eliot. Este impede cd Becket apare aici ca purtator de cuvint trufas al Puterit spirituale impotriva ¢elet temporale. Dar, in Anglia normanda, sub impactul feudalismulut inca viguros al baronilor, Becket avea si alte mijloace decit mucenicia.ca sé afirme primatul spiritualulut asupra temporalulut. Aceste mifloace ii sint oferite, pe rind, de cdtre cet patru ispititort, admirabil caracterizatt fiecare. in spetd, cel dintit, Reginald Fitz-Urse, $1 cel de-al doilea, Sir Hugh de Morville, il indeamnd sa se impace cu regele si sai pund la dtspozitie tot prestigiul puterit spirituale. Cet dintii exaita puterea si-i cere sa-st potoleasca trufia $i sé se imblinzeascd. Al doilea, mat subtil, isi expune concepfia politica astfet “Ai vrut sé faci dreptate in iadul pamintesc Sub tronul plin de slava al Tatalui cerese, Smulgindu-le puterea baronilor nedrepti. Sa faci din legi icoana acelor ingelepti, Sd osindesti puterea si negrele-i pdcate, Sa faci, la tofi, inaltd si vesnica dreptate.... Stridanie desarté aicea pe pimint, Si care te va duce, curind, spre cerul sfint”. Cel de-al treilea ispititor, subtilul William de Tracy, i propune ocu totul alta solutie si anume o alian{d cu baronii impotriva regelui angevin. . é % “Nu mai rabdam puterea becisnica regala 5-0 infrunte si pe-a noastré $i cea episcopala!”Este o solutie politica plutind de mult in aerul feudalismulut centripet (sau Bastard Feudalism), din Marea- Britanie. $i care va triumfa incepind cu anul 1215 (Magna Charta). Becket nu putea admite aceasta solutie: “mi ceri sé fiu acuma o fiaré pentru fiare? Voi, tradatori, vé punefi mult mai presus de lege: ‘Nu se va scri vreodata ca l-am tradat pe rege"! (pag-20). Infinit mai subtil, cel de-al patrulea ispititor (Sir Richard Brito) Jace apel la insdsi gindurile lui Becket: “Sa te inalfi pe munte... Tii caierul in mind: in numele Tarici, Poti toarce firul mortii sau firul vesniciei! An mind fii puterea - Cea mai presus din tara - Afaré doar de una.." Thomas: Aceea mé- nfioara! “Doar gindurile tale te pot indupleca... Ispita mea e-n mintea-ti tinjind mereu spre cer... “Dorinta de pierzare spre care ndzuiesti In cumpand sé stee cu bunuri pamintesti? Thomas recanoaste ca ispititorul t-a deslusit nazuinta adevaratd. Dar subtilitatea lui T.S.Eliot merge mai departe. ApGrator al primatului puterii spirituale fata de cea temporald, Becket mai este candidat la mucenicie. Dar aceasta candidatura ostentativ afisata poate foarte usor sd apard ca orgoliu, pdcatul capital cel d’intit pe scara valorilor feudale. Arta lui Eliot se aseam4na artei cu care Shakespeare l-a zugrdvit timp de patru acte pe eroul care, nu intimplator, este socotit indeobste ca cel mai de frunte din eroli lui, pe Hamlet. Si printul Danemarcii este constient de fapta de rdzbunare pe care trebule s-o savirseascd. Dar scara valorilor crestine il frineazd, pind cind razbunarea ii pare ca o auto-apdrare. Nebunia crucii, nazuinta muceniciei, nu se putea incadra corect in scara de valori crestine medievale. Alminteri ar fi com- promis sdndtatea demograficd a Europei, dupd cum excesul de sfilpnici $i de cdlugari risca s4 compromita demografia Imperiului 12 bizantin. Mucenicia nu se cautd cu luminarea cdci devine orgoliu. Ea rezulté dintr-un complex de imprejurari, intre care incuvintarea inalta a Domnului si caracterul pilduitor in final al actului de mucenicie. Cum a scris-o atit de admirabil gi de sintetic poetul Contrarimelor, P.J.Toulet: “Tel qui soiila de sang ses réves ni son fer, A [a fin pardonné son opprobre s’efface: C’est ainsi que sur nous Dieu fait tonner sa grace, Ne force pas qui veut les portes de ('Enfer...” Cel ce-si minji visarea cu pata singelui/ $i sabia, adesea pdacatul i se iarta/ Cdci numai astfel Domnul cu harul Sau ne cearta/ Si-n lad nu intraé nimeni de bundvoia lui.....". Solilocviile lui Becket sint asemdndatoare celor ale lui Hamiet. In cele din urmé, prilejul cdutat ii este oferit de cdtre cet patru ispititort hotariti sd-i fle asasini. impotrivirea lui Becket a astfel o exceptionald si pilduitoare grandoare, cu consecinte scoase inrelief admirabil de catre cel de-al treilea Preot: “E mintuita Biserica de-a pururi prin fapta savirsitd! Biruitoare prin potrivnicie si intdrita prin mucenicie, £ mai presus de toate, de vreme ce-a gasit Un om ce pe altaru-i fiinta si-a jertfit! ” Un cuvint despre Corul femeilor din Canterbury. Exponente ale spiritului public, ele consemneaza repercursiunile faptelor istorice asupra acestui spirit, constiente ca soarta le indeamnd sa stea de marturie unor fapte cumplite, care le pot aduce prapadul. Prilej pentru Eliot sé _foloseascd poetic termenii cei mai concreti si mai respingdtori cu putintd... Dan A. Lazirescu 13T.$. ELIOT OMOR iN CATEDRALA (Actiunea se petrece in sala arhiepiscopala de la Canterbury, in ziua de 2 decembrie 1180) CORUL FEMEILOR: Sé std sicea, lingé catedrali, ‘Temeiuri ale Gnistei si pacit? Dar nu e pace nici in catedrala, Si ochii nostri-i cere mérturie. ‘De cind auritul octombrie zi dupa ci ne-ndeamn Céitre intunecatul noiembrie si din fivada Merele, strinse, s-au pus la camiri si ogorul S-a prefacut in betealé de moarte prin apa si gloduri, Anul cel nou in amurg sd gateste si-si traga suflarea, Std si asteapta $i murmuri-in timp ce plugarul Cizma si-o trage cu greu din noroi si fa vatri Miinile-si freaca una de alta, miini inghepate. Std Anul Nou si asteaped si soarta asteapta si dir sa.Cine-si intinde 0 mind-ingheata spre tindd? Cine-si aduce aminte acuma de praznicul Tuturor Sfingilor? Cine nu vrea sd-i mai fie stdpinului sdu cu credinpa? Cine la foc se-incalzeste si-si vicleneste stépinul? Jatd ca azi se-implinesc sapte ani din amurgul de vard, Ne-a parésit, sint acum sapte ani, Arhiepiscopul nostru, El care vesnic cu noi s-a purtat cu blindepe. Nu va fi bine de vine-inapoi Arhiepiscopul nostru. Regele ne cirmuieste dar ne cirmuiesc si baronii; Multe oprelisti am tot suferit... nesfirgite oprelisti, Dar am rimas cu necazurile, sint ale noastre. Si mulfumite-am rimas cé lésatu-ne-au singuri. Ne striduim sé ne finem in pace céminul. Negutatorul viclean si mintos isi sporeste-avutia. Numai plugarul se-apleacé spre brazdé cu chipul de brazdé, Brazdé si chip de-opotriva, sé nu-l vada nimeni! ‘Teamé ni-e azi ct e pace pe-ogoare, pe drumuri, pe ulifi, Dar tulburarea pindeste $i marea ne-aduce Moartea la vreme de iarnd si-o face pripad primivara Care curind cu tristete va bate fa usile noastre. Cresc radacini de pirjol si ne-om pierde auzul si vizull Vara cumplita va arde rasaduri si gle. Jar astepta-vor sirmanii sé fie octombrie, iarési. Cum ar putea si ne-adued-n alean mingtiere ‘Vara, cind toamna-i de foc si de negurd-i iarna? Ce-am mai putea sé mai facem in arsifa veri? Doar sé-asteptam in fivata pustie-un octombrie iarési. ‘Vine o molima iar peste noi. Asteptam sé ne bintuie. Sfiinpii asteaptd si noi asteptim, mucenicii de asemeni. ‘Toti asteptam sa se-inalte la cer mucenicii ca sfiinyii. Soarta in miinile Domnului sta si agteapté... Se simisleste ce nu-i zémislit inca pe (ume... ‘Toate acestea pe care le-am spus le-am zarit intr-o raza de soare. Soarta in miinile Domnului std si asteaptd. N-ascultd soarta de-acei care sint peste neamuri puternici Sicu supusii se poartd cind rau si cind bine, INnTiIUL PREOT: ‘Tot planuind sau ghicind jeluri multe pe care ‘Tot le framintd in miinile lor gi in caierul vremii. Vino, decembrie prea fericit. Oare cine putea-va Sd te priceapa gi astfel sd-fi stee de straje? Oare s-0 naste din nou Fiul Omului iardsi in iesle? Noi cei séraci nu puteam faptui nici o faptd Doar marturie sé dém aceleia care ne-asteapta. - clopote, prelung - Sapte ani prea cucernici paringi si se mintuie vara, Sapte ani de cind ne-a parisit Arhiepiscopul nostru! AL DOILEA PREOT: Ce poate face Arhiescopul nostru si ce poate Papa, Masele nostru stapin, cu-indéritnicul rege, Regele nostru si regele Franciei? puneri la cale, Vorbe de taind, zavistii $i sfaturi de taind, Sfoturice nu se sfirsesc sau nu-si aflé sfirgitul Cind intr-un loc cind intr-altul din Francia mare? AL TREILEA PREOT: Nu e nimica temeinic cind stau si privesc mestesugul Unei vremelnice si pimintesti cirmuirt. Vielesug si ndpasté. Foarte adesea hozii. Regele ne cirmuieste Ne cirmuiesc si baronii: puternic, pe omul puternic, Jar pe acela sirman dupa plac si dosada. Doar intr-o lege se-ticcred: cum sé ajunga fa cirma! $i, cind ajung, si rimind (a cirmé, punindu-si in styjba Doar pe cei lacomi ce-s plini de doringi si ispite lar pe siéramani ti desponie sirmanii urcind catre trepte. IntiUL PREOT: Si stdrii-acestea triste nici nu s-0 pune capdt Sarmanii vor ajunge pe uliti sd cergeascd, $ivor uita ci-odaté aveau aici un sprijin 17Ce.se ga din suflet la Domaul pentra cil -Zgomot de pasi Trimbizat - : ‘De unde vii si care ti-e vestea, oldicare? OLACARUL: Voi slujitori ai Domnului si paznici Ai Tempului, sosesc la voi cu vesti. Si pe iubirea gloatelor din sari? OLACARUL: ‘Vis este netncrederes-tngelespt, Se-tncrede cit norodul il asteapts. El vine-ecum cu jale si mindrie, Sieves trimbigindu-gi ca trafie Temeiurile bine dovedite? Se-tncrede i tn gloatele iknite, Céci Ca primit norodul, pretutindeni, Zotrleau, tn calea-i, strate si ciciult $i presdrean cele din urmé flori $i frunzele ce-ax mai rimas pe ramurt Sub pasit fui. Se-tnghesuian pe whti Intimpintndu-l. Calu-t si-a pierdut Stufoasa coamé: fiecare fir Iieste smuls si se preschimbe-tn moaste. Si papa, si slivitul rege-al Frantel, L-au ispitit si stea (a el in fard. Doar binele i vor. Dar nu-i tot astfel Cu Henric, Domnul si stdpinul nostra... IntivL PREOT: £ pace, sau ricboi? Te-tntreb din now. UWACANUL (ezita): £ pace... insi nu-i sdrutul pécii! S-au cam pripit, de vrei si-fi spun pe sleau. Nu cred ci Arhiepisenpul e omul Sd mai nutreasch amdgiri desarte. Dar nu va da-inapoi din ce socoate Ca-i drept si cuvenit sit fie-aievea. Aceasté pace, si V-0 spun curat, E fari de-inceput si de sfirgit. Stapinul nostra cind s-a desparyit De rege, i-ar fispus: -MiriaTe Ne despartim, si nu ma vet vedeaPe veci de veci!*. Mi-a spus un om de vazé. Pareri sint multe: ce-o fi vrut sd spund? Dar tofi socot cd asta nu-ia bund! inTiuL PREOT: MG tem cit azii. se-implineste soarta... Ma tem de soarta sfintelor biserici... A lui neasteptata propdsire A zhimislit invidie si hull, £ra, odinioard, Cancelar, Siméagulit de rege, de curteni, De multi din ei era pe-atunci temut. Dispretuia, si-a fost dispretuit. Mereu stingher (a curte, n-a mai fost Nicicind vre-un altul intre el i rege. ‘Trufia ui, dospita din virtute, Mindrie, cinste, dreapta judecaté $i dérnicie, s-a indlpat spre culmi. Dispretuia vremelnica putere A regelui. Doar Domnului supus, Doar Domnului voia pe-atunci sd-i fie! Crestea spre ceruri dirca (ui trufie! Doar de-ar fi fost Maria Sa mai mare Sau de-ar fi fost mai slab Maria, Sa, Cu el cu totul altfel se-intimpla, Al DOILEA PREOT: Si totusi se-intoarce stdpinul, se-intoarce din nou! Decembrie vine si iartsi decembrie vine SiniLaduce acum, risipind indoiala $i spaima. Elne ve spune ce-avem de facut in porunci si indemnuri Papa-i cu ef ca si regele Franfei, scut sint stdpinului nostru! Stinca ni-i sprijinul, tare-i temeiul pe care punem piciorul in vila sagul baronilor domni pe paminturi. Std sub picioarele noastre voinfa cereascé, 0 stincé! Haideti, 0 frati prea cucernici, Venifi sd-i iesim inainte Céci ni se-intoarce slivitul stdpin, Arhiepiscopul nostru! Si cind se-intoarce stdpinul incepe sd piard-indoiela, Catd sé ne veselim si cu vesele fete Plini de iubire veniti sa-i iesim inainte, Omul ui Thomas sint eu si- primesc cu credintd. AL TREILEA PREOT: Roata se-invirte mereu cind spre rau cind spre bine £a s-a invirtit doar a rdu sapte ani fard cile senine. Roata se-invirte mereu cind spre rau cind spre bine. Cine cunoaste sfirsitul, spre rau sau spre bine? Maciné morile Domnului soarta, Jatd se-inchide spre ulita poarta. ‘Toate fiicele Muzicii fi-vor atunci infiuntru, CORUL (izbucneste, aprig): Nu se poate sta-in cetate, nu mai poti s-o locuiesti! Crunt ¢ vintul, cruntd-i vremea, sade-in cumpdnd dobinda, Doar primejdia ne paste. E tirziu... tirziu... tirziu... Prea intireiatd-i vremea... prea tirzie... prea tirzie... Putrezit-a anul, vintul sufla-a pacoste... si marea Misca undele-i amare... ceru-i vindt, vindt... vindt... Arhiepiscopule Thomas, nu te-inapoia la noi! Du-te, intoarce-te in Franta. Du-te iute, du-te iute. Sit pierim ne lasi-in tihnd, roabe-a celor nevitzute. Vii cu slavé, vii cu falt, vii s-aduci aicea moartea, Vii sa-aduci osindé tari, tie insuti, (umii-intregil Nu mai vrem sd se-intimple nimica, Aum: tréit linistiti sapte ani; Ne-am ferit de primejdis, umile, Ne-am trdit viata molcoma-in soaptd, Assuprire a fost si trufie Far'de lege a fost... saricie. Cit mai jos a izbit nedreptatea S-a plecat sub trufie cetatea... ‘Totusi noi am putut sd tréim. 2122 ‘Ne-am trdit viata molcomd-tn soaptd. ‘Speime, ca moartea si nasterea de riment oprite vreodatd "Sam crit intre teamd gi feptd. ‘Teammé ne este de-o spaimd pe veci ble 4 Uneori am rimas far’. s Nu-t cu putinga 5-0 stim, -0-njelegem, Si-am tniit doar de astai pe miine, ‘Teama ts suflete ni se coboard st plngem, Alteori a fost roada bogata, Aci sfirslate ni-s inimile, ginduri ttsnesc din cuvinte, Spee Sour rr ae Uneori a ne Spaima pe care nwioms-o Alteori a fost vara fierbinte. O, Arhiescope Thomas, stdpine, vit iarisi pe epé, Uncori si belyug #1 furtund, Lasi-ne astfel cum sintem: umile-tntuneric pirind, Alteori n-am cules nici o prund. Nu ni se cade sd stim tn calea osindei, pigind. ‘Totusi noi am putut sd triim! Asi ne pindeste osinda, pe tine, pe noi, omenirea, Ne-am triit viata molcoma-n soaptd Sarhilescope, stim ci-ti adulmect picireal Am triit intre teams #1 faptd. Soarta $i-o creci socotitd si teamd nu-fi este. Am tinut sirbitorile toate, ‘Umbre se-avintd spre tine, acum, (a sfirgit de poveste. $i la slujbe mereu ne-am dus toate, Datu-fi-ai seama la ce ne tademni? O Doamne, despartei Jism fuert bere si cidra pe plita De Arhiepiscop pe-aceia umili pironiti tn caierul soarteit Am aprins (emne-n iarna cumplitd, Lasd poporul umil vieguind printre fucruri umile, $i (a clacd am stat Gngé vatri, Lasé-l si-si duct:-n nevioi gi restristi umifitele sile. ‘Si pe ubigl cu fee de plated, Gada pritpaduiui td si af pri si-al Cumii Asm vorbit intre noi surioare, . Nese cuvine sd zire-n mormint pe nemernicii kumi. ‘Mai tn soapte si-adesea mai tare... Arhiepiscope Thomas ne last pliptndé speranta. Astfel doar am putut sé trim, Pleack din Dover cernitul gi pinzele-intinde-ti spre Franfa. ACam ajuns pin-aciim si pierim, Arhiespiscop ne esti si din Frango, inalte stdptne, Am triit viaga molcoma-n soaptd Lasé-ne tefere-aici s-avem parte de ciua de mine. Am triit intre teamé $1 faptd, . Arhiepiscope Thomas, intinde-tntre vindtul cer si amarnice mare, Sim viicut mort $i nasteri $i nunti, Pinzele albe $i du-te pe vaturi spre molcoma zare! I-am vitcut pe rizboinicii crunti, - Clopotele suna a jale - ccarenadpanis AL DOILEA PREOT: corvesi Clevetind siglumind nu ne pasa... Clipa-i de cumpind, cum eutesati si vorbigi, oot surate Multe fete fugit-au de-acasé... O1 Ce smintite femeil Nevotnice! Necugetate! Multe fete rimas-au fecioare.. Ne stip wok oare cd vine-Arhtepiscopul nostru cel bun? ‘Ne-am temut de pacat fiecare, Cum de rostiti la ceasul de cumpins astfel de vorbe, surate? Fiecare cu-o umbré, cu-o teamé, O! Ce smintite femei! Nevolnice! Necugetate! am avut nimdnui sé-i dém seama. Ne stizi voi oare cd vine stdptnul, stdpinul cel bin? pas ag At etane paerper reenter Poate din chipd in clipa sé vind, cit doar ne-a vestit din ajun. 23 ATGloata pe uligi s-o stringe rostindu-si iubirea! $i-fva prini chiuind, proslévindu-i venires. Onicaiti precum boastele-n smircuri spurcate, Numai cd broastele prinse, gitite, pot fi si mincate. Oricit de mare-i fiorul de spaimé ace o sé fie, Vé poruncesc si-l primifi pe stdpin aritind bucurie! - Clopote puternice. Urule nesfirgite: TRAIASCAI - THOMAS (solemn): Pacea sé fie cu voi! Lasafi-le! spue ce vor! Nu pot pricepe si vorba se mistuie-n z6or, Vorba se-nalyi cu aripi de gind catre bolta albastrd, ‘ Mult mai presus de-ntelegerea voastra! Stiu si nu stiu ele bine ce-i fapta si ce-i suferinga, Fapta te face sa suferi dar gindu-si pastreaza credinga. Caci suferinga ¢ fapta. Faptasul osinda nu are, Cel care suferé faptd nu face. Cereasca rabdare Vrea pe-amindoi si-i cuprindé-intr-o vegnicd fapta Asta ni-i rostul pe lume si legea e dreapta. Fapta-i prilej suferingei precum se arata; Roata doar astfel se poate-nvirti riminind nemiscaté. AL DOILEA PREOT: O, iartd-md stapine! Nu te-am vazut venind Ne-au tulburat aceste surate cirtind. O, iarté-ma stépine! Mai vrednicd primire Se cuvenea. Aflat-am slavita ta sosire Acum o clipd numai. S-au scurs atifia ani De cind te-ai dus fa Roma, de cruzii tdi dusmani Silit sa pleci. Si anii s-au scurs cu dusmanie In ruga-in asteptare gi in nimicnicie. ‘Ji-am pregatit silasul in inimile nostre, Jubire care creste spre bolyile albastre, Va creste Canterbury spre cer in sapte zile, Am incalzit, stapine, chiliile umile. Decembrie e aspru la noi. Te-ai invitat Cu-0 vreme mai blajind pe unde-ai colindat. THOMAS: Va mulfumesc. Odihind nu cred cd pot sd-astept. Vrismasii stau-la pindé, Ge cugetul nedrept. Zavistnicii episcopi de Londra si de York, Si-acele de la Salsbri, aflind ct ma intorc, Mi-ar fi oprit scrisoarea pe drumuri inpesate Cu sute de iscoade. $i-aicea, in cetate, Eimi-ar fi scas in cale, cu sufletul la gurd, Doar camenii care-mi poarté neimpacata urd! Dar le-am aflat ispita, har celui fard moarte, Simi-am vestit sosirea in alta zi, prin carte. Am strabétut cu bine talazurile marii, Ca sé-intilnesc la Sandwich, in faptul inserdrii, Pe Broc, Warenne, aceia ce mi-au jurat pieirea. Doar John de Salisbury le-a putolit pornirea, ‘Temindu-se de-o fapté ce l-ar minji pe rege! Le-a spus ci-aveau in minte cumplita far-de lege, ‘Doar datorita-acestui prea cuvios decan ‘Mi-am mintuit viata de cugetul dusman. INTIIUL PREOT (foarte grav): Dar ce-are sd urmeze, stdpine prea iubit THOMAS: bit. $-0 legana sub lobd, in zboru-i iscusit, Dind, tot mai strins, ocolul, un soim infometat. Pindind prilejul care de soarta-in insemnat. Sfirsitul va figroaznic si dat de Dumnezeu. Osinda de-i rostita sfirsitul nu e grew. ‘Temeiul fapturit va fi o umbra care Se-infruntd cu-alte umbre intre pdmint si mare. Mai greu va fi rdigazul dectt indeplinirea, Dar totul prevesteste, mi-o simt de mult, pieirea! - Clopote trase in dungd. Apoi un guierat strident -INTIUL ISPITITOR (mieros): Stapine, vezi, vin, fard viclenie... Uitat-am orice gind de vrijmisie Nadéjduind ct-aleasa-si marefie mi va ierta trecuta dusménie. ‘Un vechi prieten nu-l dispretuiesti, Aci lingd rege nu ma mai gisesti... Batrine Tom din Londra, n-ai uitat, O Thomas Becket! ceasul minunat Cind ne purta aievea corabia regal Pe apele Tamisei. $i regele, cu fald, Ne arita, din suflet, $i tie ca si mie O vesnica, regeascd, prin vremi, prietenie. Prictenia-inaled pe muntelé Olimp Nu last s-0 férime mistuitorul Timp. La curte esti, stipine, din nou fa mare pref, No sit te porfi cu mine, stdpine, prea semef. Cind vine primivara liéutele-s in par, Se-insuflezeste curtea... si albe flori de mir Plutesc din nou pe ape cu-atita gingésie! Cintirile desfatd amusgul. Veselie E peste tot. Cu smirnd prind tofi sé ne afume $i bezna-i stribatuta de ginduri, vin sighume! Cind intre Doma $i tine e iar prietenie Mai poti sit-mi porfi, stapine, in suflet dusmanie? Mirenii pot, cu clerul, cu-aceiasi bucurie... Cu-aceiasi desfatare... cu-aceiasi veselic... THOMAS: Sint clipe mistuite in trecut: Nicicind nu voi uita ce mi-ai facut. intitut tsPimitor: Sint timpuri noi si se preface tara: in toiul iernii, vine primitvara. Pe crengi, zipada-i dulce, ca o floare, 26 $i, sclipitoare, razele de soare Se oglindesc in gheata din ogradé. Iubirea sparge mugurii-in vada Siveselia mistuie, zlobie, ‘ristetea unor vremuri de urgie. - THOMAS: Nu pofi sd te increzi in viitor. Din mosi strimosi, urgie si omor! Din truda celorlalfi pugin se-invaza Dar omul, in involburata-i viatd, Nu simte niciodatd-aceiasi clipa Sé-i baté-a doua oaré din aripd. Nicicind nu sade-in cumpénd balanta: Sidoar nebunii mai nutresc speranta Sd-intoarcd roata-in care se rotesc In iadul de picate pimintesc. Intitut isprmitoR: Niu vrei si-fi fix prietenul iubie? Iubeste omul ce-a dispreguit. Axi, dincolo de bine si de riu, Sint, Thomas Becket, iarisi omul tau. BECKET: Pe calea-aceasta n-ai sd izbutesti. Stdpinul cere sit te poctiesti. intitut isPrmitoR: Curtenii tofi sint ford de rugine: Vor merge si mai repede ca tine, ‘Trufia-ingelepciunii loc nu-i lasa: Cind urla fiara nu-i primejdiasé. Stdpinul nostra, regele, o stie: Supusilor le-araté duiogie. Cu pdedtosii nici Sfiingia ta ‘Prea aspru, mi-amintesc, nu se purta. 27N-o duc prea bine cei cu aspre fete: Cei blinzi trBiesc... iau parte la ospete... Primeste sfatul meu prietenesc, Céci doar spre bine te povituiesc. Sd te-imblinzesti, cici altfel, negresit, ‘Tot ce-ai mai scump e fript si mistuit. THOMAS: Vii prea tirziu... cu doudzeci de ani. intiuL isPimitoR: ‘Te (as in seama crungilor dusmani. ‘Trufia ta, de nimeni stdpinita, 1si va primi rdsplata cuvenita. Rémi cu bine. Farid viclenie Nédajduiam ca-aleasa-ti marepie Amive ierta trecuta dusménie. Cum am venit plec firi de trufie. ‘De-fi amintesti de mine in ruga ta, stépine, In mintea-mi amintirea-ti duioosa va rémine. /iese/. - Suleratul se aude $i se pierde - THOMAS: Ichipuirea si-a rastit cuvintul. Nu poti sa fluieri cind se umfla vintul Aspita ¢ ce nue cu putinga, Chiar de-o rivmesti cu aprigd voinga. O lume moarté visuri redesteapté: Nu desluseste mintea calea dreapta! - Suieratul reincepe, insistent - Al DOILEA ISPITITOR: 28 Uitatu-m-ai stdpine cucernic si slavit. La Clarendon, o data, cindva, ne-am intilnit. - La Northampton de-asemeni. Xu-s amintiri plicute. La Montmirail pe urmd, in Maine... Ti-s cunoscute Acestea toate... fapte de pe pamintul Frangei. Dar daca le vei pune in talgerul balantei Cu ascultarea care fi-o ardtam, micar Pe cind erai in tard puternic cancelar. Priveste cum se-apleacé balanta cétre mine. Se-intoarce iardsi vrémea méririi, pentru tine. Stdpin pe mestesugul inalt al cirmuirii, Vei cirmui regatul pe treptele méririt. THOMAS: Ce vrei acum? AL DOILEA ISPITITOR: ‘Te-ai inselat amar, Cind n-ai mai vrut in fard sé fii Lord cancelar! Ai vrut sd fii in fruntea Bisericii! Grozavi. Greseala! Cind puterea te-inalja catre slavi. Puterea iti pastreazd si viata si averea! Ca marmora de tare ifi strilucea puterea. Nu-incape vreo sminteald, 0 Thomas, stipinireat THOMAS: Cum poate fiul Omului sé-si ofle mintuirea? Al DOILEA ISPIMITOR: Sint trigti aceia care pe Domau-l indrigesc. Acei ce tin puterea in veci nu se-amdgesc. Aceia care-in mind tin frinele puterii Nu-s biruiti de nimeni. Pe treptele durerit Smerenia-i pe urma. Puterea-i fucru rar... THOMAS: Puterea cine-o are? AL DOILEA ISPITITOR: Doar Lordul Cancelar! Pe cea mai-inaltd treapta un rege poranceste,Dar numai Cencelarul in tard cirmuieste. Acesta-i adevitrul ce nu se-invagé-in scoala! ‘Tot ce-ai facut, O Thomas, a fost trufie goali! Pe cei trufasi, puternici, ai vrut si-i umilesti, Si pe sirmani cu fala ai vrut si-i ocrotesti. Sub tronul pli de slavé al Domnului ceresc, Ai vrut si faci dreptate in iadul pimintesc, Smulgindu-le puterea baronilor nedrepyi, Sa faci din legi icoana acelor tngelepti. Sa osindesti puterea $i negrele-i pitcate, Sd faci la tofi, inalté si vesnici dreptate. Stridanie desarté aicea pe pimint, ‘Dar care te va duce, curind, spre cerul sfint. THOMAS: Ce wrei si spui? Al DOMEA iSPITITOR: Puterea se cumpéré cu preful Supunerii. rei oare sit-i necinstesti judetul? ‘Pe treptele trufiei, duhovnicescu-ti har Picirea piminteasca-ti aduce. [n zadar Disprejuiesti aievea puterea piminteasca: Va birui acela ce-o sti s-o minuiasca! THOMAS: Sicine-o fi acela? AL DOWEA ISPMITOR: Reel ce va sit vind! THOMAS: fn care fund oare? AL DOIEA ISPMITOR: In luna de fuminé, 4m funa de pe urmi... THOMAS: : Si-in schimbul ei, ce-mi cere? AL DOILEA ISPITITOR: Puterea preoteasca pe slavi si putere! THOMAS: NU! Al DOILEA ISPITITOR: Dac n-o vei da-o, pe pret de nedreptate, Nai sd mai iesi tu teafér de-aicea, din cetate. Nai sd mai poi regatul si-Lcinmuiesti vreodatd Legat de-un papa-a cirui putere-i masurata. Un cerb batrin esti astazi, de ciini impresurat... THOMAS: NU! AL DOILEA ISPITITOR: Ai avut puterea, intreagd, in regat. Si te-ai purtat o daté cu multd-indeminare, L-ai risplitit cu slujba, atunci, pe fiecare. Cind stit cu iscusingad sd folosesti puterea, O faci sit se inalte, citci dulce e ca miereat THOMAS; Atunci nu iei in seamé episcopii pe care Lam osindit atuncea (a excomunicare. AL DOILEA ISPITITOR: ‘Trufia ta stirnita de urd n-o sé poate Si-infrunte-infelepciunea de veacuri (uminatd. THOMAS: Baronilor de asemeni le-am drémuit scutirea... 3Al DOILEA ISPINTOR: Baronilor li-e teamé, aproape fi-e picirea Maia Sa, séracii, si Lordul cancelar Le pregitesc in taind licasul funerar. THOMAS: aU! i i Pot deschide singur, deasupra tuturor, Cu cheia fermecaté, sirmanului popor, $i rains, ca si iadul. Cu harul meu intreg, Ex pot, cu voia papit, sa leg si si desleg. Sé mé cobor vrei oare (a gindul osindirii, ii, Din slave mea, puterii de rind a stépinirii? Pot sé rostesc osinda blestemului, o stiu, Siregilor cievea nu sluga sd le fiu. Aceasta mi-e menirea! Acesta mi-este harul! AL DOILEA ISPITITOR: ‘Te las atunci in tifind sa-ti drézmuiesti amarul. Picatul téu, trufia, se-ovintd catre cer, Regestii soimi pe urma-ti, batind din aripi, pier! - Suieratul in surdind - THOMAS: Puterea périnteasca zidind o lume bund in lanpurile pacii pe toti ti impreuna. Aeei ce-si pun nadejden intr-o-intocmire dreapta Pe care n-0 vegheazé porunca ingeleaptd A Domnului, pot numai s-opreasca zavistia, Hrinind cumplita boali ce-mi tulburd mosia. Sa-impart cu el puterea? Cu regele? intelege: Lam fost ingelepciunea si bratul! 1-am fost rege! Dar azi ce-a fost pe vremuri slévita marepia Air fio umilinga! Ar fi nemernicie! - Suleratul, strident. Pauzé - Alt uierat. - AL TREILEA ISPITITOR: Sint oaspele ce vine neasteptat de tine! THOMAS: Te asteptam..» AL TREILEA ISPITITOR: Dar gindul nu mi-l cunosti, stiu bine. THOMAS: Nu-igind sd ma rineascs, oricit ar fi de-amar! AL TREILEA ISPITITOR: Ex nu sint nici cavistnic, nici flecar, Nu-i invrijbesc pe semeni, si nici curtean nu sint. Nu vreau sé fac, o Thomas, vreo umbri pe paint. Ce mi-a plicut pe fume mi-a fost gospodéria: Am ciini si cai de rast, mi-e rodnica mosia. Eu sint boier de tari, stiu bine ce nevoi Aceasté tari are: o stim aceasta noi, Boierii de (a tari, mai bine ca oricine. Si ne-ingrijim sit fie in farit numai bine. Noi sintem rostul, pilda, si temelia pari. Nu domnii de (a curte, apostolit trédd Ce stau trindavi in jurul Marie Sale. Iaté, ‘Ji-0 spun pe sleau, 0 Tomas! Sint om dintr-o bucattl THOMAS: Sa spui pe sleau atuncea: de ce mi ispitesti? AL TREILEA ISPITITOR: Mi-e limpede vorbirea, As vrea sé te-invoiesti Sii fin prieceni, iarisi. Caci vezi, prietenia, Fitarnica, adesea, atinge vesnicia. Prietenia, Thomas, cind e adevaraté, Cind s-a-incheiat, nu poate st fie indreptata. Mai repede, adesea, se schimba dusmania 33Sa fiitdreascit pentru curteni, prietenia. O dusménie care tovariigi nu mai are, Cu dugmanut adesea ajunge la-impécare... THOMAS: Cu citd-indeminare iti sint infasurate Asscunsele ter: ciuri in vorbe mari $i fatet Boier esti de la taré, te fauzi, sau mostean, Dar tot ce-ai spus acum e vorbi de curtean! AL TREILEA ISPITITOR: Cu regele, cu Henric, in zilele amare, Nu posi nutri vreodata nadejde de-impdcare! Zadarnic adevarul il vei. striga-in pustiu: El n-are sé te ierte, cit vei rimine vin. THOMAS (din fundul sufletului): O Henric! Domn al nostru! AL TREILEA ISPITITOR: Dar poate-ai sé gisesti Prieteni de credina de stii si-ti folosesti Gindirea-ti iscusitd. Atotputernicia No are numai Henric in Anglia. Domnia Nu-ieste fird pata. $i-in Frantae un rege $i pentru-Anjou se cearti. O Thomas, injelege: Normandé-i stipinirea minoasei Englitere, Jar noi avem, baronii, putere si avere. Nu vrem sit mai domneasca un rege angevin. Avem cu noi norodul. Destul cu-acest strdin! THOMAS: Ma ispitesti? Al TREILEA ISPITITOR: De-om face o invoiali dreapta, O Thomas, biruinga, stii bine, ne asteaptd, 34 THOMAS: Trimisu-te-au baronii (a mine cu solie ‘De uneltire, spune? AL TREILEA ISPITITOR: Baronii te imbie Si mergi cu ei (a fuptd. Baronii au credinga Ca doar cu tine-aliturt i-asteaptd biruinga. De-o fide partea noastré Biserica cea sfintd, Cu harul sfint al Pape, nimic nu ne-inspiiminté. De esti cu noi, aicea, in sfinta ta cetate, Va birui in tard slivita Gbertate. Sa-infrunte si pe-a noastri, si cea episcopal. THOMAS: De mine-a fost aceasta, stii bine, intemeiaté... AL TREILEA ISPITITOR: O stim. Dar ea de rege a fost inliturata. Ne-a frint pe tofi puterea becinicé, regeasci. Nadajduim prin tine Cuceafir nou sit creasca. THOMAS: : ‘De nu mé-incred in rege vrei sd aduc prinos Acelor ce vor astizi pe rege si-l Lea jos? AL TREILEA ISPITITOR: Nimic nu rabda regi ix preajma lor, stii bine. Bisericii norodul ¢ gata si se-inchine. THOMAS: De nu se-increde-in rege gindul meu, Se poate-increde doar in Dumnezeu.. ‘Mca pus in fruntea farii o urgisitd soartd,Mulfi slujitori, ca tine, mi-au zdbovit la poarta. Sinu fa curte numai. Pe mulfi i-am infruntat, Am vrut sé fiu un vuliur sub cerul instelat, Doar porumbei pe-atuncea in jurul meu. Poti oare Sé-mi ceri sé fiu acuma o fiara printre fiare? Voi, tridatc i, vd puneti mult mai resus de lege: Nu se va scrie ,vreodata ca C-am tridat pe rege! AL TREILEA ISPITITOR: Nu mai astept atuncea in van, la usa ta: Yio réspliti credinta atunci Maria Sa. THOMAS: Mi-am pus cindva in minte, mai demult, Sa sfarm ce pot, cu-o ultima zvicnire. Samson, in Gaza, n-a fitcut mai mult! Vreau singur sii ma-inalt cétre pieire. - Suleratul se stinge. Pauzd, apoi reincepe, tare - AL PATRULEA ISPITITOR: Bine-aivenit, 0 Thomas, népraznica voingd: De esti cu noi alaturi te-inalfi spre biruinga. THOMAS: Eu asteptam trei oaspeti, nu patru. Cine esti? AL PATRULEA ISPITITOR: Cai vin $i eu la tine nu pofi si te-indoiesti. Am fost sortit de ceruri st vin, de bund seama: Sint oaspele ce vine cind nimeni nu ma cheamé. THOMAS: Sicine esti? AL PATRULEA ISPITITOR: Atuncea, de nu ma stii, n-am nume. Dar cum ma stii prea bine, de-aceea vin anume. 36 Ma stii, dar niciodatd nu m-ai vizut la fata. Nea fost nici loc, nici vreme, sii ne-intilnin in viata. THOMAS: Sil-mi spui atunci ce mi-este, de mult, necunoscut. AL PATRULEA ISPITITOR: Va trebui si aflii ce trebuie stiut. Cirligele-s minjite cu stirvuri din trecut. Dorinta-i slibiciune. De rege dusmanit Cu-o uri fard margini si fird de sfirsit: Sti bine, nu mai poate sa-fi uite viclenia Cind regele in tine si-a pus priztenia. ‘Te poarté deci cu grije. Mai poti fi folosit Cit timp fi se socoate ca ai de cheltuit. Capcana-i pregatitié si-i gata sd te-inghita. Cu trupul tdu cddea-va si mintea ta, zdrobitd. Baronii au doringe si pofte-inversunate: Sd fe intreacé ura nici regele nu powte. Céci regele-are paza regatului, iar el Doar banul si puterea le socotesc temei. In rivna lor desartd rivnesc fa necuratul. Baronii intre dingit tsi pot surpa veleatul. Pe cind pe regi se cade doar cerul st-i infrunte. THOMAS: Ce sfat imi dai atuncea? AL PATRULEA ISPITITOR: Si te inalfi pe muntel Inchisd-i orice cale, cind il infrunti pe rege, Afar de cceea pe care-o vei alege. Ce crezi cé vrea sa-insemne regeasca stapinire? Slugarnica ispiti si calpa- amagire. Doar stdpinirea minjii se-avinta spre cenit. De la Adam ¢ omul pacatului robit. ‘Tu posi deschide raiul si iadul’ cum doresti: 37Legi si deslegi sub boltd picatele lumesti. ki poti (ega, 0 Thomas, pe regi $i pe-imparati: Episcopii de asemenea iti sint pe veci legati. ‘Toi sub calcii sd-i stee intelepciunii sfinte. Ostasii strajii sale ti scogi oricind din minte... Zavistia, rézboiul i molima cumptd, ‘Un semn sé faci si tara de ele-icotropita! Sa fui stapin, sau sluga, sa poti sd poruncesti. Aceasta este soarta puterii pdmintesti. ‘Va stii Batrinul rege fa ultima-i suflare: Nu-si va afla nici tara, nici fiti, fa picioare. ii caierul in mind: in numale Tariei Poti Acs vivid sie frrultegat In mind fii puterea... THOMAS (sovditor): AL PATRULEA ISPITITOR: Afari doar de una... THOMAS: Aceea ma-infioard! AL PATRULEA ISPITITOR: Eu n-am venit fa tine st-fi spun tot ce va fii. Vin doar (a tine, Thomas, sa-fi spun atit: ce stiil (Sd nu ma-intrebi nimica ce nu-i in mintea ta! Gindeste-te la slavi cind viata fi-o vei da. Cind moare-un rege vine in locul lui alt rege, De unul si de altul uitarea doar se-alege. Dar sfintii, mucenicii infrunta vesnicia. Ei cirmuiesc din groapé, a lor e-impiritia. Se pociiesc vrijmasii, 0 apd si-un pamint, $i teami-i de-o umbri ce iese din mormint. Priveste pelerinii cum se inchind-in sir In fata moastelor slavitului martir. Si sirul lor de slava din veac in veac va trece Prin fata groapei tale genunchii sé si-i plece. Minuni mereu va face dumnezeiescul har. Nu-fi vezi, cu ochii mingii, vrdjmasii cum tresar? THOMAS: Da, m-am gindit fa toate. AL PATRULEA ISPITITOR: ‘De-aceia-ti spun asa: Doar gindurile tale te pot indupleca. Ali cugetat adesea, prin rugé, uneori, Sau printre vis si veghe ai cugetat, in zori, Sau sovitind, pe trepte, sau, chibzuind, in jet, Sa-ti duci pind (a capat amarnicul dispret. Ca nu-i nimica vesnic, c& roata se-invirteste, Cé jefuit e cuibul, ci pasirea jeleste. Cé monstele se-intimpla sit fie jefuite; Cu aur $i smaralde sé fle-tmpodobite Femeile usoare; sanctuarul, sfirimat, De trintori si de tirfe sit fle profanat. Cind va-inceta minunea si n-or mai crede-in tine, Te vor uita cu vremea sau fe va fi rusine C-au mai crezut in tine, De nu te-or dugmani Incit sé-fi pund-in seama pacate, nerozit, lpi vor gési cusururi si fipsuri, aprioric, Pe-altarele stiingei si faptului istoric. ‘Unmasii tofi vor spune cit n-a avut vreo glorie Cel ce-a lésat un nume si fapte in istorie. THOMAS: Dar ce sé fac atuncea? $é nu infrunt furtuna? Cum sa cistig, raspunde, prin suferinti, cununa? AL PATRULEA ISPITITOR: ‘Tit te-ai gindit (a toate cu gind iscoditor. Ce poate fi mai vrednic ca slava sfintilor? 39Aliturea cu Domnul, in slava lor cereasca, Sint mai presus de gloria lumeascé Ce poate fi, fumeasca, a regilor zitbavi, Cind este-asemuita cu-a cerurilor slavi? Alege astfel calea muceniciei sfinte: Umit pe fumea asta, cu mintea ta fierbinte ‘Te-oi indlpa spre ceruri. $i vei vedea, departe, Cum zac nelegiuitii ce te-au trimis fa mourte, In chinuri fard numétr $i ftra de sfirgit, Cici nu-i vreo mintuire din iadul lor cumplit, THOMAS: nur ‘Tu ce-ti fact ispita din gindurile mele, Tie cine esti? $i alpii m-au ispitit, ciatind Puterea... ‘esfitarea... si slava... rind pe rind. ‘Tu ce-mi imbii? Ce glorii? Ce pref ceri pentru ele? AL PATRULEA ISPITITOR: Ispita mea e-in mintea-4i tinjind mereu spre cer. Ipi htritzesc intocmai ce vrei. Si-in schimb ti cer Doar ce-mi vei da. Atita. E mult? $a rispliteasca Vedenia de-o slavit pe veci nepaminteasca. THOMAS: Cumplita ti-e ispita, cumplit ma ispitesti. Mi-au imbiat si alfii doar bunuri pamintesti, ‘Temeinice, ce-i dreptul, si fard-un prep prea mare. Ispita fi-e doringa inalta de pierzare! AL PATRULEA ISPITITOR: Dorinta de pierzare spre care nizuiesti! In cumpina si stee cu Bunuri pionintesti? THOMAS: Mi-e sufletu-in restriste... Nu-i alta cale oare: Doar searbida trufie ce duce la pierzare? 40 Stiu bine ca aceste nemernice ispite Sint cu desertdciune pe lume rasplatite, Stin fume cealalta cu chinuri. Nu se poate Picatele trufiei sé fie infruntate Decit de-ar fi picate mai grele. Nu-i iertare: Sé-infaiptuiesc... sé sufir?... Doar calea spre pierzare? AL PATRULEA ISPITITOR: Stii si nu stii prea bine ce-i fapta si ce-i suferinga... Fapta te face sit suferi dar gindu-si pdstreaza credinga Céci suferinga e fapta. Faéptagul osindé nu are, Cel care suferd fapté nu face. Cereasca ribdare ‘Vrea pe-amindoi si-i cuprindi-intr-o vesnici fapta... Asta ni-e rostul pe lume si legea e dreapta. Fapta-i prilej suferingei precum se araté: Roata doar astfel se poate-invirti riminind nemiscata. - Suieratul final pe izbucnirea corului - CORUL: Nu este liniste-in casa, pe uliti nu-i Gniste... Poti auzi cum se mised picioarele fari odin. Vremea e grea $i ne-apasi, cerul e greu $i ne-apasé... Pind si gla cvicneste cumplit sub picioarele noastre. Simt 0 duhoare cumplita, un abur. imi pare ci vied Verdea lumini-a norului pe-un pom desfrunzit. Glia inalpé durerile faceriicitre iad sau spre slavi: Simt podul palmei cé-incepe si prinda o roud bolnavi. Clopotele izbucnesc, ndavalnic. Apoi guieratul puternic - AL PATRULEA ISPITITOR: Viata-iispitd si dezamégire... Fara temei este totul pe lume si totul . Roata norocului, roata de bilci si risplata de asemeni. Fie cit e coronita primita in anii de scoala, Fie cit este risplata pe care-o primesc carturarii cu fala. Si catastiful scolarului si decoratia data 41Celor ce stau (a putere sint desertdciune curatd. Oamenii trec de (a vise spre vise in vatra lumeascé, Dirzi sint si orbi si prapadul vor singuri sa-l pricinuiascé. Calea sub bolté e decamigire spre decamégire... Mergi spre vedenia cea de pe urmé-in nestire, Prin maretic de la maretie si spre marefie. Omut se pierde in vraja pustie. Astfel se pierde pe sine pripid aducind Celor din preajma- -i in minte si-in gind. CEI TREI PREOJI (in cor): Thomas, stipine, si nu te incumeti a lupta cu marea nebund: Nu lopita impotriva talazului dus de furtund. E mai cumplit sé astepti zile iarisi senine sé vind Si-in intunericul nopfii si-aducé lumina, Ziua si iasé din noapte si-fi lumineze ingusta cérare, Astfel precum i cordbiile isi cauta drum dupa soare. - CORUL, PREOTI $I ISPITITORE, alternativ, in sunet de clopot - CORUL: ‘Tipit de bufnita-i oare sau fosnet prin frunze stufoase? PREOJI: Prinse-s obloanele, lacdtu-i pus si zivoarele trase? ISPITITORI: Ploaia si bati la geamuri cu sete si vintul a poartd... CORUL: Arde-in iatac luminarea sub tortele-in tinda desarté? PREOJII; Umbla strajile pe ziduri? ISPITITORU: Urlé ctinele la poarta? CORUL: Moartea cu sute de braje se-avintd pe drumuri o mie... PREOJU: Poate si fie vizutd de tofi sau de nimeni in clipe tirzie. ISPITITORI: ‘Vine pe-o soapté-in auz sau tricneste prin minte. CORUL: Cel care umb li cu-opait prin noapte se-incearca in santuri. PREOJU: Cel care suie pe-o scart alunecd-adesea pe-o treapta stirbitd... ISPITITORM: Omul se-aseazd la masa $i gure si-o simte coclita. CORUL (singur): Nam fost fericiti, rea Sfinte, n-am fost fericifi vreodatd. ‘Nu sintem nestiutoare, stim de soarta blestemata: Stim ce-i chinul, apisarea, Stim ce-i jaful si tridarea, Stim ce-i boala, suferinta... Vatre iarna fri lemne... Pruncii vara faird lapte.. Munca cmulsés fird neil Jum strins vreascuri in nopyi férd fund.$i prilej de nadejde aveam, De la Domul stdpin pe stihii. ‘Dar acuma pétrunsu-ne-a groaca si nimic n-a mai poate opr. Nu-i nimeni s-0 poatd infringe, Ciici pluteste cu nonii de singe Pe la porti si prin hornuri patrunde, 4n urechi i prin ochi se ascunde. Pirksitu-ne-a Domnul, périsitu-ne-a Domnult NG s-a dus pe vecie si somnul. Suferinga ni-i scrisé in carte St trdtim intre viata si moarte, Fierbea cumplite sub bola o boare, A deznadiijdei intruchipare Scurma viedubiul ingrozitoare ‘Urs ¢ sau pardos la-infatisare. Pare maimuta sau hiend si-asteaptd-in fiinta ei hid ‘Tofi zeit iadului stu fingé noi, ne stau la picioare: Unii se leagana-in vintul ce sufli-in amurg ca o boare. Ahiepiscope Thomas, ne mintuie azi cu gindirea-ti inalta: De vei pieri vom pieri de asemeni gi noi laolalté. - Clopote puternice. Se opresc. Suierat prelung - - Lungd tdcere - THOMAS: E bimpede-ingelesul si calea-i deslusita: Nu-i chip sd vind alta nevolnicd ispita. Ispita de pe urmé-i vicleand, neinjeleapta: Sa faci o faptd dreapta cu-o pricing nedreapta! Fireasca cerbicie in ne-insemnata vind © chipu-in care viata se-inalfa spre lumina. ‘Treizeci de ani in urmé rivmeam pe orice cale Sa-ajung la mare cinste, fa slavé, osanale. in simpuri, in gindire, inalta-invizaturd, Filosofie, totul, si fir de masurd. Réoneam sé stiu de toate. De pildé, din cerdac, De ce-se-aude-un cintec din tufa de lifiac? La sah sau la ri-zboaie am vrut sé fiu ne’nfrint, Iubit sit fin de toate si ne-intrecut fa cint. Pe urmé nézuinta inaled spre marire ‘Tiptil a pus aievea pe mine stipinire. : Credeam pe-atunci cit totul imi este cu putingé, Picatul vesnic creste cu orice biruinga... Jn Anglin impus-am la tofi regeasca lege, Au fost siliti baronii si-asculte topi de rege. Cind am purtat rizboiul cu Henric fa Toulouse, Eu singur i-am fost oastei in lupté ciléuz. Mai vrednic ca baronii tn meseria lor M-am dovedit atuncea si-am fost biruitor. De sus priveam pe-aceia ce ma disprefuiau Pe nobilii ce vesnic cu spada se faileau. ®e cind sedeam cu cinste fa masa Nu vream sit-ajung vreodata in slujba Domnului. O slujba ca aceasta nu-i vrednic s-o primeasc Accel ce-a stat in sbujba vremelnicd, regeasch, Ci unul care are pcate mult mai grele Si-a suferit mai aprig si-a ndzuit spre stele. Acela ce slujeste o pricing inalté Din pricina ajunge sa-si facé o unealté... Pe cale dreapté, totusi... Cu oamenii de stat Luptindu-se, el face, din pricind, o arma ‘De care iscusinga viclentilor se sfarma Caci gindu-i e mai tare sie mai fuminat. Stiu bine, ce rimine sit vi mai povestesc, La cei mai mul}i pérea-va un joc copilaresc, ‘Un ris de unul singur a unui biet bunatic, Nesdbuita rivi a unui biet fanatic. Istoria, stiu bine, din margine de zéri * Stirneste pricini care pricinuiesc urmari... De orice far-de-lege, de orice miselie,Omor si nedreptate, minciund, viclenie, ‘Tu, tu, $i tu, cue topit, pe tozi vd-invinuiesc: Osindé se cuvine la toti aici de fap... Curind sfirsitu-si afla si trudnica-mi viaga: Nu-i vremea sd mai sufér sau sd infdptuiesc. | ‘Tu ingere d paca trimis de Dumnezeu, Plutind pe-un virf de spada sd stai in jurul meu! see See INTERLUDIU ARHIEPISCOPUL predici in Catedrala din Canterbury, in dimineata de Craciun a anului 1170. “Slavé Domnutlut in inaltul Cerurtlor $i pace oamentlor de bund volntd pe pamint”. Ce de-al patrulea stih din cel de-al doilea cap al Evangheliet dupa Sfintul Apostol Luca. in numele Tatélut, st al Mlului, si al Sfintului Duh, amin! : Dragi odrasle ale Domnului, predica mea, in aceasta dimineata de Craciun, va fi foarte scurtd. As dort numai atita: sa cumpdanifi in inimile voastre adincul infeles si marea taind a sfintet noastre slujbe de Crdciun. Ori de cite ori se rostegte slujba aceasta, noi advirsim in flinta noastrad insdsi patimile si moartea Domnului Nostru Iisus Christos gi in ztua aceasta de Cractun ne amintim cu smerenie de nagterea Lut. Asa cd noi, intru acelasi clipd, ne _ bucurém pentru pogorirea Lui pe pdmint spre mintuirea tuturor oamenilor $i aducem iardsi $i tardgi Trupul si Singele Lui prinos de Jertfa Domnulut din cerurt. Prinos $i mintuire, deopotrivd, pentru spdlarea pacatelor intregii omeniri. Chiar in noaptea care s-a sdvirsit acum, in miez de zori multime mare de oaste cereasca infatisatu-s-au inaintea ieslet pastorilor din Betleem, cintind “Slava Domnutlut in inaltul cerurilor $i pace oamenilor de bund vointa pe pamint”. in acelasi timp al anulut, de totdeauna, noi mai praznuim laolaltaé. nasterea Domnului si patimile $i moartea Lul pe cruce. Trebuie oamenii sé inteleagd ca toate aceste prdznuiri se cuvine 8d se sdvirseascd in chip de taind. Deoarece nu poate nimeni pe lumea noastra de cenuse sd jeleascd $i sé se bucure deopotriva si pentru aceiasi pricind. De vreme ce s-ar potrivi mai bine, cum se petrec lucrurile de obicei, fle ca jalea sd fie covirgité de bucurte, fie ca, dimpotriva, bucuria sé fle covirsita de jale. Astfel cd numai $i numat in aceste taine ale noastre crestinesti se poate intimpla sa ne bucurdm gi sé ne intristdm deopotrivd in acelasi chip $i pentru aceiasi pricind. Iar acum vG povatuiesc sa chibzuifi o clipa asupra intelesului tainic al cuvintulut acesta: PACE! Nu vi se pare ciudat oare cé ingerti Domnului din ceruri au vestit lumii cuvintul acesta, 47PACE? Atunci cind omenirea fard incetare a fost blestemata sa ce-i razboiul si teama de rdzboi? Nu vi se pare voud cd glasi ingerilor nu rosteau adevarul si cd fagdduinta pacii urma sé adt pe lume dezamdgire $i inselaciune? Chibzuiti acum, tubifilor, cu ce cuvinte s-a rostit Dumne: nostru, El - insusi despre pace. Mintuttorul le-a spus ucenicilor aceste cuvinte: “Pace vd hdrdzesc voud. Pace las voud pe mea!” Chibzuifi vot oare cd Mantuitorul s-a gindit atunct la aceea spre care vd alunecd acuma gindul: sa fle, anume, reg Engliterti in pace cu tofi vecinii lui; sd fle pace intre baroni cistigurile sale pagnice, la cdminul lui bine mdturat $i cu pivi plind de vinuri alese pe care sd le ageze in pace pe masé ai cind ii va veni un prieten ca oaspete; gi sd-si asculte nevasta le cinté un cintec de leagdn copiilor? Oamenii aceia, ucer Mintuttorului, nu aveau nici ei stiintd de asemenea rosturi noastre; ei privegheau necontenit pe drumuri, $i se trudeau, uscat sau pe ape, sd propovdduiascd taina cuvintull Mintuttorului, sé indure chinurile, temnita, dezamdgirea, sé moartea de mucenici. La ce anume le alunecé gindul la vrei aceea? Daca vd trece prin minte o asemenea intrebare aduceti- aminte cd Mintuitorul a mai spus odinioard $i aceste vorbe de tai “Eu nu vd darulesc voud ceea ce obignuteste lumea sé daruias. altoral”. Aceasta inseamnd cd Mintuitorul le-a hdrdzit pac ucenicilor sai; dar nu pacea pe care-o poate darui toatd lumea. Mai cugetati, deasemenea, la ceva la care fara indoialé nu v. Si cugetat pind acum. Anume, ca, la sérbdtoarea Crdctunulut, nu numai ca proslévim, deopotrivd, $i nasterea, si patimi Mintuitorului. Ci in ztua care urmeazd Nasterit Domnului Préznuim mucenicia celui dintii dintre mucenicti lui, a pi Fericitului protomartir $tefan. Sd fie oare din intimplare, socotiti voi ed pomenirea celor dintii in slavé dintre mucenictt Mintuitorul urmeazé numaidecit dupdé ziua in care s-a ndscut Mintuitorul Citust de putin! in acelasi chip in care noi ne bucuram st Jeli deopotrivd, in amintirea sia nasterti Domnului, sia patimirilor L tot asemenea, cu mai putind osirdie, este adevarat, ne bucuram si Jelim, deopotrivd, in amintirea mucenicilor care s-au Jertfit pen rascumpdrarea pdcatelor omentrit. Jelim pentru pacatele omeniri pacatele care i-au silit sd piard in chip de ucenici, cu moarte te ajung sd se numere in rindurile sfintilor din cerurt, spre slavé a Domnulut si spre mintutrea neamulul pamintesc. Jubitilor, gindul nostru nu se inalfd astaézi numa cdtre nuirea unui mucentic, numal pentru faptul cd a fost un crestin _tednic care. a primit mai degrabd sd fie ucts cu pletre, numat cd. era crestin $i nu s-a involt sd-s! tdigadulascd atuncl credinfa lil crestineascd. Pentru aceasta aminttre cuvine-se doar sé-t jetim pi sd ne bucuraém. Dar nict jalea noastré, nict bucuria noastré, nu #@ aseamdnd4 cu celelalte rosturi ale lumi. Un mucenic deal eredintet noastre sfinte cregtinesti nu-gi afla niciodata rosturile mMuceniciei lui din intimplare. Fitndcd sfintit nut din intimplare se avinta spre cerurt. $i inca gi mai rareori se intimpla sa fle mucenicla crestintlor fumal urmarea hotéririt unor oameni care vor cu totdinadinsul sa se inalte in'cetele sfintilor. Tot astfel cum s-ar sumefi un barbat oarecare strdduindu-se sé ajungd cirmuitor lumesc al sementilor #dil. Mucenicia este intotdeauna urmarea unet hotdriri a Dormnashsi din cerurt; ea afla izvorul curat in marea lui dragoste de cament, pe care se milostiveste sa-i pazeasca $i s-l cdlauzeasea in viata, Indemnindu-i prin iscustte pilde s@ pdgeascd tardsi pe caile Dom- nulut. Niciodataé nu s-a invederat cé mucenicta ar izvori din vointa ql hotdrirea omulut singur. Fiindcd adevdratul mucenic este acela care a ajuns sa se prefacd in unealta Domnulut si sé dea pilde semenilor sai astfel. Fdcind aceasta, el nu ndzuleste sé capete nimic pentru sine, nici macar slava de a ajunge sa fle mucenic. $i Intocmai cum aicea pe pamint Biserica jeleste $i se desfatd, de- opotriva, intr-un chip pe care lumea a-l pricepe temeinic nu poate, ‘Aceastd taind centrald a invditurii crestine despre har si mintuire a fost admeirabil sintetizaté de un mare poet francez, P.J.Toulet, intr-una din admirabilele lui Contrerimes: Tel qui soitla de sang ses réves ni son fer Ala fin pardonné son opprobre s'efface. C'est ainsi que sur nous Dieu fait tonner sa grice: Ne force pas qui veut les portes de I’Enfer.... Cel ce-si minji visarea cu pata singelui $i sabia, adesen paicatul i se iarta Caci numai astfel Domnul cu harul Lui ne cearté $i-n lad nu intra nimeni de bund voia lui...”tot astfel si in ceruri sfintii ajung sa se inalte atit de sus, de v1 ce s-au ostenit pe pamint sd fie cit mai jos, cit mai umili. Si vazufi in ceruri, nu astfel cum ii vedem noi aict, Jos. Ci-n lu Domnulut-Dumnezeu, de la care gl-au tras intreaga lor finta mucenict, alevea. V-am cuvintat astdzi, iubite odrasle ale Domnulut, mucenicii din trecute vremi, rugindu-vd sd vl se intoarca h mintil mai cu seamé cdtre mucenicul nostru de aici, din Canterbi binecuvintatul Arhiepiscop Elphegius. Cacti cuvenit este, in z Nasterii Domnului, sé ne amintim de ce este Pacea pe care Doi aadus-o aievea pe lume. Si pentru ca, tubifii mei fli, nu cred cd s- Putea sd mat ajung sé vd mai predic vreodata, gicainscurté vi sd insemnati pe raboj un nou mucenic al. cetdtii voastre. Si nici sd nu fie cel de pe urmd. As voi sa, pastrati cu tofit, in inimile voast cuvintele acestea pe care vile-am Spus; $i sd le cumpanifiin mis voastrd stin alte vremi. in numele Tatdlut, si-al Fiului, gt-al Sfin Duh! Amin! 29 decembrie 1170: PARTEA a Il-a CORUL: Poate cinta oare pasdrea din Miazé-noapte? Cinta doar pasdrea mérii, smulsa spre parm de furtund. Seman c-ar veni primdvara in tard? ‘Tot ce e vechi va incepe sé moard. Nici un résuflet, nici un avint $i nici o migcare Zilele vor incepe sd creasca iar oare? Ziua-i mai Cungé si mai mohoritd... Noaptea-i mai scurtd, mai rece, mai mutd. Vintul mai molcom, indbusitor, si se-avinté sub fund. ‘Din risarit peste valuri incepe-o furtund. Cioara lifinité de foame se-aseaza pe cimp cercetind. Bufnita-si tipd-n pddure fiorul de taind, urlind Aspris se-arata a fi Primavara venind de pe mare, Vintul se-avintd-n furtund spre Soare-risare. Astazi e Nasterea Domnului, zi de Criciun, Pacea nu e pe paint si nu-i nicéieri vreun semn bun. Bundvoingd intre oameni nu este. Pacea nicicind nu-i temeinicd nici in poveste. Doar daca oamenii tin pacea Domnului Sfintul. Vesnic rézboiu-ntre oameni, mereu pingareste pamintul, Moartea in numele Domnului ne-a curigat de pdcate, Jarna cuvine-se casele sé.ni le tinem curate. Astfel se-apropie, rea, primavera Arsita mistuie vara Toamna-s hambarele goale Roata se-avinta (a vale. te De la Craciun si pind la Paste nui nici muned pagind, Jese plugarul la cimp, in martie, sé-intoarca aceiasi tarind. Pasdrea cintd aceiasi cintare. 51Pomii se-acoperd iardsi cu flori,fiecare. Frunzele acoperi in cring si macesul si socul. Vintul e cald si adie usor ca norocul. Glasuri se-aud (a ferestre in trilur, nidejdea tresalté, Jaré copii pe uliti se (upta-intre i laolalté. ese mai poate-ntimpla? Ce ndpastd sd biruie poate Cintecul pas.iri, frunzele pomului, spicele toate? Stim si-asteptdm. Vremea-i scurté dar lunga-i zdbava! data ch sfintului Stefan dcum i se priznuie slave. ~ Intra PRIMUL PREOT. Prapurul sfintului Stefan e dus inaintea tut - PRUAUL PREOT: ‘Dupa Criciun inca-o zi. Azi de sfintul Stefan Protomartir (Cinta): *S: Simédrturii mincinoase rosti-vor cu tofi impotriva-mil” (Worbit): ‘ Zina aceasta 4@ fost scumpa pe vremuri stépinului nostru, Sta in genunchi totdeauna si cu glasul puternic striga: “Doamne, picatul cumplit si ne-apese pe noi nu- lésa!* (Cinta): Z Sta-vor puternicii lumii in jilfuri... (se aude (a cantonadé rugaciunea sfintului Protomartir Stefan. Intri al DOILEA PREOT. Prapurul Sfintului Apostol loan di este purtat inainte). Al DOWEA PREOT: Inca o zi dupé Sfintul Stefan Astazie ziua sfintului Foan. (Cintat): “In mijlocul Soborului el si-a rostit cuvintul’. (orbit): f Asstfel a fost la inceput cum ne-0 spune auzul, Ochii ne stau mérturie $i miinile noastre de-asemeni, ‘Tainic, cuvintul ce viata ne-aduce ‘Prin pitimirile Domnului nostra pe cruce. (Cintat): *in mijlocul Soborului ef si-a rostit cuvintul”. - Se aude la cantonadd rugdciunea sfintului Apostol Ioan. Intra al TREILEA PREOT. Inaintea lui se poarté prapurul Sfintilor Prunci mucenici. - AL TREILEA PREOT: inc 0 zi dupé ziua sfintul loan, preaslivitul apostol. Astazi e ziua prea-sfintilor Prunci Mucenici, (Cinta): Doamne, rostit ti-e cuvintul din guré de prunci!” (Vorbit): Glasuri pe ape vuind intr-al harfei ecou Cintd acuma din guré de prunci cintec nou. Singele sfintilor tdi s-a varsat cao apé-n furtund, ‘Nu mai e om sa-i ingroape pe tofi. O Doamne, rizbund Singele celor alesi; In Rama un glas se aude cumplit: Plinge din gurile pruncilor, Doamne slivit! - CEI TREI PREOTI RAMIN LAOLALTA, cu prapurile in urma lor- intiut PREOT: Incé 0 zi dupé ziua Blajinilor, dupa Criciun ea patra. TOT! PREOJU (cinta): Sd ne veselim impreund sarbdtorind ziua sfintd si vatra! intit PREOT: Astizi.. AL DOILEA PREOT: Ce-i astdzi? Ce-i astizi? Ce repede clipele cur! 2 whey inTiWUL PREOT: Z Astdzi? Ce-i astdzi? Cu ziua ce vine std anu-n amurg! 53Al DOILEA PREOT: Astazi? Ce-i astdzi? 0 noapte... iar zori, gi iar noapte! AL TREILEA PREOT: Oare e ciua nédejdii sau ziua cumpltelor fapte? Friece zi este rina nddejdti sau spaimei cumplite. Fiece clipa in cumpéina trage ca orice clipite. Numai privind inapoi, cind clips de clipa se cerne, Spunem c-a fost aievea o zi a vremetnicei ierne. Clipe din urma mereu este nous si-i vegnic cu noi, Ea ne aduce nadejde, belsug sau nevoi. Si chiar in clipa aceasta, sub straint miselici, Se-infaitisazd poate porunca vesnicicit - In bubuit de tunet intra repede CEI PATRU CAVALERI. Prapurele dispar - INTIUL CAVALER (preofilor): Sintem in slujba regelui.. INTIUL PREOT: Smerité-ntimpinare... Bine-ati venit. De unde veniti asa, célare? INTIIUL CAVALER: O pricina-nsemnata din Franga ne aduce Al DOILEA CAVALER: O pricind-nsemnat.... Al TREILEA CAVALER: Pe rege it priveste... AL DOILEA CAVALER: Porunci de la rege. Al PATRULEA CAVALER (ameninfator): 54 Cel ce se-mpotriveste... Ostenii ni-s afari... InTitUL PREOT: Sa fiti bine veniti! i ‘Tofi oaspetis, stiti bine, la noi sint gazduiti. Prea bunul Arhiepiscop cumplit s-ar supdra De nu veti sta la cind cu Prea-Sfiintia Sa. Va-ndepliniti solia pe urmé. Hai fa masé! Osténii, de asemeni, vor fi poftiti in casa. Va place camea friptd? Sotia, dupa cind.... INTIIUL CAVALER: Solia inainte de cind... pe Cumind. Anti sd frigem carnea... Pe urma-o vom minca. Al DOILEA CAVALER: Vrem sé-C vedem indaté pe Prea-Sfiintia Sa! AL TREILEA CAVALER: Duceti-vi si-i spunefi Cucerniciei lui Cé nu avem nevoie de gézduirea lui. Ne vom gati noi cina.... INTIIUL PREOT (unui slujitor, incet}= 5d-i spui, cu toatd graba... AL PATRULEA CAVALER (batind dim picior): Mult oare ne vefi face sd asteptim degeaba? - Clopote, ugor - THOMAS (preofilor): Oricit de-ntemeiaté ne fuse asteptarea, La clipa sorocita, sd-i ascultdm chemarea. Ea ne gaseste astdzi, aicea, in cetate, ‘Trudind (a alte treburi la fel de insemnate. Poruncile-s semnate $i stau pe masa mea. Hirtiile-ntocmite le vegi putea affa.THOMAS (catre cavaleri, cu marefie): Bine-afi venit. Se pare cd-ati fost trimisi de rege, Cu-o pricind-nsemnaté... iNTiIUL CAVALER: Vrem sé-ti vorbim. Dar singur. THOMAS (preofiloi): Lasati-ne! (zgomot de pasi). Si care e pricina? INTIUL CAVALER: Asculté: CEI DINTII TRE] CAVALERI: ‘Tu Arhiepiscope te-ai ridicat impotriva domniei! Esti impotriva regelui tari si legilor ¢ariit Esti Arhiepiscopul statornicit doar de rege. Stai pentru rege in jilpul de slava sa-asculfi de porunca-i! Regelui sluga ti esti $i unealta si rob. Regele ti-a déruit tet ce porti de la ef ca vesminte Locul de cinste il ai lingd rege, cu straiele-ti sfinte. EL ti-a dat toata puterea, inelul, pecetea de taind. ‘EL ¢i-a dat aur gi cai gi carete $i haind. Jata-l pe-acel ce se trage din tata de neam negustor! lata-l pe-acel care-a vrut sé se inalfe spre slavis in zbor, Plod zimislit intr-o casa din Cheapside, umilé, Care cuteazd si-nfrunte pe rege cu Sila. Jatd faptura de rind care-ipling de'singe si de trufie Cum se tirdste, prin glodul ce-acoperé Londra, cu viclenie! Cum se tirtste prin glod cu gindirea-i trufase Cum se tirdste precum un piduche urcind pe cimase. Omul viclean ce-a furat si-a mingit si-a caleat jurimintul Sila tradat pe regele siu cu mintea, fapta, cuvintul. THOMAS (izbucneste): Nu-i cdevirat! De cind am puterea peste cele sfinte 56 L-am slujit pe rege ca mai inainte. in afara tagmei credincios ii sint Si-tascult porunca dupa legdmine! intiwt CAVALER: Inafara sagmei? Tagma sé te scapet Plata vicleniei stitch e ‘Tagma? Nu! Trufia! Rivna spre marire! Setea de putere si neleginire! Al DOILEA CAVALER: ‘Tagmé ti-e trufia! Tagmd, licomia! Roaga-te sd-fi ierte Domnul migelia! Al TRELEA CAVALER: Ne-om ruga de Domnul... INTL CAVALER: ‘Da, ne vom ruga! CEI DINTIl TRE! CA VALERI (impreund): Ne-om ruga sd ierte miselia ta! - Clopotele sundé ndavatnic, a@pot contenesc brusc - THOMAS (grav): Mi-afi pomenit de-o grabnica solie... Atita e? Sudiitmi si vrijmasie? InTiIUL CAVALER: Ne-am ardtat credinta Ppastratd regelui Supusi si crediniosi.. THOMAS (ironic): Credingé? Cui? Intitut CAVALER (repede): Mariei Sale regelui. E treaza 57 J. aSCredinta noastra... CEI DINTII TREI CAVALERI (impreund): Jie-£ Domnu-n pazi! THOMAS: Atunci vesmintul proaspat al credinfei Sa-l imbricagi cu grija umilingei. Nu-l pingdriti, cici nu-i de pingarit... Ce mai aveti de spus? inriwL CAVALER: A poruncit Méria Sa, ca, fara aminare... Al DOILEA CAVALER (scrignit): Batrina vulpe, nu maie sciipare! THOMAS (foarte grav): Ce-aveti de spus acuma, se cuvine Sd afle toate tarile crestine! De-mi vezi aduce vreo invinuire, De ea se cade toti sa aibe stire! In fata lusmii-ntregi vreau s-o infrunt! - Incep lardst sa sune clopotele. Intra, tiptil, preofii - INTIIUL CAVALER: Atunci, sfirsitu-fi, Thomas, va fi crunt! (Suiera sabiile zmulse din teacd): Acum si-aici! THOMAS (blind): Acum si-aici.. PREOJII: oy 58 —C—— a InTituL CAVALER: Nu-ti amintese pacatele trecute Ciici sint de tofi prea bine cunoscute. Dar vrajba-n Franta dupd ce-ati curmat-o, Recunostiinta cum fi-ai ardtat-o? ‘Te-au pus din nou in scaunul prea sfingit, Pe tine care, faré-a fi silt, Pimintul pari tale ai vrut sé-t pardsesti Nédéjduind ca-n Franta Urijmase sd stirnesti Zavistie si vrajba-n tinuturi stépinite Din mosi-strimosi, de rege. Cu vorbe potrivite Ai uneltit, pirindu-l pe rege, miseleste, Siregelui din Franta $1 Papii, tilhdreste! Al DOILEA CAVALER: $i regele, in mila (ui prea mare. [ia harazit, rugat de ei, iertare Uitindu-ti vrajba, pace-a incheiat-o Si sfinta slujbé fi-a tnapoiat-o. AL TREILEA CAVALER: A-nmormintat a vrajbei cumplitd amintire, Ti-a-napoiat din mila si scaun, si cinstire. ‘Ti-a dat tot ce rivneai cu stdruinta: Nu se cadea aievea sa-i porfi recunostinga? INTIIUL CAVALER: ‘Tu i-ni caterisit pe-aceia care Pe printul tindr (-au incoronat, Spunind ci nue dreapta-ncoronare... Al DOILEA CAVALER: Cu lanturi de-anatemé (-ai legat! Al TREILEA CAVALER: Orice mijloace-aveai {a indeming Le-ai folosit in ura ta pagina 59 WwCa si-i infrungi supusii credinciogi, Pe-acei ce, cum e dat din mosi-stramosi, Au vrut sa-i cirmuiasca norodu-ngelepteste... INTIUL CAVALER: Acestea-ti sint picatele: Vorbeste! Vrei sa rd. 2unzi de ele in fata regelui? Am fost trimisi sé afti aici voinga (ui. THOMAS (raspical): | Nici cind nu vrut-am sa-l descoronez Pe printul de coroand. N-am vrut sd-i micsorez Puterea, slave regelui. El vrea Prea sfinta-nsércinare sd mi-o ia. Ca sé-Curdse pe rege n-am temei: ‘Nu 0 coroand ii doresc, ci trei! Nici pe episcopi n-am putut sd-i leg, Caci de pacat eu nu pot sd-i dezleg: Doar Papa poate asta, caci el i-a osindit. intit CAVALER: Dar din indemnut tau i-a pedepsit! AL DOILEA CAVALER: Desleagi-i dara de osindé tu! AL TREILEA CAVALER: Desleaga-i! INTIUL CAVALER (trage sabia): Hai, desleaga-i, cé de nu... THOMAS: Indemnul meu e, nu tdydduiesc, Dar n-am puterea eu si-i izbivesc. Doar Sfintul Scaun are puterea si-i deslege Jertindu-le cumplita far'de lege, Pe care, impotriva-mi sivirsind-o, Au infruntat Biserice, stirbind-o. Inriut CAVALER: Oricum ar fi, porunca regeasca s-o implines bd Sa pleci din Canterbury, si nu te-mpotrivestil THOMAS (grav): De asfele porunca, cutez sd spun asa: AA fost lipsitd turma de indrumarea mea. ‘De sapte ani tinjit-am, cersind, amaré soarta! ‘Nu € pufind vreme: nu vreau sd mai tinjese Atifia ani. $i turma nu vreau s-o pdrdsesc, Chiar dacd-ar creste marea de ea sé ma desparta! InriwL CAVALER: Dreptatea, cuviinta, regeasca mdretie, Le pingdresti cu hula si cu nemernicie! Sfruntat smintit! Nimica nu-{ poate-ndupleca Sé-si périseascé rostul si rinduiala sa! THOMAS (gray): Dar nu-linfrunt pe rege eu! ‘De-asupra noastra-i Dumnezeu! Nu Becket, cel din Cheapside, poate Sd dea osinda cu dreptate! A (ui Christos porunca-i si nu ea (ui Thomas: Inalta judecatd rostit-a fost de Roma! INTIIUL CAVALER (trage sabia): Cu pretul viegii tale cuvintul (-ai rostit AL DOILEA CAVALER (idem): Se cade-acestor vorbe rispunsul din cufit! AL TREILEA CAVALER (idem): Rostit-ai, preot mindru, cuvinte de tridare 61CEI TREI CAVALERI: Cuvintele rostite sint fara de iertare! THOMAS (cfirz): ‘Doar Roma-si poate spune asupra mea cuvintul. Jar dacé ma ucideti, mi-oi pardsi mormintul Si voi gasi dreptate in agr la Domnul-Sfintull (iese), ~ Clopotele sund névalnic. Apoi se oprese brusc - AL PATRULEA CAVLER: Calugan, slugi si preogi: Sériti pe el! Sal lege Indepliniti porunca trimisa-aici de rege. INTIUL CAVALER: Sau veti plati cu capult Al DOILEA CAVALER: Nu-ncape vreo tdgada! TUSPATRU CAVLERI: Purtém dreptatea regelui cu noi in virf de spadat - Cei patnu cavalen ies cu sdbiile trase. Suna clopotele ugor - CORUL: J-am mirosit: aduc aicea moartea! Proorociri ciudate facutu-ne-ou Sd stim: in miez de noapte fluiere sunau Staripi mari, cu solei pe ele, se zétreau Crescind spre boltd, nemaipomenite. In linguré mirosuri de carnuri putrezite. Jar in amurg pamintul se inalta mereu Si faré nici o noimé rescind spre Dumnezeu, Si fiarele pidurii fe-am auzit rizind. Cu fipete ciudate, urlind $i blestemind. Sacalii $i magarii $i ciorile rideau Si sobolani si soareci prin tindé misunau. Ridea $i cufundarul, 0 pasiire ciudaté, 62 Sigituri de cenuse se frimintau deodata, Si cozile de soareci se impleteau cu groazé, Cind zorii diminepii pamintul lumineazé. Am mistuit fiinte de vii, cu gust de sare, De valuri mari aduse (a drm din fund. de mare. ‘Tot ce-am mincat tridieste si cumpatul ni-l taie Si-mi misund cu scirbd, mereu, prin mdruntaie. S-or mistui si ele la revirsat de zori. Aum mirosit a moarte in gingasele flori. In trandafiri si-n nalbe, in mazdre, zambile, Mixandre, ciuboticd si-n alte flori vile. 1n locuri fara noima am auzit copite. Vedeam prin vis si coarne, si trompe incilcite. Am zicut pe fund de mare unde am mirosit mireasma Anemonelor de mare si-am stircit in dingi buretii. Am zicut in praf si-n firnd printre viermii din morminte. Prin vazhiud vedeam ocolul ce ni-( dau mereu eretii. ‘M-am rotit cu ei sub boltd, m-am chircit ca pitulicea... Am simsit miros din cornul cérabusului, din solzii Viperei, din pielea groasd-a elefantului puternic Si din solei de peste proaspdt. Am simsit putreziciunea $i din blide si din oale si din sang de iesitoare Si miresmele potecii din padurea ladului Cind se ridica pimintul si inele de umind Am vizut incolacite fing-o tufa de sulcind. ‘Tocmai eu sd nu-mi inchipui ce ne paste... ce-o si vie? Da, aici am fost, in surd, staul sau bucdtarie, Grajd, covet, cotfon sau suré, piatd, tirg sau iarmaroc. Aum simgit-o-n maruntaie mormdind a nenoroc, Si in vine... si in tigud.... Am simsit-o cind vedeam ‘Uneltirea nobuimit si din vorbe cind aflam Ce gindesc aceia care au puterea-n mind-n tard. Aum simsit cum ne-otraveste uneltirea lor amara. Ce se tese pe ghergheful soartei, Ce se tese-in sfaturile slavei, Totul ni-i tesut si noud si in ginduri si in vine,Ca un cuib de viermi " J-am mirosit: Aduc indo ane E prea tirziu. acuma pentru O tending ninenincpapuaaen | Si prea tirciu $i pentru umilinga, Ximica nu mai este cu putingé... Ne-am invoit, sipine, la toate. Coplesita ‘Ma simt in clipa aceasta... edrobitd.. siluisa. Peeples de gross tuhoomicasc fir, Puterile ee spin Avda mueceacnre Si simt in mine insumi nimicnicia firit Clad dubul 7 eriteste in cea din urmé clips Fiorul de pe urmé cu teamé si risips. Prea sfinte Arhiepiscope, o, Thomas Arhiepiscope, tarta- gear roaga-te pentru noi, ca sa Putem $i noi sé ne ge lui Durnezeu pentru tine, sa ne putem lepdda de © rusine... (T1 E. Intra Thomas). THOMAS (cu Mérefie): Pace voud! Pace vous! $i in ginduri, si-n vedeniit Regi de-acestia se cuvine sé-i primeascé pémintenii, Sei Primiti ce partea voastré din Prea-vesnica povaré Sica partea-vé din slave vesnica, O clipé doaré De durere, s-alté clipa sufletul viva pésrunde Cu uriasa feciorie-n care jolea se ascunde { Chae fi ee Yoia Domautui din cer, efi uita de toate-acestea, tot trudind pri S-apoi... cindva - fa vatré... vd veti fee tigre Cind virsta cu uitarea vor risipi din minte Jcoana unor vise... poveste de demuli... Pe valurile vremii.. Imi pare c-o ascult Din guri-n gurd spusd n-0 mai Parea fireasca, Nut rabdd ce-t aievea nici firea omeneasci. + Clopote navainice pe intrarea celor 3 Preofi - INTIIUL PREOT (cu asprime): Sfiintia Ta, nu se cuvenea sa zabovesti aici, in catedrali. Haidem inte, prin méndstire. Nu-i vreme de pierdut. Se-ntorc, cu sdbiile in mind! La altar! La altar! La altar! THOMAS (melancolic): Aum simsit 0 viagd-ntreaga tropiind mezeu, picioare. Si veneau... veneau. Dar moartea va veni atuncea doar Cind voi fi de moarte vrednic. Ce primejdie e oare? Doar vointa se cuvine sé se-nalfe spre altar. AL DOILEA PREOT: Vin, stdpine! Vin, stdpine! Gata sint sd dea navala, Gata sint sd te ucidd. Vino iute spre altar. lute... inte! Hai, stdpine, orice vorbi e-n zadar. Cui ne asi pe noi, stdpine, daca pieri aici cu fala? THOMAS (Solemn): Taicere! F igi pe pace! Aduceti-vé aminte Ce se petrece-n taina lacasurilor sfinte. Doar viata mea-i pinditd. De moarte n-aveti parte. Primejdie nu este: aproape sint de moarte! AL TREILEA PREOT: La vecerie, stépine! Nu se cade si nu fi La vecernie, stépine. Se cuvine sé fii fapd Cind se cinta sfinta slujba in amurgul plin de ceaya. La vecernie, stépine. in launtrul catedralei! THOMAS (solemn): Duceti-va la slujba! Péstragi-mi amintirea! Va fi ucis pastorul, dar turma-o fi crutaté! Aud din ceruri, parcé, 0 soapta fermecata: Fiorul de pe urma imi cinta fericirea. Nu-incape vreo zdbava: sint tot in cumpanire. Voioasa se inalté deplina savirsire! 65PREOTII (repede): Luazi-lt Siligil Tirigi- THOMAS: Luati miinile de pe minet PREOJII: La vecernie! lute! (il tirise in Giuntrul catedralei) Clopote de vecernie - CORUL FEMEILOR DIN CANTERBURY (in vieme ce corul bisericesc, in departare, cinta imnul DIES IRAE): Mina-ngheapa uscé pleoapa Creste groaza cum e apa Urla pintece gol, Creste groaza mai. Decit mintea-nebunita Decit para de pil Groaza printre noi colinda Parca-s pasi tiptili prin tinda, Groaza sade-n, prag, se-ascunde, Groaza-n casi ne patrunde. S¢ fac neviteute uneltele iadului si omul cu ele, Parcis se ghemuie pulberea cboari cu vintul spre stele, Se risipesc in viedub, de-a pururi, uitate si neamintite, Ginduri $i vise de om faurite, smintite. Na mai rdmas decitchipul de cearé al morgi, ‘Stiga tacuti a Dommuli,straja cereasc’ a Port Sichipul judecapii e-apoi in urma ei, Catci dupa judecata se fringe-orice temei De izbavire. Totul e doar un Mere Gol De mil de ori mai groaznicca-al iaduludpristol Groaza $i ipsa departe de Domnul, departe.... Greece la cepittul uneicdldtorti fard rose ede moarte Cétre finutul ce n-are nimica intr-insul: -acolo, doar lipsa yi plinsul, , Gt cu fone ao of ab art NICK chive wien sh Rick PNY ¢ OEE Fete at et Sufletul nu mai ajunge si-si afle vreo amdgire: ‘Totule becna adinceé si mult mai presus e de fire. pegs re pot fips ee ee ae Siufletul este silt si se vada pe sine spre margini de zare, Astfel cum este, nimic din nimic, pe vecie, : Nu mai e moartea pe'care nu-i nimeni aici sii n-o stie. Cie ceva mai presus “ecit moartea, tim bine, — ‘Doamne, ne temem, ne temem, ne-ncredem in tine. Cine in ceruri putea-va vorbi pentru noi? Cine ne poate scitpa de restristea de-apoi? S-a jertfit Mintuitorul Sé-si rscumpere poporul Doamne, stai in preajma mea! Sint tdrind din parind Siosinda mi-e stépind, Scapé-ne e piaza rea! (Clopote puternice) PREOJII: Bévoriti porgile! Zdvortyi portlet i Zavorite-s portile! Mintuitu-ne-am! Mintuitu-ne-am! cuteza si sparga porfile! Se Tae as Mintuitu-ne-am! Mintuitu-ne-am! THOMAS (poruncitor): ; Deschide-fi portile! Deschidesi-le largi! Nu vreau sa fie casa rugiciunii Biserica slivita-a lui Christos, Licasul preficut in fortdreaa! Jertfesc aicea trudnica mea viaga Pe calea de Bisericd aleasd %Jar nu de-a nalucire ticéloasé. O apara aievea dumnezeiescul har, Jarnu doar meterece de piatri si stejar. Sipiatra si stejarul se destrama Nut ditinuiesc pe veci, de bund seamd. Biserica se cae si-si implineasca soarta; ‘Va poruncese, prieteni: fisati deschisd poarta! Accel sortit pieirii nu poate si se-ascunda: Lasafi pe neprieteni in naos st patrundé! INTitUL PREOT: Nu sint crestini, stipine. Cum? Nu-fi dai seama oare? Nu vin aici ca oameni, vin ca smintite nu vin aici ca oameni de bine, fr Bisericii, cucernic, smeriti, sé i se-nchine. i sét-si inchine mintea-naintea lui Christos. Pitrund aici ca fiare cu gindul ticilos. Vrei sit deschidem poarta sé intre aolalta, Mistrepul, leul, topul si pardosul cumplie? Sa ne ferim de fiare: in suflet le tresalta Blestemele Pieredrit spre groaznicul sfirsit. Ca fiarele sint gata si sufletul sé-si vindii! ‘Te vom pati, stdpine! Credinta ni-i plapinds. THOMAS (ind&rétnici: | Deschide-ti poryile! Mea socotifi, prieteni, smintit, nesocotit, Si poate credeti astazi ci-s decndddjiduit Asa cum face Cumea cind judecé 0 fapta i cumpaniti sfirsitul, nu dacd-i fapta dreapté. sienna oO urmare si-o pildié: piminteascé.. Cum nemeainsi-ievea jung se impreund ‘Urmari din fapte rele, urmari din fapte bune, Stau binele $i raul in cumpand strunita,. Mb, moartea n-0 si-mi fie de timp acoperita. De dincolo de vreme mi-e hotérirea (uate Sialté fotdrire s-o infringd n-o sd poata... La hotdrirea-aceasta intreaga mea fiinga [sida incuvintarea umili, cu credinga. Si viata mi-o jertfesc, sé biruiascd Dumnezeiasca lege dreptatea omeneasca!’ (solemn): Deschideti portile! Deschideti porgile! Noi nu sintem pe lume sé ne zdrobim dugmanii Prin (upté, viclenie, uneltele Satanit, Nici sd uptdm cu oameni ce-s preschimbati in fiare: Aum biruit 0 fiard cumplitd-ingrozitoare. Sa cucerim cununa acum prin suferinga: Aceasta este cea mai usoaré biruinga. E sfinta biruintd a crucii, v-o vestesc! Deschidesi, larga, poarta, acum. V-0 poruncesc! - Dangat de clopote, zgomot de porti. Navdlesc cavalerit ugor afumatt - PREOJII (tofi impreund): Pe-aici, stdpine! lute. Suifi-l sus pe scart Pe-acoperis. Hai iutc. Altiminteri te omoari! TUSPATRU CAVALERI:BECKET: See eae See fey ; ‘Tu, Reginald, esti insupi de trei ori tridator: ey Imi esti vasal, se cade si-mi fii ascultitor, BECKET (solemn): [pi sint, o stii prea bine, stépin duhovnicesc. Doar omul drept, intocmai ca leul indritenet ‘Tu pingdresti altarul cu har dumnezeiesc! CPENESE SE SE08 NSE Or, SERIES, inTituL CAVALER: Rint ye Niu-ti sint dator credingd, vielean nelegiuit! Sit se creptte, os proce sine ‘ ‘Tot ce fi se cuvine va fi acum platit. Prin singele pe care vérsatu-l-a Christos! Si viata mea sint gata si mi-o inalt prinos: BECKET (ca o litanie): E singe pentru singe! Rasplata i-o plitesc In miinile (ui Dumnezeu Atotputernicul, ale binecuvintatei Fecioare Alcelui ce din cenuri cu har dumneceiese Muria, ale binecuvintatului inainte mergitor Ioan Botezdtorul, ale Neva mintuit prin moarte. Nimic nu ne desparte: sfiintilor Apostoli Petru si Pavel, ale binecuvintatului mucenic Dionisie Imi ispdsesc picatul prin moarte pentru moarte! si ale tuturor sfiintilor, incredinges pricina mea si pricina Bisericii! INTiUL CAVALER: - Pauzd lungd. Apot o tzbituré, un strigat. Clopote - Desleaga-i pe accia de tine-cfurisitil CORUL (afard): “A VALER: AL DO ISA CANAL ve Curdpd vintul, curitd cerul. ia vintul si-l spalit : Sd parisesti puteren de tine riisluita! Piatra cu piatra sa le spelt cu migala. AL TREILEA CAVALER: ‘Tara-i smintitd, apa-i smintita, ee ee ti banii de tis Bae Vitele noastre cu noi deopotrivis sint pingérite. ene Ploaia de singe ne curge pe ochii sii orbeste! AL PATRULEA CAVALER: Unde ¢ Anglia? Unde e Kentul? Cine domneste? Sa juri din nou credinga de tine pingarita! Departe, departe, departe, departe, toate-s uitate ‘Noi rétdcim printr-o tari cu ramuri uscate. THOMAS: Dacé le smulgi curge singe. Calc doar pe pietrele seci: ; Sint gata pentru Domnul si mor, ciici astfel, poate, Daca le-ating singereaza si nu m-as intoarce pe veci Biserica in pace sé aibe Gibertate! Jardsi in para cu blinde-anotimpuri de pace! Puteti sd ma ucideti, cu hula $i rusine, Noaptea rimtie cu noi si soarele-n cer s-0 preface Dar din aceia care au ascultat de mine, Intr-un balaur ce sade pe loc. Anotimpul Mirean de-ar fi, sou preot, nimic nu vi va face. ‘Nu mai voieste sé stee in fuptd cu Timpul. Aceasta mi-e porunca, Porunca mea e: PACE! + Cum voi putea si privesc mai departe cind gindul imi plinge? : eee eh TUSPATRU CAVALERI: eas wut pb e erm ‘Tradétorule! Tridétorule! Tradétorule! Copleseasci-ne inima fricat 71res Am inteles acuma cumplita sévirsire, Picirea celui vrednic, obsteasca nimicire. Aum tréit viazé molcomd in soapta Spaima mortii se-ncheie prin fapta, Spaima zilei in somn conteneste, Cine prin piaja sporovidieste? Ziua cu métura-n mind, mereu, Noaptea cenusa o stringem cu grew. Punem carbunii pe foc dimineata Astfel in trudé ne ducem viata. O margine durerii ne poate pune firea Dar orisicare groazé isi afla tdlmicirea, Si orisice restriste isi afl incheierea, Cind ti se curmé viata se curmé $i durerea. Dar fapta-aceasta trece de viata, timp... de toate; Ne-a pingiirit mocirla si nimeni nu mai poate 5-0 spele, cicie putred de viermii peste fire Ce coledie névalnic, cumplita pingérire. Nici casa, nici cetatea, nu este ‘pingarita, Ci umea--:treagé este de ceruri despartita... Curdta vintul, curitd cerul, ia vintul si-l spala, Piatrd cu piatrd sé iei sd le speli cu migala Spala pérul si pe brate, ies muschii, spali mate. Spalé piatra, spala osul, spalé sufletut si gin, Spalt-le, spalé-le! taeneetot CAVALERII, dupa ce au Sav4sit omorul si au ascultat vor- bele Corulut, inainteazd in Sata scenei si se apleaca ceremonios la public. INTIIUL CAVALER: Va cerem ascultare acum citeva cli a ipe. $tim ca vd bate gindul sa judecafi cu-asprime ce-am Sdvirsit acuma... Sinteti englezi si credeti in stilul lui Fair Play. $i cind vedeti cd patru cu unul se mdsoara, compatimiti pe-acela ce-a Jost infrint in luptd. Impartasesc pornirea aceasta deopotriva. Dar fac apel acuma la 72 simful de onoare al vostru; cdci englezii nu-l osindesc pe nimeni de nu t-au dat atevea deplina ascultare. Acesta-i obiceiul de mult inddtinat, de-a judeca prin curtea cu juri. Nu se cuvine sd ma rostesc eu insumi in pricina aceasta. Sint numat omul faptet $i nu sint omul vorbei. De-aceia nu voi face decit sa dau cuvintul acelora cu care am sdvirsit omorul. Nu md-ndoiesc ca acestia, cu multé iscusin{d, $i cu parert in parte deosebite, pot, s-aducd inainte, in Sata dumneavoastra, temeiul care este indreptdtirea noastra la Sapta sdvirsitd, destul de incilcitd. fl vot ruga pe-acela mai virstnic dintre not sa ta intii cuvintul, gi vor vorbi apoi $i ceilalfi doi. Vecinul meu, baronul William de Tracy. AL TREILEA CAVALER: Mt-e teamd ca eu nu sint atit de iscusit la vorbé cum vd face vecinul meu s-o credeftt. {ti multumesc din suflet, o Reginald Fitz- Urse! Mai este insd-un lucru pe care sd-l dezvdiul. Anume ca-in omorul acuma sdvirgit, tuspatru-am fost cu cinste $i fard de prihand (Ceilalft rei CAVALERI strigd: Asa e! Asa el). Not n-am avut nimica de cistigat, si-n schimb avea-vom de pierdut, in gura lumit... Noi sintem patru cavaleri englezt, si patria ni-t mat presus de toate! Nu va ascund cé-n clipa cind venit-am nu ne-am infatigat in ochit vostri ca oameni bunt.. De fapt, stiam prea bine ce sarcind cumplita ne-am ales. Cit despre partea mea - de ce n-as spune-o, fard govdiald am tras o duscd bund mai 'nainte - $i n-am fost un befiv la vremea mea - dar se cddea curajul sd-mi cdlesc! Cind stati $i chibzulfi, nu-t lucru lesne sé vii si sé omori un Arhleptscop! Cu atit mai mult cu cit am fost crescufi in teama de Bisericd. $i daca purtatu-ne-am cam prea din cale-afara, vett intelege ce ne-a indemnat. Eu, despre partea mea, imi pare rdu. Am infeles cd indatorirea noastré ne indemna la indeplinirea faptet. Dar secddea s-o pregatim temeinic. Mai spun cd. nu vom dobindi un penny mdcar din ce-am facut. Stim toti prea bine cu noi acuma ce-o sé se intimple. Maria-Sa - sa-l atbe in paza Domnul! - va trebuit, din pricind de stat, sa spund ca& nici nu-i trecea prin minte sd fie aceasta faptd sdvirgitd. legi-va zarvd mare si gilceavd si pin'la urmd ne-om vedea silifi sa ne petrecem viata in surghiun. $i chiar cind oameni luminafi la minte vor intelege cd era firesc sd fie scos din cale - cit despre partea mea, il proslaveam! - cuvine-se sd cumpanim cu tofil ca noi am dat prilejul s4-si incheie cu-o sdvirgire atita de marea{d, la ceas de 73wae chinuita viata! La slava lut nu-i alege cu nimica! Asa precum de spus. niment <% ic parte! Not rue am spus de la ince; in fapta noastra. Socot ¢-am spus tot cuore oat intiwt Cavater: : vetl incuvtinta ca bine a vorbit William de Tost al faptet j Re ES ‘aptet noastre, Miezul e acesta: _ tne ae fara eg Rohand. Jar fapta, prinea insdst, se cata , Shiseido ptatire. Sa-i ascultati pe ceilalti vorbito depen bpetaten by gre de Morville. A scris © carte in a High ee $10 alta despre rostul Politicii. Va rog: Sir Al DOMEA CAVALER: A$ vrea, mal inainte, sé i; » Si intarese temeiul spus de R inald Urse, cinstita capetenie a noastra, Anume, ca sinteti ogiast sci invinsi. Doar asta e Fair Play! > it prosiaveam alesele peste clerul Engliterit el n-a mai vrut si cancelar sd-i fle Mariei Sale. - $i s-a strddult mat preot decit preofil sd fle, pe fafa i intr- adins. Adus 0 via{é de pustnic, numat post $1 rugdciunt.. St-a spus [a toft cd fost-a indlfat pe-o treaptd mat inaltd decit treapta vremeinicd, de jos a cirmuiril. Si-a spus - de ce? o stile Dumnezeu! - cd teapta cirmutrit niclodaté nu poate fi asemenea cu treapta duhounicestet cirmutri, pe lume! Vett fi cu tofti de pérerea mea cd oamenit - aga cum sintem not - au fostjigniti de-asemenea amestec in trebile puterit, $i din partea unut inalt prelat al Engliteril. Ghicesc prea bine incuvitntarea acestut gind, din partea tuturor. In pare ¢-o citesc in ochil vostrt. Dar fapta sdvirsita acum de noi, ca sé ajungdé lucrurile drepte, e limpede cd nu v-a fost pe plac, Nu-t niment sd deplinga fapta noastré mat mult ca nol, dar stiti la fel de bine ci vine-o vreme in care se cuvine sé folosim puterea ca sé facem sé birule dreptatea celor mici. De-am fl avut $i noi un Parlament, pe Becket Lam fidat in judecaté gi-l spinzuram ca mare traddator. $i niment n-ar mai ft purtat ponosul de ucigast. Ba chiar, in alte vremurt, $i asemenea madsurt sint de prisos. Dar daca vefi ajunge sd supunefi trufitle Bisericit osindet in numele nevollor obstestt, vefl recunoaste cd intiiul pas in pricina aceasta incilcité a fost facut de not. Am fost unealta ce-a sdvirsit, in rosturile {dril, schimbarea de vot toft incuviintata. Iar dacd-i un pdcat in fapta noastra se cade sd-t impartdsim cu tofit. INTIUL CAVALER (frecindu-si miinile de satisfactie): Morville v-a dat de chibzuit, asa e? A spus, imt pare, tot ce cuvine. El a rostit i ultimul cuvint. Toft cet care-au putut sd- urmdreasca i-au priceput gindirea inteleapté. Dar mat avem un vorbitor... si-mi pare cd va desfasura un alt temel. De-a mai ramas un neinduplecat, eu cred ca Richard Brito, care-si are obirsia intr-un neam ce i-a purtat Bisericii credinté totdeauna, aga cum cere datina, e in stare sd-i lamureascd si pe indGrdtnici. Hat, Richard Brito.. AL PATRULEA CAVALER: Toti vorbitorit care-au luat cuvintul mai inaintea mea - nu mai vorbesc de Reginald Fitz-Urse, conducdtorul - rostindu-s-au temeinic, cum se cade. Eu n-ag voi nimic sé mat adaog la judecata lor. Tot ce-am de spus se poate infelege: Va intreb: Pe Thomas 7sBecket cine l-a ucts? Afi fost, cu tofit, martort la omor, la savirsirea aceasta faré seaman. Dect intrebarea poate sd vd mire. Dar seama de inldntuirea intregii pricini. Eu ma vdd silit sé merg pe Scurt acum pe calea care mi-a fost deschisaé de predecesor. Cind rdposatul cancelar era, n-a Jost vreun altul mai zelos in slujba Mariei Sale, sé uneascaé fara, sa-i hdrdzeasca Pace, rinduiald, dreptate, intregire si odihnd. Adicé tot ce ndzuia sa aibe norodul Engliterit. Da in clipa in care a @juns Arhiepiscop el si-a schimbat cu totul si purtarea si firea 'st-a inceput sd se arate nesimtitor la soarta {aril sale si-o flard a iubirii doar de sine. Atit de mult s-a Ppretuit pe el ca a ajuns aceasta pretuire sminteala-adevarata; stiu prea bine - am martori doar! - ca pind a pdrdsit pamintul Frantet, zilele din urmdé, ela Proorocit in fata lumii cé n-are multe zile de trait $i cd-l asteapta in Englitera moartea. Ca sd-st atingé felul si sd ajungd sa fle mucenic, a sdvirsit $i fapte st impotriviri ciudate, din care este bine-nvederat ca vrea sd aibe moarte de martir. Ar fi Putut, in clipa de pe urmd, sé lamureasca totul: l-ati vazut cum n-a rdspuns la nici o intrebare pe care i-o puneam. La urma urmet, cind ne-a facut sd ne tesim din. fire - n-ar fl putut sa-l rabde nict unalt bdrbat! - putea si-atunci sG-$i afle mintutrea. Putea de ura noasta sta departe, sd astepte sa ne treacd invergunarea. Dar numat asta n-a voit s-o faca! A dat porunct - Pe cind flerbeam de ciudé - sé ne deschidd portile! Mai este nevole de temeturi? Astfel toate s-au Sdvirsit - doar le-afi vdzut cu ochil. $i nu veti sta in cumpand, de-aceea, sd dati osinda asffel: din sminteald, pieirea insusi el si-a c@sunat-o. Osindd nu e alta Pentru acela ce-a fost la urma urmei, om de seamd. InTiIUL CAVALER: Iti mulfumese, o Brito! Socotesc ca nici n-ar fi ceva mai mult de spus. Tuspatru ne intoarcem pe la vetre. Nu hoinariti pe uliti! Nu va stringeti la colt de uliti! Nu faceti nimica sa afitati norodul la rdscoald! (ies repede cei patru cavaleri, Suierat strident, ca sunetul une sabil smulse din teaca. Apoi clopote in dungd, de mort) intitut PREOT: Parinte! O, périnte! Te-a dus! Te-ai dus departe! Cum te-om gasi? de tine in cer avea-vor ‘parte? ‘Tit esti in cer, privesti in jos la noi, 76 Dar cine-o si ne scape de nevoi? De cirmuirea ta, fumind dreaptd, Ne-au despértit! Ce spaime ne asteaptd? Cui i-ai fasat puterea mostenire Dufovniceascé, mai pesus de fire? E vaduva Biserica ... smeritd Si singuré... sdrmand, prifdnitd, Piginii pe ruina-i zidi-vor, nu e greu O lume-a for, cumplita si faré Dumnezeu O vd! O vad aievea! AL TREILEA PREOT: Ba nu! E mintuitd Biserica de-apururi prin fapta savirsitd: Biruitoare prin potrivnicie Si intdrita prin mucenicie 2 £ mai presus de toate, de vreme ce-a gasit Un om ce pe altarw-i finga si-a jersfitt Voi, oameni stabi de inger! Voi, suflete stinghere, Voi ce simsiti in suflet doar spaimd si durere: Silagul vostru nue in cer, ns pe pllmins: Ducesi-va departe... fa margini de eae Acolo unde-amurgul mai inroseste i La portile lui Hércut cea de pe urmad stincd, Si unde sine de mauriatiti cregtini robif.. Sau catre parmul unde ndierii sine zdrobigi Pe creste mohorite pe care ingheatd marea Siunde ingheasé gindul.... si mina ofl uitarea! Gasiti addpostire la margini de pustie Si acolo cu paginii egati tovardsie: Ampartasii intocmai deprinderile lor... Sau chutati uitarea in vrajba curgilor Sau in récoarea blinfa-a fintinii, sub curmal.. Guyana va asteaptd sd vi ndimiti vasaliy Si cercul suferintedincet si se infésoare Sub tivga.... ginduri multe: caleasi-le-n picioare! 77Curind n-o mai fi nimeni la voi si se gindeascd... inTiUL PREOT: Stdpine, tu din slava ta vesnica si noua, Ce nu ni se cuvine o stim prea bine, noud. Jn marea-ti bundtate te roaga pentru noi! AL DOILEA PREOT: Te offi sub slévita fui Dumnezeu privire, Cu sfiinpii, mucenicii, a céror amintire O praznuim. Sa-ti amintesti de noi! AL TREILEA PREOT: Sa ni se-nalte ruga spre Domnut sfine slivit, Sd-i mulfumim ca astézi sfint nou ne-a hdrizit, Aici, (a Canterbury, aléturea de noi. (TE DEUM in departare). CORUL: 78 ‘Te proslévim, o Doamne! Cici slava ta pluteste Pe orisice fiintd aicea pe pamint: {in ploaie, in capadt, in ceata siin vint, In origice fiinta in tine se-oglindeste, in cele ce vineaza si in cele ce-s vinate. Cici orisice pe lumea aceasta de pacate Aievea este numai de-o vezi si-o stii ci este; Deci oglindeste-n tine vremetnica poveste. Fi se inalta slava chiar de-i tagaduita, Céci bezna proslaveste lumina stralucita. Cel ce tdgiduieste ca esti, cu usuringa, ‘Nici n-ar putes s-0 faci de n-ai aveo fiinga! Marturisesc in tine prin faptul cé triiesc Si toate laolaltd, tréind, marturisesc: $i pasdren sub boltd, de-i goim sau porumbel, Orice viepuitoare, sau up de-ar fi, sau miel; Si viermele din timd, si viermele din pintec... De-aceea se cuvine sé ti se-nalte cintec De slavi, in cuvinte si-n ginduri, de orisicine, Miaturdtori de uliti, cumetre gospodine... Ne-ascundem fata-n palme... ne colpesesc pacate Grumezele, de-accea ni-s fruntile plecate.. Si totusi... sus... Ceparte de lume si de timp Simsim in carnea noastré zvicniri de anotimp: ‘De iarna inghetatd, si cint de primavard, In glas de pasirele... sigizele de vari, ‘Te proslévesc de-apururi si ne-ai rascumparat Prin singele pe care toti sfiintii (au virsat Si mucenicii, Doamne din ceruri! Bine stim Ca singele ingrase tul si-l rodeste. a ni Aer Varsatu-s-a un singe de mucenic, patrunde Sfiingenia acolo $i locu-l sfiingeste i ‘De-a pururea... chiar daci-t cilca-vor in picioare Ostirile.. chiar dacé va fi negoful mare De moaste $i icoane, ispite mincinoase.. con f Tr lacks de dosent spstoest Ji-or auzi cuvintul de slavi... cici cuvintul Sfint nou in Canterbury din ceata ingereascé. aac en a Ajuns-am omenirii cea mai de pret icoand. Ne iartd, Doamne mare. Umilele femeiDe rind, incwie usa si stau pe linga foe. Ne temem de pacate... de beznd... nenoroc, Sinu-ndrdznim ‘Sd punem pe soartd vreun temei, Mai mult decit de sfinta dreptate-a Ta, cereascé, Mi tem de nedreptatea cumplitd, omencasci. Mai tem si-ntind, 0 Doamne, simina pe fereastr, Caci imi cunose pacatul si slabiciunea noastra. Pe crestetele noastre sti: tot pacatul lumii, ‘Tot singele, de veacuri varsat pe-ntinsul fumii, De mucenici. Ai mild de noi, 0 Doamne Mare. Mintuitor al uit, Christoase, indurare, Ne mintuie, lisuse, de lipsuri si nevoi. ‘Te roagé, sfinte Thomas, din ceruri pentru noit + Clopote névatnice - 22 aprilie 1971 10 iunie 1980 30 iulie 1992 aeyegy (A)EDITURA ARTETICART PRET: 1200 ISBN 973 - 95521 - 0 - 20