II.

1 (adevar)

Adevarul este, mai intai de toate, o virtute.

Afirmatia lui Steinhardt este valabila pentru noi toti. Nimic nu este mai adevar
at dect faptul ca oamenilor le place sa fie mintiti. Cu totii negam realitatea, f
ie ca e vorba de ceea ce suntem, de societatea n care traim sau, de ce nu, de mod
ul n care banii se obtin. Toti ncercam sa fentam ntr-un fel sau altul realitatea. V
rem ca lumea sa ne considere mai buni si vrem sa profitam de orice sansa de a ne
fi mai bine cu un minimum de efort. Dar pna la urma ce are daca este asa?

n primul rnd, lasnd ipocrizia caracteristica noua tuturor la o parte, pot spune ca
noi, oamenii, avem nevoie cu totii de minciuni, de iluzii. Adevarul, pe lnga fapt
ul ca doare, ne si dezarmeaza. Adevarul i-a determinat pe unii oameni chiar sa r
ecurga la masuri extreme, cum ar fi suicidul. Cert este ca fiecare dintre noi a
pus macar o data un bilet la loto, fiecare am fost impresionati de viata pe care
o vedem n filme si n romane sau de averile care se pot cstiga la bursa.

Toate aceste sanse ne fac viata mai frumoasa si ne motiveaza sa mergem mai depar
te cu speranta ca n viitor norocul va fi de partea noastra.

n al doilea rnd as putea spune chiar, ca n unele aspecte ar trebui sa le multumim a

cestor negustori de iluzii pentru faptul ca ne determina sa vedem cu alti ochi v
iata. Acesti negustori, pe de alta parte, sunt si ei oameni ca noi, oameni inter
esati de binele lor. Diferenta este ca ei constientizeaza mai bine dect noi faptu
l ca pna la urma nimeni nu-ti da nimic degeaba. Fie ca este vorba de banci care o
fera prima rata gratuit, de patronii de cazinouri si, de ce nu, de artisti, co t
otii au ca scop prezentarea unei realitati mai putin dure. Negustorii traiesc di
n fericirea noastra, iar noi traim din minciunile lor.

n concluzie, pot spune ca, atta timp ct nu ne lasam dusi de val devenind dependenti
de ceea ce vnd acesti negustori de iluzii, putem privi minciuna ca un mod mai us
or si mai placut de a trece prin viata.
II.2 (menirea artistului)

n opinia mea, afirmatia lui George Enescu, n care acesta sustine ca artistul dezval
uie omenirii calea spre armonie, care e fericire si pace , este una ntemeiata.

Din cele mai vechi timpuri, arta are rolul de a satisface omul din punct de vede
re spiritual, indiferent de forma pe care aceasta o mbraca. Muzica, poezia, teatr
ul sau pictura au toate menirea de a crea n rndul publicului o anumita stare sufle
teasca; de regula, formele artistice dau nastere unor trairi interioare intense,
dar natura sentimentelor generate depinde si de mesajul pe care artistul a dori
t sa l transmita, dar si de cel care i consuma si interpreteaza opera. De exemplu, m
uzica rock induce persoanelor care o asculta o alta stare de spirit dect muzica c
lasica, un film horror provoaca alte trairi dect unul romantic, o poezie de drago
ste eminesciana trezeste n rndul cititorilor alte sentimente dect una simbolista ba
coviana, dar totodata, o piesa de teatru care se vrea a fi drama poate impresion
a si emotiona la nivele diferite doua persoane din public, asa cum o comedie poa
te fi extrem de amuzanta pentru cineva, dar penibila pentru altcineva.

Totodata, consumarea formelor artistice, precum citirea unei carti, vizionarea unu
i film sau a unei piese de teatru, poate conduce oamenii spre cunoasterea de sin
e, spre autocunoastere, care, daca este constientizata si interpretata n mod just
, constituie calea spre armonie .

Prin urmare, eu consider ca menirea artistului este aceea de a dezvalui omenirii

calea spre anumite trairi si sentimente, iar atunci cand mesajul transmis este
unul propice, spre armonie, care e fericire si pace .

II.3 (avere)

Consider ca afirmatia facuta de Cilibi Moise, conform careia Acei care cred numai
n bani nu sunt prea cinstiti , este una ntemeiata, avnd n vedere ca drumul spre mboga
ire este dificil si implica sacrificii uriase, ajungndu-se chiar la pierderea cin
stei si a moralitatii.
n primul rnd, preocuparea pentru bani este inevitabila, avnd n vedere ca banul ne as
igura traiul si existenta, dar banii nu aduc fericirea n casa omului, ci viata n l
iniste si pace alaturi de cei dragi. Din pacate, unii oameni fac din mbogatire un
adevarat tel, setea de avere crendu-le dependenta si ajungnd, treptat, sa le domi
ne existenta. Acesti oameni uita sa mai acorde importanta lucrurilor care contea
za cu adevarat.

n al doilea rnd, aceasta goana dupa mbogatire poate transforma oamenii cinstiti n in
divizi capabili de a face orice pentru a cstiga ct mai multi bani, determinndu-i ch
iar sa renunte la onestitate, la principiile morale si chiar sa si neglijeze prop
ria familie. Asa cum afirma un vechi proverb romnesc, banul este ochiul dracului .

n concluzie, oamenii care cred numai n bani sunt nvaluiti de mirajul averii si pot ac
tiona si pe cai necinstite pentru a o obtine, nentelegnd ca, desi sunt necesari pe
ntru a asigura existenta, banii nu aduc fericirea sau armonia n familie si nu trebu
ie considerati un ideal.

II.4 (batrnete)

Din aceasta afirmatie a lui Mircea Eliade rezulta ca valoarea tineretii rezida n
efemeritatea ei. Eu sunt de acord cu acest fapt, consider ca tineretea este peri
oada n care omul are un potential maxim de dezvoltare si afirmare, potential pe c
are trebuie sa l utilizeze cu ntelepciune si ratiune, pentru ca nu va dispune de e
l pentru totdeauna.

Cu siguranta, daca tineretea ar fi singurul stagiu al vietii, daca oamenii ar ra

mne pururea tineri, probabil ca nu ar sti sa aprecieze acest lucru, nu ar cunoast
e altceva si nu ar avea un element de comparatie.

Batrnetea este etapa ce survine tineretii, n care omul, desi are mai multa experie
nta de viata si probabil este mai ntelept dect a fost pna atunci, nu mai are puteri
le pe care le avea cand era tnar, nu are capacitatea de actiune pe care o avea cu
ani n urma.

De aceea cred ca, vaznd uneori neputinta sau slabiciunea celor n vrsta, cei tineri
ajung sa pretuiasca mai mult ceea ce au, constienti ca mbatrnirea este un proces c
are nu iarta pe nimeni.

Prin urmare, consider ca pretuirea fiecarei perioade din viata este mai ales urm
area constientizarii ca si aceasta este doar o etapa trecatoare si ireversibila.

II.5 (nsemnatatea binelui pentru educatia individului)

Cred ca binele ar trebui sa joace un rol important n educatia si autoeducatia ori

carui individ. Ioan Slavici, prin afirmatia sa, pune n vedere faptul ca binele es
te singurul care se potriveste, din punct de vedere moral, cu firea omeneasca.

Consider ca omul nu a fost creat pentru a savrsi raul, ci pentru a alege binele n
orice situatie, si de aceea sunt de acord cu Ioan Slavici ca binele este singuru
l care apare ca natural pentru firea omeneasca.

De asemenea, sunt de parere ca omul nu alege ntotdeauna ceea ce este bun, sau cee
a ce este bine, tocmai datorita educatiei sale. Nu ma refer aici doar la educati
a primita n familie, ci si la autoeducatia pe care si-o face fiecare, educatie de
terminata, n mare parte de conditiile n care individul traieste, dar pe care el ar
e posibilitatea (desigur, conditionata de vointa), de a si-o modela.

De aceea, cred ca un om, pentru a face alegerile bune n viata, pentru a distinge
binele de rau si pentru a urma calea corecta, trebuie sa aiba parte de o educati
e potrivita n acest sens, n care valorile binelui sa si aiba locul cuvenit.

II.6 (fericire)

Cred ca n aceasta afirmatie, Marin Preda face o descriere succinta a oricarui om,
prezentnd cteva nsusiri care, probabil, caracterizeaza majoritatea indivizilor din
zilele noastre.

n primul rnd, el pune n vedere aspiratia oricarui om de a fi fericit. De asemenea,

reliefeaza faptul ca acesta fericire este relativa la cei din jur. Prea de multe
ori, unii oameni se simt nefericiti doar pentru ca au impresia ca cei de langa
ei au mult mai multe motive sa fie fericiti dect ei nsisi. Cred nsa ca, astfel, res
pectivii pierd din vedere motivele pe care le-ar avea chiar ei de a se bucura si
de a se simti mpliniti.
n al doilea rnd, cred ca prin aceste cuvinte Marin Preda scoate n evidenta tendinta
oamenilor de a fi invidiosi, de a se compara ntotdeauna cu cel de lnga ei, si de
a fi, de obicei, nemultumiti de situatia lor.

Cred, de asemenea, ca o cale pe care un om ar putea ajunge la o stare de fericir

e ar fi sa nceteze sa se compare pe sine cu altii, sa devina constient ca el este
o persoana unica, ca are cai de mplinire unice.

n concluzie, consider ca fericirea este o stare de spirit, o mplinire si o liniste

interioara de care fiecare din noi este personal raspunzator. Fericirea proprie
nu ar trebui sa depinda de nefericirea altora, dar nici nefericirea noastra de
fericirea celor din jur.

II.7 ( bunatate)

Sunt de acord cu afirmatia lui Vasile Voiculescu, A vorbi de bunatate n vremurile

acestea cnd principiul luptei pentru existenta umple, ca un Dumnezeu nenduplecat,
tot cerul creatiunii pare o naivitate sau o ironie , deoarece aceasta exprima o re
alitate a zilelor noastre.

n primul rnd, cred ca ntr-adevar pare ironic sa aducem vorba despre bunatate, cnd va
lorile promovate astazi sunt egoismul, nepasarea, si cnd toti cei din jurul nostr
u sunt cuprinsi doar de lupta pentru existenta. n aceste conditii, cu greu ne put
em nchipui cum cineva ar mai putea n zilele noastre sa faca o fapta buna doar pent
ru ca stie ca a proceda asa este corect si frumos.

n al doilea rnd, cred c toti oamenii au devenit att de preocupati de ei nsisi, de dor
inta de a le fi lor mai bine, nct a devenit un lucru obisnuit sa crezi ca cel care
nca mai spera n existenta bunatatii, a generozitatii si a ajutorului neinteresat
este doar un naiv incurabil, si ca el trebuie tratat ca atare.

n concluzie, consider ca remarca lui Vasile Voiculescu exprima succint un adevar

profund si trist al zilelor noastre, si, totodata, remarca pericolul n care se af
la omenirea, de a pierde una din valorile ei esentiale: acel sentiment nobil, bu
natatea.

II.8 (caracter)
n vremurile noastre, n care interesul si parvenirea sunt la ordinea zilei, caracte
rul omului se depreciaza ntr-att nct inconsecventa si duplicitatea sunt tot mai des n
tlnite.

Un prim argument ar fi faptul ca fiecare persoana cauta sa se afirme n societate,

sa devina o personalitate recunoscuta printre ceilalti care alcatuiesc grupul s
au social. n opinia mea, un om valoros este acela care poate ramne consecvent idei
lor sale n orice circumstanta. Din acest motiv cred ca cei care, din interese per
sonale si materiale meschine, tradeaza propriul cuvnt, la fel de lesne si pot trad
a semenii si, deci, sunt demni de tot oprobriul.

n al doilea rnd, consider ca un exemplu potrivit de astfel de oameni ncapatori sunt f

ostii activisti si politici comunisti din tara noastra. Din acest grup se distin
g, totusi, cei care, pe de-o parte , cred n continuare n convingerile lor si, pe d
e alta parte, cei care si recunosc vina. Dnd la o parte aceste doua categorii, rez
ulta o masa compacta de oameni fara caracter si fara scrupule, care astazi se er
ijeaza n cei mai virtuosi conducatori ai natiunii.

n concluzie, dupa cum toti oamenii au defecte, anumite vicii ale societatii le po
t revela si accentua, dovedindu-se ca, ntr-adevar, multi oameni sunt ncapatori .

II.9 (cunoastere)

Prin afirmatia sa Cu nimic nu poate fi nlocuit fondul de aur al cunoasterii dobndit

prin ndelungata experienta , Eusebiu Camilar pune n evidenta importanta cunoasterii
, si mai ales, valoarea cunoasterii ndelung aprofundate.

n primul rnd, se stie ca, de cele mai multe ori , cunostintele se acumuleaza odata
cu experienta, iar cu ct experienta este mai ndelungata, cu att si cunostintele au
o mai mare valoare.

De asemenea, cnd o persoana este preocupata de un anumit domeniu, iar preocuparea

sa se concretizeaza ntr-o munca asidua si o continua ncercare de a gasi raspunsur
i la variate probleme din domeniul respectiv, dupa un timp, va ajunge la o cunoa
stere minutioasa a detaliilor, pe care probabil nu le-ar putea nvata dintr-o cart
e, sau nu i-ar putea fi dezvaluite de altcineva.

De aici consider eu ca vine valoarea cunoasterii dobndite prin experienta, o valo

are ntr-adevar deosebita, ce nu poate fi nlocuita si nici obtinuta pe alte cai.
II.10 (cinste)

Consider adevarata afirmatia lui Stefan Zeletin din care se desprinde ideea ca o
amenii josnici ( suflarea magareasca , dupa cum i numeste autorul) care nu inteleg ar
ta si frumosul, n semn general, ncearca sa le distruga.

n primul rnd, oamenii parveniti din ce n ce mai numerosi, ce controleaza societatea

, nu apreciaza la adevarata valoare, din punct de vedere cultural sau spiritual
un lucru.

n al doilea rnd, talentul a nceput sa-si piarda din importanta n perioada contempora
na, n care el se mpleteste cu artificialul si nonvaloarea, pierzndu-si din straluci
re si fiind chiar dat la o parte, nabusit , taiat din radacina de persoane lipsite de
cultura, rauvoitoare, dar cu mare influenta.

Nu n ultimul rnd, este trist ca nu se mai pune pret pe cinste. De exemplu, cine ma
i apreciaza un om cu o constiinta curata, cu o privire sincera si cu dorinta de
a face bine ? Din pacate, nimeni. Se cauta venituri rapide, voci artificiale, pi
cturi copiate, sculpturi ieftine, imitatii, carti traduse gresit, melodii ce pro
moveaza banii si nonvaloarea. Cinstea a fost dusa la rangul de rusine: Cine e cin
stit, e prost, nu va sti sa se descurce.

Ca o concluzie, prin afirmatia sa, Stefan Zeletin ncearca sa ne faca sa fim const
ienti de caracterul distructiv al celor ce nu nteleg adevaratele valori precum ci
nstea si talentul, criticnd dur pe cei necinstiti.

II.11 (constiinta)

Pentru a putea avea succes n orice activitate ar ntreprinde, omul trebuie sa-si co
nstientizeze simtul datoriei. Aceasta l motiveaza pe om sa persevereze n munca sa.

Un prim argument n sprijinul afirmatiei citate ar fi faptul ca datoria pe care om

ul si-o asuma trebuie sa porneasca din interiorul constiintei sale si sa fie cor
espunzatoare moralei sale proprii. Astfel, omul, fiind n strnsa legatura cu semeni
i sai si cu societatea, trebuie sa fie animat de datoria fata de munca sa, dar s
i de datoria fata de societate. n opinia mea, conceptul kantian al datoriei ca im
perativ categoric al existentei caracterizeaza omul ideal.

Pe de alta parte, eu consider ca legile, desi sunt factori regulatori indispensa

bili n societate, prin caracterul lor coercitiv, nu pot influenta constiinta omul
ui. Fiinta umana iubeste si constientizeaza mult mai profund rodul gndirii ei dect
un imperativ exterior. n plus, eu cred ca propria constiinta morala este mai val
oroasa dect legea prin faptul ca, de multe ori, ceea ce este legal nu este moral.

n concluzie, constiinta trebuie sa fie cel mai ascutit simt al omului si sa-l aju
te sa se nalte n fiecare zi mai mult.

II.12 (copilarie)

Vrsta copilariei fericite este una dintre cele mai frumoase etape ale vietii omul
ui, motiv pentru care fiecare adult si-o rememoreaza cu placere.

n primul rnd, copilaria este perioada inocentei si a grijii pentru cei dragi, pent
ru natura, pentru micul univers n care copilul traieste. La aceasta vrsta, omul ma
tur n devenire ia n serios orice lucru, ct de nensemnat, l cerceteaza cu multa curioz
itate si emite pareri una mai originala dect cealalta. Acestea sunt motivele pent
ru care oamenii mari se amuza la emisiunile televizate n care prichindeii si dau c
u parerea- pe un ton grav- n legatura cu problemele vietii. Aceasta prima parte a
vietii este cruciala prin fundamentul pe care l pune la temelia viitoarei indivi
dualitati (comportament, maniere, cunostinte primare). De aceea, nu este ntamplat
or faptul ca poporul romn a cristalizat aceasta etapa formativa n expresia cei sapt
e ani de-acasa .

n al doilea rnd, este important de mentionat ca adevarata constientizare a vrstei c

opilariei se petrece n a doua parte a vietii. Odata cu aparitia copiilor, apoi a
nepotilor, omul matur si aminteste cu nostalgie de vremea cnd era copilul inocent
pe care l ntrezareste pe chipurile acestora. Grijile vietii l aspresc si l fac de mu
lte ori sa spuna: ce n-as da sa fiu copil din nou .

n concluzie, copilaria si imaginea asociata a casei parintesti sunt doua radacini

carora omul le ramne tributar ntreaga viata.

II.13 (necesitatea culturii)

Cultura se constituie ntr-o parte integranta a matricei definitorii a fiintei uma
ne. Ceea ce deosebeste nsa oamenii este atitudinea lor fata de fenomenul cultural
, n cautarea propriei personalitati.

n primul rnd, civilizatia si cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indi
spensabila celelilalte. De cele mai multe ori, nsa, ni se poate parea ca ele merg
pe drumuri separate, ca nu ar converge spre acelasi punct. n realitate nsa, n timp
ce civilizatia este mai degraba instanta exterioara n care toti oamenii traiesc
si si exerseaza capacitatile, cultura este lumea interioara a individului, esenta
sa intelectuala si puntea de legatura cu civilizatia. Desi, la modul general, c
ultura nu este (sau nu ar trebui sa fie) apanajul unei elite, acestea exista, s
ub forma academiilor nationale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii si pu
ncte de reper ale civilizatiei, semn ca si la nivel colectiv cultura are acelasi
rol binefacator ca la nivel individual.

n al doilea rnd, falia dintre civilizatie si cultura pe care o sesizeaza Vasile Ba

ncila este mult mai evidenta n societatea noastra. Cel putin n ultimele doua secol
e, mediul romnesc a fost si este supus unui proces de ardere a etapelor , de importa
re a unor forme fara fond. ntr-un astfel de climat cultural, atentia acordata cul
turii aluneca spre latura prozaica a lumii, restrngnd-o spre cercurile elitiste.

n concluzie, civilizatia si cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea unei

a nu merita sa se faca n detrimentul celeilalte.

II.14 (curaj)

Una dintre cele mai importante cai de cunoastere este experienta. Ea este totoda
ta si cea mai dura, multe ntamplari ale vietii cerndu-se abordate cu mult curaj.

Un prim argument n sprijinul ideilor mele ar fi faptul ca atitudinea fiecarui om

fata de situatiile cu care se confrunta este una foarte pesonala, n sensul ca exi
sta oameni care traiesc doar cteva decenii si lasa n urma o bogata experienta de v
iata si oameni care, desi ating vrste matusalemice, reusesc sa-si pastreze inocen
ta cognitiva. Este vorba aici despre curajul de a pasi pe tarmuri necunoscute si
de a cauta mereu noi provocari.

Un al doilea argument ar fi faptul ca cei mai multi oameni au predispozitia de a

ceda n fata obstacolelor, dupa cum marturiseste autorul citat. El afirma, totoda
ta, ca de multe ori dificultatea, naltimea obstacolului sunt aparente si trebuies
c nfruntate n mod curajos, ezitarea ilustrnd ulterior zicala: dupa razboi, multi vit
eji se-arata . n plus, acceptarea neputintei priveaza mintea si sufletul de bucuria
unei victorii; din dezertare n dezertare, subconstientul se ncarca negativ si sen
timentul esecului se permanentizeaza.

Asadar, curajul este una dintre cele mai utile calitati umane, fiind un energiza
nt al mintii si o treapta spre cunoastere.

II.15 (destin)

Personal, nu sunt de acord cu afirmatia lui Andrei Plesu, deoarece consider ca a

afirma suprematia destinului n viata omului este echivalent cu a te disculpa de
propriile greseli invocand soarta implacabila.

Un prim argument ar fi faptul ca asa-numitul destin reprezinta, de fapt, o prede

stinare de a te naste, de a trai ntr-un anumit loc si timp. nsa restul actiunilor
omului, precum si implicatiile acestora cad n responsabilitatea exclusiva a indiv
idului. Omul, fiind nzestrat cu discernamnt si intelect, are capacitatea de a-si c
onstrui viata independent, dar si responsabil.

Un al doilea argument n sprijinul ideii este perspectiva crestina asupra destinul

ui si responsabilitatii. Desi Dumnezeu l asaza pe om ntr-un anumit context spatial
si temporal si i transmite setul de norme dupa care sa se ghideze n viata, i lasa
acestuia libertatea de a-si alege propria cale. Adoptnd aceasta atitudine, omul si
castiga importanta n viata sa, care devine o ntamplare plina de rost. Destinul im
uabil nu mai poate fi invocat.

n concluzie, destinul trebuie privit ca o predestinare, n contextul libertatii si

responsabilitatii individuale.

II. 16. (dor)

Sunt de accord cu parerea lui Mircea Eliade despre dor, anume ca: Orice ar fi, pa
siune sau dorinta, sete sau foame de experienta reala, toate acestea se pot expr
ima prin cuvntul dor, care a devenit expresia oricarei dorinte si care implica om
ul n totalitatea sa. .

n primul rnd, putem preciza ca acest cuvnt este intraductibil n alte limbi din cauza
semanticii sale deosebit de bogate. Dor poate semnifica dragoste, pasiune, framnta
re sentimentala, naziunta, aspiratie, alean, nostalgie, suferinta din dragoste,
dorinta de a revedea persoana draga, durere, atractie erotica Toate trairi ce rep
rezinta omul n totalitatea sa. De exemplu, expresiile uzuale: mi-e dor de tine (a-t
i lipsi persoana draga), a zice cu dor (cu patima), cnta sa-si mai potoleasca dorul (
tristetea), de dorul cireselor abia astepti primavara (pofta), exprima framntari se
ntimentale de la pasiune pna la senzatii cu semnificatii mai putin profunde, dar
ce se identifica la fel de bine cu firea umana.

n al doilea rnd, prin cuvntul dor ne putem exprima si nevoia de experienta reala, asp
iratia spre aceasta, deoarece cuvntul sugereaza doar dorinta (fata de persoana dr
aga aflata departe, erotica, culinara), dar fara a sti daca va fi ndeplinita sau
este doar utopie.

n concluzie, cuvntul dor reflecta toate fatetele firii umane, reprezentnd-o n totalit
tea sa.

II. 17. (iubire)

Sunt de acord cu parerea lui Ioan Slavici conform careia Iubirea e din alta lume
si se iveste din senin, fara ca sa sti de ce, se da pe fata, fara ca sa stii cum
si te duce fara ca sa sti unde. .

n primul rnd, iubirea apare spontan, fiind imprevizibila, ca orice sentiment al om

ului. Din aceasta cauza, s-a considerat ca dragostea este din alta lume , pogorndu-s
e asupra noastra ca un har divin, ca o vraja, ori o boala. Un exemplu din litera
tura noastra este mitul zburatorului, regasit n poezia Sburatorul a lui Ion Heliade
Radulescu, unde fata care se ndragosteste cere ajutorul mamei pentru a scapa de
acele senzatii necunoscute ei.

n al doilea rnd, odata ndragostiti, cei doi tineri pot renunta la orice pentru a-si
pastra iubirea, trecnd peste prejudecati majore: sociale, rasiale, religioase, c
eea ce i arunca n tumultul vietii, fara a sti unde. Spre exemplu n legenda Romeo si
Julieta se ajunge la un final tragic pornind de la o pasiune nflacarata ce ncalca r
egulilile sociale. Un alt exemplu se regaseste n romanul Mara al lui Ioan Slavici,
unde Persida trece peste contrngeri religioase, sociale, etnice, incompatibilitat
e de temperament ducnd la o situatie mai putin tragica, dar la o casnicie neferic
ita.

n concluzie, iubirea poate fi privita ca o pasiune aparuta din senin, ce ne poart

a pe cai neprevazute, daca nu optam pentru o viata constrnsa de rigorile ratiunii
.

II. 18. (dreptate)

Acest proverb romnesc sugereaza ideea cu care sunt si eu de acord, ca dreptatea,
valoarea cel mai usor de negat, iese, la un moment dat la iveala, indiferent de
forta si dibacia celor care nu o vor.

Eu consider ca nvatnd regulile jocului si ale vietii la perfectie, omul stie cum s
a le ncalce. Dreptatea nu poate fi descoperita si apreciata fara a sti ceea ce o
neaga. Exista foarte multe persoane puternice, influente care nu numai ca fug de
dreptate, dar o ascund cu orice pret si nvinovatesc pe nedrept. De exemplu, n ju
stitie, desi se aduc multe probe false si cel vinovat scapa nepedepsit, cineva t
ot stie adevarul si mai devreme sau mai trziu el va iesi la iveala.

O alta situatie este cea n care avem multe motive sa plngem, dar cnd se face drepta
te, descoperim ca este suficient unul singur pentru a zmbi. Spre exemplu, la un e
xamen la care toate subiectele au fost grele, iese soarele si supararile trec at
unci cnd rezultatul ne face dreptate, reusind sa treaca cei ce au nvatat serios si
le este recompensata munca.

n concluzie, lumea n care traim este plina de nedreptati (de observat si faptul ca
dreptate nu are plural, n timp ce antonimul sau da: nedreptati ), dar dreptatea exis
ta si ea iese la suprafata precum lemnul mpins n apa.

II. 19. (prietenie)

Dupa parerea mea, politica Ileanei Vulpescu din acest citat este falsa si nu sun
t de acord cu ea. Ea sustine ca prietenia trebuie tratata cu distanta. Eu cred c
a fara a oferi totul si a nu cere nimic nu poti simti mplinirea oferita de priete
nie. Dusmanul este cel care face rau intentionat si o poate face nca o data, fara
a putea vreodata sa se apropie de sufletul celuilalt ca un adevarat prieten.

Un prim argument este ca doar cel capabil sa te accepte cu defectele tale, fara
a pretinde sa te schimbi, este un prieten adevarat. El cunoaste cntecul inimii ta
le si l poate cnta atunci cnd ai uitat versurile. Prietenul nu va nsela asteptarile
niciodata intentionat si de aceea nu va putea face rau precum un dusman. De exem
plu, atunci cnd greseste, pentru ca e omeneste, nu o face cu rautate, chiar daca
ne cunoaste punctele slabe si prietenia va rezista obstacolelor.

Pe de alta parte,dusmanul trebuie tratat cu rezerva si atentie, cu oarecare resp

ect, dar niciodata ca pe unul care se va putea ntr-o zi apropia de sufletul meu.
Spre exemplu, dusmanului i se poate vorbi frumos, fara a avea altceva de mpartit c
u el, si mai ales, fara a dori vreodata razbunarea.

n concluzie, cu teama de dezamagire, omul nu va descoperi niciodata ce este priet

enia. Un prieten adevarat castigat ntr-o viata nu se poate transforma peste noapt
e ntr-un dusman, iar cel care ne-a vrut raul nu va merita niciodata ncrederea noas
tra.

II. 20. (educatie)

Sunt de acord cu parerea lui Marin Voiculescu ca faptele noastre sunt oglinda pr
opriei gndiri, cunoasteri si mai ales a educatiei primite.

n primul rnd, prin fapte mpartasim si altora din cunostintele noastre si acesta e u
n prim pas n cucerirea eternitatii. Educatia transforma omul si-i da alta natura.
Tot ce facem este ceea ce gndim, ce si cum este nauntrul nostru. Cel educat este
calauzit prin convingere spre corectitudine si datorie si mai greu va savrsi cev
a nepotrivit. De exemplu, nu ne vom putea ncalca principiile si vom respecta oame
nii pe strada, la scoala, la serviciu, pe toti cei cu care intram n contact, daca
asa am vazut la parintii nostri si asa am fost ndrumati sa facem.

Un alt argument este ca, daca educatia primita este una aleasa, roadele ei se vo
r vedea n faptele noastre. Propriile sale fapte l fac pe om nsemnat ori ba. Prin el
e el ori se nalta tot mai sus, ori cade. Sufletul fara nvatatura nu poate da roade
. De exemplu, inteligenta nu poate surclasa niciodata educatia. Oricte diplome ai
avea, comportamentul urt sfideaza capacitatile intelecuale.

De asemenea, educatia odata nsusita este greu de reorientat. Cei sapte ani de aca
sa nu se vor ntoarce si comportamentul de pe parcursul ntregii noastre vieti va re
flecta mereu ceea ce am fost nvatati sa facem. Cel mai bun exemplu care poate sus
tine aceasta este ca exista tineri cu judecata si batrni fara minte. Nu timpul ne
nvata sa gndim, ci o educatie timpurie si buna.

Asadar, educatia este baza firii omului, iar fara ea restul nu ar conta. Ea ne i
nfluenteaza parcursul n viata pentru ca de calitatea ei depind toate faptele noas
tre.

II. 31 (glorie)

Ma numar printre cei care sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivi
t careia nu gloria este efemera, ci doar aceia care o au.

n primul rnd, omul este, prin nsasi natura sa muritoare, efemer din punct de vedere
fizic, disparitia trupului sau fiind inevitabila. nsa exista oameni care, pe par
cursul vietii, reusesc prin faptele sau calitatile lor exceptionale sa cstige apr
ecierea si respectul a numeroase persoane, devenind faimosi si fiind ncununati de
 glorie. Aceste persoane de renume, reprezentnd mari valori pentru societate, pri
mesc numeroase onoruri si ramn ntiparite n mintea semenilor lor.

n al doilea rnd, gloria obtinuta de cei care au reusit sa se remarce n mod deosebit
nu se mentine doar pe durata vietii acestora deoarece ei ramn, prin ceea ce au r
ealizat, n istorie si devin exemple demne de urmat pentru posteritate. Astfel, at
unci cnd acesti oameni se sting din viata, ei lasa n urma lor o mostenire spiritua
la, care, datorita valorii ei pentru umanitate, este perpetuata de catre urmasi,
iar viata si faptele lor devin o sursa de inspiratie pentru generatiile viitoar
e. Prin urmare, gloria cu care au fost rasplatiti oamenii exceptionali dainuie c
u mult dupa disparitia lor si este modul prin care ei reusesc sa devina eterni.

n concluzie, oamenii sunt ntr-adevar efemeri, dar prin realizarile lor remarcabile
ei dobndesc glorie, care i mentine vii n amintirea urmasilor.

II. 32 (rolul guvernarii)

Afirmatia citata exprima ideea necesitatii ca un om de stat sa fie n primul rnd un

bun cunoscator al poporului n fruntea caruia se afla. Singurul mod n care un guve
rn si poate exercita n mod real menirea este ca oamenii care l compun sa cunoasca n
evoile, calitatile, dar mai ales defectele natiunii pe care o reprezinta.

n primul rnd, se porneste de la ideea de baza pe care se sprijina orice sistem de

guvernare. Prin vot, sunt delegati oameni care n opinia alegatorilor pot reprezen
ta si proteja cel mai bine interesele lor.

Astfel, se ajunge la premisa necesitatii cunoasterii grupului de oameni pe care

omul de stat trebuie sa l reprezinte n sistemul legislativ sau executiv. Omul de s
tat se aseamana n cazul de fata cu un parinte care trebuie sa ia hotarrile potrivi
te pentru copiii sai, cel ce nu ndeplineste aceasta cerinta nefiind altceva dect u
n demagog. n acest sens, istoria serveste numeroase exemple de oameni politici ca
re nu au rezistat foarte mult n functiile lor din cauza ndepartarii de oamenii pe
care ar fi trebuit sa i reprezinte. Detasarea de defectele si scaderile unei nati
uni nu duce dect la crearea unui sistem utopic, ce guverneaza bazndu-se pe impresi
i gresite. Luciditatea si spiritul critic ar trebui sa fie principiile initiale
dupa care sa-si orienteze activitatile un om de stat.

n concluzie, omul de stat ar trebui sa fie capabil sa si depaseasca poporul, sa fi

e n stare sa pozitioneze interesele politice ale poporului naintea intereselor per
sonale de orice fel, desi este bine cunoscut ca aceasta conditie este greu de re
alizat n practica.

II. 33 (ideal)
Panait Istrati afirma ca se poate spune ca ai un ideal doar atunci cnd te dedici
acestuia si nu precupetesti niciun sacrificiu pentru a-l atinge. Consider ca Pan
ait Istrati are dreptate cnd afirma ca ,,iubirea pentru un ideal se materializeaza
prin fapte.

n primul rnd, existenta unui ideal i face pe oameni sa nfaptuiasca tot ce le sta n pu
tinta pentru ca acesta sa devina realitate. Astfel, despre cei care fac prea put
ine pentru idealul lor, se poate afirma ca nu-si doresc n mod real mplinirea acest
uia.

n al doilea rnd, se stie ca cei care si propun sa atinga un ideal trebuie sa sacri
fice alte lucruri n favoarea acestuia. De exemplu, cei care doresc sa aiba rezult
ate remarcabile la examene trebuie sa-si dedice timpul liber nvatarii. Nu se obti
ne nimic durabil fara un efort sustinut.

Pe de alta parte, daca parcursul pna la atingerea unui ideal presupune depasirea
multor dificultati, toate acestea l vor face pe cel care lupta sa treaca peste el
e sa aprecieze mai mult valoarea idealului propus initial si i vor ntari caracteru
l, conferindu-i si ncredere n fortele proprii.

n concluzie, existenta unui ideal implica sacrificii deoarece acesta necesita tim
p si dedicare maxima pentru a deveni realitate.

II. 34 (idee)

Barbu Stefanescu Delavrancea afirma prin intermediul unei metafore eminesciene c

a viata omului capata sens n momentul n care el nutreste idei naltatoare, n caz cont
rar aceasta mentinndu-se la un nivel inferior. Consider ca ideea este tot ceea ce
detinem mai nsemnat, ea reprezentnd incursiunea mintii umane n planul absolut, int
angibil prin lumea simturilor unde domneste legea relativitatii.

n primul rnd, ratiunea este ceea ce deosebeste omul de animal, care desi este inte
ligent nu are capacitatea de a rationa, iar ideea este un produs al ratiunii. At
unci nseamna ca ideea este cea care ridica omul pe o treapta mai nalta, care i conf
era statutul de fiinta superioara cu o viata marcata de un sens ce depaseste bio
logicul.

n al doilea rnd, prin mijlocirea ratiunii si a ideilor, ca produse rationale, omul

a ajuns sa impuna o ordine lumii, sa si adapteze ntelegerii sale mecanismul acest
eia prin construirea unui sistem de conventii pe care l-a dezvoltat ideatic. Ast
fel, ideile, care sunt adevarate n ele nsele, fiind rezultatul unor conventii si a
 unor deductii rationale, reprezinta pilonul de siguranta de care se prinde viat
a omului pentru a se sustrage haosului relativitatii.

n concluzie, ideile se asemuiesc iederii care se agata de arborii ce semnifica st

abilitatea care confera sens destinului uman, n absenta unui demers rational totu
l s-ar cantona ntr-o lume lipsita de aspiratii.

II. 35 (iluzie)

Mihail Sadoveanu sustine ca omul are tendinta de a se hrani cu ceea ce si cladest

e el ca fiind ideal. Astfel visul si iluzia devin rezultate ale dorintelor subie
ctive ale fiecaruia dintre noi. Consider ca afirmatia sa este adevarata, bazndu-m
a pe motive precum dorinta omului de a se detasa n anumite momente de realitatea
cotidiana, care poate deveni dura, lipsita de sensibilitate.

n primul rnd, permanenta ncercare de a schimba ceva n viata de zi cu zi tine de natu

ra umana, care si construieste instinctiv si o imagine a idealului. Reuseste sau
nu sa-si atinga idealul , omul are nevoie permanent de speranta, de conservarea dor
intei de a merge mai departe. Iluzia si visul pot sa-i ofere aceasta forta.

n al doilea rnd, nu trebuie uitat faptul ca suntem fiinte duale, avem dimensiune m
ateriala, dar si spirituala. Sufletul latura sensibila a personalitatii noastre
, ne defineste chiar individualitatea, facnd diferenta dintre eu si un altul. n fo
nd, lumea e visul sufletului nostru .

Nu n ultimul rnd, as mentiona ca uneori iluzia poate duce la realitate. Pornind de

la o idee, care ne apare initial doar ca o iluzie, putem ajunge sa nfaptuim lucr
uri surprinzatoare att pentru noi, ct si n viziunea celorlalti. Trebuie numai sa cr
edem cu adevarat.

n concluzie, dincolo de realul si concretul vietii avem nevoie si de iluzie, de v

is. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic, ci si ceea ce ncearca
sa-si cladeasca n paralel, pentru a-si satisface nevoia de ideal .

II. 36 (inteligenta)
Consider ca afirmatia lui Mihai Ralea din Scrieri , conform careia inteligenta nseam
na succes este nefondata.

Multi oameni nu reusesc n viata doar datorita inteligentei, ci si datorita capac

itatilor de a stabili si de a atinge anumite obiective, cum ar fi avansarea ntr-o
pozitie sociala mai buna. Pe de alta parte, exista oameni foarte inteligenti ca
re cad prada unor patimi cumplite si unor impulsuri necontrolate; de exemplu, un
om cu o inteligenta peste medie care si-a cstigat un statul privilegiat ntr-un do
meniu de activitate, poate sa se dovedeasca a fi foarte slab n fata unei tentati
i foarte mari, cum sunt drogurile. Din acest exemplu reiese faptul ca inteligen
ta, nu l-a ajutat sa faca fata ispitei, lasndu-se nvins . n acest caz, alte calitati s
unt necesare, precum cunoasterea de sine, motivarea sau autocontrolul.

n al doilea rnd, pot face referire la faptul ca multe studii de specialitate arata
ca factorii care au un rol decisiv, att n plan profesional ct si n plan social, pr
ecum munca, disciplina, respectul de sine si respectul fata de ceilalti, au o po
ndere mult mai ridicata dect inteligenta. Inteligenta este, fara ndoiala, o capac
itate extraordinara, dar daca nu este completata si de alte capacitati nu poate
face diferenta. A fi inteligent nu nseamna totul n viata.

n concluzie, inteligenta este doar un atu n lupta pentru afirmare a propriei identit
ati si n fata tentatiilor, nicidecum garantul succesului, sau cu att mai putin ech
ivalentul succesului, victoriei.

II. 37 (invidie)

ndemnul exprimat de G. Calinescu este, nu numai necesar pentru ca omul sa-si poat
a recunoaste specificitatea speciei , ci si esential pentru cel n cauza, de aceea ma
declar adeptul acestei atitudini la care face referire citatul.

La fel cum Mihai Eminescu sustinea n poemul filozofic Scrisoarea I , se poate afirma
faptul ca societatea omeneasca este, de cele mai multe ori, nclinata spre a mini
maliza realizarile celor care, prin munca lor au contribuit la evolutia acesteia
. Acest tip de discreditare se datoreaza, n mare parte, dorintei de autoafirmare n
dreptata ntr-o directie gresita. Actul de a fi remarcat este nteles ntr-un mod supe
rficial, iar evolutia n ierarhia sociala este realizata prin subaprecierea merit
elor oponentilor si nu prin cultivarea propriilor valori.

Pe de alta parte, dispretul fata de omul exceptional reprezinta o negare a calitat

ilor regasite ntr-o masura mai mare n felul sau de a fi. Greseala consta n actionar
ea sub impulsul invidiei care determina, am putea spune, o autodistrugere la niv
el moral pentru cel stapnit de acest sentiment. Rezultatul unei astfel de manifes
tari colective va produce o inversare a valorilor si, implicit, o decadenta spir
ituala a celor invidiosi.

Prin urmare, a ntelege si a pretui un om de valoare reprezinta, n primul rnd, un b

un cstigat de nfaptuitor.

II. 38 (ipocrizie/ falsitate)

Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Musatescu potrivit careia refuzul sincer es
te de preferat aprobarii ipocrite.

n primul rnd, ascunderea adevaratelor sentimente, opinii si dorinte n spatele unei

atitudini aprobative, indiferent de circumstante, nfatisarea realitatii inconvena
bile ntr-un mod care sa le faca placere celorlalti, ntr-un cuvnt ipocrizia, le dau
neaza n primul rnd celor carora le este prezentata o versiune mult distorsionata a
adevarului, celor care sunt astfel ncurajati sa-si creeze o imagine eronata att d
espre ceea ce i nconjoara, ct si despre propria persoana. Unii oameni recurg la ipo
crizie pentru a obtine de la ceilalti ceea ce si doresc, aratndu-se mereu dispusi
sa-i urmeze si sa mbratiseze credintele lor. Altii considera ca este mai bine sa i
minta pe cei din jur dect sa i raneasca spunndu-le un adevar neplacut. Si cel de-a
l doilea caz, desi diferit din punct de vedere al motivatiei fata de primul, est
e reprobabil deoarece nu exista nicio scuza pentru nselarea deliberata a semenilo
r.

n al doilea rnd, apelarea la ipocrizie l influenteaza negativ chiar pe cel care ale
ge aceasta atitudine. O persoana care le spune mereu celorlalti ceea ce si doresc
sa auda, care si disimuleaza trairile interioare si care si ascunde adevaratul ca
racter devine frustrata din pricina imposibilitatii de a-si manifesta adevarata
personalitate si poate ajunge treptat sa creada ca numai afisnd permanent o atit
udine aprobativa, ncurajatoare, va fi acceptata de ceilalti.

n concluzie, consider ca afirmatia lui Tudor Musatescu este adevarata si ca este n

totdeauna necesara exprimarea sentimentelor si a parerilor sincere, chiar daca n
multe situatii aceasta cale nu e usor de urmat.

II. 39 (ironie)
Tudor Vianu afirma n Opere faptul ca persiflarea nu ti acorda statutul de popular,
ci, de cele mai multe ori, te face doar temut.

Personal, sunt de acord cu aceasta afirmatie ntruct ironia folosita excesiv poate
da impresia de artificial, ajungnd pna la a nlatura persoanele din jur, iar un soi
de ironie subtila va trece probabil neobservata. Consider ca oamenii nu si cstiga
popularitatea prin intermediul unei singure trasaturi de caracter, ci printr-un
ansamblu a acestora. Personalitatea, temperamentul, aptitudinile definesc o pers
oana, iar n functie de gradul lor de dezvoltare, de inedit, de originalitate va s
urveni si popularitatea.

Pe de alta parte, popularitatea poate sa survina si din aspecte negative, cum ar

fi predilectia permanenta a unei persoane catre ironie. n cazul n care ea e dusa
la extrem, asa cum am precizat mai sus, efectul va fi renegarea acelei persoane
ntr-un grup si, de ce nu, ntr-o societate, pentru ca ironia presupune de multe or
i si o usoara batjocura, iar lumea va ncerca sa se distanteze de un astfel de ind
ivid. A fi popular, n sens pozitiv, presupune a fi simplu, natural, a avea un co
mportament prietenos, cordial fata de toata lumea. Fara ndoiala ca ironia si are r
olul ei, dar nu atunci cnd devine o constanta n modul de a fi al unei persoane.

n concluzie, ironia ca parte din comportamentul unei persoane nu confera populari

tate, ci ansamblul de trasaturi si modul n care acestea se combina, iar ironia nu
reuseste dect sa te faca temut.

II. 40 (nsemnatatea cunoasterii istoriei)

I. L. Caragiale sustine ideea unei natiuni ce ar trebui sa vada n istorie ghidul

spre viitor, deoarece cu ajutorul constiintei formate pe axa timpului, nca din ce
le mai vechi vremuri, vom reusi ntotdeauna sa descoperim valori precum adevarul s
i virtutea.

Consider afirmatia lui I. L. Caragiale a fi ct se poate de veridica, ntruct istori

a reprezinta depozitul ntregilor noastre actiuni, martor al trecutului, att un exe
mplu pentru prezent ct si un avertisment si o ndrumare pentru viitor. Astfel, isto
ria este totodata cauza si efect, ceea ce suntem si, poate mai important, de ce
suntem ceea ce suntem.

Un alt argument n sprijinul afirmatiei citate l constituie formarea unei game de v

alori, ce nu pot fi atinse dect prin exemple elocvente care ndeamna generatiile vi
itoare la asimilarea lor. Prin cunoasterea trecutului se va atinge virtutea ment
ionata de scriitor, care este perfectiunea starii umane, fara nsa a exclude caren
tele, ntruct istoria reflecta att victoriile ct si esecurile.
n concluzie, cei care nu au o constiinta istorica sau cei care si uita trecutul ri
sca sa nu-si cunoasca propria individualitate cu avantajele si limitele ei.

II. 41 (ntelepciune)

Afirmatia lui Constantin Noica cuprinde n sine un mare adevar si anume acela ca n
u se poate vorbi de un adevar al ntelepciunii, n sensul ca nu exista o masura unic
a care sa cuantifice precis acest concept.

n primul rnd, ntelepciunea este un nivel spiritual atins de o persoana, pe care fie
care om l ntelege diferit. Exista opinii care sustin ca anumiti oameni se nasc ntel
epti, n vreme ce exista si opinii care cred ca ntelepciunea se dobndeste odata cu cs
tigarea experientei. ntelepciunea, n opinia mea, poate fi dobndita pe timpul vietii
, nsa depinde de fiecare cum asimileaza experientele pe care le traieste. ntelepci
unea presupune echilibru, presupune armonie ntre minte si inima. Marcel Proust s
punea despre ntelepciune ca noi nu ne nastem cu ntelepciunea, ci din contra, ca ea
trebuie descoperita n noi nsine n urma unei calatorii pe care nimeni nu o poate fa
ce n locul nostru.

n al doilea rnd, consider ca ntelepciunea ne poate caracteriza pe fiecare dintre no

i daca avem rabdare n a o dobndi. Da, nu stim exact care este misterul ei, dar put
em sa speram ca ntr-o zi aceasta capacitate superioara de ntelegere si de judecare
a lucrurilor va reprezenta una dintre cele mai remarcabile calitati ale noastre
.

n concluzie, nu se poate discuta despre un adevar unic al ntelepciunii, ci se poat

e discuta despre profunzimea conceptului si despre starea de spirit pe care ti-o
confera.

II. 42 (inteligenta)

Constantin Brncusi se foloseste n afirmatia sa de nuantele diferite pe care limba

romna le are pentru a denumi n contexte diferite o singura trasatura. Astfel artis
tul sustine ca cea mai importanta deosebire ntre destepti si inteligenti, este
 aceea ca omul nzestrat cu inteligenta nu poate fi manipulat.

Ma numar printre cei ce considera ca Brncusi a facut o afirmatie adevarata n

truct oamenii dotati cu inteligenta nu doar o constientizeaza, dar o folosesc
pentru a crea lucruri bune, frumoase, lucruri si fapte care sa reflecte tra
saturile lor de caracter si principiile puternice pe care le au. De cealalta p
arte oamenii destepti sunt constienti de abilitatile lor, dar nu au o persona
litate destul de puternica pentru a realiza ceva prin forte proprii fiind usor
de influentat.

Desi att cei inteligenti ct si cei destepti sunt nzestrati, oamenii cu adevara
t valorosi, care merita sa fie apreciati sunt cei inteligenti pentru ca ei au
stiut cum sa valorifice acest dar, sa adauge talentului si munca necesara n
faptuirii lucrurilor marete. Inteligenta nu este suficienta pentru a fi un om
de seama, aici granita ntre cele doua idei fiind greu de stabilit, pentru ca
modul n care personalitatea fiecaruia conlucreaza cu ea da societatii cele doua c
ategorii de oameni: inteligenti si destepti.

n concluzie, Constantin Brncusi reda adevarul n afirmatia n care sustine ca trebui

e sa facem diferenta ntre oamenii destepti si cei inteligenti, pentru a sti n c
are sa ne ncredem .

II. 43 (lene)

Afirmatia lui Nicolae Iorga, conform careia Lenea e sinucidere blnda , surprinde unu
l dintre cele mai periculoase defecte pe care un om le poate avea: lenea. Consid
er ca lenea anuleaza un aspect important si necesar oricarei initiative umane e
ntuziasmul, aflat n strnsa legatura cu vointa, de aceea cred n ideea citata.

n primul rnd, o atitudine pasiva, lipsita de implicare, fara dorinta de a construi

ceva si asteptnd doar ca totul sa ne fie dat, fara vreun efort personal, ne poat
e transforma n niste persoane fara scopuri n viata. Or, fara dorinta de a ajunge un
deva existenta este inutila. Cred ca rostul omului n viata este acela de a crea, d
e a lasa ceva n urma, nsa odata instalata lenea, aceasta interzice orice paradis , cu
m spune Vasile Ghica, ne face sa dam napoi, sa renuntam nainte de a ncepe si, n cons
ecinta, sa nu realizam nimic. Lenea poate fi considerata un lux permis n mod neju
stificat, daca ne gndim la existenta noastra limitata n timp

De multe ori omul este definit de ceea ce face, de ceea ce ntreprinde. Mai mult,
daca ne lasam acaparati de aceasta stare de lene vom pierde multe dintre bucurii
le vietii cum ar fi, de exemplu, savoarea emanata de o victorie obtinuta prin e
fort propriu.
Prin urmare, sta doar n puterea noastra sa alegem daca vrem sa ne sinucidem blnd , s
au sa ne umplem existenta cu mpliniri, lund afirmatia data ca pe un avertisment.

II. 44 (libertate)

Afirmatia lui Mihail Sadoveanu se refera la libertatea de a actiona conform prop

riilor principii, facnd abstractie de ceilalti, de interes, dar si de instinct.

Personal, ma declar ntru totul de acord cu aceasta idee, considernd ca libertatea

este o lege a naturii n fiecare dintre noi, un dar pe care fiecare l-a primit la
nastere. Avem deci un destin. Avem si o libertate, un fel propriu, natural de a
fi. Libertatea e nemasurabila, atta timp ct o constientizam si ncercam s-o valorifi
cam.

Sunt nsa de parere ca important nu este faptul ca am primit acest dar , ci cum ne fo
losim de el si n ce scop. Aici intervine alegerea, ca o componenta de baza a libe
rtatii. De multe ori de-a lungul vietii se face simtita prezenta ezitarii n fata
deciziei. Riscul provoaca teama, inhiba, descumpaneste. Cum orice alegere poate
fi buna ori rea, ea atrage dupa sine reusita sau esecul. Sovaiala face corp comu
n cu alegerea care sta pe cale sa se produca.

Odata depasite aceste ezitari trebuie sa facem alegerea fara a ne lasa influenta
ti de altii si sa ne asumam urmarile. Ajungem la reusita sau la esec, important
e ca ne-am exercitat dreptul de libertate n alegerea facuta si nu n ultimul rnd am
cstigat experienta pentru viitor.

n concluzie, omul este liber n fata limitelor sale, avnd drept repere propriile-i p
rincipii care i vor servi, sau nu, la mplinirea de sine.

II. 45 (limba romna)

Consider ca afirmatia lui I.A.Bassarabescu, conform careia ,,apararea intereselo

r limbii romnesti e una din garantiile viitorului nostru national si prin urmare
o sfnta datorie patriotica e adevarata.
n primul rnd, romnii au avut un respect deosebit pentru graiul prin care s-au trans
mis de la o generatie la alta marile noastre valori spirituale. Efortul de valor
ificare a potentialului expresiv al graiului stramosesc a fost si este considera
t n cultura noastra un adevarat act patriotic, n care sunt exprimate sentimentele
de adnca dragoste si pretuire pentru limba romana.

Pe de alta parte, valoarea acestei comori, ce vine din adncurile trecutului nostr
u, trebuie redescoperita de fiecare noua generatie, care va gasi n ea un stravech
i tezaur de gndire, simtire, ntelepciune. Semn de individualitate a poporului, lim
ba romana oglindeste viata si idealurile oamenilor plaiurilor carpato-dunarene,
constituind constiinta de sine a uni neam nevoit sa-si apere permanent independe
nta si integritatea. Muzicalitatea si farmecul limbii romne au transformat-o ntr-u
n cntec, simbol al frumusetii artistice a carei expresie deplina este n creatia po
pulara doina, adevarata emblema a simtirii si spiritualitatii romnesti.

Deci, asa dupa cum afirma si I.A.Bassarabescu, apararea intereselor limbii romnes
ti e o garantie a viitorul nostru national. Reflex al existentei noastre milenar
e pe acest pamnt, limba se constituie ca un proces n continua devenire, avnd putere
a miraculoasa de a ne exprima pe toti prin inepuizabila ei frumusete si forta d
e expresie.

II. 46 (relatia dintre limba nationala si identitatea unui popor)

n conditiile unei epoci n care globalizarea are un rol din ce n ce mai important, e
xista riscul ca identitatea nationala a unui popor sa fie puternic estompata; ac
est fapt apare ct se poate de bine evidentiat prin tendinta actuala de a utiliza
o limba de circulatie internationala. Nu trebuie sa uitam nsa ca limba nationala
este un element care contribuie la conturarea identitatii unui popor si, asa cum
afirma Vasile Alecsandri, trebuie privita ca un actul de noblete a unui neam .

n primul rnd, limba nationala individualizeaza si atesta un trecut istoric si o ev

olutie nationala; particularizeaza un popor, asa dupa cum am mai mentionat. De a
ceea, Vasile Alecsandri utilizeaza metafora act de noblete n descrierea acesteia, p
rin trimitere la ceea ce desemneaza cuvntul nobil : ceva nobil are ntotdeauna trasatu
ri, care l individualizeaza si nu poate fi descris prin generalizari.

Desigur, exista mai multe modalitati de pastrare si cultivare a identitatii nati

onale, exemple n acest sens putnd fi istoria sau valorile folclorului unui neam, ns
a limba nationala este trasatura suprema care individualizeaza un popor de altul
.

n concluzie, limba nationala defineste identitatea unui popor, fiind un factor de

terminant n crearea si mentinerea acesteia, mai ales n contextul actual, n care glo
balizarea devine un fenomen din ce n ce mai important si determinant n evolutia fi
ecarei societati n parte.

II. 47 (impactul literaturii asupra cititorului)

n prima afirmatia citata, G. Calinescu sustine ideea ca operele literare sunt val
oroase n masura n care granita dintre realitate si fictiune este abia perceptibila
, scriitorul fiind de altfel un adept declarat al formulei estetice realiste. Cu
ct personajele par a fi mai reale, cu att cititorii devin mai interesati sa cunoa
sca opera respectiva.

Autorii au ncercat de-a lungul timpului sa-si apropie ct mai mult creatiile litera
re de realitate. Ceea ce trebuie sa stie nsa un cititor despre o opera literara,
este ca aceasta nu copiaza realitatea, ci doar transfigureaza anumite aspecte a
le ei. Cu ct opera pare mai reala, cu att receptorii problematizeaza mai mult, si
au tendinta de a se pune n locul personajelor, simulndu-si atitudinea n diferite si
tuatii ale vietii.

Originalitatea unui scriitor consta n tehnicile pe care acesta le foloseste pentr

u a-si convinge cititorii sa creada fictiunea propusa, n modalitatea prin care cr
eatorul prezinta printr-o viziune subiectiva realul. Cu ct autorul reuseste sa se
apropie mai mult de realitate cu att cititorii devin dornici sa citeasca si sa m
izeze pe veridicitatea scrierii. n fond, importanta este puterea unui scriitor de a
-l face pe cititor sa-i accepte comunicarea.

n concluzie, literatura are un impact mare asupra cititorilor n masura n care i poat
e atrage si interesa prin placerea estetica pe care vizeaza sa o induca. Cititor
ul si doreste sa gaseasca ntr-o carte situatii noi de viata si prototipuri umane ct
mai reale, pentru a se putea pregati pentru ce i ofera viata sau din contra, vr
ea prin intermediul literaturii sa evadeze din realitatea de care este nconjurat,
vrea sa creada ntr-o alta realitate .

II. 48 (despre conditia omului n lume)

Definirea conditiei omului n lume tine de domeniul filosofiei, preocupndu-i n speci
al pe existentialisti. Marin Sorescu nsa formuleaza propria sa conceptie referito
are la acest subiect prin piesa Iona , limbajul utilizat fiind, asa cum se poate ob
serva si din citatul dat, unul metaforic. Marea, reprezinta lumea, pestii care o
populeaza oamenii, iar nadele capcanele vietii, ncercarile pe care trebuie sa le
trecem. Trecnd de la limbajul figurat la cel denotativ, ideea pasajului ar fi ac
eea de a nu uita sa traim frumos.

Consider ca indiferent de mrejele pe care viata ni le ofera pentru a ne ademeni n

tr-un fel sau altul, important este ca fiecare dintre noi sa-si stabileasca foar
te bine, care va fi calea pe care o va urma. Omul aspira n mod natural la mai mul
t, la mai bine, dar permanent trebuie sa avem n minte si gndul ca viata noastra e
limitata. Daca ne petrecem toata existenta n a atinge perfectiunea, absolutul s-a
r putea sa uitam a ne bucura de lucrurile marunte, care dau culoare vietii. Asta
nu nsemna sa ne multumim cu ceea ce avem, ci doar sa fim caracterizati de un ech
ilibru n ceea ce priveste raportul ideal real.

Abordnd tema data dintr-o alta perspectiva, as sublinia faptul ca pentru fiecare
persoana scopul vietii poate sa fie reprezentat de alte valori, de alte idei dect p
entru ceilalti. Fiind fiinte sociale nu de putine ori avem tendinta de a ne comp
ara cu cei din jurul nostru si de a trage n mod pripit concluzia ca ceea ce repr
ezentam nu ajunge nici pe departe la naltimea valorii altora; de aici pna la o ade
varata drama personala nu mai este dect un pas. n masura n care fiecare om e diferi
t de celalalt, n masura n care defectele unuia pot reprezenta calitati pentru cela
lalt, viziunea ar trebui sa se schimbe si valorile reprezentate de cei din jurul
nostru ar trebui doar sa ne ambitioneze n ncercarea de a le atinge si noi.

Concluzionnd, e clar ca nu e posibila o definire unica a conditiei umane , n general

expresia desemnnd ansamblul nsusirilor umane care determina aspectele esentiale al
e existentei individuale, independent de factorii sociali. Ramne ca fiecare sa ga
seasca modalitatea cea mai potrivita personalitatii sale pentru a trece frumos p
rin viata si pentru a-si descoperi menirea.

II. 49 (lupta)

n opinia mea, afirmatia lui Steindhart conform careia lupta este vazuta ca o acti
une obligatorie, conditia de a o cstiga nefiind una esentiala, este ncarcata de sp
irit combativ, ncurajnd pe fiecare sa ncerce sa se afirme, sa lupte pentru ideile s
i idealurile sale.

n primul rnd, lupta denota curajul celui ce ndrazneste sa si sustina opinia, sa ia i

nitiativa ntr-un domeniu, ntr-o problema n care se confrunta cu piedici din partea
celor din jur, curajul reprezentnd nu o dovada de inconstienta, ci forta morala d
e a nfrunta primejdiile si neajunsurile de orice fel. Lupta dreapta poate fi cons
iderata o trasatura fundamentala a omului, acesta fiind mijlocul prin care se po
ate apara de agresiunile ce provin din exterior.

n al doilea rnd, o importanta mult mai mare o are faptul ca lupta a fost data, ca
s-a ncercat modificarea unor aspecte considerate incorecte dect resemnarea cu gndul
ca desi solutii existau, ca se putea schimba ceva, nu a avut cine sa preia init
iativa sa lanseze ideile inovatoare si ulterior sa le sustina. nfrngerile nu trebu
ie considerate a fi demoralizatoare ci, dimpotriva, trebuie sa motiveze si mai m
ult, sa impulsioneze.

Nu n ultimul rnd, orice om ar trebui sa fie constient de faptul ca lupta este echi
valentul supravietuirii, iar cei ce renunta fara a ncerca macar sa cstige batalie
cu batalie, pot pierde chiar lupta cu viata nsasi.

Deci, lupta e importanta chiar daca e urmata de nfrngere, pentru ca aceasta poate
nsemna o determinare mai ferma n actiunile viitoare, sau de satisfactia unei vict
orii; ambele consecinte sunt elemente ce te pot orienta spre a atinge fericirea
la un moment dat.

II. 50 (dragostea de mama)

Ma numar printre cei care sunt de acord cu ideea expusa n afirmatia lui Honore de
Balzac din opera Gobsek conform careia capacitatea de a iubi a unei mame este nem
arginita si neconditionata, aceasta fiind capabila ntotdeauna sa ierte.

Una dintre cele mai puternice legaturi interumane este, cu siguranta, cea dintre
o mama si copilul sau. n cele mai multe cazuri, aceasta legatura nu poate fi cla
tinata de niciun factor extern. O adevarata mama simte nevoia de a fi alaturi de
copilul sau n orice situatie si ipostaza, este permanent dispusa sa-l ajute, sa-
l ghideze n viata, si sa-i nteleaga acestuia deciziile chiar si n momentul n care el
e nu sunt bazate pe o ratiune corecta. Din aceste considerente definirea metafor
ica a sufletului mamei ca un abis mi se pare foarte potrivita; e imposibil sa nte
legem pna la capat de unde poate veni iertarea din inima mamei.

Este bine stiut faptul ca mama este persoana la care oricine, n mod obisnuit, s-a
r putea ndrepta n cautarea unui sfat sau n cautarea ntelegerii. Daca aceasta nu ar a
vea resurse spirituale suficiente sau ar refuza sa si ierte copilul, atunci s-ar
darma ideea bine stabilita a sprijinului permanent si neconditionat al oricarui o
m.

n concluzie, ntr-o lume n care nca se mai respecta regulile nescrise ale legaturilor
ntre oameni, mama este aceea care, n felurite situatii, si va ierta copilul, conti
nund sa l iubeasca si implicit, sa l ndrume spre un echilibru mai bun.
II. 51 (mndrie)

Mndria pe care un om o simte si o exprima cu privire la realizarile sale l face sa

si construiasca si sa si fortifice personalitatea, ntr-o lume plina de mediocritat
e.

Astfel, un om care este mndru de ceea ce a reusit sa realizeze sau sa obtina, att
pentru el ct si pentru societate, va fi, n primul rnd, un om care impune respect ch
iar prin felul sau de a fi.

Un prim argument n acest sens este ca a fi mndru nseamna a nu da dovada de falsa mo

destie. Realizarile nu ar trebui ascunse, ci ar trebui sa reprezinte o motivare
pentru ceilalti, pentru ca ei sa depaseasca aceasta conditie de mediocritate. To
t astfel, falsa modestie nseamna suprimarea adevaratei personalitati a unui om, f
iind inautentica.

Al doilea argument ce poate veni n sprijinul afirmatiei lui Petre Pandrea este ac
ela ca, ntr-o lume plina de interese mediocre si meschine, omul mndru, atta timp ct
mndria nu se transforma n infatuare, si dovedeste siesi ca este cu un pas naintea ce
lorlalti, ca este unic, iar acest lucru sporeste ncrederea de sine si ntareste per
sonalitatea.

Ca o concluzie, se poate afirma ca citatul din Petre Pandrea ar trebui sa aiba u

n ecou n mintea fiecaruia. Mndria, n sens pozitiv, este o parte a personalitatii, c
are trebuie manifestata plenar.

II. 52 (melancolie)

Melancolia apare n momentele n care simtim ca realitatea ne dezamageste si se iden

tifica cu starea de tristete vaga, aparent fara motiv, care conduce catre dorint
a de izolare de tot, ntr-un loc ascuns, sigur. Aici melancolicul si tese o retea d
e vise si sperante deoarece, mai presus de toate, el simte nevoia de a evada si
devine obsedat de problematica mortii si a sinuciderii.

Emil Cioran este de parere ca melancolia este rezultatul constientizarii brutale

a omului ca tot ceea ce el cunoaste, ceea ce iubeste, este efemer, la fel ca si
propria sa existenta. Acesta simte ca lucrurile trec si este ngrozit de perspectiv
a opririi lor.

Consider ca afirmatia lui Cioran este pertinenta, ntruct, n primul rnd, este n conco
rdanta cu concluziile dezbaterilor unor importante figuri din filosofie, sociolo
gie, psihologie etc. Pierderea unui obiect sau a unei fiinte apropiate ne poate
lasa ntr-o stare de tristete profunda. Prada ideilor negativiste si pustietatii s
ufletesti, omul se afunda ntr-o lume ntunecata, renunta la pozitivism, se desprind
e de lume, fiind sigur ca la un moment dat un alt lucru iubit i va fi rapit. Asad
ar, el alege sa se izoleze si sa mediteze la nedreptatea sortii de a fi muritor.

n al doilea rnd, pentru a va convinge si mai bine de veridicitatea cuvintelor lui

Emil Cioran, va propun sa analizati portretul unui melancolic veritabil. George
Bacovia, de exemplu, poetul simbolist cel mai cunoscut din Romania, este conside
rat unul dintre cei mai impresionanti melancolici. Acesta a folosit n poeziile sa
le teme precum regretul pentru trecut, pentru lucrurile rapite de timp (cum se ntm
pla n poemul De iarna ), tema dorintei de izolare, de rupere de lume (n poezia Rar )
i cea a neantului existential ( Plumb ).

n concluzie, comparnd definitia recunoscuta a melancoliei si corobornd-o cu exemplu

l unui melancolic tipic, putem afirma just ca Emil Cioran a intuit corect cauza
principala a melancoliei, si anume, aceea a tristetii de a fi .

II. 53 (mila)

Sunt de acord cu afirmatia lui Garabet Ibraileanu, deoarece consider ca mila est
e un sentiment frumos, foarte nobil daca este sincer si crestinesc.

n primul rnd, mila trebuie sa fie nsotita de iubire, deoarece la baza tuturor celor
ntreprinse de om, trebuie sa stea cel mai naltator sentiment, acela al iubirii.

n al doilea rnd, mila, n cazul n care nu este nsotita de iubire, poate fi ofensatoare
, deoarece persoanei careia i adresezi acest sentiment se poate simti umilit sau di
spretuit. Poate ca unii prefera sa nfrunte direct dispretul dect viclenia acestui
tip de mila.

Actele de caritate ntlnite n zilele noastre la tot pasul sunt rareori nsotite de mil
a crestineasca mpletita cu iubire. Din pacate, aceste acte se fac doar n apropiere
a sau cu ocazia marilor sarbatori crestine si n luminile rampei , foarte vizibil, mu
lti uitnd, pe de o parte, ca anul nu este alcatuit doar din zile de sarbatoare s
i, pe de alta parte, ca discretia nsoteste cel mai bine caritatea.

n concluzie, atunci cnd mila nu este dublata si de iubire, poate fi, de multe ori,
mai ofensatoare dect dispretul.

II. 54 (minciuna)

Sunt de acord cu afirmatia lui Dimitrie Cantemir, Cine spune minciuna nti obrazul si
rusineaza, iar mai pe urma sufletul si ucide , deoarece o minciuna spusa initial p
are un lucru inocent si inofensiv, dar mai multe minciuni spuse n timp pot distru
ge sufletul unei persoane.

n primul rnd, cnd spui o minciuna nu ai cum sa dai napoi, trebuie sa mergi pna la cap
at, iar daca esti descoperit obrazul ti se nroseste

n al doilea rnd, nu numai frica de a fi prins ti ucide sufletul, ci sentimentul inaut

enticitatii existentei. O viata cladita pe minciuna este ca decorul calp al unui
teatru, doar o iluzie. Orict de inofensive par unele minciuni, toate duc spre o
viata n negare, crendu-ti o viata falsa.

Minciuna este ca o boala a sufletului, pentru ca are multe ramificatii si consec

inte, fiind n acelasi timp riscanta si, dupa cum am spus, oricnd poate distruge: a
flata, distruge imaginea sociala a unei persoane ( obrazul , cum spune Cantemir), ch
iar ramasa ascunsa, distruge viata interioara, structura morala a unui caracter,
coerenta launtrica a fiintei ( sufletul )

n concluzie, nicio minciuna nu ar trebui spusa, orict de nevinovata ar parea, deoa

rece fiecare aduce dupa ea o alta minciuna, ntr-o spirala care nu poate duce la n
imic bun.

II. 55 (raportul dintre ratiune si pasiune)

Titu Maiorescu sustine ca omul se lasa condus de inima n momentele n care ratiunea
ar trebui sa i dicteze directia finala. Eu consider ca are dreptate deoarece, de
si este fiinta rationala, esenta omului este reprezentata de pasiune, sentimente
, vise si aspiratii.

n primul rnd, asa cum spune si criticul, ratiunea arata alternativele deciziei opt
ime. Ea reprezinta capacitatea specific umana de a distinge binele de rau, de a
alege si de a actiona responsabil. nsa rolul sau de judecator este diminuat de fo
ndul sentimental permanent activ, n care se afla dorintele si trairile noastre in
terioare. Prin urmare, tindem sa ne lasam ghidati de pasiune si sa urmam calea i
nimii, fiindca ea reflecta ceea ce ne dorim cu adevarat.

Un alt argument ar fi ca inima, identificndu-se cu vocea interioara a omului, est

e singura capabila sa stie ceea ce este mai bun pentru noi. De aceea, ea lasa ra
tiunea sa si expuna variantele si o alege pe cea potrivita. Asadar, ratiunea si pas
iunea ar trebui sa fie complementare, ajutndu-se reciproc.

Avnd n vedere argumentele de mai sus, eu cred ca n momentele hotartoare, directia fin
ala o da inima deoarece, dincolo de ratiune, omul este un cumul de sentimente, pa
siuni, nazuinte care l definesc ntreaga viata, indiferent de moment sau situatie.

II. 56 (relatia viata-moarte)

Sunt de acord cu afirmatia exprimata de personajul Victor Petrini deoarece moart

ea este un lucru ct se poate de normal si de natural. Omul trebuie sa moara. Se n
aste, creste, se nmulteste si moare, ca orice e viu. Moartea este vazuta de oamen
i ca un element negativ al vietii, ca o pieire definitiva ori ca o catastrofa. D
ar oare de ce ne sperie att de tare un lucru att de firesc?

Un prim argument ce sustine ideea exprimata mai sus ar fi acela ca frica de moar
te se naste din cauza ca suntem mult prea legati de viata, de ceea ce este mate
rial, iar acest lucru ne mpiedica sa ntelegem ce este moartea. Omul incapabil de a
cunoaste moartea va fi incapabil sa cunoasca viata, pentru ca n fond nu este vor
ba de altceva dect despre doua ramuri ale aceluiasi copac. Numai traind vei ajung
e sa mori.

Un al doilea argument ce vine sa ntareasca afirmatia se refera la faptul ca noi n

e formam o imagine culturala, educata asupra fenomenului mortii facndu-l traumati
zant. Diversele carti aparute de-a lungul timpului, n legatura cu subiectul morti
i, apasa inconstient chiar si asupra celor mai neinstruiti dintre noi cu greutat
ea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. Prin urmare privim moartea cu spa
ima si cu ngrijorare, asemeni modului n care anticipam durerea.

n concluzie, oricte convingeri livresti am avea, orict de multa ncredere am fi inves

tit n acestea, nimeni si nimic nu ne va oferi n cursul vietii vreo certitudine asu
pra mortii pna cnd experienta acesteia nu va deveni personala.

II. 57 (modestie)

Cred ca ideea principala din afirmatia lui Nicolae Iorga este aceea ca omul mode
st si cunoaste mult mai bine interiorul, care este mai de pret si poate mai frumo
s dect exteriorul pe care l vede acel care se potriveste n oglinda . Sunt de acord cu
afirmatia aceasta si voi demonstra de ce.

n primul rnd, modestia este una din virtutile crestine pe care trebuie sa le dobnde
asca un om pentru a accede la viata vesnica promisa de Dumnezeu oamenilor credin
ciosi, smeriti, milosi etc, dupa cum spune si Biblia, n Epistola dupa Matei, capi
tolul 18, versetul 4: De aceea oricine se va smeri (ca acest copilas), va fi cel
mai mare n mparatia cerurilor .

n viata, modestia cntareste mai mult dect mndria. De obicei, daca esti modest, esti
luat drept fraier sau fara caracter. Dupa parerea mea, modestia este, n zilele no
astre, o calitate foarte putin ntlnita ntr-o lume n care competitia primeaza, si rep
rezinta faptele n locul cuvintelor.

De cte ori nu am vazut, copii fiind, la desene animate, eroi care, dupa ce salvau
lumea, dispareau? Eram uimiti de atitudinea lor, pentru ca, desi erau oameni no
rmali atunci cnd nu purtau hainele de supererou, nu aveau posturi importante, ci
lucrau ca orice om, nefacnd caz de popularitatea lor. Si ne doream foarte mult sa
fim si noi ca ei, nu-i asa?

n mod sigur, sa fii modest nu nseamna sa mergi privind n jos, ci sa te cunosti pe t

ine nsuti, sa capeti calitatea modestiei si sa devii n ochii tai eroul care ai dor
it mereu sa fii.

II. 58 (moralitate)
Sunt de acord cu afirmatia Moralitatea se razima pe respectul [fata] de altii si
pe respectul de sine , ntruct o persoana integra si respecta semenii si totodata pe e
a nsasi.

n primul rnd, n opinia mea, o persoana morala trebuie sa aiba o serie de calitati m
orale. De exemplu, trebuie sa fie toleranta cu celelalte persoane si sa nu judec
e pe nimeni dupa aparente. Trebuie, mai cu seama, sa practice ea nsasi atitudinil
e morale pe care le doreste de la ceilalti.

n al doilea rnd, moralitatea se bazeaza pe cunoasterea legilor si a drepturilor om

ului, pentru ca persoanele nzestrate cu aceasta calitate sa stie sa actioneze ntot
deauna corect. De asemenea, o persoana morala trebuie sa fie ntotdeauna mai exige
nta fata de sine dect fata de ceilalti, n acest fel ea putnd sa se analizeze mai bi
ne si sa-si stabileasca anumite principii dupa care sa se ghideze. Principiile s
unt esentiale pentru moralitate, ntruct un tip moral are un mod de viata bine orga
nizat si nu si ncalca regulile impuse asa de usor.

Concluzia pe care o putem deduce din aceasta afirmatie este faptul ca o persoana
morala trebuie sa fie indiscutabil toleranta, cu bun-simt si sa se autocunoasca
pentru a-si putea stabili anumite principii n viata.

II. 59 (munca)

E o axioma sa spunem ca munca sta la baza consolidarii caracterului fiecarui om,

definirii corecte a unui drum n viata, drum pe care fiecare dintre noi alege sa-
l urmeze prin mai multa sau mai putina truda.

Pe de o parte, o activitate ntreprinsa poate conduce la libertatea materiala, dar

si spirituala, numai prin consecventa, onestitate, disciplina si ntelepciune. As
tfel, pentru a ne dobndi libertatea personala este necesar ca munca depusa sa fie
justa, sa nu creeze prejudicii. Din aceasta perspectiva, munca poate nsemna puri
ficarea fiintei.

Pe de alta parte, fara efortul de a munci permanent asupra noastra si nu numai p

entru ceea ce este strict material, noi nu vom putea avea acces la cultura si to
todata nu vom putea dobndi experienta necesara. Asadar, cultura nseamna cunoastere
, nseamna stradanie si perseverenta n timp, deci este o valoare obtinuta prin munc
a.

Nu n ultimul rnd, de munca este nevoie si nu att de talent pentru a realiza ceva n v
iata. Thomas Edison spunea ca geniul este 1% inspiratie si 99 % transpiratie , idee
 ce exprima foarte expresiv, n termeni statistici, ca nu neaparat harul, inspirat
ia, talentul nativ fac dintr-un om un geniu, ci volumul imens de munca si dorint
a de autodepasire.

n concluzie, a munci semnifica a avea o atitudine libera, o gndire corecta, iar ex

perienta cunoasterii trebuie sa fie asociata cu bogatia de a fi cult.

II. 60 (natura)

Pornind de la afirmatia lui Nicolae Iorga: natura-ti da zilnic exemplul de a trai ,

putem ntelege ca natura este ansamblul de lucruri si fiinte din univers care nu
face prea mari sacrificii sa ne nvete sa traim, ea recurgnd la naturalete.

n primul rnd, natura nu are nimic artificial, acest lucru dovedindu-ne noua ca se
poate trai firesc si fara falsuri. Comunitatile traditionale, arhaice, traiau n i
nterdependenta cu natura si stiau sa-i asculte semnele, organizndu-si existenta c
onform marilor cicluri naturale. Omul arhaic celebra soarele, apa, vegetatia si
animalele care-l hraneau. Ritmul vietii sale se integra firesc n ritmurile naturi
i. Din pacate, omul modern a ajuns, prin cultura si civilizatie, foarte departe
de natura, pe care nu o mai ntelege si nu o mai protejeaza.

Un al doilea argument adus afirmatiei de mai sus este acela ca omul nu este un pr
izonier al naturii, ci dimpotriva, natura i arata cum sa traiasca, oferindu-i toat
e bogatiile si frumusetile sale.

Prin urmare, orice fiinta din univers trebuie sa descopere misterele naturii, ar
e libertatea de a-si lua drept exemplu de a trai de la ea, fara ca aceasta sa as
tepte ceva din partea noastra, singura ei conditie fiind sa o respectam si sa o
ocrotim, deoarece natura este viata n sine, iar noi facem parte din ea.

II. 61 (minciuna)

n opinia mea, afirmatia lui Alexandru Macedonski este ct se poate de adevarata, de

oarece minciuna este unul dintre cele mai imorale lucruri, care deformeaza reali
tatea si dezumanizeaza persoana. Odata descoperit, individul poate cadea n dizgra
tia celor din jur.

Un prim argument ar fi acela ca, minciuna, prin esenta ei daunatoare, degradeaza

natura umana, afecteaza persoana, ca fiinta rationala, n totalitatea ei. Acest f
enomen conduce la prejudicierea integritatii individului, la subrezirea credibil
itatii si a pozitiei ocupate de el n cadrul societatii, pervertind relatiile dint
re oameni, chiar distrugndu-le.
Pe de alta parte, efectele minciunii nu se fac simtite doar la nivelul relatiilo
r interpersonale. Trebuie mentionat faptul ca minciuna este cea care a dus la de
clinul unor mari puteri si a determinat instaurarea regimurilor totalitare: comu
nism, fascism, rezultatele ei fiind puternice si nocive.

n concluzie, minciuna denota decadenta si lezeaza onestitatea persoanei. Ea rapun

e datorita fortei de persuasiune, a felului n care l face pe individ sa fie vulner
abil, netinnd cont de sisteme de valori, de calitatile si capacitatile celui pe c
are l afecteaza. Asadar, afirmatia lui Alexandru Macedonski si dovedeste pe deplin
valabilitatea.

II. 62 (nadejde)

Este foarte adevarat faptul ca Forma reala a fericirii e nadejdea. Cine nu mai sp
era, nu poate fi fericit. , dupa cum spune Victor Eftimiu n Spovedanii.

Un prim argument ar fi ca fericirea poate fi definita ca fiind suma trairilor pe

care le avem legate de mplinirea unui vis. Astfel asociem drumul spre reusita cu
un scop, nu cu un mijloc, adevarata bucurie fiind savurata intens atunci cnd spe
ram, visam la ceva, bucurie mult mai mare dect cea din momentul reusitei.

Un al doilea argument l constituie faptul ca viitorul ni-l cream singuri prin cee
a ce visam, de aici putem trage concluzia ca un om fara visuri, sperante ori ide
aluri este un om nefericit. Constiinta fiecarui individ este influentata de sper
ante, pna la urma de aici provenind si fericirea. Cum fiecare este diferit, vaznd
fericirea ntr-un anumit fel, este cu att mai dificil sa i gasim o definitie. nsa de
aici putem deduce ca singurul lucru n comun n definirea fericirii este speranta.

Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este ca atunci cnd esti fe
ricit, transmiti si celor din jur starea ta de bine. De fapt, este vorba de tran
smiterea sperantei, speranta ca vor fi si ei fericiti ca tine, caci ei nu se pot
bucura pentru reusita ta, esenta egoista a omului nepermitndu-le acest lucru,dac
a ar fi sa-l credem pe Schopenhauer.

Concluzionnd, multi au ncercat sa defineasca fericirea si din attea ncercari au reie

sit tot attea definitii, drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. Ceea ce
obtinem noi si credem ca ne face fericiti nu poate fi considerata expresia feric
irii, esenta ei trebuie cautata n alta parte. De aceea, speranta este indispensab
ila din viata unui om mplinit, cu adevarat fericit.
II. 63 (nedreptate)

Consider ca afirmatia lui Ioan Slavici este pe deplin justificata, ntruct dreptate
a presupune a-i acorda fiecaruia ceea ce merita. A priva pe cineva de ceea ce-i
revine nseamna evident a face o nedreptate. Tot o nedreptate va fi deci si a ofer
i ceva n mod nejustificat.

n primul rnd, a fi drept presupune a trata pe fiecare n mod obiectiv, a-l evalua co
rect, iar apoi a-i atribui ceea ce este n concordanta cu meritele sale. Eforturil
e trebuie desigur rasplatite, iar dezinteresul si neimplicarea nu ar trebui sa a
iba nici un fel de consecinte pozitive. Acest lucru nsa nu este mereu aplicat n so
cietate.

Pe de alta parte, consider ca o nedreptate trebuie pedepsita indiferent de modal

itatea prin care se realizeaza. Problema este nsa a sesiza injustetea, si atunci
cnd se omite meritul celui n cauza, dar si atunci cnd celorlalti li se da ceva fara
ca acestia sa aiba vreo contributie. Fiecare ar trebui sa primeasca ceea ce i s
e cuvine strict n functie de ceea ce realizeaza, si nu pe baza altor motive (n fun
ctie de simpatii ori interese, de exemplu).

Prin urmare, sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici. Cred ca a actiona inju
st nseamna a comite o eroare de judecata si este un fapt iesit din sfera moralita
tii sau n unele cazuri, chiar a legalitatii.

II. 64 (nefericire)

Dintotdeauna, ntre om si natura a existat o legatura speciala, fara de care viata

nu ar fi fost posibila. Natura a fost cnd element protector, cnd factor negativ,
cnd minimalizata, cand nzestrata cu puteri magice, dar ntotdeauna un element consta
nt, ce a strnit att admiratie ct si controverse. De aceea, n opinia mea, afirmatia
este mai mult dect adevarata.

n primul rnd, starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnifica

tiv perceptia despre lume. ntotdeauna cnd suntem fericiti, toate celelate probleme
par mult mai usor de rezolvat, vremea este mai frumoasa, soarele stralucitor, i
ar norii dispar cu desavrsire de pe cerul sufletului. De accea, cnd n suflet este s
enin, afara nu va ploua niciodata. Apoi, cnd oamenii sunt tristi, deziluzionati
sau dezamagiti, ntodeauna vor considera ca natura le mpartaseste sentimentele, re
gasind parca n stropii de ploaie picaturile lor de tristete.

n al doilea rnd, participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este rel
iefata si n diverse opere literare. n general apa este elementul cel mai des ntlnit,
dar putem regasi si padurea sau vntul. Apa poate simboliza n acelasi timp mplinire
sau disperare, iar padurea poate fi att spatiu protector, ct si labirint. Soarele
n schimb este mereu asociat cu pacea, seninatatea, bogatia.

n concluzie, avnd la baza aceste argumente, putem afirma cu convingere ca Mihail C

odreanu are dreptate. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci
cnd sufletul ti rde, precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece, ca atunci cnd
sufletul ti plnge.

II. 65 (munca)

Problema pe care o ridica munca este ca ea poate fi privita din doua perspective
: a pasiunii si a datoriei.

n opinia mea, pentru a evolua ntr-un domeniu si, de asemenea, pentru a evolua ca p
ersoana, practicarea unei meserii trebuie sa fie nsotita de pasiune. n caz contrar
, omul poate dezvolta un sentiment al inutilitatii, al nstrainarii de sine. Cel a
carui munca nu este un scop n sine, ci doar un mijloc pentru a obtine satisfacti
i financiare, se va dezumaniza treptat si nu va gasi resursele interioare necesa
re pentru a continua sa munceasca o perioada lunga de timp.

Pe de alta parte, gnditorul Immanuel Kant subliniaza importanta simtului datoriei

n fata instabilitatii firii umane. Daca omul continua sa lucreze doar atta timp ct
pune suflet, el va observa ca sufletul lui e schimbator si atasamentul excesiv
pentru munca i poate fi daunator. De aceea Kant considera ca un om cu adevarat ev
oluat va putea lasa la o parte nclinatia pentru o munca sau alta si va continua s
a lucreze atunci cnd i displace, pentru ca si da seama ca e de datoria lui.

Prin urmare, ambele aspecte sunt importante cnd ne raportam la munca dar cheia es
te sa stim cum sa le mbinam pentru a avea o etica echilibrata a lucrului.

II. 66 (noroc)

A fi norocos este poate un dar, pe ct de pretios si rvnit, pe att de iluzoriu. Se s

pune ca norocul l poti avea sau nu, si ca te poate urmari toata viata la fel cum
te poate si parasi. A face din acesta un adevar tangibil folosit drept scuza pri
vatoare de orice argument aduce cu sine ancorarea n superficialitatea cliseelor.
Primul argument n acest sens este imposibilitatea de a defini si delimita norocul
n realitatea cotidiana. Subiectivitatea si spune cuvntul mai ales pentru ca nimeni
nu poate stabili cu exactitate unde a fost vorba de noroc, soarta, coincidenta
sau doar capacitatea cuiva de a ndeplini cu succes ceea ce si propune prin proprii
le forte.

Daca unii sustin ca fara noroc nu obtii nimic n viata, altii sunt de parere ca nu
ai nevoie de noroc daca faci tot ceea ce ti sta n putinta pentru a-ti mplini visul
. Acestea fiind spuse, un al doilea argument reprezinta faptul ca norocul poate
fi doar o scuza pentru cei incapabili sau insuficient pregatiti pentru a-si asum
a responsabilitati, care fac prea putin si se asteapta la prea mult n schimb.

n concluzie, chiar daca nimeni nu poate spune exact ce este norocul sau ce trebui
e facut pentru a-l avea, cei mai multi vorbesc despre noroc ca despre ceva obtin
ut fara niciun merit si fara nimic n schimb. Dar asa cum nimic nu se obtine fara
un pret sau fara efort, putem afirma ca norocul nu este altceva dect cea mai buna
scuza pentru o aglomerare fericita de mprejurari.

II. 67 (deschiderea catre nou)

Discutnd problema omului si relatia acestuia cu elementele noului, Eugen Lovinesc

u afirma ca dorinta de nou este calitatea de baza a omului si cea mai nobila din
tre acestea. ntrebarea care urmeaza este daca suntem sau nu ndreptatiti sa credem
astfel.

n primul rnd, privind omul ca pe o componenta sociala, ca pe un element din mecani

smul societatii, putem constata ca dorinta si atractia spre noutate a stat la ba
za progresului activitatilor umane. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata din p
unct de vedere istoric. Curiozitatea care rezida n natura umana a condus la apari
tia marilor inventii ale umanitatii, de la roata la computer, de la elemente cul
turale si sociale pna la cele doua revolutii industriale.

n al doilea rnd, nevoia de nou si spiritul inovator sunt nsusirile fundamentale car
e ne separa de celelalte fiinte ale lumii. Fara aceste doua calitati ce si au izv
orul n ratiune, omul nu ar fi putut exista si, cu att mai mult, evolua.

Lund n considerare afirmatia lui Eugen Lovinescu, precum si aceste doua argumente,
putem conclude ca, ntr-adevar, dorinta de nou este cea care i confera omului cara
cterul sau de fiinta superioara.
II. 68 (menirea operei de arta)

n general, operele de arta au fost gndite de artisti cu un scop precis, ele avnd ca
destinatie finala impresionarea celor care iubesc cultura. Asta deoarece n momen
tul n care se stabileste primul impact ntre artist si cel caruia i se adreseaza, c
eva cu totul miraculos se petrece: odata cu ntelegerea operei de arta si integrar
ea semnificatiei n propriul sistem de gndire, receptorul va ncepe sa se simta din c
e n ce mai influentat de noua taina descoperita. Se creeaza astfel o legatura ntre
artist si receptorul sau, cel din urma, sedus fiind, se va lasa modelat cu buna
-stiinta de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanenta din via
ta lui mentala si sufleteasca. Artistul are responsabilitatea de a crea prin ope
rele sale modele de caractere viabile si de a descoperi sacrul n locul cel mai ntu
necat al universului: n sufletul uman.

n viziunea mea, artistul este un fel de magician, un vrajitor de suflete care adu
ce astfel n viata cititorului, prin opera sa, o lume misterioasa, nemaivazuta si,
pocnind din degete, l trezeste pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii ca
re dau farmec vietii.

n primul rnd, exista o aura halucinatorie a oricarei opere de arta care evoca mist
erul, straniul ntr-un mod nedeclarat, dar persistent. Acest mister nu trebuie sa
fie creator de vid, nsa nici de adulatie, pentru ca semnificatia lui poate pendul
a ntre extreme si acest lucru nu face bine sufletului omenesc. Omul trebuie sa ntr
ezareasca lucid nca de la nceput puterea pe care o creatie o poate exercita asupra
sa, pentru a nu se lasa coplesit de ea, ci pentru a nvata din ea.

n al doilea rnd, artistul alchimist preface prin operele sale oamenii n indivizi pl
ini de ntelesuri, mai buni, mai blnzi sau, din contra, mai cruzi, mai revoltati.

Oricum ar fi opera de arta, frumusetea ei sta n ncremenirea tuturor formelor sale

de manifestare n niste rame fixe care, pentru oameni, reprezinta un joc nesfrsit a
l regasirii si despartirii de lume.

II. 69 (orgoliu)

Contrar conceptiei adnc nradacinate, orgoliul este o trasatura generala, proprie f

iecarui om normal, ntr-o masura mai mica sau mai mare.

Orgoliul este un viciu cnd ntrece anumite limite, dar si o calitate utila daca est
e corect orientat. De fapt, orgoliul este expresia principiului universal al dez
voltarii, o manifestare particulara a acestuia n spatiul specific si complex al p
sihicului uman. Orgoliul este motivul psihologic din cauza caruia tindem spre un
anumit ideal omenesc, care ne face sa ne afirmam si sa ne realizam att intelectu
al, ct si spiritual si fizic. Orgoliul genereaza simtul demnitatii si ne ndeamna s
a ne cunoastem pe noi nsine.
Daca este nsotit de talent, intelect, bunatate sufleteasca si buna-crestere, orgo
liul devine instrumentul nostru cel mai de pret, cu ajutorul caruia ne faurim de
stinul. Orgoliul este forta priomordiala a progresului n orice domeniu de activit
ate, de la mestesuguri si arte pna la stiinte si politica.

Dar cnd ntrece limitele rationalului, orgoliul devine cu adevarat un viciu. Dintr-
o forta benefica, orientata spre creatie si activitate utila, el devine un instr
ument al distrugerii. Conflictele cauzate de ciocnirea orgoliilor sunt cele mai
dureroase si mai greu de aplanat. Invidia si ura, aceste manifestari ale orgoliu
lui ranit, sunt cele mai dezastruoase emotii ele distrug si macina n primul rnd su
fletele acelora care nu se pricep sa le tina n fru. Orgoliul este n stare sa nimice
asca cele mai frumoase relatii omenesti, ntinndu-le si ntunecndu-le, substituind com
petitia sanatoasa prin intriga si dusmanie, activitatea utila prin speculatie si
demagogie, adevarul prin minciuna si lupta ideilor prin lupta indivizilor.

Lipsa totala de orgoliu genereaza inactivitate si lasitate, excesul acestuia mac

innd si distrugnd ceea ce au creat altii. Trebuie sa ne ferim a parcurge distanta n
tre vreau sa fiu cel mai bun si vreau sa fiu primul , ntre vreau sa fiu respectat si
au sa mi se stie de frica . Aici se afla hotarul dintre orgoliul pozitiv, edifica
tor si cel negativ, malefic. Pe aici trece limita dintre puterea intelectuala be
nefica, bazata pe ntelepciune si bunatate, si puterea bruta, ntemeiata pe teroare
si umilinta.

II. 70 (pasiune)

Pasiunea este nsusirea fundamentala a umanitatii, este baza pe care se construies

te structura societatii, precum si orice produs spiritual. n numele si datorita p
asiunii, umanitatea nainteaza, aceasta notiune da imboldul creatiei.

Daca exista o calitate indispensabila omului, aceea este pasiunea, caci din ea d
ecurg vointa si dedicarea. Nimic nu poate fi construit fara motivatie, oamenii s
unt fiinte empirice, un amestec de sentimente si impulsuri, care au nevoie de mo
tive si imbolduri pentru a actiona. Prin urmare, daca nu suntem motivati de nimi
c, nu vom putea crea nimic. n schimb, daca avem interesul necesar, produsele efor
turilor si ale daruirii noastre vor fi valoroase.

Calitatea muncii noastre este direct dependenta de gradul de implicare. n plus, p

utem spune ca pasiunea si dedicarea au un rol decisiv n nasterea unor creatii de
valoare, modele pentru viitoare realizari. Astfel, evolutia noastra psihologica
si culturala este influentata n mare masura de puterea volitiva, determinata la rn
du-i de prezenta convingerilor si trairilor puternice.

Asadar, existenta unor creatii valoroase este posibila numai datorita existentei
pasiunii. Nu putem fi constrnsi sa cream, realizam actul de creatie, nu un act i
mpus, doar n prezenta unui puternic imbold dat numai si numai de pasiune
II. 71 ( pacat)

Cred ca afirmatia lui Vasile Bancila este adevarata n parte, n majoritatea cazuril
or. Tentatia este pretutindeni, acolo unde omul are libertatea alegerii, acolo u
nde poate alege cum sa traiasca. Dar libertatea acestuia nu exist dect atta timp ct
nu limiteaza viata si libertatea celor din jur.

Pacatuim numai cnd stim ca pacatuim, afirma eseistul. Eu cred ca este vorba doar
de una dintre situatiile n care apare pacatul. n acest caz, omul constientizeaza f
aptul ca nu poate rezista tentatiei care ia forma instinctelor, a dorintei de su
pravietuire, de fericire, de dominare a celorlalti. Spre exemplu n literatur, dram
a acestui pacatos, constient de pacatul lui, este fundamentala la Dostoievski.

Pe de alt parte, eu cred ca si actiunile care au urmari dezastruoase, comise far

a acest ,,liber consimtamnt intra tot n categoria vasta a pacatelor. Pacat este tot
ceea ce ncalca libertatea celuilalt si drepturile lui. Putem spune astfel ca Ion
, personajul lui Rebreanu, a pacatuit. Este ,,bruta ingenu (N. Manolescu), prin ur
mare, un om care nu are constiinta raului pe care-l face si, totusi, nu putem s
pune ca nu pacatuieste.

In concluzie, pacatul este n strns legatura cu constientizarea sau neconstientizare

a lui, dar, poate, n si mai strnsa legatura cu consecintele.

II. 72 (placere)

Afirmatia lui Tudor Arghezi nu e valabila ntotdeauna. Descoperirea lumii din nou
poate fi placuta sau poate crea suferinta si dezamagire, n functie de trairile
si destinul fiecarui om.

n general, oamenilor le place sa descopere ceva nou, fie ca e vorba de un loc, de

o persoana, de o teorie stiintifica sau de o opera de arta. Dupa cum spune si
Tudor Arghezi , descoperirea lumii din nou e o placere durabila deoarece complex
itatea lumii nconjuratoare ne determina sa gasim noi sensuri ale vietii, sa ne sc
himbam viziunea asupra existentei, sa ne bucuram de fiecare data cnd descoperim c
eva, deorece am gasit un motiv n plus pentru a trai.

Din punctul de vedere al savantilor, preocuparea de a descoperi si de a emite te

orii noi e un lucru placut, fie ca o teorie e adevarata sau eronata . Pentru ar
tisti descoperirea lumii din nou e un fapt esential, deoarece putem spune ca ei
creeaza lumea din nou; iar pentru a crea o lume, trebuie mai nti sa o descoperi. F
iecare creatie sau imagine artistica arata o viziune noua si spectaculoasa asupr
a lumii. Un exemplu este poezia argheziana cu tematica ei foarte variata.

Spuneam ca descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamagire. Descoperirea

ca sperantele noastre s-au spulberat, ca am fost tradati, ca oamenii nu sunt asa
cum credeam ne ntristeaza. Si daca destinul nostru e tragic, aceasta descoperire
provoaca rani care nu se mai vindeca niciodata . n cel mai bun caz ne putem rese
mna si chiar daca avem puterea sa luam totul de la nceput, ramnem cu un gust amar
. n Luceafarul , de exemplu, Hyperion doreste sa-si sacrifice nemurirea pentru o ora
de iubire , dar este dezamagit cnd descopera ca iubirea sa nu se poate mplini, ca oa
menii sunt marginiti si altfel dect el. n romanul lui Camil Petrescu, Stefan Gheor
ghidiu care la nceput o idealiza pe Ela, descopera ca ea l tradeaza si ca dragost
ea pura, absoluta este greu de ntlnit.

Viata nu e ntotdeauna nsotita de placere. Dar fie ca e placuta sau nu, din fiecare
experienta nvatam ceva nou.

II.73 (poezie)

Fireste, ideea lui G. Calinescu conform careia o mare poezie este interpretata d
iferit pe parcursul timplului, este adevarata. Operele scriitorilor consacrati,
din orice literatura au fost, n multiple rnduri comentate n diverse moduri. Aceasta
pluritate a lecturilor a condus la o permanenta actualizare a lor.

O mare poezie creeaza impresia ca o putem ntelege altfel la fiecare lectura. Sensul
operei nu difera doar n functie de receptarea critica, ci si de experienta perso
nala. Spre exemplu, Luceafarul ,capodopera lui Eminescu, permite si o lectura n func
tie de vrstele la care este citit poemul: ca un basm ( n copilarie), ca imaginea i
ubirii imposibile (n adolescenta) sau ca poem al singuratatii geniului (la maturi
tate).

Pe de alta parte, o mare poezie ofera cititorului, printre altele, si un joc al se

nsurilor, pe care cititorul le descopera, placerea lecturii fiind cu att mai mare
cu ct este mai variata pluritatea sensurilor. Luceafarul prezinta n aparenta o pove
ste destul de simpla, avnd ca tema dragostea. n realitate, tema poemului este omul
de geniu. Din epoca n care a aparut textul si pna astazi, Luceafarul a fost dezbatu
t si interpretat diferit, chiar contradictoriu.

n concluzie, eu cred ca marea poezie rezista n timp pentru ca ne permite sa o regnd

im si s-o retraim.

II. 74 (prezent / viitor)

Ion Heliade Radulescu priveste prezentul si viitorul n relatie de interdependenta
: n opinia lui, existenta momentului actual si cunoasterea lui fac posibila ntreza
rirea viitorului. Afirmatia sa contrazice exemple att reale, ct si virtuale, ceea
ce ma determina sa o combat.

n primul rnd, literatura ofera argumente n acest sens. De exemplu, nuvela La tiganc
i de Mircea Eliade prezinta modelul omului simplu, ratat n toate planurile vietii
.Gavrilescu este constient de insuccesul sau si si plaseaza existenta n trecut, ap
oi n viitor. Nu numai ca nu a reusit sa anticipeze evenimentele,dar nici n fata lo
r nu ntelege ce se ntmpla.

Pe de alta parte, n plan real, timpul este, de asemenea, neputincios n a ne ajuta

sa-l ntrezarim.Un exemplu concludent este acela al atacului din anul 2001 n ziua d
e 11 septembrie asupra SUA. Populatia de acolo si cunostea prezentul, traia dupa
regulile lui, nsa acest lucru nu i-a putut nici macar sugera ceea ce avea sa urme
ze.

n concluzie, timpul ne ofera doar posibilitatea de a privi napoi, viitorul fiind o

fereastra nchisa pna n momentul trairii lui.

II. 75 (prietenia)

Asertiunea lui La Rochefoucauld privind faptul ca Prieteniile rennodate cer mai mu

lta rabdare dect cele care n-au fost rupte niciodata se refera att la rezistenta n t
imp a prieteniei, ct si la faptul ca prieteniile adevarate trebuie cultivate, pre
tuite si ntretinute cu grija, caci adevaratul prieten este un lucru rar. Consider
ca opinia lui La Rochefoucauld este adevarata numai atunci cnd vorbim de adevara
ta prietenie, caci indiferent de schimbarile prin care trec prietenii, acest sen
timent este necesar sa fie trait n mod autentic.

Un prim argument este faptul ca prietenia se bazeaza pe fidelitate si daruire. P

rietenia rennodata are nevoie de mai multa atentie, grija, deoarece ea nu cunoast
e jumatate de masura. Din punctul meu de vedere, prietenia nu cunoaste jumatate
de masura, fiindca ea nu poate nceta, daca exista cu adevarat.

Un alt argument ce vine n sprijinul afirmatiei lui La Rochefoucauld se refera la

sentimentul ce tine prietenii uniti. O prietenie adevarata se bazeaza pe un sent
iment puternic, manifestat prin grija, respect, ntelegere, toleranta, ncredere. O
prietenie rennodata trebuie sa tina seama si de evenimentele sufletesti si spirit
uale ale celuilalt. O astfel de prietenie te mboga?este, mai ales pentru faptul c
a trebuie sa tii cont si de ceea ce l preocupa pe celalalt. Binenteles ca o astfe
l de prietenie nu se va epuiza atunci cnd fiecare dintre cei doi si descopera aces
te preocupari. Desigur ca este dificil sa fii ntotdeauna perfect ntr-o prietenie,
dar avnd atentia treaza si fiind autentic n relatia ta de prietenie, ti poti descop
eri noi valente sufletesti.
n concluzie, cred ca o prietenie rennodata nu poate fi influentata de trecerea tim
pului si este la fel de stabila ca orice prietenie.

II.76 (gloria)

Ceea ce spune Victor Eftimiu e un loc comun, o banalitate acceptata de toata lum
ea. Cu att mai mult pare adevarata ideea n epoca noastra care a creat fenomenul gl
oriei de scurta durata, datorate n mare masura mass-mediei. Concurenta acerba p
entru vizibilitate publica reclama mai mult dect altadata puterea de a cstiga glor
ia zilnic. Nu sunt suficiente talentul, ingeniozitatea si munca. Pentru aceasta
continua vizibilitate, aparitia pe sticla sau n presa scrisa este esentiala. Cti din
tre noi ar sti despre succesul echipei feminine de gimnastica, daca ultima ntrece
re europeana n-ar fi devenit subiect important n media, cteva zile la rnd?

Pe de alta parte, daca gloria e autentica, ea nu nseamna dect recunoasterea public

a a unei valori. Ceea ce trebuie cstigat zilnic, pna la urma, este chiar aceasta v
aloare. Spre exemplu, marii creatori sunt, ntr-un fel, niste eterni debutanti, di
n cauza competitiei dramatice, de multe ori, cu propriile limite fizice si intel
ectuale.

n concluzie, te poti culca pe lauri daca iubesti anonimatul, rutina, dulceata exi
stentei care ntoarce spatele competitiei. Dar, daca vrei performanta si faima, tr
ebuie sa traiesti zilnic pentru ele.

II. 77 (educatia)

Fara ndoiala, Horatiu are dreptate cnd afirma ca omul poate fi educat, ca n orice f
iinta exista ceva care permite ndreptarea ei spre ceea ce este bun, valoros, n via
ta. Consider ca educatia este ceva dobndit, ceva ce preluam de la parinti, de la
familie, de la toti cei ce ne nconjoara. Daca avem sansa sa ntlnim ce trebuie, pute
m deveni mai buni.

n primul rnd, sa ne gndim la oamenii care au comis faradelegi. Acestia ispasesc o p

edeapsa care i va face, poate, sa-si dea seama ct de mult au gresit. Speram ca n ce
le mai multe cazuri, la terminarea acesteia, ei se schimba n bine.

O alta situatie o reprezinta copiii ce provin din familii sarace. Daca nu au avu
t parte de o buna crestere, de multe ori pleaca de acasa pentru a cauta o viata
mai buna. Sunt gasiti pe strada, luati n centre de plasament, ngrijiti si alfabeti
zati. Apoi o familie buna doreste sa-i nfieze. Iar de aici ncepe procesul de educa
re a acestor mititele fiinte.

n concluzie, sunt de acord cu Horatiu, care sustine radacina buna a omului. Acest
a nu poate fi ntr-att de rau, nct sa nu poata fi educat, caci avem nca din nastere si
mplitatea si atractia catre frumos si catre bine.

II.78 (scoala)

Consider ca afirmatia lui Ion Heliade Radulescu, de departe adevarata, face un a

pel la cei din nvatamnt si i atentioneaza ca instruirea n scoli a copiilor de azi, v
a avea urmari mai bune sau mai putin bune n ziua de mine.

n opinia mea. tineretul, influentabil de altfel, trebuie bine educat, ntruct formar
ea lui se realizeaza ntr-o mare masura n timpul scolii. Daca acest fapt va fi negl
ijat , generatiile urmatoare vor avea de suferit din mai multe puncte de vedere.
Societatea, spre exemplu, va fi alcatuita din oameni mai putin instruiti, organ
izarea statului va lasa de dorit, iar de aici o multitudine de probleme si vor fa
ce loc ncetul cu ncetul si vor duce la prabusirea sistemului.

n plus, cred ca este mai indicat si mai simplu sa prevenim dect sa ndreptam ceva ca
re tine de fapt de responsabilitatea noastra.

n concluzie, rolul scolii este ntr-adevar foarte important. Acestei institutii tre
buie sa i acordam o mai mare atentie, ntruct deciziile luate n graba ori aspecte neg
lijate ct de putin, pot avea consecinte grave asupra noastra si mai ales, asupra
copiilor nostri.

II.79 (destinul)

Viziunea lui Nicolae Titulescu asupra destinului coincide si cu punctul meu de v

edere. Destinul de sine statator nu exista. El este scuza folosita de oamenii sla
bi pentru a nu-si asuma responsabilitatea deciziilor si faptelor lor.

Conceptul de destin , de-a lungul timpului, n culturi si religii, a luat mai multe f
orme, toate pornind de la ideea unei forte superioare ce hotaraste desfasurarea
evenimentelor din cursul vietii unei persoane. In mitologia greaca destinul avea
caracter implacabil putea fi prevestit, dar nu prentmpinat. Un exemplu n acest sen
s ar fi ncercarile, inutile, ale lui Oedip (Oedipus Rex Sofocle) de a se mpotrivi
prezicerilor oracolului conform carora el urma sa-si omoare tatal si sa se casat
oreasca cu propria mama.

Conform lui J. P. Sartre, ceea ce ni se ntmpla este rezultatul deciziilor noastre

si al relatiilor cu cei din jur. Un om puternic si asuma responsabilitatea faptel
or sale si si creeaza propriul destin. El nu da vina pe Divinitate pentru soarta
sa deoarece, cum spune si Ioan Damaschin, fiecare dintre noi este nzestrat cu lib
erul arbitru (avem capacitatea de a alege ntre bine si rau).

n functie de caracterul omului, destinul este, pentru cei slabi , o nlantuire de even
imente a caror desfasurare nu o pot controla, iar pentru cei tari rezultatul alege
rilor facute n decursul vietii.

II. 80 (sinceritatea)

A fi sincer nseamna a nu avea nimic de ascuns, a spune tot ceea ce gndesti sau sim
ti. Sinceritatea este importanta si apreciata, deoarece un om sincer obtine mai
usor respectul celor din jur dect cineva care nu spune lucrurile direct si clar.
Afirmatia lui George Cosbuc combate sinceritatea exagerata, care devine un defec
t.

Persoanele sincere, nsa, se pot confrunta cu probleme pentru ca sinceritatea cteod

ata nu este privita bine. A fi sincer implica a spune adevarul si, nu de multe o
ri, adevarul este acceptat. Oamenii prefera sa auda o minciuna, dect adevarul car
e doare si care poate fi deranjant. Astfel, cei care sunt sinceri nu sunt ntotdea
una agreati pentru aceasta calitate.

ntre sinceritate si insulta este uneori o linie foarte subtire, deoarece o parere
sincera, dar dura n legatura cu o persoana poate sa jigneasca si sa nasca contro
verse. Sinceritatea exagerata poate duce la dispute si, n acest caz, nu mai este
o calitate, ci devine un defect.

Sinceritatea trebuie pretuita, deoarece ea implica spunerea adevarului n limitele

bunei-cuviinte, iar acest lucru nu ar trebui sa lipseasca din viata noastra.

II.82 (speranta)
Auzim adesea: speranta moare ultima . Asa o fi oare? ntotdeauna? Eu as zice ca aceas
ta e doar nca unul dintre multele clisee care are priza la populatie deoarece sun
a frumos . La o privire mai atenta nsa, n-are cine stie ce baza reala. Poate la unii
oameni, speranta moare ultima , la unii este adevarat. La alti oameni nu este vala
bil. Speranta nu moare ultima nu ntotdeuna. Uneori, speranta sau moare cu mult nai
ntea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi nsine, asa, de bu
na voie.

La ce speram?

1. La ceva imposibil. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat

este ca speranta n lucrurile acelea imposibile (sau posibile, dar cu o sansa de r
ealizare infima) va aduce dupa sine dezamagirea, frustrarea si amaraciunea atunc
i cnd ceea ce speram nu se va ntmpla.

2. La ceva posibil. Dar atunci nu e mai bine sa punem umarul la transpunere

a n realitate a acestor lucruri posibile, n loc sa asteptam, sa speram ca ele se v
or ntmpla asa, ca din senin sau cu ajutorul altora?

Speranta nu este buna la casa omului. Este un drog. Desigur, speranta ti ofera o
falsa senzatie de caldut confort psihic dar, n schimbul acesteia, te transforma n
prizonier. Libertatea si speranta se exclud reciproc, nu pot coexista. Omul care
spera nu este liber.

II. 83 (iubire)

Din afirmatia lui Phil Bostmans, din Reflectii si maxime se distinge ideea ca iubir
ea distruge bariera dintre posibil si imposibil, realitate-fictiune.

mpartasesc aceasta idee, deoarece dragostea ne da aripi sa depasim cadrul tangibi

l si realizabil al vietii, pentru a ne atinge scopul de a fi fericiti, astfel, f
acndu-ne mai puternici si mai ncrezatori n fortele proprii.

Nimic nu este umilitor sau njositor, cnd simtim iubire si vrem sa facem orice pent
ru a mentine viu acest sentiment pur, care, de multe ori, deseneaza zmbete sau ad
uce lacrimi pe chipurile oamenilor.

n viata, de foarte putine ori, ne vom ntlni cu dragostea adevarata si vom stii s-o
pretuim, nsa cnd vom lupta pentru ceea ce iubim ne vom lovi de prejudecati, ce le
vom putea depasi, doar daca vom stii sa aplicam afirmatia lui Phil Bostmans.

Pe de alta parte, a simti acest pur sentiment nu este de ajuns, deoarece iubirea
 implica o serie de responsabilitati precum, respectul si compromisurile de drag
ul persoanei de lnga noi. n plus, dragostea aduce n viata oamenilor liniste si feri
cire, doar daca stim sa iubim cu adevarat, caci, altfel vom suferi iubind sau n
estiind sa distingem iubirea n cadrul vietii noastre.

n concluzie, necesar este sa nvatam sa facem orice din si pentru iubire, caci nu e
ste de ajuns sa simtim. Important este sa nvatam sa pretuim si sa mentine vie fla
cara dragostei, caci n razboi si in iubire totul este permis si nimic imposibil d
e realizat.

84. II (orgoliul profesional)

n conceptia lui Marin Preda Orgoliul profesional este singurul care este creator s
i care poate fi, din punct de vedere moral, justificat. , adica este unicul demn d
e o persoan , care se doreste respectat, idee cu care sunt de acord.

n primul rnd, acest orgoliu profesional poate fi pus n antitez cu orgoliul personal,
care reprezint nfumurarea, deoarece cel dinti rezult n urma unor realizri ale indivi
ului, iar cel de-al doilea este doar un sentiment egoist si lipsit de o baz solid.

n al doilea rnd, orgoliul profesional este unul constructiv , creator ,cci individu
l are nevoie de recunoasterea muncii sale si lucreaz n acest scop. Asadar, acest t
ip de orgoliu este moral si este justificat de nevoia persoanei de a se afla n ce
ntrul atentiei celorlalti, dar care caut si admiratia lor.

n concluzie, orgoliul obiectivat n mediul profesional, este cel care angajeaz toate
fortele individului pentru obtinerea unor rezultate demne de admiratia celor di
n jur.

II. 85 (realitate si aparenta)

Afirmatia ochii nsa sunt orbi. Cu inima trebuie sa cauti , cu care sunt de acord, su
stine sensibilitatea sufletului uman n perceperea realitatii.
Un prim argument ar fi acela ca arta si ntr-un cadru mai larg, cultura, nu pot fi
apreciate la valorile lor reale doar printr-o analiza la prima vedere. Pentru c
a aparenta sa fie depasita si sa se ajunga la valoarea adevarata si esenta mesaj
ului transmis de o opera de arta, ea trebuie sa treaca prin filtrul sensibilitat
ii sufletesti. Un cuvnt, o pata de culoare, un acord de vioara pot exprima mai mu
lt dect mesaje, imagini si sunete seci, pot avea o ncarcatura sentimentala, strni e
motii care reprezinta realitatea la un nivel mai profund, doar ca este necesar a
cel simt al inimii, specific uman, pentru a percepe mesajul ascuns sub aparenta.

Un alt argument, n sprijinul afirmatiei de mai sus, ar fi acela ca orice individ

depinde foarte mult de sensibilitatea inimii pentru a descoperi realitatea din v
iata sociala. Oamenii sunt mnati n actiunile lor n egala masura de afecte ct si de i
nstincte si de rationamente si pentru a ntelege motivatia, natura si consecintele
actiunilor umane inima functioneaza ca un organ de simt cu care percepem acele
afecte, completnd imaginea aparenta si transformnd-o ntr-una completa, reala.

n concluzie, putem afirma ca inima este foarte importanta n distingerea aparentei

de realitatate.

II.86 (singuratatea)

Consider ca afirmatia privitoare la singuratate este adevarata.

Un prim argument este acela ca singuratatea este cea mai mare drama a omului; iz
olarea de semeni poate duce la pierderea uneia dintre cele mai importante caract
erstici ale sale: sociabilitatea. nsa mai grava dect izolarea fizica este izolarea
metafizica, lipsa comunicarii intrapersonale.

n al doilea rnd, comunicarea intrapersonala este foarte importanta deoarece prin i

ntermediul ei omul ajunge la autocunoastere. Discutnd cu sine el si poate descoper
i noi pareri, calitati sau defecte deoarece sinele este singura persoana n care u
n om poate avea deplina ncredere, este singurul sprijin care nu-l va parasi sau t
rada vreodata, Datorita acestei ncrederi, omul este sincer cu sine nsusi, si martur
iseste toate pasiunile, temerile, dorintele, scopurile si ideile iar acest lucru
l ajuta sa relationeze mai bine cu cei din jur deoarece cunoscndu-se, el va sti s
a-si aleaga prietenii si partenerul de viata bazndu-se pe preocuparile lor comune
, Acest lucru prezinta numai avantaje deoarece aceia care se aseamana se nteleg s
i se sprijina reciproc, Astfel, comunicarea cu sine devine o conditie esentiala
a convietuirii pasnice cu cei din jur, deoarece un om trebuie sa nvete sa traiasc
a cu sine nainte de a trai cu ceilalti.

Un al treilea argument ar fi acela ca datorita comunicarii intrapersonale, omul

poate evolua. Vorbind cu sine el decide cine vrea sa devina, si analizeaza calita
tile si defectele si stabileste modalitati de autoperfectionare, Lucrnd asupra sa
, omul evolueaza continuu, iar acest lucru i da un sentiment de satisfactie si de
respect fata de sine,

n concluzie, comunicarea intrapersonala este vitala pentru o dezvoltare normala,

omul care nu comunica cu sine nu va fi capabil sa aiba relatii normale cu cei di
n jur deoarece necunoscndu-se, el nu va avea o imagine corecta despre sine iar ac
est lucru poate deveni o sursa de conflict cu cei care l vad ntr-un mod diferit. E
l nu va sti cine este de fapt, ce vrea si nu va sti sa se mobilizeze pentru a-si
atinge scopurile. Un om care nu comunica cu sine este un om singur deoarece el
nu poate relationa nici cu sine, nici cu ceilalti.

II. 87 (singuratate)

Atunci cnd suntem singuri, trebuie sa folosim momentele de solitudine pentru a fa

ce o introspectie n strafundul propriului suflet.

De multe ori, prinsi n vrtejul activitatilor de zi cu zi, al faptelor marunte, nu

mai apucam sa ne ascultam vocea interioara. Ar fi bine ca seara, cnd punem capul
pe perna, sa ne analizam n liniste faptele din acea zi si sa ne facem un bilant a
l lucrurilor ntmplate, sa ne gndim daca suntem multumiti de ceea ce am realizat. Ar
fi bine de asemenea sa ne analizam mai des sentimentele si sa ne ascultam vocea
inimii. Daca n fiecare seara sufletul nostru va fi mpacat cu ceea ce noi am facut
n acea zi, daca noi suntem multumiti de propriile fapte, atunci cu siguranta, de
si aparent singuri, vom avea alaturi cel mai bun prieten, propriul nostru eu.
n concluzie, sunt singuri numai cei care nu-si hranesc sufletul cu fapte si senti
mente si care neavnd grija de cel mai bun prieten al lor, l lasa sa se usuce si sa
mbatrneasca de tanr.

II. 88 (relatia individ-societate)

Nu toti ne nastem liberi, motiv pentru care nu toti indivizii ajung la o desavrsi
re a fiintei.

O societate democratica este cea n care nicio forma de libertate a individului nu

i este ngradita. La polul opus se afla regimurile totalitare.

Pentru a avea anumite libertati nsa, n societatea n care traieste, omul trebuie sa
respecte o serie de norme sau sa ndeplineasca anumite sarcini n vederea cstigarii u
nei libertati anume.

Societatea n care traim este obligata se ne ofere libertatea de a ne putea defini

ca indivizi, libertatea de a comunica, de a ne spune punctul de vedere, de a al
ege n ce sa credem si ce idei sa ne guverneze viata. Aceste libertati sunt imperi
oase n formarea sinelui unui individ.

n conluzie, o societate functionala, despre care am putea afirma ca este mai buna
/ superioara alteia, este aceea care i ofera cetateanului ei mediul si libertati
le de care acesta are nevoie pentru a deveni el nsusi.

II. 89. (speranta)

Sunt de acord cu afirmatia Lumea are nevoie de speranta ca de lumina. Aceasta subl
iniaza faptul ca speranta este o necesitate a sufletului ce nu poate fi ignorata
. Speranta este lumina sufletului, ea calauzeste si nalta spiritul.

n primul rnd, n viata, individul se loveste de tot felul de obstacole, de greutati.

Existenta este un sir de victorii si esecuri, iar fiinta umana nu poate rezista
dect daca gaseste n propria interioritate puterea necesara de a merge mai departe
. O asemenea sursa de putere de renastere este speranta. Speranta este hrana spi
rituala, ntareste spiritul. Renuntarea la lupta cu viata, incapacitatea de a depa
si deznadejdea ameninta integritatea si posibilitatea fiintei de a evolua. Daca
lumina permita ochilor sa vada ceea ce este n jur, speranta deschide ochii suflet
ului aratndu-le ca exista o cale de a merge mai departe.

Un al doilea argument sustine ideea sperantei care ncalzeste sufletul, consoleaza

. Aceasta ntareste spiritul n sensul ca ofera sentimentul unei posibile salvari. C
uprins de speranta, omul nu mai are impresia ca esecul sau are dimensiuni catast
rofale. ntelege ca ceea ce i se ntmpla apartine normalitatii vietii si ca, n definit
iv, va trece, lasnd loc renasterii spirituale. Speranta pune totul ntr-o lumina ma
i blnda, ndulceste amarul vietii si ncalzeste sufletele mpietrite.

n concluzie, speranta este necesara spiritului, progresului n plan spiritual asa c

um lumina face posibila vederea, pentru ca ofera puterea de a depasi esecurile,
de a merge mai departe si de a ntelege ca nu totul e att de negru precum pare.

II. 90 (stare de spirit)

Afirmatia lui Mihail Codreanu reflecta o profunzime si o ntelegere deosebita a fi

rescului uman.

Un prim argument este acela ca legatura dintre starea interioara a sufletului si

 starea vremii de afara este data de ceea ce simtim. De cele mai multe ori exist
a posibilitatea ca starea de afara sa influenteze starea nostra sufleteasca (ex:
atunci cnd ploua afara, cu totii suntem tristi). Numeroase studii arata ca vreme
a de afara ne influenteaza att sentimentele ct si comportamentul. ntr-o zi mohorta,
majoritatea oamenilor nu au niciun fel de tragere de inima sa desfasoare vreo ac
tivitate.

Al doilea argument este acela ca sufletul este cel
suparare poate influenta orice, prieteni, familie,
emea de afara. Cel mai important lucru este ,nsa,
te. Supararea este un rau necesar, n sensul ca da
asca si sa mearga mai departe.
mai bun barometru. Starea de
reusite sau esecuri, pna si vr
sa trecem peste astfel de momen
posibilitatea omului sa se ntare

n concluzie, supararea este att o stare ct si o perioada grea a sufletului, o stare

ce poate influenta orice din jurul nostru. Esential este cum trecem peste acest
e momente, un spectacol, o muzica buna, pot da rezultate poate neasteptate. Vorb
a latinului: Carpe diem! - Traieste clipa!

II. 91 (suflet)

Sunt de acord cu Eugen Lovinescu, care vede sufletul uman ca pe un lucru complex
, schimbator, deloc asemanator cu un bloc de stnca.

De-a lungul vremii, teoriile despre suflet au stat n centrul preocuparilor filozo
filor omenesti. Daca n reprezentarea medievala duala a umanului, sufletul vine de
la Dumnezeu, pur si angelic, iar trupul este vesmntul lui trecator si ntinat de p
acate, umanistii Renasterii revin la doctrinele antice si ncearca sa mpace continut
ul si forma , spiritul si materia, n timp ce omul modern este o constiinta scindata, n
strainat de sine. Oricum ar fi privit, sufletul ramne pentru majoritatea oameni
lor sediul sentimentelor, al emotiilor si al pasiunilor. Sufletul este, se pare,
ceea ce ne diferentiaza de regnul animal si de cel vegetal. Omul se identifica
prin aceasta structura energetico-informationala, ea este cea care ne umanizeaza s
i ne defineste. n acelasi timp, sufletul este att de complex, nct toate solutiile fi
lozofice, religioase, artistice nu pot da solutii definitive, ci mai degraba com
plementare, iar natura interogativa a filozofiei se dezvaluie astfel n toata spl
endoarea ei.
n concluzie, sufletul ramne o enigma.

II. 92 (talent)

O aptitudine iesita din comun, remarcabila este numita talent. nsa pentru a reali
za cu adevarat ceva deosebit, talentul ramne doar punctul de pornire, pe care eu
cred ca se adauga multa truda, dupa cum spune si Liviu Rebreanu, cu opinia carui
a sunt de acord.

n primul rnd, talentul nu depinde de persoana. El este un dar cu care te nasti sau
nu, un dar dumnezeiesc, pe care, odata ce l-ai primit, esti dator sa-l cresti,
sa-l dezvolti si sa-l oferi tuturor. Talentul ti este dat nu numai pentru tine, p
ersoana creatoare, ci pentru o lume ntreaga.

n al doilea rnd, pentru a-l dezvolta, pentru a-l materializa din har n creatie, n op
era de arta, trebuie multa munca. Att orele ntregi de practica, de execrcitiu, ct s
i o motivatie interioara si o vointa neclintita, pentru care niciun obstacol nu
este dect un salt nainte reprezinta acea truda fara de care Liviu Rebreanu conside
ra talentul sterp. Si ntr-adevar, munca realizeaza opera de arta, n timp ce talent
ul o apropie de sensul creatiei, i confera scopul pentru care a fost creata.

Astfel, eu cred ca opera de arta exista n creator prin talentul sau, dar nu poate
iesi din el dect prin sacrificiul acestuia, prin truda sa daruita unei lumi si car
e desi este ntr-o masura mai mare dect talentul, si merita ntotdeauna efortul.

III. 93 (tacere)
n opinia mea, afirmatia lui Traian Dumitrecu este adevarata, deoarece tacerea pre
supune o comunicare dincolo de cuvinte, o reducere la esenta a unei replici / a
unui raspuns; ea accentueaza devalorizarea, lipsa de profunzime ori inutilitatea
cuvintelor n anumite situatii de comunicare.

n primul rnd, tacerea poate semnifica superioritatea nteleptului fata de restul lum
ii, detasarea sa fata de senzorial, fata de superficial; astfel nteleptul raspund
e acuzelor celorlalti prin tacere. Aceasta este arma sa contra ignorantei celor
din jur.

n al doilea rnd, tacerea socheaza prin directetea si franchetea ei, desi nu folose
ste niciun mijloc verbal prin care sa se exprime: poti spune att de multe fara sa
spui nimic n fond. Este pur si simplu ceva n fata careia orice cuvnt pare fad, pla
t, gol, estompat.

n alta ordine de idei, tacerea la care se refera autorul poate semnifica si impar
tialitatea, distantarea si superioritatea unei fiinte divine; se refera la un D
umnezeu care parca refuza, n mod constant, sa raspunda rugamintilor tale de a se
face auzit; astfel nu te nconjoara dect tacerea apasatoare a unei forte divine.

n concluzie, tacerea e ceva pe care o ntelegi fara sa ai nevoie de cuvinte, e dinc

olo de orice comunicare, asadar afirmatia lui Traian Dumitrescu este n totalitate
adevarata.

II. 94 (tinerete)

Tineretea este considerat comoara vietii.

Un argument pentru a sustine aceast idee este c tineretea ofer, celor are au parte
de ea, dreptul de a visa si de a spera n propriile forte. Tinerii sunt puternici
si orgoliosi, au planuri de viitor, se imagineaz cum vor fi peste ctiva ani.

Un al doilea argument este c, asa cum sustine si citatul dat, uneori tinerii devi
n necumptati, asupresc drepturile altora pentru a-si atinge telul propus. n societat
ea de astzi, interesele sunt mai presus de moralitate, iar aceasta este nclcat pe al
ocuri pentru a promova n diferite domenii. Tinerii par a avea un simt al posesiun
ii ego-ului dezvoltat, sunt ndrgostiti de propriul efort.

De cele mai multe ori, tinerii devin orgoliosi, deoarece i domin o stare de spirit
schimbtoare, si deseori se cred superiori celorlalti. Entuziasmul tinerilor este
dat de ntietatea pe care o au n diverse domenii. Acestia sunt preferati, ntruct sunt
receptivi la nou, au imprimat simtul practic, motiv pentru care se sustine idee
a tinerii reprezint viitorul .

n concluzie, tineretea este att o perioad de progres, ct si de cunoastere proprie, d

e delimitare a capacittilor si de realizare profesional.

II. 95 (timp)

Conform conceptiei lui Eugen Lovinescu, derivata din teoria sincronismului si a

imitatiei din literatura romna, cultura, civilizatia, ntreg globul si, individual,
noi nsine, trebuie sa luam parte la ritualul naturii universale condus de timp.
Sunt de parere ca ideea evidentiata de Eugen Lovinescu poate fi aplicata n realit
atea cotidiana, n primul rnd pentru ca discutiile despre timp sunt permanent actua
le, iar n al doilea rnd pentru ca n ziua de azi, mai mult ca oricnd, totul se derule
aza cu o viteza incredibila, de la tehnologie la viata de zi cu zi a oamenilor.
Avem masini din ce n ce mai puternice, cladiri ct mai nalte, dispunem de tehnologii
de ultima ora si fie ca suntem pregatiti, fie ca nu, trebuie sa ne conformam. P
e de alta parte, daca nu am face asta, am fi priviti ca demodati de cei din jur, d
ar totodata am pierde foarte multe lucruri, care ntr-o existenta banala ar fi pro
babil de neimaginat.

Notiunea de timp este, pentru omul a carui conditie este una limitata, muritoare
, vaga, greu de precizat ca durata si manifestare, caci timpul este infinit. Tim
pul este ntr-o perpetua modificare, transfigurare, ia noi forme. Pe zi ce trece,
totul capata o noua nfatisare; moderna, inovatoare, total diferita de ceea ce a f
ost ieri, dar si de ceea ce va fi mine. Noi, ca pionii pe tabla de sah a marelui
timp, avem drept fatalitate nlantuirea aceasta, devenita zbucium n zilele noastre.

n concluzie, pentru o comuniune armonioasa cu ceea ce vine, cu ceea ce nca nu poti

sa cunosti astazi, trebuie sa te adaptezi, sa te schimbi, sa porti masti noi pe
ntru ceea ce va fi mine. Si iata cum timpul, ceva ce nu poate fi atins, prins, mi
csorat sau marit, devine o oglinda clara, deschisa a ceea ce ai fost pna n momentu
l cnd acum se preface n atunci, azi n ieri, mine n azi, va fi n a fost

II. 96 (trecut)

Istoria e cea dinti carte a unei natii dupa cum spunea Nicolae Balcescu.

Asa cum o planta nu poate creste fara radacini, nici un popor nu poate exista si
nu se poate dezvolta fara a se sprijini pe propria-i istorie si pe traditii. Fa
ra o baza preluata de la predecesori, un popor nu-si poate crea identitatea prop
rie ex nihilo, de aceea, consider afirmatia lui Mihai Eminescu ca fiind una adev
arata.

n primul rnd, veridicitatea faptului ca fiecare popor se sprijina pe trecut este dov
edita de existenta constiintei nationale. Cunoasterea originilor, a vremurilor t
recute, a istorie, a religiei si a obiceiurilor comune strnge legaturile dintre m
embrii societatii formnd astfel constiinta nationala. Fiecare generatie, oricte op
inii radicale ar avea, preia, ntr-un fel sau altul, mostenirea culturala a genera
tiilor anterioare, adaugnd propria contributie, viziune si dezvoltare la evolutia
natiunii.

n cel de-al doilea rnd, vremurile trecute si cunoasterea lor dau deschidere spre vi
itor. Aceasta idee este redata prin sintagma fiecare epoca ce sugereaza faptul ca
trecutul comun al unui popor determina prezentul si, implicit, viitorul lui.

n concluzie, consider ca afirmatia citata adevarata pentru ca ntr-adevar trecutul

determina att trasaturile de baza ale unui popor ct si viitorul lui.

II. 97 (ura)

Ma numar printre cei care sustin ideea enuntata n citatul dat si anume aceea ca
iubirea, de orice fel, este sentimentul care lumineaza si face viata mai frumoas
a, pe cnd ura nu face altceva dect sa aduca amaraciune si frustrare n viata oamenil
or.

n primul rnd, att iubirea pe care o daruim ct si cea pe care o primim, ne face sa pr
ivim viata si din alte puncte de vedere si sa uitam de lucrurile materiale. Asa,
noi oamenii, ne dam seama ca avnd iubire avem o viata frumoasa si nvatam sa pretu
im momentele cu adevarat minunate. Acest lucru l poate face orice tip de iubire,
fie ea parinteasca, pasionala, pentru prieteni sau pentru oricare dintre semeni
i nostri, dar consider ca daca n viata unui om se regasesc toate acestea, acel om
poate spune ca este cu adevarat mplinit. Fireste ca iubirea aduce si suferinta,
dar numai cunoscnd toate trairile pe care iubirea le aduce ne vom da seama ca nu
exista sentiment mai naltator ca acesta.

n ceea ce priveste ura, opinez ca nu ar trebui sa existe n viata noastra ntruct ne f

ace sa uitam de noi, sa nu acordam atentie lucrurilor frumoase din viata si sa n
e concentram doar pe a le face rau celor din jurul nostru. Astfel nu vom deveni
dect niste oameni frustrati care si vor da seama n final ca viata a trecut pe lnga e
i si nu s-au bucurat de lucrurile cu adevarat importante.

Asadar, fiecare are dreptul de a alege ceea ce face cu viata lui dar n cele din u
rma toti ne vom da seama ca prin iubire toate lucrurile frumoase sunt posibile,
ca acest sentiment ne face mereu sa tresarim de emotii si ca nu mai exista vreun
ul care sa dea mai multa frumusete vietii, pe cnd ura ne va aduce doar o viata tr
ista si ntunecata.

II. 98 (vrsta)

Pe parcursul vietii, dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se

succed, fiecare dintre ele avnd caracteristici individuale. Copilaria este vrsta
naivitatii, a inocentei, a jocului, adolescenta este caracterizata de emotii put
ernice si de cele mai multe ori contradictorii, de experienta primei iubiri. Tin
eretea nseamna actiune, energie, impetuozitate si entuziasm, ncrederea ca lumea po
ate fi schimbata, dar si naivitate. Maturitatea aduce echilibru, responsabilitat
e, grija fata de copii si familie si acumulari pe toate planurile, iar batrnetea,
dincolo de ntelepciune, liniste, experienta si dragostea nepotilor, nseamna uneor
i si dezamagire, singuratate si suferinta.

De aceea, consider ca fiecare vrsta are frumusetea ei, pe care, nsa, nu trebuie ne
aparat sa o piarda pe parcursul evolutiei prin viata. Creativitatea si inocenta,
proprii copilariei, pot nsoti un om pna la senectute, pastrndu-i sufletul tnar. Ent
uziasmul si impetuozitatea tineretii, mpreuna cu experienta de viata si echilibru
l maturitatii, sunt o combinatie care poate asigura succesul profesional si fami
lial.

Viata unui om reprezinta un lung sir de schimbari si transformari care cristaliz

eaza, n final, personalitatea si caracterul unui om. Lucian Blaga surprinde foart
e bine aceasta devenire a fiintei umane: Copilul rde: ntelepciunea si iubirea mea
e jocul. Tnarul cnta: Jocul si ntelepciunea mea e iubirea. Batrnul tace: Iubirea si
jocul meu e ntelepciunea.

Prin urmare, fiecare vrsta are propriul ei moment de glorie, pe care l apreciem de
obicei, dupa ce a trecut, prin perspectiva memoriei afective care tinde sa aten
ueze momentele neplacute. Cu toate acestea, paradisul fiecarei vrste nu se pierde n
mod obligatoriu prin naintarea n vrsta, ci capata valente noi, fiind liantul dintre
etapele dezvoltarii.

II. 99 (viitor)

Fragmentul dat exprima ideea conform careia viitorul fiecarei persoane este infl
uentabil, prin vointa proprie a individului, care i determina acestuia actiunile
din prezent.

Una din principalele nvataturi spirituale se refera la liberul arbitru, n baza car
uia fiecarei persoane i este asigurata libertatea de actiune la toate cele trei n
iveluri de manifestare: gndire, expresie si comportament. Constrngerile aplicate a
cestor libertati sunt de obicei exterioare si tin de elemente cu neputinta de a
fi controlate de catre persoana aflata n cauza.

Acceptndu-se ideea de liber arbitru si, odata cu aceasta, implicatiile aferente,

unul din principiile mereu valabile n viata este cel al actiunii si reactiunii. A
stfel, desi efectele pe care gesturile sau dorintele noastre le au n viitor sunt n
principiu imprevizibile, fiinta omeneasca are capacitatea de a-si ntelege propri
ile intentii si de a aprecia eventualele consecinte. De asemenea, constiinta poa
te juca un rol important n structura decizionala, actionnd n anumite cazuri ca o nfrn
are a unui impuls considerat negativ sau, alteori, ca un imbold spre a savrsi bin
ele.

Privind din perspectiva psihologica, forma pe care lutul vietii fiecarui individ o p
oate lua, se identifica cu personalitatea acestuia. Aceasta este flexibila, n fun
ctie de variatia si contextul deciziilor luate; de exemplu, o hotarre de a renunt
a la o cariera de succes din motive principiale va da o nota de integritate nfapt
uitorului.

n concluzie, se poate spune faptul ca ideea expusa de catre Liviu Rebreanu se apl
ica tuturor oamenilor, fiecare fiind responsabil de modul n care si modeleaza prop
ria existenta si, n acelasi timp, de rezultatul muncii sale.
II. 100 (vointa)

Din punctul meu de vedere, afirmatia lui Dimitrie Bolintineanu este adevarata. D
aca vrei ceva cu orice pret, atunci sigur vei reusi, pentru ca n fata unei vointe
puternice nu sunt multe forte care sa reziste.

Dupa cum spune si zicala Nu exista nu pot, exista nu vreau! , vointa si puterea sun
t ntr-un raport de interdependenta, vointa trebuie sa apara prima, dar, numai sus
tinuta de puterea, te va determina sa nfrunti toate obstacolele care vor aparea p
e parcursul drumului anevoios ce te asteapta pna la atingerea telului. Din acest
punct de vedere un rol important l are si puterea fiecaruia de a fi constant cu s
ine si de a nu renunta la primul obstacol iesit n cale.

Pe de alta parte, este foarte important ca vointa sa fie bine motivata, cum subl
iniaza si Bolintineanu, o vointa fierbinte ; totul vine din interior, din nevoia um
ana de a duce la capat un lucru ce-l domina, numai ca acesta trebuie sa simta ca
vrea, nu i poti impune. Puterea de a transforma gndul n realitate creste, astfel,
prin motivarea vointei.