ARGUMENT

Poluarea reprezint contaminarea mediului nconjurtor cu materiale care interfereaz

cu sntatea uman, calitatea vieii sau funcia natural a ecosistemelor (organismele vii i
mediul n care triesc).

Chiar dac uneori poluarea mediului nconjurtor este un rezultat al cauzelor naturale, cum
ar fi erupiile vulcanice, cea mai mare parte a substanelor poluante provine din activit ile
umane.

Se disting urmtoarele categorii: poluare fizic (incluznd poluarea fonic i poluarea

radioactiv), poluarea chimic (produs de diverse substane eliberate n mediu sub form
gazoas, lichid sau de particule solide), poluare biologic (cu germeni patogeni, substan e
organice putrescibile etc.).

Exist dou categorii de poluani:

Poluanii biodegradabili - substane, cum ar fi cele coninute n apa menajer, care se

descompun rapid prin unele procese naturale. Aceti poluani devin o problem cnd se
acumuleaz mai rapid dect pot s se descompun.

Poluanii nedegradabili - substane care nu se descompun, sau se descompun foarte lent,

n mediul natural.

Odat ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil s se ndeprteze ace ti
poluani din mediu.

Compuii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretanul, dioxina, bifenilii

policlorurai i materialele radioactive pot s ajung la nivele periculoase de acumulare i
pot s urce n lanul trofic prin intermediul animalelor.

1
 De exemplu, moleculele compuilor toxici pot s se depun pe suprafa a plantelor
acvatice fr s distrug acele plante.

Un pete mic care se hrnete cu aceste plante acumuleaz o cantitate mare din aceste
toxine.

Un pete mai mare sau alte animale carnivore care se hrnesc cu peti mici pot s
acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numete bioacumulare.

Cop.1 Poluarea solului

Solurile sunt rezultatul interactiunii de la suprafata uscatului .

Solul este un strat dinamic in cuprinsul caruia se desfasoara fara intrerupere numeroase
si complexe procese chimice , fizice , biologice .
Poluarea este un fenomen foarte periculos si in timp devine unul catastrofal.

Pe sol se aduna in cantitati uriase gunoaie provenite din orase sau din deseuri
industriale , care ajung uneori sa aiba consecinte directe asupra asezarilor omenesti.
Procesul de degradare a factorilor de mediu de pe intinsul globului a avut in ultimele
decenii un mers ascendent continuu , o evolutie ingrijoratoare , cantitatea de poluanti fiind intr-o
continu crestere. .
Poluarea este evidenta in cazul solului . Reziduurile care nu au fost evacuate in apa si in aer
acoperta uscatul , ambianta imediata de viata a oamenilor , tocmai in locurile aglomerate unde
fiecare metru patrat e intens si multiplu solicitat , degradeaza terenurile agricole tocmai acolo
unde sunt mai fertile .

Solul este supus actiunii poluarilor din aer si apa , fiind locul de intalnire al poluantilor.
Poluarile directe ale solului provin din :
-aruncarea mucului de tigara sau a biletului de tramvai pana la automobilul abandonat .
-scurgerea picaturii de ulei din tractorul care circula pe camp pana la hale de deseuri .
Nocivitatile care nu sunt suficient de concentrate pentru a distruge vegetatia pustiind locul pot

2
provoca consecinte indirecte , fiind absorbite de plante care servesc ca alimente oamenilor si
animalelor domestice .

Bolile contagioase intestinale si parazitii din apele fecaloide parcurg un drum similar .
Surse de poluare a solului si modul de dispersie a poluantilor

1.1 Sursele principale ale poluarii solurilor sunt :

-aplicarea pe scara larga a ingrasamintelor si pesticidelor in agricultura
-folosirea sistemelor extinse de irigatii
-depozitarea deseurilor solide
-depunerile atmosferice de substante toxice produse ca urmare a activitatilor umane .

Deteriorarea solurilor se realizeaza prin :

-axpansiunea agriculturii
-defrisare si eroziune
-supraexploatarea solurilor

Turismul sursa de poluare a solului. O cautare de locuri frumoase si curate , un prilej de

reconfortare fizica si psihica in mijlocul naturii , natura care trebuie protejata.Ceea ce in zilele
noastre nu se mai intampla , producandu-se ades abateri de la igiena si educatie , poluandu-se in
mod voit solul si natura .

Cap.2 Deteriorarea ecosistemelor

De la aparitia omului si pana in prezent au avut loc modificari mari in aspectul

morfologic al scoartei, invelisului vegetal si al faunei, iar influentele omului incep sa le domine
pe cele naturale. Aceste modificari au decurs intrun ritm tot mai intens, pe masura cresterii
capacitatii omului de a influenta mediul, concomitent cu marirea presiunii de concurenta asupra
celorlalte vietuitoare. Prin existenta sa materiala, omul este supus acelorasi legi materiale si nu
este proprietarul absolut al Terrei (cum a crezut) ci numai locuitorul ei. De asemenea, prin

3
situatia dominanta pe care incep sa o aiba in piramida tropica, actiunile sale pot avea urmari
dezastruoase.

Poluarea mediului de viata corespunde prezentei substantelor straine sau a cresterii

importante a componentilor chimici din aer, apa, sol capabili sa produca un efect nociv sau o
imbolnavire.

Asadar, poluarea este un proces de alterare a mediilor de viata si a bunurilor create de om,
determinata de poluanti proveniti din activitatea omului (menajera, agricola, industriala,
comerciala, experimentala).

Fenomenul de poluare a aparut mai ales odata cu dezvoltarea primelor civilizatii de tip
orasenesc, insa substantele poluante erau atunci organice, putine si degradabile de catre
microorganisme. Odata cu cresterea populatiei omenesti, cu dezvoltarea si diversificarea tehnicii,
fenomenul de poluare a crescut exponential. In prezent se elimina in ecosfera un numar imens de
deseuri greu biodegradabile (detergenti, mase plastice, pesticide de sinteza, reziduuri
radioactive).

Mult timp sa crezut ca ecosfera are o capacitate foarte mare de tamponare a efectelor
poluarii. Dar, de cand continutul de poluanti a depasit capacitatea de neutralizare a mediului,
ecosistemele sufera un proces de alterare, proces ce poate duce la distrugerea lor. Asa au aparut
zone lipsite de viata (rauri si lacuri puternic poluate).

2.1.Caile principale prin care se exercita impactul modern asupra naturii sunt
urmatoarele:

1. modificarea structurii ecosistemelor pana la limitele care depasesc puterea de refacere

a naturii si care produc rupturi mari ale echilibrelor ecologice;

2. din biosfera se elimina numeroase specii de plante si animale, concomitent cu

degradarea sau distrugerea ecosistemelor proprii acestor vietuitoare;

3. in mediu se introduc cantitati mari de substante toxice greu biodegradabile sau uneori
nu se pot metaboliza in atmosfera;

4
 4. resursele solului sunt exploatate nerational, urmate de pierderea structurii si fertilitatii
acestuia (eroziune, degradare);

5. resursele Terrei sunt exploatate pana la epuizare;

6. arealul natural al unor specii vegetale si animale se modifica mult facilitand o

competitie inegala, dezavantajoasa pentru speciile endemice;

7. peisajul geografic se transforma total cu urmari dezastruoase in ecosfera, aceasta

situatie avand loc prin lucrari de inginerie de mari proportii (bazine, lacuri, indiguiri, desecari);

8. schimbarea puternica a climei, aridizarea acesteia datorita defrisarii padurilor de pe

suprafete mari de teren, cuplate cu alte modificari negative ale structurii invelisului vegetal de pe
Terra;

9. se modifica compozitia atmosferei, a marilor si oceanelor prin deversarea deseurilor

chimice si radioactive cu urmari dezastruoase pentru majoritatea vietuitoarelor, implicit omul;

10. genofondul natural se altereaza si se reduce, concomitent scazand si potentialul

adaptativ si de refacere a ecosistemelor respective.

2.2. Cauzele deteriorarii mediului

a. Focul.

Prin foc se opreste posibilitatea regenerarii padurilor si se distrug arbori, arbusti, puieti
tineri, seminte, lastari. Prin actiunea curenta a incendiilor, biocenozelor naturale se modifica
cantitativ si calitativ.

b. Deteriorarea actuala a solurilor.

Prin taierea si eroziunea padurilor se reduce densitatea vegetatiei si cantitatea de elemente

nutritive existente in sistem. Se evidentiaza cresterea spalarii substantelor nutritive prin ploi si
prin eroziunea solului. Eroziunea este o forma de degradare a solului si a rocilor efectuata prin

5
desprinderea particulelor neconsolidate si indepartarea lor prin actiunea ploilor, a inghetului,
vantului.

c. Desertificarea

Deserturile au aparut demult si nu a participat omul la aparitia lor, cel mult a ajutat la
extinderea acestora dupa ce ele sau format. Marea ingrijorare o produce in prezent extinderea
imensa a deserturilor care depasesc 1/3 din uscat (36%) cu 26% mai mult ca in trecutul
indepartat. In fiecare an 6 milioane de hectare de terenuri productide sunt abandonate definitiv
desertului. Fenomenul poate fi declansat prin pasunatul excesiv, despaduriri, exploatarea
intensiva a terenurilor pentru culturi rentabile. In cazul desertificarii succesiunea etapelor este
urmatoarea:

padure - vegetatie ierboasa (savana, stepa) - teren agricol - eroziunea solului - desert

Marea tragedie a inaintarii desertului este ca afecteaza indeosebi populatiile aflate la

limita de supravietuire. Pentru aceste tari, agricultura este principala ocupatie, sursa de venit si
de produs national brut, iar inaintarea desertului are pentru ele consecinte catastrofale, care duc
uneori la foamete, la tulburari sociale, la exodul rural si aparitia asazisilor refugiati ecologici.

d. Deteriorarea solului prin lucrari de excavare.

Acest fenomen are loc prin lucrari miniere, cariere, forare si lucrari necesare executarii
diferitelor constructii.

e. Deteriorarea prin supraexploatarea resurselor biologice: suprapasunatul, vanatul

excesiv.

Interventia omului in biosfera in mod abuziv, a dus la saracirea diversitatii speciilor si la

cresterea instabilitatii biocenozelor, cu dereglarea echilibrelor naturale.

Exista o capacitate limita a pasunatului:

- pampasul argentinian asigura pasunatul a 14000kg vite/km2

6
 - preeria din Texas: 11000kg vite/km2

- savana din Kenia: 3500-5500kg vite/km2.

Daca se depasesc aceste norme, animalele slabesc, creste frecventa bolilor si a parazitilor
specifici subnutritiei. Animalele produc dezgolirea treptata a habitatului, inlaturand mult
vegetatia si franand posibilitatea de refacere a plantelor. Daca animalele sunt tinute mult timp pe
suprafete limitate se instaleaza calcarea solului. Ele strivesc si distrug cu copitele lor invelisul
vegetal, iar cu dintii scot iarba, dezradacinand-o si ulterior vegetatia dispare treptat. Asa de
exemplu, in anul 1513 portughezii au introdus capre in insula Sf. Elena, iar in anul 1919 flora
disparuse aproape complet, solul fiind puternic erodat si degradat.

f. Supraexploatarea resurselor oceanice.

Apele marilor si oceanelor sunt considerate a fi ape biologice cu o mare productivitate.

Bogatia florei si faunei oceanice este exploatata intensiv, mai ales in apropierea tarmurilor
populate de om.

Dupa 1970 s-a remarcat ca stocul de peste si alte animale marine este in declin datorita
supraexloatarii. Indicatorii de estimare a supraexploatarii sunt: scaderea cantitativa a pestelui
prins, regresia taliei pestilor capturati, reducerea efectiva a speciilor de interes piscicol in
anumite zone de pescuit oceanic.

Pescuitul supraintensiv a aparut in Marea Nordului si o parte din NE Oceanului Atlantic.

S-au pescuit intensiv specii de sardina, hering, batog, scrumbie albastra. O consecinta imediata a
fost reducerea numarului de pasari ihtiofage. S-a diminuat stocul de rechini deoarece sunt
suprapescuiti pentru a pregati hrana din anumite organe ale lor.

Broastele testoase marine sunt prinse pentru carne, oua, plasture. Broasca testoasa
pieloasa (Dermochelys coriacea) cu greutate de 700 kg, fara carapace, acoperita cu placi, este o
adevarata fosila vie, din care au mai ramas aproximativ 2500 indivizi intalniti doar pe plaja din
Malayesia.

7
 Dintre nevertebrate, omul a distrus prin interventia sa nechibzuita, mai ales crustaceele si
molustele. Langustele ocupa primul loc intre crustaceele marine mult solicitate, iar stridiile
producatoare de sidef s-au epuizat progresiv. Melcul (Trochus niloticus ) producator de sidef din
Noua Caledonie, de pe recifele de corali, pare o alta victima a supraexploatarii, redus
considerabil dupa anii 1960.

g. Supraexploatarea faunei si florei terestre.

Omul ca parte constituienta a biosferei, a actionat asupra componentelor acesteia, atat

in mod direct prin vanatoare, pescuit, combaterea unor daunatori si paraziti, cat si indirect,
producand dezechilibre ecologice, cu efecte intarziate asupra florei si faunei.

Actiunile necontrolate, abuzive ale omului in natura, mai ales in ultimele secole, au redus
simtitor potentialul genetic al biosferei, ceea ce a dus la disparitia unor specii de plante si
animale si reducerea numarului de indivizi dintr-o specie.

Numai in ultimele trei secole au disparut 311 specii de vertebrate, din care 82% prin
vanatoare datorita actiunii omului, alte 1000 specii de vertebrate fiind pe cale de disparitie.

In Asia speciile de asin persan, rinocerul asiatic, ursul de bambus si-au redus numarul lor
pana la 200 exemplare, cu un areal de 1300km2.

In Africa, au disparut antilopa africana, rinocerul alb din savana raurilor Zambezi si
Orange, cerbul de Barbaria, zebra quagga, iar turmele de bivoli, antilope, elefanti, zebre, girafe si
lei, existente in sudul Saharei si-au redus mult efectivele.

In Europa, echilibrul ecologic a fost afectat prin disparitia bourului, bizonului european, a
caprei alpine, zimbrului, antilopei de stepa, marmotei alpine. Unele specii s-au redus numeric ca
rasul, capra neagra, zaganul, vulturul plesuv sur, vulturul plesuv negru, dropia, cocosul de
mesteacan.

h. Distrugerea ecosistemului prin introducerea de specii noi.

8
 Odata cu trecerea la viata de agricultor, omul a introdus specii noi in diferite ecosisteme:
graminee, leguminoase. Concomitent cu plantele furajere sau cele alimentare au fost introduse in
zonele respective numeroase buruieni si paraziti. Ele au avut consecinte negative asupra
conservarii ecosistemului, producand efecte ecologice nedorite. De exemplu, zambila de apa,
originara din America de Sud, a invadat in 100 de ani aproape intreaga regiune paleotropicala si
a gasit in Congo un mediu foarte favorabil pentru crestere si dezvoltare. Acolo, in lipsa
daunatorilor naturali, ea a profitat atat de mult incat a blocat navigatia pe canale. Acelasi
fenomen s-a intamplat si cu ciuma apelor care a invadat apele fluviilor europene.

In Australia, cactusii introdusi in 1839 au invadat in 80 de ani peste 24 milioane de

hectare. A fost introdus apoi fluturele Cactoblostis cactorum ale carui larve se dezvolta pe
tulpinile de cactus. Astfel dezastrul s-a redus considerabil.

Aclimatizarea iepurelui de vizuina european in Australia s-a soldat cu o crestere numerica

a acestei specii ce a produs profunde modificari ale ecosistemelor locale. Aceasta specie a
devenit un concurent periculos al animalelor erbivore domestice. Au fost introduse vulpi din
Europa, care sunt pradatorii naturali ai iepurelui, dar numai epidemiile de tularemie si
mixomatozele au redus numarul celor doua specii exogene.

Un alt exemplu nefast a fost introducerea castorilor din Canada, in zonele padurilor din
America de Sud, unde au construit diguri pentru retinerea apei si au contribuit la producerea
inundatiilor catastrofale. Mangusta, micul mamifer carnivior din Malayesia, introdus in Insula
Jamaica pentru a distruge sobolanii ce faceau pagube culturilor trestiei de zahar, in 10 ani a
distrus aproape intreaga biocenoza a insulei.

Acelasi efect negativ l-au produs si porcii introdusi in Insula Galapagos, prin hranirea cu
ouale broastelor testoase, afectand echilibrul ecologic al speciei.

In Hawai, deoarece se inmultea foarte mult un fluture ale carui larve produceau daune
trestiei de zahar, s-a introdus pasarea Acrodelhera tristis care consuma larvele si ouale fluturelui.
Dar pasarea a preferat fructele plantei Lantama si nu a consumat larvele fluturelui. Fructele fiind
consumate de pasari, semintele au fost raspandite pe toata insula. Ca urmare a acestui fapt,

9
fluturii s-au inmultit si mai mult, iar plantele de Lantama au devenit o calamitate. Pagubele au
fost mai mari ca la inceput.

Astfel se observa ca echilibrul ecologic este fragil si inainte de a actiona trebuie

cunoscute in detaliu toate componentele si reactiile in sisten.

i. Degradarea mediului prin constructii de baraje si canale.

Pentru asigurarea de apa potabila, irigatii, cai de comunicatii, producerea de energie

electrica, omul a intervenit in ecosistemele acvatice prin constructia de canale si baraje.

Aceste constructii duc la inundarea unor terenuri aluvionare si schimba componenta

cantitativa si calitativa a florei si faunei locale. De exemplu, lacul artificial Kariba de pe fluviul
Zambezi, a fost inundat de feriga de apa stiindu-se ca in prima faza a aparitiei unui lac, se
dezvolta 2-3 specii cu crestere rapida care apoi impiedica aparitia altor specii. Pentru formarea
unui echilibru biologic, unui lac ii trebuiesc 10-25 de ani, stabilitatea lui depinzand de altitudinea
la care se afla. In unele cazuri, noile lacuri constituie surse de boli, prin dezvoltarea numerosilor
paraziti. Astfel, dezvoltarea vegetatiei acvatice in canalele de irigatie, alimentate de barajul de la
Assuan din Egipt, a dus la instalarea gasteropodelor pulmonate, gazde intermediare a agentilor
bilhariozei, boala vezicala cu hematurie. Aici apar si vectorii malariei ca si onchicercozei care
provoaca orbirea.

Marile baraje au si o pierdere imensa de apa prin evaporare, mai ales in zonele calde si
aride si o retinere a sedimentelor si a aluviunilor in amonte de baraj.Datorita acestor retineri de
sedimente, productia piscicola maritima a inregistrat o scadere brusca, iar la un an dupa
terminarea barajului de la Assuan (1971) pescuitul a incetat.

Canalele de navigatie determina modificari profunde in biocenozele izolate. Spre

exemplu, prin adancirea canalului de Suez in anul 1956, peste 100 specii au patruns din Marea
Rosie in Marea Mediterana, ducand treptat la o modificare complexa a biocenozelor din
ecosistemele mediteraneene.

j. Deteriorarea ecosistemelor prin utilizarea substantelor chimice.

10
 Utilizarea semintelor acoperite cu pesticide sau erbicide a provocat o mortalitate foarte
mare in populatiile de gaste ce hiberneaza in sudul Statelor Unite. Alti poluanti ai mediului pot
de asemenea sa provoace intoxicatii mortale pentru anumite specii de plante. In cazul condorului
de California, specie pe cale de disparitie, s-a observat moartea unor indivizi provocata de o
intoxicatie cu plumb, determinata de ingestia plumbului continut in hoiturile cu care se hranesc.
Unii cercetatori au aratat ca DDT provoaca o diminuare a numarului de oua produse si atenueaza
viabilitate exemplarelor tinere. S-a putut evidentia o corelatie intre declinul populatiilor
numeroaselor specii de pasari prin diminuarea succesului in reproducere si poluarea permanenta
cu substante organoclorurate a ecosistemelor continentale si marine.

S-a observat o diminuare semnificativa a rezistentei cochiliei oualelor apartinand

populatiilor de pasari din zone vaste ale emisferei boreale. Diferentele observate au fost corelate
cu gradul de contaminare a zonei respective, cu regimul alimentar si cu diferentele specifice de
sensibilitate la compusii organoclorurati.

La o specie de pelican din Insulele Anapaca din California, 2/3 din cuiburi au fost lipsite
de oua si 1/3 din cele ramase contineau oua sparte si deshidratate. Anumite cochilii complet
lipsite de calciu erau reduse la o membrana corionica subtire si se sfaramau foarte usor.

Prin interventiile sale asupra ecosferei, omul a modificat esential mediul natural in
conformitate cu cerintele sale. Dorinta de a domina aceasta ecosfera, de a o subordona
prefacerilor industriale, de urbanizare, este atat de puternica, incat omul cu puterea sa atavica de
nou, a uitat sa-si apere propria sa casa-NATURA, sa o protejeze de marile dezechilibre
ecologice.

Protectia mediului are sarcina de a indruma si coordona totalitatea actiunilor intreprinse

de om in vederea mentinerii echilibrului ecologic si a perenitatii ecosistemelor, asigurand
conditii de viata tot mai bune generatiilor actuale si viitoare.

Cap.3 .Efectele poluarii solului

11
 Dupa cum am mai spus, stratul de humus dispare daca este antrenat de ape sau de vant, ceea
ce se intampla daca nu este bine fixat in sol prin intermediul radacinilor plantelor sau daca apa
aluneca prea energic la suprafata solului. Radacinile plantelor de cultura sunt mult mai putin
adanci decat cele ale plantelor salbatice si nu protejeaza stratul de humus. Scurgerea apelor, pe
de alta parte este favorizata de disparitia padurilor.

Ne aflam intr-o situatie aparent paradoxala: cresterea populatiei globului impune cultivarea
unor suprafete din ce in ce mai mari de sol, ceea ce antreneaza, la randul sau, o degradare din ce
in ce mai accentuata a acestuia, deci o scadere a productiei agricole.

Dintre repercusiunile directe si indirecte ale reducerii continutului de humus din sol se
mentioneaza, in primul rand, micsorarea rezervei de elemente nutritive si de energie a solurilor,
degradarea structurii, care favorizeaza compactarea, reducerea permeabilitatii pentru apa si aer,
marirea rezistentei pe care o opune solul patrunderii si dezvoltarii normale a radacinilor plantelor si
consumul mai ridicat de energie necesar efectuarii unor lucrari.

3.1. Eroziunea si alunecarile de teren reprezinta fenomene naturale de poluare a solului.

Prevenirea si combaterea unor astfel de stari necesita intreprinderea unor lucrari de imbunatatiri
funciare specifice, pentru a se evita, in final si fenomenul desertificarii.

Materialul erodat din sol este transportat de catre ape si produce colmatarea cursurilor de
apa sau a altor acumulari de apa naturale sau artificiale, marind pericolul de producere a
inundatiilor, care determina la randul lor acoperirea unor terenuri agricole cu materiale, uneori,
nefertile.

In cazul terenurilor pe care s-au aplicat pesticide, prin eroziune apare in plus si pericolul de
poluare a apelor cu unele substante care devin toxice pentru plante si animale.

3.2.Trecerea terenurilor agricole si silvice la alte folosinte este considerata de specialisti un

mod de poluare prin micsorarea uneori a suprafetelor care contribuie la mentinerea echilibrului
biologic, iar uneori situatia ia un aspect si mai grav daca se are in vedere ca se scot din circuitul
agricol terenuri foarte fertile.

12
 Trecerea la folosinta silvica a unor terenuri cu grad avansat de degradare reprezinta o masura
corespunzatoare refacerii echilibrului si nu se poate considera poluare; orice altfel de modificare
de folosinta trebuie stabilita cu mult discernamant.

3.3.Dezvoltarea industriala presupune ocuparea unor suprafete mari de soluri, in cea mai
mare parte a celor foarte fertile. In prezent, se estimeaza pe plan mondial ca soselele,
aeroporturile, uzinele si orasele ocupa, in fiecare an, cate 10 mil. ha din cele circa 1600 mil. ha
existente in total pe glob, ca suprafata agricola (dintre care aproximativ jumatate relativ
degradata, pe seama exploatarii nerationale).

In ceea ce priveste saraturarea solurilor, s-a constatat ca fertilitatea acestora scade foarte puternic
daca ele se incarca cu un continut mare de saruri.

3.4.Poluarea solului cu substane chimice

Ploile acide determina o acidifiere a solului.

Efecte puternice au si metalele grele. Astfel, pe o distanta de 50 m in dreapta si in stanga

unei autostrazi, concentratia plumbului in stratul superficial de sol variaza intre 30 si 400
g/dm3.

Cadmiul si mercurul, ajunse in sol in urma poluarii industriale, impiedica cresterea plantelor, prin
blocarea unor procese biochimice redox din cadrul metabolismelor. Ajunse ulterior in hrana, produc
la om boli grave.

Fluorul, care scapa din preajma fabricilor de ingrasaminte fosfatice si a uzinelor de aluminiu,
distruge microorganismele din sol si diminueaza capacitatea de fixare a azotului a celor ramase. Astfel,
la o distanta de 50 m de o sursa punctiforma de fluor situata la nivelul solului, numarul de
microorganisme scade la jumatate si activitatea de fixare a azotului la un sfert (fata de valorile
normale), iar la o distanta de 500 m de sursa, numarul de microorganisme este de doar 75% si
activitatea de fixare a azotului este redusa la jumatate.

Fluorul are un efect toxic si asupra insectelor, doza letala pentru albine, de exemplu, fiind de
10-11 mg /albina.

13
 Hidrocarburile care se produc in jurul sondelor de extractie, a rezervoarelor de titei a rafinariilor, pe
traseul conductelor de transport a unor produse petroliere, in caz de avarie, se pot comporta ca poluanti
ai solului. Astfel, in punctele de extractie a petrolului apar ape subterane mineralizate care pot, in unele
cazuri, sa modifice in sens negativ unele insusiri ale solului, iar in partea superioara a uscatului se pot
manifesta direct si intens procese de poluare.

Substantele radioactive care polueaza solul provin din aerul si apele poluate si se adauga
celor care se gasesc in compozitia lor naturala. Iradierea radioactiva naturala este in medie de
1.870 Sv/an, dar, in diferitele zone de pe glob, aceasta variaza intre limite foarte largi si uneori
chiar la distante foarte mici. In Anglia de exemplu, diferentele dintre dozele medii de la o
localitate la alta pot depasi 5.000 Sv/an.

3.5 Deseurile si reziduurile organice provenite de la industria alimentara si usoara polueaza solul numai
accidental deoarece, acestea fiind constituite din materii organice, pot fi reciclate prin utilizarea lor ca
ingrasaminte sau amendamente.

Poluarea solului cu deseuri si reziduuri vegetale agricole si forestiere se produce numai atunci
cand acestea se depoziteaza necorespunzator, putand aproviziona excesiv solul cu nitrati si agenti
patogeni, iar unele suprafete de teren putand deveni focare de imburuienere. Apele din ploi pot
favoriza transportul in diferiti receptori al reziduurilor nedescompuse, nitratilor s.a.

Dejectiile animale pot produce poluarea solului numai in situatiile in care acestea sunt
folosite in cantitati excesive, situatie in care se afecteaza unele insusiri fizice ale acestuia si, in
primul rand, a permeabilitatii sale. Prin continutul lor ridicat in sare de bucatarie, soda caustica,
detergenti si unii agenti patogeni, apele de igienizare pot favoriza raspandirea unor epizootii
(transmiterea in masa a unor boli la animale) sau zoonoze (boli care se transmit de la animale la
oameni). Evitarea unor astfel de poluari biologice presupune respectarea unor norme de
comportament.

Namolurile provenite din zootehnie nu pot fi folosite in stare proaspata ca ingrasamant; acestea
se vor stoca si se vor supune unor procese de mineralizare si, numai dupa cel putin 6 luni de

14
fermentare pot fi utilizate ca ingrasamant, pe pasuni sau, dupa cel putin trei luni, ca fertilizant la
cultura de camp.

In cazul unor epidemii si epizootii (pesta porcina, febra aftoasa, tuberculoza, salmonela acuta
s.a.), este recomandat ca paturile de uscare a namolurilor sa fie acoperite cu plase. Studiile facute
asupra originii si cantitatilor de namoluri acumulate au precizat ca, in tara noastra, pe primul loc
se situeaza dejectiile provenite de la complexele de crestere si ingrasare a porcilor, atat ca volum
cat si ca pericol de poluare a solului, fiind urmate de cele provenite de la taurine si apoi cele
rezultate in complexele avicole.

Dejectiile umane pot constitui substante poluante numai in jurul unor mici localitati, a unor
asezari stabile sau temporare (tabere, locuri de agrement, targuri s.a.), lipsite de canalizare. In unele
din aceste situatii, poate apare pericolul transformarii solului in focar de germeni patogeni ceea ce
impune luarea unor masuri corespunzatoare pentru a preveni asemenea situatii.

Namolurile provenite din apele uzate orasenesti pot deveni agenti de poluare in functie de
provenienta si compozitia lor. Astfel, cele provenite din industria alimentara si zootehnie au o
compozitie predominant organica si pot fi reciclate in natura prin folosirea lor ca fertilizanti.
Namolurile provenite de la prepararea minereurilor, carbunelui, de la industriile metalurgice,
electronice s.a., au o compozitie predominant anorganica, impunand mai intai supunerea acestora unor
procese tehnologice de epurare si de recuperare a metalelor grele (pentru a le micsora potentialul
poluant) si apoi folosirea acestora ca ingrasaminte.

Excesul ingrasamintelor cu azot, chimice sau organice, poate constitui o sursa de poluare cu
nitrati atat a produselor agricole cat si a apelor de suprafata si a celor subterane.

O alta sursa de poluare a solului, printr-un proces de impurificare si indirect de degradare, o

constituie utilizarea excesiva a pesticidelor.

Pesticidele sunt definite ca fiind substante sau amestecuri de substante utilizate in agricultura
cu scopul de distrugere, respingere, moderare sau impiedicare a activitatii insectelor daunatoare,
a rozatoarelor, ciupercilor, buruienilor si a oricaror alti daunatori.

15
 Pierderile de recolte datorita acestor daunatori sunt extrem de mari (pana la zeci de procente
uneori), deci incercarile de a remedia situatia au fost pe deplin justificate si in buna masura
benefice.

Raspandirea pesticidelor in agricultura s-a facut dupa 1940, o data cu descoperirea DDT-ului
(diclor difenil tricloretan), un insecticid extrem de puternic, dar care, datorita degradarii extrem
de lente, poate avea efecte puternic nefavorabile asupra mediului si vietuitoarelor.

Intre efectele pe care pesticidele le au in ecosisteme, putem mentiona:

- afecteaza lanturile trofice, punand in pericol specii care se hranesc cu insectele sau
rozatoarele starpite, perturbatie care se amplifica apoi in lant;

- favorizeaza aparitia altor daunatori care prospera in nisa ecologica eliberata sau ai
caror dusmani naturali au fost ucisi de catre pesticide;

- determina mutatii genetice la unele specii, in special insecte sau fungi, care devin
rezistente la actiunea pesticidelor;

- distrug solul, prin uciderea ramelor si a unor microorganisme care au rol esential in
incorporarea materiilor organice in sol;

- polueaza apele prin cresterea exploziva a algelor, care ajung sa sufoce toate celelalte
forme de viata din biotopul acvatic respectiv.

Efectele negative sunt agravate de faptul ca unele pesticide au perioade de remanenta extrem
de mari, fiind aproape nebiodegradabile.

Pentru a testa efectele imediate ale unui pesticid sunt necesare studii ample, care vizeaza
urmatoarele aspecte:

- stabilitatea in sol;

- levigarea;

16
- translocatia in plante.

Una dintre cele mai importante componente ale biosferei este solul. Solul este stratul afnat,
moale i friabil, care se gsete la suprafaa scoarei terestre, i care mpreun cu atmosfera
constituie mediul de via al plantelor.

Degradarea solului este procesul care determin distrugerea stratului fertil de la suprafaa i
imposibilitatea refacerii lui. Aciunea antropic asupra solului prin defriare, aratul pajitilor a
avut drept consecin apariia pmnturilor rele pe care nu se mai formeaz vegetaia.

Solul este nveliul afnat de la suprafaa uscatului, n care plantele i nfig rdcinile. El este
un corp natural format n timp ndelungat n urma unor procese pedogenetice i are alctuire
complex.

Defririle neraionale duc la dezgolirea solului i la dispariia unui numr mare de specii de
plante i animale.

Industrializarea, urbanizarea i traficul rutier au dus la apariia i accentuarea fenomenului

polurii. Substanele eliminate n aer se depun pe covorul vegetal, pe case, dar ajung i n
plmnii omului de unde sunt vehiculate n ntreg organismul producnd boli grave: anemii,
diverse forme de cancer, malformaii.

Cauzele degradrii solului datorate activitii umane sunt: exploatrile miniere, defririle
pdurilor, desecrile, aratul necorespunztor, exploatarea intensiv, folosirea excesiv a
ngrmintelor i pesticidelor, punatul excesiv, turismul practicat necorespunztor.

Un aspect major al degradrii mediului nconjurtor, al restrngerii posibilitilor de hran

ale populaiei n continu cretere constituie n folosirea neraionala a solurilor, scoaterea unor
suprafee ntinse de terenuri de la producia vegetal.

17
 n ara noastr protecia mediului nconjurtor constituie o problem de interes naional n
scopul pstrrii echilibrului ecologic, meninerii i mbuntirii calitii factorilor naturali,
asigurrii unor condiii de via i de munc tot mai bune generaiilor actuale i viitoare

n afar de beneficiile unei viei ntr-o lume mai puin poluat i mai echilibrat, nevoia unei
dezvoltri raionale, devine din ce n ce mai acut, odat cu rspndirea global a industrializrii.

Solul reprezint un adevrat laborator complex i eficace de depoluare, neutralizare,

reciclare i valorificare a reziduurilor.

Solul, ca i aerul i apa, este un factor de mediu cu influen deosebit asupra sntii. De
calitatea solului depinde formarea i protecia surselor de ap, att a celei de suprafaa, cat mai
ales a celei subterane. Poluarea este deosebit de evident i n cazul solului. Deeurile de tot felul
care nu au fost evacuate n ape i aer acoper uscatul tocmai n locurile aglomerate unde fiecare
metru ptrat este intens i multiplu solicitat, degradeaz terenurile agricole tocmai acolo unde
sunt mai fertile, uresc natura tocmai acolo unde este mai cutat pentru frumuseea ei. nc o
contradicie a civilizaiei: alturi de capacitatea de a crea un mediu de viaa acceptabil, chiar i n
spaiul cosmic, st rezolvarea precar a salubritii solului. Dar deeurile solide constituie numai
un aspect al problemei. Solul mai este supus aciunilor polurilor din aer i ap.

ntr-adevr, solul este locul de ntlnire al poluanilor. Pulberile din aer i gazele toxice dizolvate
de ploaie n atmosfer se ntorc pe sol. Apele de infiltraie impregneaz solul cu poluani
antrenndu-i spre adncimi, iar rurile poluate infecteaz suprafeele inundate sau irigate.
Aproape toate deeurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la ntmplare pe sol.

18
De la mucul de igar sau biletul de autobuz pn la autoturismul abandonat, de la pictura de
ulei scurs din tractorul care ara cmpul pan la groapa de gunoi cu diverse deeuri, toate sunt
poluri directe ale solului. n orae deeurile sunt nlturate mai mult sau mai puin sistematic.
Dac nu ajung n ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitnd poluarea la suprafee mai
reduse, dar exist i pericolul infiltrrii n pnza freatic. Elementele poluante ale solului sunt
grupate n 3 categorii:

- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virui, parazii), eliminate de om i de

animale, fiind n cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrant din diferite reziduuri
(menajere, animaliere, industriale);

- elemente chimice, n cea mai mare parte de natur organic. Importana lor este multipl:
servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte i roztoare, sufer procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice i pot fi antrenate n sursele de ap, pe care le
degradeaz;

- elemente fizice care provoac dezechilibrul compoziiei solului: inundaii, ploi acide, defriri
masive. n general, ploile antreneaz n uvoaie particulele pe care le desprind din pmnt,
formeaz torente care spal straturile de humus i car cu ele n ape fertilitatea solului ; n
urma lor, terenurile dezgolite se degradeaz, devin laterizate (acoperite cu o crust de oxizi de
fier) sau podzolite (lipsite de humus), n ambele cazuri fiind neproductive i nefolositoare.

Apa din ploi acioneaz distructiv n general datorita efectului de iroire care se manifesta
ndeosebi la nivelul terenurilor accidentate. Fiecare cut simpl a terenului poate n civa ani s
devin o rpa a crei adncimi s ating cteva zeci de metri i ctre care converg apele colectate
n cuprinsul unui bazin cu suprafaa ntins. Se ajunge, astfel, nu numai la nlturarea solului ci i
la erodarea profund a rocii-mama.

19
O cauz important a degradrii solului o reprezint irigaiile, adic tocmai acel mijloc tehnic
chemat s asigure n cele mai multe cazuri face recolte bogate, nlturnd capriciile vremii.
Fcute n mod neraional, fr a ine seama de condiiile pedoclimatice specifice, acestea
provoac ns salinizarea, fie excesul de ap. Un prim aspect al polurii solului l constituie
reziduurile solide industriale. Se apreciaz c circa jumtate din cantitile de materii prime
industriale.

Un loc important printre poluanii solului dein diversele substane chimice rezultate de la
ntreprinderile industriale i pesticidele folosite n cantiti excesive. Aceste substane, de fapt
adevrate otrvuri, transportate de apele de ploaie, se acumuleaz treptat n sol i, ptrunznd n
rdcinile i esuturile plantelor, ajung n hrana omului.

Cap.4.Consecine ale polurii solului

Poluarea reprezint o modificare a factorilor mediului biotic i abiotic, sub aciunea poluanilor,
care reprezint deeuri ale activitii umane.Poluanii sunt substane chimice (pesticide, iei,
gaze, metale grele etc), factori fizici (zgomote, cldura, radiaii ionizante etc) sau biologici
(microorganisme patogene).

Fiind o consecin a activitii umane. Poluarea s-a amplificat pe msura creterii numerice a
omenirii, a creterii necesitailor umane i a dezvoltrii de noi tehnologii. Adeseori, ntre
ptrunderea poluanilor n mediu si efectele lor este un decalaj n timp i n spaiu, decalaj ce se
datoreaz modului n care se desfoar procesele ecologice.

20
Poluarea, sub toate formele ei (fizic, chimic, biologic), afecteaz ecosistemele n ansamblu i
implicit comunitile de organisme. De-a lungul timpului, s-a acordat o mare atenie n special
polurii chimice, ntruct efectele acesteia sunt cele mai evidente. De exemplu, ecosisteme
acvatice marine (inclusiv Marea Neagr) sunt supuse polurii intense cu metale grele, compui
organici de sinteza i reziduuri petroliere. Efectele acestui tip de poluare sunt amplificate de
timpul ndelungat de reinere a acestor compui greu sau deloc degradabili, ce determin
acumularea i creterea rapid a concentraiei lor. Ca urmare, s-au impus deja, la nivelul mondial
o serie de msuri pentru limitarea acestui fenomen nociv, care afecteaz biodiversitatea sub toate
formele ei.

Un tip aparte de poluare l reprezint poluarea genetic, care este consecina manipulrii genetice
a organismelor, efectuate cu ajutorul ingineriei genetice. Scopul acestei modificri genetice este
fie ameliorarea unor caracteristici morfologice i fiziologice, fie inducerea rezistentei la diferii
compui chimici, factori abiotici de mediu, la parazii i la patogeni. Plantele sunt de multe ori
inta modificrilor genetice, urmrindu-se creterea tolerantei la unii compui chimici, cum sunt
erbicidele sau metalele grele, creterea rezistenei la boli sau duntori, adaptarea la condiii
extreme de mediu si mbuntirea caracteristicilor productive. (vezi anexa 1 fotografia 2)

Distrugerea solului prin diverse lucrri de excavare afecteaz circa 15 mii ha, aceasta constituind
forma cea mai grav de deteriorare a solului, ntlnit n cazul exploatrilor miniere la zi, ca de
exemplu, n bazinul minier al Olteniei. Pretabilitatea terenurilor afectate de acest tip de poluare a
sczut cu 1-3 clase, astfel ca unele din aceste suprafee au devenit practic neproductive.
Acoperirea solului cu deeuri i reziduuri solide a determinat scoaterea din circuitul agricol a
circa 18 mii ha terenuri agricole i lunci.

21
 Poluarea solului nseamn orice aciune care produce dereglarea funcionrii normale a
solului ca mediu de via, n cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice),
dereglare manifestat prin degradarea fizic, chimic, biologic a solului, care afecteaz negativ
fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bio-productiv din punct de vedere calitativ i cantitativ

Indicele sintetic al efectului rezultant al polurii solului este reprezentat fie prin reducerea
cantitativ sau calitativ a produciei vegetale (recoltei), fie prin cheltuielile necesare meninerii
capacitaii bio-productive (recoltei) la parametrii cantitativi i calitativi anteriori manifestrii
polurii.

n orice ecosistem care cuprinde i solul acesta are doua funcii eseniale: de depozitare i de
furnizor de elemente nutritive i ap, pe de o parte i de recipient i transformator de reziduuri i
deeuri, pe de alt parte avnd deci rolul de reglator al ecosistemului i de purificator al mediului
nconjurtor.

Cu toate funciile vitale ce le are pentru asigurarea de alimente, cu toate ca este o surs
limitat, nerecuperabil, solul a fost i este supus tot mai multor solicitri ale altor sectoare din
afara agriculturii i silviculturii, ceea ce face ca anual s fie afectate suprafee nsemnate. Cea
mai mare pierdere este datorit eroziunii, care a distrus circa 430 000 000 ha de soluri n diferite
ri din lume.

Din cauza folosirii ineficiente a apei de irigaie, a lipsei de drenaj adecvat ori calitii
necorespunztoare a apei, n prezent sunt afectate de salinizare sau de nmltinare secundar
suprafee ntinse de soluri

n urma aplicrii irigaiei cu ape alcaline, a drenrii sau suprapunrii sau savane, stepe,
antestepe apare adesea compactarea solului.

22
 Dup o folosire necorespunztoare timp de 10-20 de ani, solul capt structur masiv care
se desface n blocuri la uscare i devine impermeabil pentru aer i ap la umezire. A crui
ameliorare este foarte dificil.

Extinderea neraional a urbanizrii, a platformelor industriale, cilor de comunicaie etc.,

prin ocuparea unor terenuri ntinse, adesea dintre cele cu soluri foarte fertile, deosebit de
favorabile pentru agricultura, sunt tot attea cauze ale diminurii suprafeelor cultivate sau
cultivabile.

Efectele nedorite asupra calitii solului l au deeurile i reziduurile menajere din industrie,
comer i agricultur, care nsumeaz anual, pe plan mondial, circa 5 miliarde tone substane
minerale, 32 miliarde m3 de ape industriale uzate, 250 000 000 tone de praf, 70 000 000 tone
substane toxice gazoase, dejeciile de la 3 miliarde capete de animale etc.

Probleme deosebite ridic deeurile i reziduurile solide, fiind unanim recunoscut faptul c
degajarea acestora, pe lng substanele chimice folosite n agricultur, prezint cea mai
important surs de poluare a solului, inclusiv ocuparea unor suprafee nsemnate de terenuri.

De exemplu : ntr-un an, 10 000 de oameni produc att gunoi ct s acopere 1 ha cu un strat
gros de 1 m.

Metalele grele (plumb, cadmiu, mercur, crom, cupru, zinc, nichel, arsen, seleniu etc)
provenite din diferite surse i ajunse n sol, pe diferite ci, se pot acumula n sol, de unde trec n
plante cu efecte duntoare.

Fr ndoial, pesticidele sunt i vor continua s fie de un enorm sprijin omului. Totui n
rezolvarea unor probleme privind mediul nconjurtor, pesticidele au creat altele de dimensiuni
nc nedeterminate.

Consecinele neprevzute ale folosiri pe durat lung a unor pesticide au dus la afectarea
grav a diferitelor forme de viat.

23
 Unele probleme de poluare a solului sunt legate i de folosirea n cantiti mari, an de an, a
ngrmintelor chimice. Astfel, superfosfaii conin o serie de impuriti (metale i metalozi
toxici) care, n ansamblu, constituie un risc potenial foarte serios de poluare a solului. O
problem special o ridica ngrmintele cu azot.

Astfel, uneori, ca urmare a suprafertilizrii se constat o acumulare mrita la nitrai n unele

plante

O alt form de poluare a solului, tot mai important n zonele aglomerate (aezri umane,
creterea industrial a animalelor etc) o constituie poluarea solului de ctre agenii biologici
duntori, reprezentai prin microorganismele patogene eliminate de om i transmise acestuia n
urma contactului direct cu solul contaminat ori a consumului de alimente obinute pe solul
contaminat ; prin microorganismele patogene transmise omului prin contactul direct cu solul
contaminat de dejeciile animalelor infectate i prin microorganismele patogene gsite n stare
natural n sol.

Interesul pentru poluarea mediului a crescut foarte mult pentru ntreaga populaie a globului, a
instituiilor i a organizaiilor diverse, unele polivalente, altele cu caracter specializat, orientate
exclusiv pe problemele polurii.

Fr sol nu exist via. Solul format de-a lungul milioanelor de ani poate fi distrus de
eroziune n cteva zile.

O treime din solul planetei este serios deteriorat, fapt ce are consecine fatale asupra naturii.
Poluarea este evident i n cazul solului care este cel de-al treilea factor important de mediu, ce
trebuie protejat la fel ca i apa i aerul.

Reziduurile de tot felul care n-au fost evacuate n ape i aer acoper uscatul, ambiana
imediat de viaa a oamenilor, tocmai n locurile aglomerate unde fiecare metru ptrat este intens
i multiplu solicitat, degradeaz terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uresc
natura acolo unde este mai cutat pentru frumuseea ei.

24
25
 Bibliografie:

Mohan Gh., Ardelean A, Ecologie si protectia mediului, Editura Scaiul,Bucuresti,

1993;

Neacsu P, Ecologie si protectia mediului (vol I, II), Universitatea Bucuresti, 1984;

Opris T, Bios, vol I, Editura Albatros, Bucuresti, 1986;

26