Notiunea dreptului afacerilor

I. Controversele denumirii dreptului afacerilor. Locul dreptului

afacerilor in sistemului de drept al RM
II. Obiectul dreptului afacerilor
III. Istoria dreptului afacerilor
IV. Izvoarele dreptului afacerilor
V. Principiile dreptului afacerilor
VI. Tendintele moderne ale dreptului afacerilor

1
I. Controversele denumirii dreptului afacerilor. Locul dreptului afacerilor in
sistemului de drept al RM

Dreptul afacerilor reprezinta un ansamblu intreg de norme juridice care au menirea de

reglementare a relatiilor intre persoanele fizice si juridice in calitate de subiecti in
cadrul diferitor afaceri.

Insasi denumirea de afacere reprezinta activitatea de intreprinzator sau diferite

operatiuni social utile de confectionare, dobindire, extragere de bunuri care urmeaza a
fi comercializate sau preschimbate in asa mod ca sa fie de folos atit persoanei care
desfasoara activitate de intreprinzator, cit si altor persoane care doresc sa foloseasca
rezultatul muncii antreprenorului dat.

Nu reprezinta afaceri activitatea desfasurata in baza contractului de munca (relatia

angajat-angajator) si nici activitatea avocatilor, notarilor, persoanelor fizice sau
juridice care dobindesc bunuri pentru necesitatile proprii, dar nu pentru a le
comercializa in orice mod catre alte persoane. In principiu, orice activitate care nu
este legata de obtinerea veniturilor profiturilor, adica necomerciala, nu poate fi
atribuita activitatii ce tine de afaceri.

Denumirea dreptului afacerilor, in diferite state, imbraca o haina diferita, cum ar fi, in
Romania regasim dreptul afacerilor ca dreptul comercial, care reprezinta un ansamblu
de norme juridice de drept privat ce sunt aplicate raporturilor juridice care izvorasc
din savirsirea diferitor fapte, acte si operatiuni juridice care sunt considerate in
legislatie ca fiind fapte de comert sau orice alte fapte la care participantii sunt
considerati comercianti. Cu alte cuvinte, in cadrul dreptului comercial toti
participantii care desfasoara activitate comerciala, incluzind relatiile atit patrimoniale,
cit si nepatrimoniale, obtin in urma activitatii sale un anumit profit. Insusi dreptul
comercial isi are radacinile inca din cadrul statului feudal atunci cind se atesta faptul
despre dezvoltarea comertului.

In Federatia Rusa dreptul afacerilor se regaseste atit ca dreptul afacerilor

( ), cit si dreptul de gospodarire sau al gospodaririi
( ). In universitatile Federatiei Ruse si Ucrainei se regaseste si
dreptul comercial ca , insa mai des este ca o subramura detasata
din dreptul civil.

In principiu, indiferent de denumirea compartimentelor, in diferite legislatii ale

diferitor tari toate aceste materii studiaza activitatea persoanelor fizice si juridice care
desfasoara activitate de intreprinzator, fiind asemanatoare, cu mici divergente in
legislatia diferitor tari.

In sistemul de drept al RM, dreptul afacerilor este un domeniu mai larg in cadrul
caruia se includ norme de drept privat si norme de drept public, deoarece apar diferite
2
relatii contractuale, de activitate care sunt reglementate si care pot fi solutionate atit
din prisma dreptului privat, cit si a celui public. Din acest punct de vedere dreptul
afacerilor este foarte complex si se regaseste nu numai in Moldova, dar si peste
hotare, atit in cadrul dreptului privat, cit si in cadrul dreptului public.

II. Obiectul dreptului afacerilor

Obiectul dreptului afacerilor studiaza afacerile care includ orice activitate de

intreprinzator, orice sistem de business care se revede in Codul fiscal al RM ca o
activitate legala desfasurata de catre o persoana fizica sau juridica cu scopul de a
primi venituri profitabile, conform Nomenclatorului de activitati permise in RM.

Legea cu privire la antreprenoriat care reglementeaza activitatea de antreprenor spune

ca desfasurarea unei afaceri reprezinta activitatea persoanelor in diferite domenii, cu
sau fara obtinerea licentei in domeniul dat, in dependenta de cerintele legale.

Legea nr.93 din 15.07.1998 cu privire la patenta de intreprinzator

Legea nr.176 din 15.07.2010 privind modificarea Legii nr.451-XV din 30.07.2001
privind reglementarea prin licentiere a activitatii de intreprinzator
Decizia nr.6 a CC din 13.10.2015 de modificare si completare a Legii nr.451-XV din
30.07.2001 privind reglementarea prin licentiere a activitatii de intreprinzator

IV. Izvoarele dreptului afacerilor

In calitate de izvoare ale dreptului afacerilor sunt Constitutia, care reglementeaza

orice munca, actele internationale la care RM este parte, legile organice si ordinare,
ordonantele si hotaririle Guvernului, actele normative ale BNM si a Comisiei
nationale a valorilor mobiliare, actele normative departamentale, actele normative ale
autoritatilor publice locale, actele corporative, uzantele, jurisprudenta si doctrina.

V. Principiile dreptului afacerilor

Dreptul afacerilor include urmatoarele principii:

1. Principiul libertatii activitatii de intreprinzator, care presupune libera initiativa

comerciala si concurenta loiala care de fapt sunt factorii de baza ai activitatii de
intreprinzator;
2. Principiul concurentei loiale, care se oglindeste in art.9 si art.126 din
Constitutia RM ca fiind masura de protectie pentru intreprinzatori;
3. Principiul inviolabilitatii investitiilor persoanelor fizice si juridice care are ca
baza inviolabilitatea proprietatii private a persoanelor.
3
Aceste principii ocupa un loc important in reglementarea activitatii de intreprinzator,
deoarece au menirea de idei directoare subordonind activitatea persoanelor implicate
in cadrul activitatii de intreprinzator.

4
Activitatea de intreprinzator. Reglementarea juridica a activitatii
de intreprinzator
I. Definitia si elementele definitorii
II. Elementele distinctive ale activitatii de intreprinzator
III. Licenta
IV. Obligatia de a tine contabilitatea
V. Obligatia de a exercita activitatea in limita concurentei licite (loiale)
VI. Obligatia de a plati impozitele
VII. Obligatia de protectie a mediului
VIII. Obligatia de a respecta standardele de calitate a marfurilor,
produselor si serviciilor

5
I. Definitia si elementele definitorii

Activitatea de intreprinzator este o metoda legala prin intermediul muncii in diferite

domenii si diferite sfere, conform prevederilor legale, care se atribuie la spatiul in
cadrul careia activeaza persoana in cauza si care are motiunea de a acumula bunuri
patrimoniale, de a-si imbunatati starea materiala, care permite asigurarea existentei
dorite, cit si perfectarea starii spirituale.

Reglementarea juridica are menirea in fiecare sfera de a aduce claritate si a pune o

baza legala in activitatea persoanelor fizice si juridice. In cadrul relatiilor economice
ea are menirea de a reglementa activitatea economica a diferitor persoane care sunt
antrenate in acest domeniu, indiferent de modul sau de organizare, forma de
activitate, arealul sau de influenta.

In ce priveste natura juridica a activitatii de intreprinzator, ea reprezinta o multitudine

de actiuni fizice, morale si intelectuale care au menirea de a fi folosite in asa fel incit
sa produca pentru persoana in cauza efectul scontat.

Actiunile intelectuale au loc in diferite domenii, cum ar fi stiinta, tehnica, arta si in

dependenta de timpul si modul de implementare sau cerintele pietei pot sa aduca sau
nu autorilor profit material.

Actiunile morale constituie totalitatea actiunilor care implica un anumit

comportament pentru una sau mai multe persoane, creind o atmosfera lucrativa sau o
atmosfera de satisfactie spirituala.

Actiunile fizice sunt totalitatea actiunilor pe care le indeplinesc persoanele pentru a se

antrena in activitatea de zi cu zi, cu sau fara utilizarea mijloacelor de munca manuale
sau tehnice pentru a primi sau a efectua diferite lucrari, servicii si a primi satisfactie
morala si financiara.

II. Elementele distinctive ale activitatii de intreprinzator

Elementele distinctive ale activitatii de intreprinzator constituie totalitatea actiunilor

fizice, morale si intelectuale practicate de intreprinzator intr-o anumita forma, prin
intermediul carora poate sa desfasoare o activitate profesionala sau o activitate de
placere pentru a-si satisface necesitatile sale materiale. Reiesind din aceasta,
intreprinzatorii practica mai multe genuri de activitate care, la rindul lor, includ patru
categorii sau criterii:

1. Fabricarea de catre antreprenor a productiei care are menirea de a transforma

materia prima si a diferitor materiale in produse noi cu o valoare mai mare. In
cazul dat pentru obtinerea unui produs nou pot fi folosite diferite componente
6
 care includ doua caracteristici: dintr-un punct de vedere acesta este un produs
finit, iar din alt punct de vedere el este o parte componenta al unui produs finit.

2. Executarea de lucrari reprezinta o activitate economica in intermediul careia

o anumita intreprindere care desfasoara un anumit gen de activitate se obliga sa
efectueze diferite lucrari din materialul propriu sau pus la dispozitie de catre
beneficiar si aceste lucrari pot constitui atit produse finite, cit si unele
componente ale lor (antreprenoriatul).

3. Un alt gen de activitate este prestarea de servicii acordate persoanelor fizice

sau juridice in dependenta de genul de activitate al intreprinzatorului.

4. Comercializarea marfurilor si produselor. Intreprinzatorul care desfasoara

astfel de activitate se numeste comerciant, prin intermediul caruia are loc
transferul dreptului de proprietate de la vinzator catre cumparator.

Activitatile de intreprinzator includ in sine activitati interzise care sunt penalizate. Se

interzic si se sanctioneaza activitatea mercenarilor, traficul de fiinte umane, de copii,
munca fortata, proxenetismul, practicarea ilegala a medicinii si activitatii
farmaceutice.

Activitatile monopol de stat sunt un sir de activitati permise doar organelor statului
sau persoanelor juridice constituite de catre stat, cum ar fi prepararea de substante
narcotice, toxice, cultivarea plantelor din care se sustrag substante narcotice si toxice,
confectionarea ordinelor si medaliilor, producerea monedelor (Hotarirea Guvernului
nr.582/95 cu privire la reglementarea monopolului).

Activitatile monopolului natural constituie un sir de masuri prin intermediul carora

legiuitorul numeste situatia in care producerea, transportarea, comercializarea sau
procurarea marfurilor fungibile reprezinta urmari ai unor factori naturali, economici
sau tehnologici ce urmeaza a fi infaptuite de catre agentii economici abilitati (argila,
nisip, piatra etc.).

III. Licenta

Pentru a desfasura anumite tipuri de activitate intreprinzatorii trebuie sa detina

dreptul sau autorizatia, adica licenta, daca pentru activitatea data este necesara
transmiterea licentei.

7
Conform art.60, al.(5) CC si art.10, al.(3) din Legea nr.145/92 cu privire la
antreprenoriat si intreprinderi, pentru un anumit tip de activitati, intreprinzatorul
trebuie sa-si ia autorizarea sub forma de licenta.

Organul imputernicit cu autorizarea celor mai multe activitati este Camera de

Licentiere de Stat. In afara de aceasta este BNM pentru institutiile financiare. In
dependenta de genul de activitate (Legea nr.451/2001 privind licentierea unor genuri
de activitate), intreprinzatorul este obligat de a-si perfecta dreptul de a activa intr-un
anumit domeniu, totodata fiind obligat sa corespunda tuturor cerintelor pentru acest
gen de activitate.

Pentru ca sa i se elibereze licenta, intreprinzatorul trebuie sa intruneasca anumite

conditii de fapt si de drept, trebuie sa depuna cererea autentificata notarial privind
genul de activitate, inregistrarea persoanei intreprinzator, in continuare copia
autentificata notarial de pe certificatul de inregistrare de stat, de pe actele de
constituire sau de pe decizia de fondare si certificatul eliberat de la Inspectoratul
fiscal teritorial despre lipsa datoriilor fata de bugetul consolidat si al asigurarilor
sociale. In afara de aceasta, in dependenta de genul de activitate acte suplimentare
ce confirma ca persoana in cauza are capacitatea de a practica aceasta activitate.

Lista documentelor suplimentare sunt aprobate prin ordinul Minsterului Economiei si

a Camerei de Licentiere nr.28/36g din 10.06.2003, art.8, al.(1) a Legii privind
reglementarea prin licentiere a activitatii de intreprinzator nr.451-15 din 30 iulie
2001.

IV. Obligatia de a tine contabilitatea

O alta obligatie a intreprinzatorilor este de a tine contabilitatea oricare

intreprinzator, indiferent de modul de organizare, este obligat sa duca evidenta
contabila in dependenta de activitatea pe care o desfasoara si sa prezinte darile de
seama in termenii si modul stabilit.

Obiect al contabilitatii patrimoniului intreprinzatorului il constituie mijloacele

circulante si fixe care includ totalitatea bunurilor mobile si imobile exprimate in
forma naturala si baneasca, insusi mijloacele banesti, hirtiile de valoare, bunurile cu
potential economic, drepturile si obligatiile patrimoniale. In afara de aceasta, se
indica toate cheltuielile, veniturile, rezultatele obtinute si toate celelalte circulatii sau
modificari intervenite pe parcurs.

Contabilitatea se tine in limba de stat, in conformitate cu Legea contabilitatii

nr.426/1995 si se prezinta conform planurilor si graficelor de prezentare a darilor de
seama sau, la cerere, conform legislatiei in vigoare.

8
V. Obligatia de a exercita activitatea in limita concurentei licite (loiale)

O alta obligatie a intreprinzatorului este de a exercita activitatea in limita concurentei

licite (loiale). Oricare intreprinzator este obligat, in conformitate cu Constitutia RM,
de a activa in asa fel incit sa asigure concurenta loiala care ar da nastere unui cadru
favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie art.126, al.(2) Constitutia RM.

Bazindu-se pe Constitutie, avem Legea nr.845/1992, unde la art.(8) se mentioneaza ca

intreprinzatorii trebuie sa se comporte in asa fel in cadrul activitatii sale, pentru a nu
se ingradi dreptul unei concurente libere, cu exercitarea tuturor metodelor si
mijloacelor legale pentru desfasurarea activitatii preconizate.

In acest context, concurenta poate avea ca subiect opozabil monopolul, care

reprezinta un antonim al concurentei pure si il avantajeaza, de regula, pe producator.
In fiecare stat, monopolul asupra unei oarecare activitati avantajoase este tinut mai
des de catre insusi statul in cauza sau de catre unele intreprinderi cu renume intr-un
anumit domeniu.

In principiu, concurenta reprezinta competitia libera intre agentii economici care

desfasurind o anumita activitate, ofera pe o piata determinata produse, servicii, in
dependenta de necesitatile pietei unde activeaza aceasta intreprindere, pentru oricare
consumatori, conform cerintelor acestora si pastrind corectitudinea fata de ei.

Sunt un sir de actiuni, pe linga practicarea monopolului, care dauneaza concurentei

loiale, cum ar fi: acapararea agresiva a clientelei, denigrare, confuzie, dezorganizarea
intreprinderii rivale, acte de concurenta neloiala care izvorasc din comertul
international, cum ar fi subventiile la exporturi si importuri in proportii mari pentru
anumite tipuri de produse si activitati, care prejudiciaza in acest mod producatorii
nationali, publicitatea neonesta si neautentica.

VI. Obligatia de a plati impozitele

Obligatia de a plati impozitele este una dintre principalele actiuni care au ca baza
varsamintele in bugetul statului, care sunt folosite de catre stat in diferite domenii de
activitate, de sustinere materiala a bugetarilor, pensionarilor etc.

Legislatia privind impozitarea persoanelor care practica activitatea de intreprinzator

are la baza acumularea surselor banesti pentru dezvoltarea economica a tarii, prin
care sunt impuse persoanelor fizice si juridice care sunt obligate sa-si onoreze
obligatiunile fiscale la buget in termenii stabiliti art.7, Legea nr.845/1992, care
indica ca contribuabilii sunt obligati sa prezinte si sa achite impozitele si darile de
seama, iar organele fiscale sunt in drept de a verifica modul si termenele regularitatii

9
efectuarii platilor, conform Codului fiscal, a fiecarui intreprinzator. Conform art.6 al
CF, sistemul de impozite contine urmatoarele:

1. Impozitul pe venit,
2. Accizele,
3. TVA,
4. Impozitele private,
5. Taxele vamale,
6. Taxele percepute in fondul rutier.

Totalitatea impozitelor sunt clasificate in republicane, locale, directe si indirecte.

Impozitele republicane se stabilesc de catre Parlament, iar sumele acumulate se varsa

in bugetul de stat.

Impozitele locale se acumuleaza de catre APL-uri si formeaza bugetul acestora.

Impozitele directe si indirecte reprezinta:

Impozitele directe sunt impozitele stabilite asupra averii si asupra venitului, iar
impozitele indirecte sunt stabilite ca adaos la pret, la procurarea marfurilor sau
achitarea serviciilor.

VII. Obligatia de protectie a mediului

Obligatia de protectie a mediului art.32 din Legea nr.1515/1993 privind protectia

mediului inconjurator, oricare agent economic, indiferent de modul de organizare,
tipul de activitate, este obligat sa intreprinda un sir de masuri pentru a proteja apele,
aerul, solul, padurile si subsolul.

Aceste momente au menirea de a asigura cetatenilor un mediu de existenta sanatos si

de a proteja natura inconjuratoare.

VIII. Obligatia de a respecta standardele de calitate a marfurilor, produselor si

serviciilor

Obligatia de a respecta standardele de calitate a marfurilor, produselor si serviciilor in

scopul protectiei drepturilor consumatorului. In conformitate cu Legea nr.590/1995,
standartizarea are un rol foarte important, deoarece se implica in fiecare ramura a
economiei, avind menirea de a proteja atit viata si sanatatea oamenilor in calitate de
producator si consumator, cit si mediul inconjurator.

10
Subiectele dreptului afacerilor
In calitate de subiecti ai dreptului afacerilor sunt intreprinzatorii, insa nu este exclus
ca sa fie si intreprinderile de stat, care au menirea de a produce, a presta servicii in
masura in care le este reglementata activitatea.

Conform legislatiei RM in calitate de intreprinzatori apar persoanele fizice sau

juridice si anume, persoana fizica desfasoara activitatea de intreprinzator sub trei
forme:

1. Intreprinzator individual, care este inregistrat in modul cuvenit si desfasoara

activitatea in domeniul indicat in licenta sau;
2. In baza patentei de intreprinzator in cadrul termenului indicat in aceasta;
3. Persoana fizica poate desfasura activitate si in calitate de fermier in cadrul
gospodariei taranesti.

Persoana juridica, subiect al dreptului afacerilor apare in trei ipostaze:

1. Persoana juridica de drept privat cu scop lucrativ (societatile comerciale,

cooperatiste, intreprinderile de stat si municipale);
2. Persoana juridica de drept privat cu scop nelucrativ (asociatii, institutii,
fundatii);
3. Persoana juridica de drept public care sunt statul si unitatile administrativ-
teritoriale, ultimele fiind subiect al dreptului afacerilor ele sunt in drept de a
participa la raporturi juridico-civile, dar nu pot avea calitatea de intreprinzatori
si nu pot desfasura afaceri in nume propriu, cu toate ca in unele cazuri in unele
operatiuni ecnomice ele apar avind aceeasi calitate ca si un intreprinzator:
contractul de arenda, locatiune, concesiune etc.

11
Constituirea persoanelor juridice cu scop lucrativ

I. Conditii generale de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ

II. Actul de constituire a societatii comerciale
III. Caracterele si conditiile de valabilitate ale actului de constituire
IV. Conditiile de valabilitate ale actului de constituire
V. Continutul actului de constituire
VI. Formarea capitalului social
VII. Inregistrarea de stat a persoanelor cu scop lucrativ

12
I. Conditii generale de constituire a persoanelor juridice cu scop lucrativ

In calitate de persoane juridice cu scop lucrativ avem:

1. Societatile comerciale;
2. Societatile cooperatiste;
3. Intreprinderile de stat si municipale.

De fiecare data, atunci cind este constituita o societate persoana juridica figureaza atit
persoane fizice sau juridice in calitate de fondatori, cit si statul sau unitatile
administrativ-teritoriale care au participat la constituirea societatii in cauza, au
semnat actul de constituire si au facut varsamintele necesare financiare sau s-au
obligat la aceasta pe parcurs.

Odata cu inregistrarea de stat a intreprinderii, societatii, fondatorii devin, in

dependenta de numarul lor, asociati, actionari sau membri sau se afla in egalitate cu
asociatii care au dobindit prin cumparare, donatie, mostenire, participatiuni la
capitalul social.

La constituirea unei societati pot participa doar persoane ce au capacitate deplina de

exercitiu, nu le este interzisa prin lege activitatea data si intrunesc toate conditiile
pentru a desfasura activitatea in cauza.

Orice persoana fizica are dreptul de a participa la fondarea unei societati comerciale,
conform Legii nr.1134/1997, acestea trebuie sa fie capabile de a constientiza actiunile
si a-si exprima vointa liber, nefiind impuse de nimeni.

Persoanele juridice oricare persoana juridica este capabila de a constitui, de a

forma, de a fi fondatorul unei societati comerciale, daca prin lege nu se interzice sau
prin hotarire judecatoreasca, daca nu este indicat acest moment in actul de constituire
sau daca nu se cere o anumita autorizatie.

Persoanele juridice cu scop lucrativ, conform art.108 CC, pot participa la constituirea
unor alte societati comerciale, indicindu-se in actul de constituire denumirea, sediul,
nationalitatea, numarul de inregistrare al fondatorului.

Limitele stabilite in ce priveste constituirea societatilor comerciale sunt indicate in

cadrul art.121 si 136, unde se indica ca o persoana juridica societate comerciala poate
fi asociata numai intr-o singura societate cu raspundere limitata sau poate avea
calitate de comanditat numai intr-o singura societate in comandita.

In ce priveste intreprinderile de stat si cele municipale, ele pot participa la

constituirea societatilor comerciale cu exceptia fondurilor de investitii, conform Legii

13
nr.1204/1997, daca organul fondator si cel imputernicit cu exercitarea dreptului de
proprietate in numele statului si-a dat acordul in acest sens.

In ce priveste cooperativele de productie si cele de intreprinzator, ele au dreptul de a

participa in calitate de membru fondator, daca Adunarea Generala a membrilor
cooperativei au fost de acord.

II. Actul de constituire a societatii comerciale

Orice societate comerciala dorind sa activeze trebuie sa se identifice printr-un act de

constituire pe care prezentindu-l spre inregistrare de stat i se da posibilitatea juridica
de a activa si de a exista.

In actul de constituire se includ atit actele unipersonale, ca declaratia de constituire,

cit si actele pluripersonale, sub forma de diferite contracte si statut sau declaratii si
statut.

In depenenta de numarul de fondatori, actul de constituire a societatii se semneaza de

catre acestia, urmind sa fie inregistrat in Registrul de stat al persoanelor juridice si a
societatilor comerciale si stabilindu-i-se atit structura organizatorica, cit si atributele
fondatorilor, organelor, structura capitalului, drepturile si obligatiile partilor etc.

III. Caracterele si conditiile de valabilitate ale actului de constituire

1. Caracterul solemn art.107 CC trebuie sa se incheie in forma scrisa si sa fie

autentificat notarial nu se respecta nulitate;
2. Caracterul plurilateral al actului de constituire rezulta din definitia legala,
atunci cind avem mai multi fondatori, fiecare cu participatiunea sa;

Societatea in nume colectiv poate fi fondata de cel putin doua persoane, dar nu poate
avea mai mult de 20 de persoane, ca si in societatea in comandita.

Societatea cu raspundere limitata poate fi constituita de catre o persoana, dar nu poate

avea mai mult de 50.

3. Conform art.145 si 156 CC, putem vorbi de caracterul unilateral in cazul

actului de constituire;
4. Caracterul oneros fiecare persoana urmareste un beneficiu patrimonial;
5. Caracterul comutativ;
6. Pe linga aceasta orice contract de societate are un caracter comercial, care se
indica de catre fondatorii societatii in actul de constituire. Atunci cind o

14
 societate doreste sa infaptuiasca careva activitati, iar profitul sa-l foloseasca in
scopuri filantropice, toti membrii trebuie sa-si dea acordul.

IV. Conditiile de valabilitate ale actului de constituire

Conditiile de valabilitate ale actului de constituire sunt cerintele legale de fond si de

forma care daca nu sunt indeplinite duc la nulitatea actului juridic ce sta la baza
constituirii societatii in cauza.

Ca conditii de fond sunt:

1. Consimtamintul, care trebuie sa fie liber exprimat etc.;

2. Capacitatea persoanelor fondatori;
3. Obiectul determinat, determinabil etc.;
4. Cauza licita etc.

V. Continutul actului de constituire

Actul de constituire trebuie sa contina toate clauzele care exteriorizeaza vointa

fondatorilor de a infiinta societatea in cauza. In calitate de clauze obligatorii, in
dependenta de obiectul, adica activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare societatea.

Ca clauze obligatorii avem:

1. Individualizarea viitoarei societati

2. Denumirea societatii comerciale si sediul acesteia trebuie sa fie indicat in actul

de constituire complet, fix cum este inregistrat in Registrul persoanelor
juridice. In dependenta de cine este fondator, persoana fizica sau juridica
trebuie sa se indice toate caracterele de identificare: nume, adresa etc.

3. Capitalul social si aporturile fondatorilor, conform art.108 CC, se indica in

mod obligatoriu cu indicarea participatiunii fiecarui fondator in parte.

In procesul de activitate, societatile comerciale trebuie sa activeze in asa fel incit

acumularile si activele societatii in cauza sa nu fie mai mici decit valoarea capitalului
social indicat in actele de constituire.

15
VI. Formarea capitalului social

Capitalul social se formeaza prin aportul fondatorilor prevazut de actul de constituire

art.107 CC, art.112 si 116 CC si, in dependenta de forma organizatorica si modul de
functionare, de aparitie, o societate care nu respecta cerintele formarii capitalului
social poate fi declarata nula.

VII. Inregistrarea de stat a persoanelor cu scop lucrativ

Orice persoana juridica societate comerciala, pentru a desfasura o activitate, trebuie

sa se inregistreze in Registrul de stat, devenind subiect de drept si dobindind
personalitate juridica.

Conform Legii nr.1265/2000 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor si a

organizatiilor, societatea comerciala are dreptul de a-si desfasura activitatea numai
atunci cind corespunde cerintelor legale de constituire si inregistrare.

Mai departe individual

16
Functionarea persoanelor juridice cu scop lucrativ

I. Drepturile si obligatiile asociatilor

II. Structura de organizare a persoanelor juridice
III. Administratorul societatii comerciale
IV. Organele facultative ale societatii comerciale
V. Filialele si reprezentantele persoanei juridice (individual)

17
I. Drepturile si obligatiile asociatilor

In calitate de asociati sunt fondatorii si membrii societatilor comerciale. Conform

art.116 CC, obligatiile membrilor societatilor comerciale constau in urmatoarele:

1. De a varsa in timpul prevazut in contractul de constituire al societatii aportul

sau la capitalul social in volumul, ordinea, modul si termenele prevazute in
actul de constituire al societatii comerciale;
2. Obligatia de a contribui la acoperirea datoriilor personale in cadrul societatii,
cit si datoriilor societatii fata de alte persoane fizice sau juridice in masura
participatiunii sau in modul prevederilor statutare;
3. Pastrarea confidentialitatii despre activitatea societatii in masura in care
divulgarea ar avea impact asupra activitatii societatii in cauza;
4. Fiecare membru al societatii comerciale (persoana fizica sau juridica), conform
prevederilor legale, este obligat sa comunice despre schimbarea adresei de
domiciliu sau sediu personal, cit si alte circumstante care ar ingreuna
comunicarea intre asociati sau ar avea impact negativ asupra executarii
obligatiunilor contractuale, cit si indeplinirea altor obligatiuni, conform legii
sau actului de constituire a societatii in cauza. Toti membrii participanti, atit
fondatori, cit si ceilalti care desfasoara activitate in cadrul unei societati sunt
obligati de a concura in mod licit, loial, chiar si dupa reorganizare sau
transformare, in urma careia ar desfasura o activitate separata
(confidentialitate, corectitudine, informatie corecta fata de fostul partener etc.).

Drepturile asociatilor fata de persoana juridica cu scop lucrativ, conform art.115 CC

ar fi urmatoarele:

1. De a participa la activitatea si la conducerea societatii;

2. De a cunoaste si a se stradui sa cunoasca informatii despre activitatea
societatii;
3. De a lua cunostinta de cartile contabile in dependenta de domeniul de activitate
al societatii;
4. De a participa la repartizarea profitului societatii obtinut din activitatea
acesteia, conform participatiunii la capitalul social;
5. De a primi, in urma lichidarii societatii, o parte a patrimoniului ramas in
concordanta cu participatiunea sa, dar dupa ce au fost satisfacute creantele
creditorilor;
6. Conform art.115, al.(2) CC, daca actul de constituire prevede repartizarea
profitului societatii altfel decit conform participatiunii, persoana care detine
intreg capitalul social ar avea dreptul asupra intregului profit, ar fi obligat sa
acopere toate pierderile si/sau cheltuielile societatii, conform actului de
constituire sau legii. Atunci cind in cadrul unei societati activeaza mai multi
membri (in cadrul societatii in comandita comanditatii participa la activitatea
de intreprinzator si poarta raspundere solidara si nelimitata pentru obligatiile
18
 acesteia, dar comanditarii sunt membri finantatori care in limita aportului
propriu suporta riscurile pierderilor societatii, au dreptul la profit in masura
participatiunilor, dar nu participa la activitatea de intreprinzator), in dependenta
de modul de organizare au dreptul de a cere repararea prejudiciilor cauzate
nefiind antrenati direct in procesul de producere.

II. Structura de organizare a persoanelor juridice

Orice persoana juridica societate comerciala, pentru a functiona trebuie sa fie

legalizata (forma scrisa de constituire autentificata notarial) si trebuie sa aiba organul
suprem si organul executiv, care dirijeaza activitatea, monitorizeaza si verifica.

In calitate de organ suprem este Adunarea asociatilor si Adunarea generala a

actionarilor, care este formata din totalitatea persoanelor, iar in cazul societatii
comerciale cu un singur fondator si un singur asociat, acesta din urma isi
monitorizeaza activitatea si ia deciziile de unul singur.

Adunarea generala a asociatilor poate fi ordinara, atunci cind se convoaca cel putin o
data pe an si adunarea extraordinara care poate sa se convoace ori de cite ori este
necesar, daca apar anumite intrebari importante, care nu pot fi solutionate decit prin
convocarea Adunarii generale a asociatilor.

Legislatia RM nu indica in mod imperativ componenta organelor unei societati

comerciale, dar totodata indica competenta Adunarii generale, felurile acestora,
atributiile Adunarii generale, constituirea unui organ de control care sa se ocupe cu
verificarea activitatii comerciale si anume comisia de cenzori, dar daca in cadrul unei
societati comerciale se duce evidenta contabila, se prezinta darile de seama la
inspectoratul fiscal, nu se cere instituirea unei comisii de cenzori (comisia de cenzori,
de regula, activeaza in cadrul unor societati comerciale cu un volum mai mare de
lucru, cu un numar mai mare de asociati si are menirea de a verifica modul de
desfasurare a contabilitatii sau in cadrul asociatiilor obstesti, pentru a se verifica
gestionarea corecta a sumelor de bani acumulati de catre aceasta asociatie).

Competentele Adunarii generale sunt urmatoarele:

1. Aprobarea rapoartelor financiare si repartizarea veniturilor (profiturilor

societatii), conform participatiunilor membrilor fondatori sau in alt mod
prevazut de lege sau de statut;
2. Aprobarea modificarilor la actul de constituire;
3. Aprobarea si modificarea capitalului social;
4. Numirea si denuntarea administratorului, a componentei consiliului de
administrare, a comisiei de cenzori, examinarea propunerilor privind
reorganizarea si lichidarea societatii, conform art.83 CC, art.77 CC si art.75.
19
Consiliul societatii este obligat de a primi rapoartele activitatii societatii comerciale,
de a le prezenta Adunarii generale si de a le verifica, monitoriza, dirija in vederea
hotaririlor de activitate a societatii comerciale in cauza, cit si ale filialelor acestora.

Orice Adunare generala trebuie sa se infaptuiasca si sa decurga conform ordinii de zi,

care este adusa la cunostinta tuturor asociatilor cu cel putin zece zile inainte de
convocarea Adunarii generale a asociatilor, iar atunci cind este vorba de participarea
actionarilor trebuie sa li se aduca la cunostina cu 30 de zile inainte de convocarea
acesteia.

III. Administratorul societatii comerciale

In calitate de administrator, care este organul executiv al unei societati comerciale,

poate activa orice persoana care are capacitate deplina de exercitiu si care in
continuare poate avea calitatea de director, director general sau manager si are
menirea de a desfasura aceasta activitate conform statutului societatii, deoarece el
urmeaza sa infaptuiasca un sir de atributii conform Nomenclatorului actului de
constituire, poate fi cetatean al RM, strain sau apatrid. Insa, in dependenta de
activitatea societatii comerciale, pot fi anumite restrictii: persoanele care au
antecedente penale nu pot desfasura activitate in anumite domenii.

In afara de aceasta, nu pot avea calitate de administrator, persoanele care desfasoara

activitate in organele administratiei locale, functionarii publici, avocatii, notarii,
procurorii, judecatorii, activitatile carora sunt incompatibile cu activitatea data.

Orice administrator se instituie in functie si se revoca de catre Adunarea generala, cu

exceptia cazului societatii pe actiuni si a societatilor cu raspundere limitata si durata
exercitarii functiei de administrator, realegerea si revocarea lui are loc in termenul
indicat in statut.

Atributiile administratorului:

Administratorul este obligat, in activitatea sa, de a-si exercita toate functiile de

reprezentare, de verificare, de valorificare a activitatii societatii in cauza, pentru
atingerea scopurilor pentru care a fost constituita societatea, cu exceptia atributiilor
ce tin de Adunarea generala. Din aceste considerente, toate atributiile
administratorului se impart in doua categorii:

1. Reprezentarea societatii la incheierea contractelor comerciale cu alte persoane

fizice sau juridice, reprezentarea intereselor in cadrul diferitor organe si
institutii, in cadrul institutiilor judecatoresti, in calitate de reclamant sau pirit;

20
 2. Gestiune modul de functionare, modul de valorificare a potentialului
societatii comerciale, examinarea veniturilor, desfasurarea societatii
comerciale, modul de folosire a profitului, felul de folosire a politicitii
societatii comerciale.

IV. Organele facultative ale societatii comerciale

1. Consiliul societatii;
2. Comisia de cenzori.

Consiliul societatii reprezinta interesele asociatilor in perioada dintre Adunarile

generale si exercita conducerea generala si controlul asupra activitatii societatii. Din
aceste considerente, consiliul societatii se subroga doar Adunarii generale.

Comisia de cenzori este organul de control al societatii, care este ales si numit de
catre Adunarea generala a societatii comerciale in cauza. Nu pot fi membri ai
comisiei de cenzori administratorul, membrii consiliului societatii, rudele de pina la
al IV-a grad ai sotului administratorului, sotul administratorului, persoanele care
primesc intretinere de aceasta societate, persoanele carora le este interzis prin lege sa
ocupe asemenea functii etc.

V. Filialele si reprezentantele persoanei juridice (individual)

21
Regimul juridic i componena patrimoniului persoanelor
juridice cu scop lucrativ

I. Noiunea de patrimoniu. Definiia patrimoniului i autonomia

patrimonial a persoanelor juridice cu scop lucrativ
II. Componena patrimoniului
III. Sursele economice ale ntreprinztorului
IV. Mijloacele economice ale ntreprinztorului
V. Bunurile incorporale
VI. Capitalul social al societii comerciale
VII. Modificarea capitalului social i capitalul de rezerv

22
I. Noiunea de patrimoniu. Definiia patrimoniului i autonomia patrimonial a
persoanelor juridice cu scop lucrativ

Patrimoniul reprezint totalitate drepturilor i obligaiilor unei persoane n cazul

dat, a societii economice comerciale pe care le are asupra crorva bunuri,
coninnd un caracter economic asupra acestora, care se manfest prin latura activ
a drepturilor patrimoniale i latura pasiv a obligaiilor.

Patrimoniul societii comerciale are o importan foarte mare pentru aceasta fiindc
i d posibilitatea de a desfura o anumit activitate n conformitate cu scopul pentru
care s-a constituit aceast societate comercial.

Cu att mai mult c societile comerciale pot participa n nume propriu n diferite
raporturi juridice, asumndu-i drepturi i obligaii n msura valorii patrimoniale.

Societile comerciale, constituindu-se n dependen de prevederile legale, pot avea

un patrimoniu iniial care este alctuit din participaiunile fiecruia dintre asociai, n
bani sau n natur, iar pe parcurs se suplinete cu patrimoniul dobndit n urma
activitii societii comerciale n cauz.

n dependen de forma de organizare, patrimoniul societii comerciale poate fi

aparte sau poate fi considerat mpreun cu patrimoniul unui anumit ntreprinztor
(ntreprindere individual).

n cazul societii n nume colectiv, asociaii rspund solidar i nelimitat pentru

obligaiile societiii comerciale date art.121, al.(1) CC.

II. Componena patrimoniului

Patrimoniul este compus din bunuri corporale i incorporale, mobile i imobile,

bunurile ntreprinderii care se subneleg ca un drept patrimonial al acesteia, ca de
exemplu la art.817 CC este vorba de ntreprinderea ca un complex patrimonial unic
unde se indic totalitatea drepturilor patrimoniale de care dispun proprietarii acestei
ntreprinderi.

III. Sursele economice ale ntreprinztorului

n calitate de surse economice avem capitalul propriu al societii comerciale care se

formeaz din capitalul social, din sursele proprii ale societii comerciale, din capital
de rezerv i din alte fonduri ale societii comerciale.

23
Capitalul atras care reprezint datoriile societii comerciale fa de creditorii si. n
calitate de creditori pot fi statul (impozitele), alte societi comerciale, ageni
economici pentru marfa vndut, salariul pentru salariai, instituiile financiare,
rambursarea creditelor i dobnda la acestea.

IV. Mijloacele economice ale ntreprinztorului

Mijloacele economice ale ntreprinztorului se formeaz din totalitatea activelor

materiale i bneti pe care se bazeaz activitatea de ntreprinztor care se mpart n
active fixe i active circulante.

Activele fixe sunt bunuri materiale, care se folosesc la mai multe cicluri de producie
i se epuizeaz treptat, lundu-se n considerare la finele fiecrui an la valoarea
costului acestora, valoarea uzurii sau mrimea uzurii.

Activele fixe se grupeaz la rndul lor n active productive, neproductive, proprii i

nchiriate.

Activele circulante sunt acele bunuri materiale care n urma folosirii se consum
totalmente, trecnd prin etapele de aprovizionare (de exemplu, apa) de producie i de
desfacere. n acestea se includ apa, combustibilul, mrfurile produse i stocate la
depozite, banii att din casa ntreprinderii, ct i de pe conturile bancare.

V. Bunurile incorporale

Bunurile incorporale sunt denumirea de firm i funciile acesteia, nregistrarea

denumirii (certificatul de nregistrare), emblema cu atribute de identitate, clientela i
vadul comercial.

Vadul comercial reprezint factorul obiectiv care determin obinuina

consumatorului de a procura produse i servicii de la unul i acelai ntreprinztor.
Clientela i vadul comercial sunt noiuni interdependente, fiindc clientela este cauza
i efectul vadului.

n dependen de capacitatea ntreprinztorului de a se organiza corect, a-i etala cu

gust mrfurile, a-i amplasa corect locul de activitate, a presta servicii de calitate la
preuri accesibile i alte aciuni fac ca s cointereseze clientul i s sporeasc vadul.

Mrcile de producie, mrcile de serviciu, denumirea de origine i indicaia

geografic, invenia i dreptul de autor reprezint, de asemeni, bunuri incorporale.

24
VI. Capitalul social al societii comerciale

Capitalul social al societii comerciale reprezint o condiie esenial de constituire

i funcionare a societii comerciale, acordndu-i anumite valori patrimoniale.

Capitalul social reprezint expresia valoric a tuturor acordurilor cu care participanii,

fondatorii contribuie la fondarea patrimoniului societii comerciale.

Deoarece fiecare societate comercial se constituie pentru a desfura o anumit

activitate, a primi beneficii, realizndu-i scopurile statutare.

Se cunosc un ir de noiuni folosite n cadrul societii comerciale care trebuie a fi

difereniate:

1. Capitalul social i cel patrimonial;

2. Capitalul social i activul societii;
3. Capitalul social i pasivul societii;
4. Capitalul social i capitalul propriu;
5. Capitalul social i capitalul vrsat.

VII. Modificarea capitalului social i capitalul de rezerv

25
Reorganizarea persoanelor juridice cu scop lucrativ
Reorganizarea persoanelor juridice cu scop lucrativ este o operatiune de ordin juridic,
care reprezinta un procedeu complex de a transmite drepturile si obligatiile unei sau
unora societati comerciale sau de a transmite de la o societate comerciala sau de la
mai multe catre una sau mai multe societati comerciale.

In dependenta de forma de reorganizare pot sa ia nastere unele societati comerciale

noi, poate sa se formeze o societate noua atunci cind are loc contopirea sau sa-si
mareasca capitalul societatea absorbanta, iar in procesul de dezmembrare poate avea
loc, conform art.79 CC, divizarea sau separarea, unde in procesul de divizare are loc
incetarea existentei persoanei juridice divizate, iar in cadrul separarii, formarea uneia
sau a doua persoane juridice care s-au separat de la societatea comerciala initiala.

Fuziunea

Fuziunea este un procedeu de reorganizare a societatilor comerciale. Conform art.69

CC si art.73 CC, are loc prin contopire sau absorbtie.

Insusi fuziunea este o operatiune tehnico-juridica, prin intermediul careia doua sau
mai multe persoane juridice cu scop lucrativ, isi unesc patrimoniul, reiesind din
politica economica, avind ca scop marirea capitalului acestora si valorificarea
rentabilitatii. In cadrul operatiunii de fuziune are loc transmiterea patrimoniului
societatilor comerciale ce au fuzionat prin succesiune universala la societatea nou
formata, in dependenta de forma de fuziune.

In cadrul fuziunii prin contopire, doua sau mai multe societati comerciale isi unesc
capitalurile formind o societate noua in baza participatiunilor sale, iar insusi
societatile care au fuzionat se supun procedurii de dizolvare ca societate comerciala si
se radiaza din Registrul de stat. Catre societatea nou formata trec toate drepturile si
obligatiile societatilor comerciale dizolvate.

Pentru a intra in procedura de fuziune prin contopire, reprezentantii societatilor

comerciale in cauza trebuie sa-si exprime dorinta, liber, nefiind obligati si sa se
expuna in dependenta de forma de organizare a societatii comerciale in cauza la
adunarea actionarilor sau asociatilor, la cea ordinara, daca se cunostea despre aceasta
sau era in ordinea de zi sau la propunerea convocarii Adunarii extraordinare in cadrul
careia urmeaza a fi discutata tema in cauza.

Conform art.74 CC organul imputernicit al persoanei juridice ce doreste sa fuzioneze

trebuie sa elaboreze proiectul contractului de fuziune (vezi art.74).

26
Conform art.75 CC, numaidecit trebuie sa existe hotarirea de fuziune a contractului
de fuziune si numai prin aprobarea acelui contract si a acelei hotariri. Cu atit mai
mult ca hotarirea se adopta cu doua treimi din numarul total de voturi ale
participantilor daca actul de constituire nu prevede altfel.

Daca la Adunarea generala se aproba fuziunea atunci persoanele interesate trebuie sa

se adreseze catre Camera Inregistrarii de Stat, cu cerere, unde se indica hotarirea
Adunarii generale de fuzionare, contractul in forma de copie autentificata, se
anexeaza hotarirea fiecarei persoane juridice participante si conform art.76, al.(3) CC
dovada oferirii garantiilor acceptate de creditori sau dovada achitarii datoriilor.

In cadrul fuziunii prin absorbtie, patrimoniul societatii absorbite trece catre societatea
absorbanta, cit si toate drepturile si obligatiile societatii comerciale absorbite.

In proiectul contractului se indica Nomenclatorul indicat la art.74, al.(2) CC, care este
identic la fuziunea prin absorbtie si contopire.

Proiectul contractului de fuziune si al modificarilor la actul de constituire a societatii

absorbante se face public si se analizeaza de catre asociati si se aproba cu doua treimi
din numarul total de voturi.

Pe parcurs se aduce la cunostinta la Camera Inregistrarii de Stat, in termen de trei zile

si se face public anuntindu-se in Monitorul Oficial unde se indica societatile
comerciale in proces de reorganizare si tipul procesului de reorganizare.

Camera Inregistrarii de Stat inregistreaza societatea comerciala nou formata in cadrul

contopirii, radierea societatilor comerciale care s-au contopit, iar in cadrul absorbtiei,
radierea societatii comerciale absorbite.

Dupa notificarea Camerei Inregistrarii de Stat, aceasta inregistreaza modificarile din

actul de constituire. In al doilea rind, radiaza societatea dizolvata si, conform art.77
CC inregistreaza fuziunea, dupa care acestea se considera dizolvate (cea absorbita,
contopita) si se radiaza din Registrul de Stat.

Dezmembrarea

Dezmembrarea societatilor comerciale, conform art.79 CC, are loc prin divizare si
separare.

In cazul divizarii, societatea comerciala divizata se pierde ca identitate si se formeaza

doua sau mai multe persoane juridice noi, iar in cadrul separarii are loc desprinderea
unei parti din patrimoniul societatii comerciale care urmeaza sa activeze in
continuare, conform art.79, al.(3) CC, si prin transmiterea patrimoniului dat poate
avea loc si infiintarea unei noi societati comerciale.
27
Ca si in cazul fuziunii, trebuie sa se prezinte proiectul planului de dezmembrare
asociatilor care este elaborat de organul executiv, conform art.80 CC. In continuare
are loc aprobarea proiectului dezmembrarii, conform art.81, cu doua treimi din
numarul total de voturi, daca actul de constituire nu prevede altceva.

Pe parcurs, societatile comerciale care se supun dezmembrarii, conform art.82 CC,

dupa expirarea a doua luni de la publicarea avizului de dezmembrare depune cerere
de inregistrare a dezmembrarii, unde se anexeaza proiectul dezmembrarii (semnate de
persoanele participante care au hotarit) si dovada garantiilor acceptate de creditor
sau dovada platii datoriilor.

Dezmembrarea se inregistreaza la organul care a efectuat inregistrarea de stat a

persoanei juridice dezmembrate, in conformitate cu art.83 CC si produce efecte din
momentul inregistrarii ei de stat, in conformitate cu legea si ca urmare, persoana
juridica divizata se considera dizolvata si se radiaza din Registrul de Stat (de vazut
art.78, 79 CC in mod comparativ).

Transformarea

In cadrul transformarii societatii comerciale are loc schimbarea formei juridice a

persoanei juridice in cauza, modificindu-se actele de constituire in conditiile legii.

In cadrul transformarii trebuie sa se ia in consideratie ca persoana juridica nou

formata sa corespunda conditiilor prevazute de lege pentru forma juridica de
organizare in care se transforma.

In cazul procesului de transformare, in principiu, nu are loc trecerea de la o persoana

la alta persoana a drepturilor si obligatiilor fiindca ele ramin la aceeasi persoana,
numai ca, se schimba forma de organizare a acesteia. In cazul dat, putem spune ca ea
are loc prin actul de vointa al asociatilor, in urma caruia patrimoniul societatii
transformate ramine acelasi, nu se partajeaza, deoarece se schimba doar structura
societatii.

La baza fiecarei transformari, de fiecare data trebuie sa existe o motivatie foarte

serioasa si legitima.

In ce priveste protectia creditorilor, ei trebuie sa fie informati despre transformarea

societatii in cauza.

Hotarirea de transformare in cazul societatilor de persoane se aproba unanim. In cazul

societatilor pe actiuni cu doua treimi din voturi si in cazul societatilor cu raspundere
limitata cu trei patrimi din voturi.

28
Dizolvarea persoanelor juridice
Conform art.86 CC, dizolvarea persoanelor juridice are loc in urmatoarele temeiuri:

a) Odata cu expirarea termenului pentru care a fost constituita;

b) Odata cu atingerea scopului sau daca din anumite cauze scopul propus nu poate
fi atins;
c) In urma unei hotariri judecatoresti, conform art.87 CC;
d) In urma unei hotariri a organului competent a persoanei juridice;
e) In cazul declansarii procedurii de insolvabilitate;
f) In cazul incetarii procedurii de insolvabilitate din considerentul insuficientei
masei debitoare;
g) In cazul societatii in nume colectiv, cind in calitate de asociat ramine o
persoana si in alte cazuri, cind persoanele juridice cu scop nelucrativ sau
cooperativele nu au nici un participant;
h) Alte cauze prevazute de lege sau de actul de constituire (art.62 CC), cit si
art.65 CC privind durata persoanei juridice.

In cazul cind se inainteaza o cerere privind dizolvarea persoanei juridice, instanta de

judecata poate initia de a pune bunurile in administrare fiduciara, specificind data
instituirii administrarii fiduciare si numarul de administratori, indicind totodata
limitele imputernicirilor acestora, cit si remunerarea lor.

Conform art.88, al.(2) CC, organele persoanei juridice nu au dreptul de a emite

careva decizii fara acordul prealabil al administratorului fiduciar, cit si persoanele cu
drept de reprezentare a persoanei juridice in cauza, nu au dreptul de a incheia acte
juridice fara participarea administratorului fiduciar, daca instanta de judecata la
instituirea administratorului fiduciar nu a dispus altfel.

In calitate de administrator fiduciar, in depedenta de cauza dizolvarii (art.86, al.(1))

poate fi insusi administratorul persoanei juridice sau o alta persoana terta, numita de
catre instanta de judecata.

Administratorul fiduciar aduce la cunostinta organului care a efectuat inregistrarea de

stat a persoanei juridice care se supune dizolvarii despre faptul initierii procedurii in
cauza, prin intermediul prezentarii incheierii judecatoresti in acest sens si comunica
despre sine toate informatiile necesare (numele, adresa etc.).

Daca sunt mai multi administratori, fiecare este obligat, in parte, sa aduca la
cunostinta organului care a inregistrat persoana juridica in cauza.

Actul juridic incheiat de catre persoana juridica supusa dizolvarii, pina la intentarea
procedurii sau in timpul sau dupa, dar pina la inregistrarea administrarii fiduciare,
29
este valabil daca persoana terta cu care persoana juridica in proces de dizolvare a
incheiat acest act juridic, nu a cunoscut si nici nu a avut posibilitate de a cunoaste
pornirea procedurii in cauza. Raspunderea in cazul dat si-o asuma persoana juridica
supusa dizolvarii (este important faptul ce calitate va avea in cazul dat in urma
incheierii actului juridic cu persoana terta, de debitor sau de creditor, aceasta
persoana juridica supusa dizolvarii.

Conform art.89 CC, are loc inregistrarea dizolvarii si de la data inregistrarii linga
denumirea persoanei juridice in toate documentele si informatiile despre aceasta
trebuie sa se indice ca e in proces de lichidare. In caz contrar, lichidatorul persoanei
juridice in cauza raspunde personal pentru prejudiciul cauzat tertilor.

Conform art.90 CC, lichidatorul persoanei juridice poate fi orice persoana fizica care
a atins majoratul, are capacitate deplina de exercitiu, domiciliaza pe teritoriul RM si
are cetatenia RM. In afara de aceste conditii, in dependenta de circumstante, pot fi
stabilite conditii suplimentare pentru ca persoana sa fie numita in calitate de
lichidator.

Despre numirea sa in functie de lichidator, lichidatorul informeaza organul care a

efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice si anexeaza hotarirea la aceasta
informare.

Conform art.90, al.(3) in Registrul de Stat se indica datele despre persoana data si
semnatura lichidatorului. In calitate de lichidator poate fi si administratorul fiduciar.

Atunci cind sunt desemnati mai multi lichidatori, ei sunt obligati de a reprezenta
persoana juridica in comun, daca actul de constituire nu prevede altceva sau hotarirea
prin care sunt desemnati.

La art.90, al.(7) sunt indicate atributiile lichidatorului.

In cazul desemnarii lichidatorului, in calitate de persoana aparte fata de administrator

fiduciar, administratorul societatii comerciale in cauza este obligat sa-i transmita
toate registrele si actele persoanei juridice, toate bunurile si, in masura transmiterii si
receptionarii acestora de catre lichidator, lichidatorul este obligat sa duca evidenta
intr-un registru, a tuturor operatiunilor in ordine cronologica.

De fiecare data, inainte de a se repartiza participantilor societatii comerciale in cauza

(asociatii, actionarii, membrii societatii), activele ce li se cuvin si care apartin
persoanei juridice in proces de lichidare, lichidatorul trebuie sa satisfaca creantele
creditorilor, iar in caz ca dupa radierea persoanei juridice din registrul persoanelor
juridice mai apare un creditor sau un indreptatit sau daca se atesta existenta unor
active, atunci la cererea oricarei persoane interesate, conform art.100 CC, poate fi
redeschisa procedura de lichidare.
30
Conform art.105 CC, toate actele de constituire, de lichidare, de insolvabilitate ale
persoanei juridice se publica in Monitorul Oficial al RM.

Individual art.86-105, art.134-135, art.143-144 CC.

31
Insolvabilitatea

Legea nr.149 din 29.06.2012, Legea insolvabilitatii, publicata in Monitorul Oficial

din 14.09.2012, nr.193/197, art.663, data intrarii in vigoare 13.03.2013, care a
abrogat Legea cu privire la insolvabilitate nr.632 din 14.11.2001, lasind in vigoare,
din aceasta lege doar art.73, pct.1 si 4, cu privire la administratorul fiduciar
(administratorul insolvabilitatii).

In Legea insolvabilitatii din 29.06.2012 nr.149, ultimele modificari au avut loc prin
Legea 185 din 22.07.2016, care vor intra in vigoare la 17.03.2017.

In ce priveste insolvabilitatea, odata cu aparitia societatilor comerciale, adica a

persoanelor juridice cu scop lucrativ, acestea nu de fiecare data erau in posibilitatea
de a activa in asa fel, incit sa obtina profituri. In perioada antica, fara a se face
diferenta dintre comercianti si necomercianti, situatia juridica a datornicilor, se
referea asupra patrimoniului debitorului, cu executarea silita a trimiterii bunului
debitorului in posesia creditorului.

In perioada Evului mediu, procedura de achitare a datoriilor a capatat un caracter

penal si corporatist si preluarea datoriilor a inceput sa difere de la comercianti si
necomercianti, unde comerciantii raspundeau cu bunurile sau veniturile sale, iar
necomerciantii erau considerati infractori.

In perioada moderna, prima sistematizare si reglementare completa a falimentului a

avut loc in Codul comercial francez din 1807. Aparitia acestui cod se datoreaza lui
Napoleon, care era nemultumit de activitatea si comportamentul unor sustinatori
financiari ai armatei.

In perioada contemporana, care a inceput la jumatatea secolului trecut, a inceput sa se

faca o diferentiere a conceptelor de faliment si insolvabilitate si anume, nu fiecare
persoana care devine la un moment insolvabila, trebuie numaidecit sa falimenteze,
deoarece schimbindu-si politica de activitate sau reorganizindu-se, poate sa ramina in
continuare in activitate.

Insasi insolvabilitatea este foare aproape de notiunea de faliment, in unele cazuri

chiar considerindu-le sinonime.

Falimentul se traduce ca a lipsi creditorii de satisfacerea creantelor sau a inceta sa

efectueze careva plati. Din aceste considerente, falimentul identifica o persoana sau
starea financiara a acesteia, care nu poate sa-si execute obligatiile fata de creditorii
sai.

32
Insolvabilitatea reprezinta starea de fapt a persoanei juridice, care nu are surse in
urma unor activitati pe care si-a propus sa le desfasoare, suficiente pentru a-si onora
obligatiunile care au ajuns la scadenta.

Conform Legii cu privire la insolvabilitate nr.149, procedura de insolvabilitate se

desfasoara in conformitate cu prevederile CPC si ale legii in cauza, in afara de
institutiile financiare. Asupra institutiilor financiare se aplica Legea Bancii Nationale
a Moldovei cu privire la functionarea institutiilor financiare nr.241 din 24.09.2010,
publicata la 11.05.2011 cu ultimele modificari din 03.10.2016. Cu toate ca in calitate
de persoane juridice apare statul si unitatile administrativ-teritoriale, cit si persoanele
juridice de drept public, conform art.1, al.(3) al Legii nr.149, acestea nu sunt subiecte
ale insolvabilitatii.

La procesul de insolvabilitate, in calitate de subiecti participa urmatoarele persoane:

societatea comerciala in calitate de debitor sau de creditor, intreprinzatorii persoane
fizice, intreprinzatorii individuali care desfasoara activitatea.

Se supun Legii insolvabilitatii RM doar persoanele fizice sau juridice care desfasoara
activitate de intreprinzator si sunt inregistrati in RM.

Conform Nomenclatorului notiunilor principale al Legii nr.149, la art.2 se

mentioneaza ca calitatea de debitor o poate avea orice persoana fizica sau juridica
care desfasoara activitate de intreprinzator, cit si societatile de asigurari, fondurile de
investitii, companiile fiduciare, organizatiile necomerciale, toate fiind inregistrate in
RM in modul stabilit, in afara de institutiile financiare si cele indicate la art.1, al.(3).

Persoanele mentionate devin debitori daca au datorii la plata creantelor scadente,

creantelor fiscale, impotriva carora a fost depusa o cerere de chemare in judecata sau
de intentare a unui proces de insolvabilitate.

Pentru a rezolva situatiile aparute in procesul de insolvabilitate sunt instante

competente, care desfasoara procedurile de analiza in cadrul careia se satisfac
cerintele creditorilor asupra debitorilor.

Un rol important joaca instanta de judecata care examineaza cererile inaintate de

catre persoanele interesate, incepind cu acceptarea lor si pornirea sau refuzul pornirii
procedurii de insolvabilitate.

Daca se admite intentarea procesului de insolvabilitate, atunci numaidecit este numita

o persoana in calitate de administrator al insolvabilitatii, conform art.2, al Legii 149,
pentru a supraveghea si/sau a administra patrimoniul debitorului in perioada de
observatie, in procesul de insolvabilitate sau pe durata restructurarii sau reorganizarii
persoanei juridice in proces de insolvabilitate.

33
Administratorul insolvabilitatii, conform art.4 din Legea cu privire la insolvabilitate,
poate fi numit de catre instanta sau atunci cind este vorba de reorganizare, poate fi
indicat la propunerea administratorului societatii comerciale in cauza si la acceptarea
de catre asociati sau chiar insasi persoana care indeplineste functia de administrator,
in cadrul procedurii de reorganziare, poate fi numit ca administrator fiduciar, ceea ce
nu se accepta in cadrul insolvabilitatii si numirii administratorului de catre instanta.

De fiecare data cind instanta numeste o persoana in calitate de administrator, se ia in

calcul profesionalismul acestuia, corectitudinea, diligenta, care au ca urmare,
efectuarea cit mai rapida a procedurii de achitare a datoriilor fata de creditori si nu
este exclus ca acest administrator, in urma unor actiuni corecte sa scoata persoana
juridica din insolvabilitate si aceasta sa devina solvabila.

In calitate de administrator poate fi numai o persoana fizica ce are calitati personale,

anumite aptitudini, studii in domeniu, daca este nevoie, domiciliu in RM, experiente
de lucru in domeniul dat si conform art.63 al Legii nr.149, sa-si execute atributiile
conform Nomenclatorului indicat in hotarirea instantei de judecata. Din momentul
desemnarii administratorul este obligat pe tot parcursul procesului sa informeze
instanta de insolvabilitate si comitetul creditorilor despre orice incompatibilitate
stabilita de lege sau despre care conflicte de interese, ca mai apoi sa nu-i fie imputate
aceste lucruri.

Administratorul trebuie sa fie independent atit de creditor, cit si de debitor si instanta

de judecata, trebuie sa nu aiba antecedente penale nestinse pentru infractiuni
premeditate, sa aiba dreptul de a desfasura activitatea de administrator, sa nu fie
asociat in cadrul societatii in comandita, in nume colectiv sau SRL si sa nu fie
concomitent al altei persoane juridice care se afla in insolvabilitate.

Odata cu depunerea cererii de a deschide procedura de insolvabilitate, instanta de

judecata o analizeaza si parcurge urmatoarele faze:

1. Accepta cererea;
2. Odata cu acceptarea cererii, instanta dispune anumite masuri de asigurare,
adoptindu-se un act judiciar prin care se admite hotarirea de intentare a
procesului de insolvabilitate;
3. Persoanei careia ii este intentata insolvabilitatea i se inainteaza cererea
introductiva unde se mentioneaza incapacitatea de plata a persoanei sau
supraindatorarea;
4. Dupa aceasta se indica in Registrul cauzelor de insolvabilitate hotarirea de
intentare a procesului si cauzele acesteia.

De fiecare data, se organizeaza sau se alege, se constituie Comitetul creditorilor, dupa

intentarea procedurii de insolvabilitate, conform par.2, art.60 al Legii nr.149, unde
persoana insolvabila anuntind toti creditorii, acestia formeaza un comitet din trei sau
34
cinci reprezentanti cu cele mai mari ca valoare creante garantate sau creante
chirografare. Pe parcurs se alege presedintele, care are dreptul de a verifica activitatea
administratorului, cit si alte atributii conform art.60, al.(14).

In continuare, se elaboreaza un plan prin care urmeaza sa fie satisfacute cerintele

creditorilor si acest plan poate fi propus de catre administrator sau de catre debitor in
fata instantei, care are menirea de a satisface cerintele creditorului intr-un termen de
pina la 90 de zile din momentul din care a fost cerut. Planul trebuie sa contina
valoarea creantelor, analiza comparativa si valorificarea fiecarei creante si a fiecarui
creditor in scara ierarhica, masurile care vor fi luate de catre administrator pentru a
restabili solvabilitatea sau de catre debitor. Dupa prezentarea planului, acesta se
analizeaza, se admite, pot fi facute careva modificari in termen de 30 de zile, dupa
care urmeaza a fi indeplinite masurile stabilite in plan.

Conform Legii cu privire la insolvabilitate se stabileste masa activa si masa pasiva a

masei debitoare si incepe vinzarea bunurilor debitorului si distribuirea sumelor
realizate fata de creditorii acestora.

Conform art.74 al Legii cu privire la insolvabilitate, ca efecte ale intentarii procedurii

de insolvabilitate sunt:

Transmiterea catre administrator sau lichidator a dreptului de administrare si

dispozitie;
Suspendarea activitatii organelor de conducere ale debitorului;
Achitarile cu debitorul numai prin cont bancar de acumulare (termocentrala);
Orice garantie de executare a obligatiile se acorda numai de catre
administratorul insolvabilitatii, sub controlul Comitetului creditorilor;
Participantii persoanei in proces de insolvabilitate nu au dreptul de a-si separa
participatiunea sau partajarea averii;
Rascumpararea sau procurarea de catre debitor a actiunilor plasate sau
achitarea contravalorii partii de participatie care sunt interzise;
Alte efecte art.45 al Legii nr.149.

Legea cu privire la insolvabilitate de citit

35
Societatile de persoane
In calitate de societati de persoane sunt societatea in nume colectiv si societatea in
comandita.

Conform art.121 CC prin societate in nume colectiv se subintelege societatea

comerciala membrii careia practica activitate de intreprinzator conform cu actul de
constituire in numele societatii si raspund solidar si pentru obligatiile societatii.
Conform art.121 CC, derogarea de la prevederile privind raspunderea membrilor
societatii nu este opozabila tertilor. Pentru a fi constituita societatea in nume colectiv
este nevoie de cel putin doua persoane, dar nu mai mult de 20. Reglementarea
activitatii societatii in nume colectiv are loc in baza codului civil cu privire la
activitatea persoanelor juridice si expres a societatii in nume colectiv, art.121-135
CC.

In calitate de fondatori poate fi orice persoana fizica sau juridica, dar care are dreptul
de a fi asociata numai intr-o societate in nume colectiv. Conform art.122 CC, actul de
constituire trebuie sa contina si sa indice prevederile incluse la art.108 CC privind
actul de constituire al societatii comerciale cu completarile indicate la art.122.

Conform art.123 CC, membrii societatii au dreptul de a se expune personal asupra

activitatii acesteia si fiecare membru are un singur vot, daca actul de constituire nu
prevede altfel.

Administrarea societatii in nume colectiv are loc prin intermediul unei persoane care
este imputernicita in calitate de administrator, daca a fost indemnizat cu aceste
drepturi si obligatii prin acordul comun al tuturor asociatilor.

Conform art.124, al.(1) si (3), fiecare membru are dreptul de a actiona in numele
societatii si in cazul administrarii in comun, hotaririle se iau in unanimitate de catre
toti membrii. Atunci cind societatea este reprezentata de catre administrator, acesta
trebuie sa actioneze in asa fel ca sa nu intreaca limitele acordate de catre membrii
asociati si totodata este obligat sa prezinte informatia ceruta la solicitarea oricarui
membru asociat.

Reprezentarea societatii in nume colectiv

Atit in cadrul art.121 CC se subintelege ca membrii societatii in nume colectiv

activeaza si raspund solidar pentru obligatiile acesteia, cit si in cadrul art.123 si 124
se mentioneaza ca fiecare membru are dreptul de a actiona in numele societatii, daca
nu este prevazut altceva si in alt mod, cit si art.125, al.(1) ca membrii societatii in
nume colectiv au dreptul si obligatia de a o reprezenta, insa conform al.(2) al art.125
si art.124, al.(2), reprezentarea poate fi infaptuita de catre administrator, conform
36
prevederilor legale. Sau daca in actul de constituire este expres indicat ca una sau mai
multe persoane au dreptul de a reprezenta societatea si in acest caz ceilalti membri nu
au dreptul sa o reprezinte. Persoanele indicate in calitate de reprezentanti actioneaza
in limitele imputernicirilor indicate in statut, daca nu sunt prevazute actioneaza in
comun.

La art.124, al.(4) administratorul poate fi desemnat din numarul unor persoane

terte. In cazul dat, acestea vor fi obligate sa prezinte darile de seama despre
activitatea sa oricarui membru al societatii in nume colectiv, la solicitarea acestuia.

Drepturile si obligatiile asociatilor

Fiecare asociat are dreptul de a actiona in numele societatii, de a o reprezenta daca nu

este numit un administrator conform art.125, al.(4).

Conform art.126, oricare membru poate sa se adreseze in instanta de judecata pentru

a priva administratorul de dreptul de a administra si reprezenta societatea, daca exista
motive intemeiate.

Nu este exclus ca oricare persoana numita in functie de administrator, la dorinta

membrilor societatii sa fie lipsita de acest drept prin votul unanim al membrilor
societatii daca persoana in cauza este in imposibilitate de a-si indeplini obligatiunile
sale.

Conform art.127, veniturile si pierderile se repartizeaza proportional daca actul de

constituire nu prevede altceva. Membrii societatii raspund solidar si subsidiar cu tot
patrimoniul lor pentru obligatiile societatii. Membrul care a iesit din societatea in
nume colectiv, conform art.128, al.(3) raspunde pe parcursul a doi ani din ziua iesirii
sale din societate, incepind cu ziua aprobarii darii de seama a societatii. Art.129-135
de sine statator.

Societatea in comandita

Societatea in comandita reprezinta acea societate comerciala in care participa

comanditatii si comanditarii unde comanditari sunt membri finantatori care nu
participa la activitatea de intreprinzator a societatii in comandita, dar suporta in limita
aportului personal riscurile pierderilor, pe cind comanditatii sunt membrii societatii in
comandita care practica activitatea de intreprinzator si poarta raspundere solidara si
nelimitata pentru obligatiile societatii. Comanditatul poate fi membru doar al unei
societati in comandita, conform art.126, al.(2), membrul societatii in nume colectiv
nu poate avea calitatea de comanditar si invers.

37
In cadrul actului de constituire, pe linga mentiunile art.128, al.(3) se indica si cele
mentionate la art.127, al.(1) CC.

Administrarea si reprezentarea societatii in comandita se exercita de catre

comanditati (acei care practica activitate de intreprinzator), iar comanditarii
(finantatorii) au dreptul sa reprezinte societatea numai prin procura si alte drepturi si
obligatii, confortm art.128, al.(2).

Drepturile si obligatiile comanditarului

Comanditarii au dreptul art.139

Reducerea participatiunii comanditarului, conform art.141 nu poate fi opozabila

persoanelor terte, creditori daca drepturile acestora s-au nascut pina la nasterea
reducerilor de venituri (profituri).

38
Societatea cu raspundere limitata
I. Notiuni introductive privind SRL

Conform Legii privind SRL, nr.135-XVI din 14.06.2007, M.O. Nr.127-130/548 din
17.08.2007, SRL reprezinta societatea comerciala cu personalitate juridica, al carei
capital social este divizat in parti sociale, conform actului de constituire si ale carei
obligatii sunt garantate cu partenerii societatii.

Orice societate se constituie la dorinta partilor, indicindu-se scopul ei si care poate fi

oricare art.5 al legii, cu exceptia celor interzise de lege.

SRL are caracterele juridice:

Poate fi constituit de una sau mai multe persoane;

Varsamintele fiecaruia sau participatiunile formeaza capitalul social, volumul caruia
trebuie sa corespunda scopului propus de fondatori;
Orice societate se considera constituita si dobindeste personalitate juridica de la data
inregistrarii de stat;
Art.11 al Legii in calitate de fondatori pot fi si persoane juridice, daca legea nu
interzice aceasta.

Numarul de persoane in cadrul SRL este de pina la 50 de persoane, iar daca sunt mai
multi asociati, in termen de 6 luni trebuie sa reduca numarul sau sa se reorganizeze
sau sa se lichideze, in caz contrar va fi lichidata conform legii.

Art.11, al.(3) din lege

II. Actul de constituire

Art.146 CC in afara de mentiunile de la art.108, al.(1) CC se indica cuantumul

capitalului social si valoarea nominala a participatiunilor.

Conform ultimelor modificari, in actul de constituire se indica atunci cind societatea

este constituita ca rezultatul reorganizarii prin transformare, semnaturile tuturor
asociatilor, fondatori care au decis transformarea si se autentifica notarial art.12 din
Lege.

In ce priveste valoarea capitalului social, nu exista un careva volum minim de

participatiune, insa numaidecit acesta reiese din scopul propus de participanti.

39
Actul de constituire este obligatoriu pentru toti asociatii si organele societatii, iar
dispozitiile acestuia sunt opozabile tertilor din momentul inregistrarii in Registrul de
Stat al persoanelor juridice.

Pina la inregistrare, societatea nu este persoana juridica, de aceea persoanele care au

actionat in numele societatii pina la inregistrare, vor raspunde solidar si nelimitat
pentru actele incheiate daca societatea in cauza nu-si asuma obligatiile.

Capitalul de rezerva conform art.148 reprezinta partea din capitalul social pe care
trebuie sa-l formeze SRL si constituie cel putin 10% din capitalul social.

Art.148 capitalul de rezerva al SRL poate fi folosit doar la micsorarea sau

majorarea capitalului social al acesteia.

Art.148, al.(3) se indica ca capitalul de rezerva se formeaza prin acumularea anuala

din beneficiul acestuia de cel putin 5% din beneficiul net, pina la stabilirea valorii
indicate in actul de constituire.

Daca valoarea activelor nete se reduc sub nivelul capitalului social si al celui de
rezerva, varsamintele in capitalul social de rezerva reincep.

Art.22 din Lege se indica nomenclatorul aporturilor care pot fi mai mici, valoarea
totala nu poate fi mai mica decit capitalul social.

Cind aporturile se aduc in natura obiect poate fi orice bun aflat in circuitul civil, care
se indica in actul de constituire in calitate de aport, raspunderea pentru calitatea
bunurilor si valoarea acestuia indicata de evaluator are importanta fata de creditorii
societatii, conform art.23 din Lege.

III. Patrimoniul SRL

Reprezinta totalitatea bunurilor mobile/imobile, totalitatea activelor, care pot fi

demonstrate de catre ea, ca ii apartin.

Structura organizatorica a SRL este formata din:

Independent din numarul de persoane al ei, poate fi administrator, Adunarea

Generala, organ de control, unde administratorul este organul executiv si
reprezentativ, deoarece reprezinta interesele societatii in cauza fata de alte persoane
juridice si in alte cazuri sau locuri, conform atributiilor sale art.155 atributiile;

Orice persoana asociat are drepturi, in dependenta de prevederile statutului, de a-si

instraina partea sa sociala din cadrul SRL art.152 CC, art. 42-47 Lege.
40
Art.153 CC pe linga faptul ca creditorul are dreptul de a verifica existenta bunurilor
SRL, evaluarea corecta a acestora art.23 Lege, art.153 CC creditorii asociati au
dreptul de a urmari parea acestuia numai in temeiul titlului executoriu si numai in
cazul cind creantele fata de creditor nu pot fi satisfacute din alte bunuri ale
asociatilor.

In asa caz, drepturile creditorilor asupra partii sociale se exercita cu respectarea

art.152 CC.

Pe linga faptul ca orice asociat poate sa-si instraineze partea sa sociala art.152 CC,
el poate sa fie exclus din societate in conformitate cu art.154 CC, art.47 Lege.

Art.77-79 Lege se instituie pentru exercitarea controlului comisiei de cenzori asuora

functionarii societatii, actiunile administratorului, de catre Adunarea Generala a
asociatilot in comisia de cenzori poate fi desemnat unul sau mai multi cenzori dintre
asociati sau persoane terte.

Art.77, al.(1) daca numarul este mai mare de 15, comisia de cenzori este
obligatorie.

Consiliul societatii art.63-68 al Legii, art.69-76 al Legii.

41
Societatea pe actiuni
Societatea pe actiuni reprezinta societatea comerciala capitalul careia este impartit
totalmente in actiuni si care poarta raspundere cu patrimoniul propriu. Conform legii
din 11.07.2012 societatea pe actiuni este obligata sa faca publice toate informatiile
privind capitalul social al acesteia. Societatea pe actiuni activeaza conform
reglementarilor legii nr.1134 din 02.04.1997, publicat la 01.01.08 in M.O. Nr.4, art.1
in vigoare la 01.01.08.

Statutul juridic al societatii pe actiuni implica urmatoarele:

Din momentul inregistrarii in modul stabilit, societatea poate sa dureze nelimitat,

daca nu este prevazut un anumit termen in statut. Patimoniul societatii este limitat de
patrimoniul actionarilor acesteia. Activitatea societatii este indicata in statut si nu
trebuie sa contravina legii cu privire la genurile de activitate permise pe teritoriul
RM. Orice societate are dreptul sa deschida conturi bancare atit pe teritoriul RM, cit
ai in strainatate, are dreptul sa detina marca comerciala si alte simboluri vizuale de
identificare comerciala, are dreptul sa deschida filiale si reprezentante in tara si peste
hotare. Patrimoniul societatii se formeaza in urma plasarii actiunilor sau ca urmare al
activitatii economico-financiare al societatii pe actiuni cit si in alte moduri permise de
lege. In procesul de activitate societatea pe actiuni este in drept sa atraga imprumuturi
pentru o productivitate mai buna, dar poarta raspundere in fata actionarilor de
gestionare corecta a acestor imprumuturi si rambursare la timp ale lor.

La art.4prim al Legii nr.1134 se face trimitere la responsabilitatea societatii cu capital

integral sau majoritar de stat. Aceasta societate se ocupa de sine statator cu
intocmirea programului de productie. Isi formeaza baza tehnico materiala,
achizitioneaza bunuri, lucrari si servicii, avind ca baza principiul transparentei
procedurilor de achizitionare, cit si eficienta utilizarii surselor financiare.

Sediul societatii pe actiuni se considera sediul unde se afla organul sau executiv
indicat in statutul societatii, dar nu este exclus ca sa fie indicate mai multe adrese in
afara de adresa societatii unde se afla sediul acesteia, deoarece sediul organului
executiv poate sa fie localizat aparte de sediul de producere.

Daca societatea are filiale si reprezentante se indica si adresele sediilor acestora.

Ca organe de conducere sunt:

1. Adunarea Generala a actionarilor;

2. Consiliul Societatii, iar daca societatea are un numar mai mic de 50 de
persoane, atributiile Consiliului Societatii pot fi executate de catre Adunarea
Generala;
42
 3. Organul executiv (administratorul);
4. Comisia de cenzori.

In cazul procedurii de insolvabilitate, toate functiile organelor de conducere ale

societatii pe actiuni sunt exercitate de catre organele abilitate, conform Legii cu
privire la insolvabilitate nr.149 din 29.06.2012.

Atunci cind societatea are filiale si reprezentante atit in RM cit si peste hotare, ea
trebuie sa indice acest fapt. Peste hotare pot exista filiale sinreprezentante doar daca
legislatia statului strain permite si acordul international la care RM face parte nu
prevede altceva.

Conform art.9 al Legii cu privire la societatile pe actiuni, filiala este o subdiviziune

separata, situata in afara sediului societatii pe actiuni si imputernicita cu atributiile
indicate in statut, avind dreptul sa actioneze si sa reprezinte societatea pe actiuni in
cauza.

Reprezentantele sunt subdiviziuni separate care au dreptul doar de a reprezenta si

apara interesele societatii pe actiuni.

II. Valorile mobiliare ale societatii pe actiuni

Valorile mibiliare ale socitatii pe actiuni reprezinta obligatiunile, actiunile, care pot fi
emise conform legii privind piata de capital, plasate in asa fel ca sa aduca beneficii
patrimoniului societatii, pot fi puse in circulatie, cit si anulate.

Valorile mobiliare ale oricarei societati pe actiuni se inregistreaza in mod obligatoriu

in Registrul de Stat al valorilor mobiliare, tinut de catre Comisia Nationala a Pietei
Financiare.

Societatea are dreptul de a plasa numai valori mobiliare nominative, conform art.11 al
Legii nr.1134.

Conform modului de circulare si efctuare a tranzactiilor stabilit de Comisia Nationala

a Pietei Financiare se permite de a le pune in circulatie doar pe piata reglementata in
cazul cind se efectueaza tranzactii de vinzare-cumparare in volum de 1% sau mai
mult din totalul valorilor mobiliare emise de o singura clasa.

Actiunile socitatilor pe actiunin, conform art.12 al Legii nr.1134 reprezinta acele

bunuri documente care permit detinatorului acestora de a participa la conducerea
societatii, a primi dividende, cit si o parte din bunurile societatii la lichidarea acesteia.

Actiunile se inregistreaza in mod obligatoriu, conform Legii.

43
Toate actiunile au valoare nominala egala, care se aproba de catre Adunarea Generala
sau cea constitutiva si care reflecta partea de capital social ce revine unei actiuni.

Din actiunile nominative sunt actiunile aflate in circulatie si actiunile de tezaur.

Actiunile de tezaur sunt actiunile plasate ale societatii care sunt achizitionate sau
rascumparate de la actionarul societatii. Ele sunt excluse din circulatie si formeaza
capitalul retras al societatii. Comparativ cu actiunile aflate in circulatie, ele nu
constituie capital propriu al societatii pe actiuni, nu dau dreptul la vot actionarilor, la
primirea dividendelor sau la primirea unei cote-pri a societatiinpe actiunininnproces
de lichidare. Din acest motiv, actiunile de tezaur care au fost achiziionate sau
rscumprate pentru a reduce capitalul social se anuleaz dup producerea
modificrilor respective in Registrul de Stat al Valorilor Mobiliare si in statutul
societatii.

Valoarea actiunilor de tezaur nu poate depi 10% din valoarea capitalului social al
societatii.

La art.14 al Legii nr.1134 se indica actiunile ordinare si prefereniale care reprezint:

Aciunea prefereniala reprezint drepturi privilegiate pentru proprietar fata de

proprietarul aciunii ordinare in ce privete primirea dividendelor si volumul acestora,
cit si la repartizarea bunurilor in cazul lichidrii societatiinpe actiuni;

Aciunea ordinara da dreptul la vot actionarului, cota-parte din dividende si o parte

din bunuri la lichidare, dar numai dup ce au fost satisfcute creanele deintorilor de
actiuni prefereniale. Cota-parte de actiuni prefereniale din capitalul societatii pe
actiuni nu poate fi mai mare de 25%.

Obligaiunile reprezint si ele valori mobiliare pe ling actiuni, care sunt nite titluri
de mprumut ce dovedete dreptul deintorului obligaiunii de a primi de la emitentul
acesteia valoarea ei nominal, cit si dividendele, conform indicilor stabilii la
emiterea obligaiunilor.

Deintorii de obligaiuni au calitate de creditori ai societatii. Din aceasta cauza ei au

dreptul preferenial fata de detinatorii de actiuni (acionari) la repartizarea profiturilor
societatii.

44
III. Drepturile si obligaiile actionarilor

Orice persoana fizica sau juridic are dreptul, in limitele legii, de a deveni acionar in
cadrul uneia sau mai multor societi pe actiuni, deinnd una sau mai multe actiuni
ale societatii, dar o singura aciune poate sa aparin ctorva persoane.

In acest caz, ele vor delega un reprezentant pentru a-i reprezenta in cadrul societatii.

Acionarii rspund in limita valorii aciunilor pe care le dein.

Autoritile publice pot deveni acionari numai in cazurile prevzute de legislaie.

Conform art.25-28 al Legii cu privire la societile pe actiuni, acionarul are

urmtoarele drepturi de citit din lege.

Conform art.29 are un sir de obligaii.

45
Societile cooperative. Cooperativa de producie si cooperativa
de ntreprinztor
Conform Legii nr.845 din 03.01.1992, cu modificrile ulterioare, privind
antreprenoriatul si ntreprinderile, cooperativa de producie reprezint o ntreprindere
care este nfiinat de ctre cel puin cinci persoane, pentru a desfura n comun o
activitate de producere sau alte activiti economice concomitent, baznd-se att pe
munca personal a membrilor cooperativei, ct i pe cooperarea cotelor de
participaiune la capitalul social al ntreprinderii date.

Cooperativa de producie este o ntreprindere ce ine de dreptul privat, cu scop

lucrativ, inclusiv i dreptul comercial, ce are un scop comercial.

n calitate de fondatori ai cooperativei de producie pot fi persoane fizice sau juridice

care practic activitate de ntreprinztor i se coopereaz pentru obinerea unor
profituri mai valoroase.

n calitate de cooperativ de producie pot fi i ntreprinderile de arend,

ntreprinderile de stat i municipale.

Membrii ntreprinderilor de arend, aa-numitele cooperative agricole, de

ntreprinztor, de prestri servicii pot fi acele persoane, la baza ocupaiei crora st
producerea produselor agricole n gospodriile personale auxiliare.

Cooperativele de producie au statut de ntreprinztor, de persoan juridic, care

poart rspundere pentru obligaiile sale cu patrimoniul ntreprinderii. Fiecare
membru al cooperativei rspunde n limita participaiunii sale, iar dac patrimoniul
ntreprinderii este insuficient, atunci, conform prevederilor statutare i legale,
membrii cooperativei poart rspundere i cu patrimoniul personal, adic patrimoniul
din afara participaiunii.

nfiinarea ntreprinderii are loc conform prevederilor legale si la art.18, al.(3) al

Legii nr.845 este indicat c particularitile nfiinrii, nregistrrii, funcionrii,
ncetrii activitii att a cooperativelor, ct i a asociailor lor se reglementeaz
conform legislaiei privind cooperativa de producie i cooperativele de
ntreprinztor, de Codul civil i de statutele organizaiilor menionate. Pe lng
acestea, reglementarea activitii de intreprinztor are loc i n baza Legii nr.160 din
22.07.2011 privind reglementarea prin autorizare a activitii de ntreprinztor.

46
Varietile cooperativelor de productie

ntreprinderea de arend reprezint ntreprinderea sau unitatea care este fondat de

ctre membrii colectivelor ntreprinderilor de stat sau municipale, ct i a
subdiviziunilor lor structurale care au fost reorganizate cu scopul de a desfura
activitatea de antreprenor sub aceeai denumire de firm, n baza bunurilor statului
luate n arend n baz de contract.

ntreprinderile de arend, ca form organizatoric, sunt persoane juridice care poart

rspundere cu patrimoniul personal.

Membrii ntreprinderilor de arend poarta rspundere solidara in msura

participaiunilor fiecruia.

Particularitile funcionrii ntreprinderii de arend sunt reglementate de ctre Legea

cu privire la arend, legislaia civil (Codul civil), de ctre Legea nr.845, Legea
nr.160 i statutul ntreprinderii de arend aparte.

47
Intreprinderea de stat si intreprinderea municipala
Patrimoniul ntreprinderii de stat se formeaz odat cu nfiinarea acesteia, fiind
dotat cu bunuri de ctre Guvern sau de ctre organul administraiei de stat abilitat
(dotarea se face din bugetul de stat).

n calitate de ntreprindere de stat i/sau municipal poate fi orice persoan juridic

care poart rspundere pentru obligaiile acesteia n valoarea participaiunilor sale.
Autoritile administraiei publice, indiferent de rang, nu poart rspundere pentru
obligaiile ntreprinderii de stat i municipale, i invers.

nfiinarea, funcionarea i ncetarea activitii ntreprinderilor de stat i municipale

au loc n baza legislaiei civile, legislaiei cu privire la funcionarea ntreprinderilor i
a statutului personal.

Orice ntreprindere poate avea filiale si reprezentane, care conform art.21 al Legii
nr.845 funcioneaz in modul urmtor:

n calitate de filiale se consider orice subdiviziune separat a ntreprinderii care este

situat aparte, n aceeai localitate sau n alta, chiar i peste hotarele rii, dac este
prevzut n statut i este n concordan cu legislaia intern i extern a statului.

n cadrul filialelor se exercit unele atribuii ale ntreprinderilor.

Reprezentanele reprezint subdiviziunile situate aparte de ntreprindere ca i n cazul

filialelor, dar care au menirea de a reprezenta interesele ntreprinderii, de a ncheia n
numele acesteia acte juridice, ct i a nfptui alte aciuni, conform legii sau
statutului. Dac la momentul constituirii ntreprinderii sunt preconizate filiale i
reprezentane, ele se indic in statutul acesteia din start, iar dac acestea se nfiineaz
pe parcursul activitii, atunci ele se indic la momentul nfiinrii, fcndu-se n
statut schimbrile de rigoare.

Filialele si reprezentanele nu sunt persoane juridice aparte, bugetul lor se afl la

bilanul ntreprinderii, ns orice filial i reprezentan este condus de o persoan
numit n calitate de ef, care activeaz n baza mandatului eliberat de ctre
administraia ntreprinderii.

Deoarece fiecare filial poate fi i este situat aparte din punct de vedere geografic, ea
duce o eviden si contabilitate proprie, bilan contabil propriu, ns att veniturile i
profiturile, ct i obligaiile fiind unice pentru toat ntreprinderea.

48
Filialele i reprezentanele ntreprinderilor statelor strine care activeaz pe teritoriul
RM i desfoar activitatea in conformitate cu legislaia RM si a Regulamentelor
ntreprinderii fondator.

n Nomenclatorul fiecrei reprezentane sau filiale trebuie s se indice cuvntul filial

sau reprezentan, lng denumirea de firm a ntreprinderii mame.

II. Uniunile de ntreprinderi

ntreprinderile au dreptul de a nfiina diferite societi pentru o conlucrare mai

avantajoas n ce privete favorizarea i avantajarea condiiilor de munc, aprarea
intereselor de producie i altele, sub form de uniuni, asociaii, concerne, care sunt
organizaii necomerciale, deoarece dac societile formate n aa mod doresc s
obin careva avantaje economice, ele se reorganizeaz n societi economice,
profitabil, adic care i dorete s obin careva beneficii economice. Orice
societate format n aa fel trebuie s aib un statut, o denumire proprie, adic
conform art.22, al.(3) al Legii nr.845, s corespund cerinelor indicate n lege.
Patrimoniul unei asemenea societi trebuie s fie separat de patrimoniul fondatorilor.

Concernul este aceeai uniune de ntreprinderi care este fondat de cteva

ntreprinderi i care poart rspundere aparte de activitatea de ntreprinztor a
fondatorilor a uniunilor ca i n cazul societilor de ntreprinderi.

Conform art.171 CC care face parte din seciunea a treia a capitolului II, cu privire la
persoana juridic, i anume, privind cooperativele, putem spune ca cooperativa
reprezint o societate fondata benevol de persoane fizice i juridice pe principii
corporative, n scopul favorizrii intereselor economice ale acesteia, ct i ale altor
interese legale (vezi seciunea a doua cooperativele).

n calitate de fondatori membri ai cooperativei, diferit de persoanele fizice i juridice

care practica activitate de ntreprinztor, pot fi i persoane fizice de la vrsta de 16 ani
art.20, al.(3) CC.

III. nregistrarea si renregistrarea ntreprinderilor

Fiecare ntreprinztor este obligat sa nregistreze ntreprinderea, filialele i

reprezentanele acesteia, care au fost nfiinate pe teritoriul RM pn la nceperea
activitii economice de ctre acestea, conform legislaiei n vigoare, conform Legii
nr.1265-XIV din data de 05.10.2000 cu privire la nregistrarea de stat a
ntreprinderilor i organizaiilor.

49
ntreprinderea se inregistreaza la Camera nregistrrii de Stat a Ministerului
Dezvoltrii Informaionale si in mod obligatoriu la organul fiscal unde i se atribuie
codul fiscal conform legislaiei in vigoare.

Actele necesare pentru nregistrare sunt specificate la art.11 al Legii nr.1265-XIV.

La renregistrarea ntreprinderii, n cazul reorganizrii, cu excepia societilor pe

aciuni se ncaseaz taxa de timbru stabilit din diferena ntreprinderilor reorganizate
si ntreprinderii nou-formate (capitalul social).

n termen de 15 zile, Camera nregistrrii de Stat informeaz APL-urile, organul

fiscal, organul de statistic, organul de asigurri sociale, serviciul de stat i de arhiv,
prezentndu-le fiecruia cte o copie de pe hotrrea nregistrrii ntreprinderii, iar
dac ntreprinderea nregistrat deine n capitalul su social o cot parte statul, atunci
Camera nregistrrii de Stat este obligat sa transmit o copie privind nregistrarea n
cauza i organului central de specialitate respectiv.

Reorganizarea i lichidarea ntreprinderilor are loc n baza legislaiei civile i a Legii

nr.845.

50