CAP II: PRODUCEREA ENERGIEI DIN SURSE

CONVENTIONALE DE ENERGIE

Combustibili chimici date generale privind caracteristici, tipuri si

resurse

In prezent, cele mai importante surse conventionale de energie pentru

omenire au ramas inca combustibilii fosili : carbuni, petrol si gaze naturale.
Lemnul, care a fost multa vreme cel mai important combustibil si-a pierdut
importanta energetic servind ca sursa de caldura mai ales in tarile slab
dezvoltate sau in curs de dezvoltare.
Spre deosebire de lemn care se regenereaza din CO2 inchizand ciclul,
cu mentinerea stationara a concentratiei de CO2, combustibilii fosili aduc un
aport suplimentar de CO2, deteriorand starea stationara la care a ajuns
continutul de CO2 n atmosfera. Pe termen lung, se estimeaza o crestere in
continuare a continutului de CO2 in atmosfera la valori ingrijoratoare, ca
urmare a emisiilor industriale potentate de fenomene naturale precum:
- Efectul de sera
- Degradarea stratului de ozon
- Ploile acide
Reducerea acestei cresteri se poate realiza prin eficientizarea
proceselor si operatiilor energetice n orice sector de activitate, respectiv prin
economie de energie. Poluarea chimica a CO2 este generata de toti
combustibilii fosili, solizi (carbune), lichizi (pacura, benzina si motorina),
gazosi (gaz metan si gaze naturale), in special in procese de ardere in scopul
producerii de energie termica (caldura) si respectiv lucru mecanic.

COMBUSTIBILI FOSILI PUTERE CALORICA

In activitatile socio-economice si umane, combustibilii sunt folositi

pentru producerea de energie termica, ca urmare a proceselor de ardere, iar
de cateva secole asigura si lucrul mecanic necesar activitatilor umane. In
biosfera, reactiile de ardere au o importanta deosebita si o raspandire
depasita numai de fotosinteza clorofiliala.
Se considera faptul ca unii combustibili pot fi utilizati ca atare in starea
lor naturala (in general carbunii si gazele naturale), iar altii numai dupa
prelucrarea lor prealabila (pacura, motorina, gaze artificiale).
In general, un combustibil se considera ca este compus dintr-o parte
combustibila (organica), o parte necombustibila si umiditate. Partea
combustibila, cea care arde efectiv, este constituita din compusi orgnici care
contn elemente cum ar fi carbon, hidrogen, azot si sulf, iar partea
necombustibila este constituita din substantele minerale stabile n procesul
de ardere. Alti componenti combustibili mai sunt monoxidul de carbon,
metanul, respectiv resturi nearse de combustibili fosili. Umiditatea
combustibilului este un component care departajeaza 2 tipuri de puteri
calorice ale unui combustibil (puterea calorica superioara si puterea calorica
inferioara).
Puterea calorica este definita ca entalpa de ardere a unitatii de masa
(in cazul combustibilior solizi), sau de volum (in cazul combustibililor gazosi).
Apa rezultata in timpul arderii poate fi sub forma lichida (de exemplu in cazul
arderilor biologice), sau sub forma gazoasa, de vapori, in procese de ardere
artificiala a combustibililor fosili. Acest lucru permite definirea a 2 tipuri de
puteri calorice:
- Puterea calorica superioara (Qs) in care apa rezultata este n frma
lichida
- Puterea calorica inferioara (Qi) in care apa rezultata este in stare
gazoasa
Cu cat un combustibil va contine mai multa umiditate, sau este mai
bogat in hidrogen, cu atat va exista o diferenta mai mare in tre Qs si Qi.
Formulele generale care definesc puterea calorica in cazul apei IN
STARE GAZOASA corespunde ecuatiei 1 pentru combustibili solizi
caracterizata prin M masa moleculara, respectiv a combustibililor gazosi in
conformitate cu ecuatia 2.

Hard
Qi = 1000 ( KJ / kg ) ( 1
M

Hard
Qi = 1000 ( KJ / m3 ) ( 2
22.14

Puterea calorica reprezinta un indicator privind calitatea

combustibilului sub raportul capacitatii de depozitare si transport a energiei,
furnizand informatii asupra energiei dezvoltate in timpul arderii
combustibilului in focar, sau a densitatii de energie realizata in instalatia de
ardere.
Eficienta arderii, respectiv cantitatea de energie generata depinde in
mare masura si de aerul necesar desfasurarii procesului, respectiv de
conditiile de ardere. Cateva date sintetizatoare privind puterile calorice
inferioare si superioare, respectiv puterea calorica efectiva sunt prezentate
ni tabelul de mai jos.
 Qefectiva
Combustib
Nr.crt Qs Qs MJ//m3 gaze
il
arse
MJ/l MJ/l MJ/m MJ/m3
3
CO
H2 10.1 12.6 12.62 4.36
Metan, CH4 2
Propan 142.9 12.7 10.79 3.73
1. Combustibili Acetilena 2 5
gazosi 55.51 35.7 35.79 3.39
2
49.99 98.3 90.47 3.55
3
49.91 57.9 56.02 4.96
8
Benzina 46.02 30.7 = 0.71 3.59
2. Combustibili Motorina 45.61 7 = 0.88 3.46
lichizi 1 37.8 3.42
2 3.66
Grafit 32.79 3.59
Antracit 33.61 3.74
3. Combustibili
Huila 36.5 3.63
solizi
Lignt 26.87
lemn 18.11
Se observa intre comb gazosi cea mai mare putere calorica are
hidrogenul, urmat de metan, propan, in cazul exprimarii acesteia ni MJ/kg. In
cazul combustibililor lichizi, valori mai mari prezinta benzina comparativ cu
motorina, iar in cazul combustibililor solizi, valorile cele mai mari le au
carbunii superiori reprezentati prin huila. Din punct de vedere al puterii
calorice efectve, valorile efective pentru propan, benzina, carbune superior,
sunt comparabile.

REZERVE DE COMBUSTIBILI DIN ROMANIA SI MEDIUL

Carbunii fosili fac parte din categoria celor mai vechi combustibili
cunoscuti de omenire. Carbunii au fost folositi de-a lungul timpului la
producere de energie in industria metalurgica, in industrii mici si mijlocii,
pentru consum gospodaresc. Carbunii reprezinta circa 25% din totalul de
rezerve energetice ale Romaniei.
Productia de carbune a cunoscut variatii semnificative de-a lungul
timpului, fiind estimata in 1993 la 38,4 Mt (34.3 Mt lignit si 4.1 Mt carbune
superior), iar la nivelul anului 2000 de 48.4 Mt (43,6 Mt lignit si 4,8 Mt huila),
urmand descresteri pana in prezent cu o rata relativ constanta anual de
2,4%.
Din punct de vedere calitativ, resursele de carbune indigene sunt in
general slabe. Pana in anul 1989, politica in ceea ce priveste productia de
carbune era directionata spre folosirea majoritara a resurselor interne pentru
rezolvarea problemelor de consum intern si dezvoltare economica. De aceea,
toate resursele nationale posibile au fost folosite pentru cresterea productiei
economice si dezvoltare economica.
Dupa revolutie se constata o scadere a productiei de carbune si
stoparea exportului. Rezerve de carbune se gasesc majoritar in partea sudica
a tarii, in zona Olteniei, Petrosani si Banat (in special rezerve de lignit), in
Moldova zona Bacaului (carbune brut brun) si in Transilvania zona Crisana si
Cluj (carbune brut brun). Localizarea si proncipalele caracteristici ale
zacamintelor de carbuni sunt sintetizate in tabelul de mai jos,
Localizare Putere calorica, Cenusa, Umiditate, Continut de
MJ/kg % % sulf, %
Lignit
Rosia Jilt 6.78 40 43 1.2
Rovinari 6.8 43 43 0.9
Motru 6.7 49 40 1.1
Voievozi 7.2850 32 36 2.3
II. Huila
Valea 25.12 48 11 2.5
Jiului
Calitatea zacamintelor de carbune este redusa, lignitul contine intre 1-
2% sulf si un continut ridicat de umiditate si cenusa. Rezervele de carbune
sunt estimate a fi suficiente pentru 80-90 ani. Costurile de exploatare sunt
din ce in ce mai mari, echipamentele si conditiile de exploatare sunt din ce in
ce mai precare si depasite. Rezervele de carbune bituminos (sisturi
bituminoase) au fost descoperite in Banat.
Circa 60% din productia de lignit si huila provine din mine de suprafata,
echipate cu excavatoare, benzi transportoare (19 mine), 15% provine din
mine de suprafata in care se lucreaza cu tarnacoape si lopeti (34 mine),
restul, 25% provine dn mine de adancime (64 mine, adancimi mai mici de
100 m, majoritar 35-40 m), care sunt si cele mai vechi. Se lucreaza continuu
cu echipamentele de lucru circa 2000 h/an. Activitatea de extractie a
zacamintelor de carbune este orgnizata in 2 mari administratii autonome si
anume:
- Cea a lignitului care are in vedere responsabilitati in ceea ce priveste
extractia lignitului si carbunelui brun, cu sediul in Targu Jiu si zone
administrate din bazinul Gorj (regiunea Olteniei 70%), bazin central (15%
zona Berbesti) si bazinul Ploiestiului (15%).
- Cea a huilei care isi are sediul in Petrosani si administreaza zona Valea
Jiului in ceea ce priveste activitatea din minele de carbune superior (huila,
antracit) si cateva depozite mici de lignit.
Retelele de transport ale lignitului si ale huilei sunt lungi si complexe.
Echipamentele si materialele folosite sunt vechi, de calitate
necorespunzatoare, lucru care limiteaza folosirea si siguranta in exploatare,
lucru evidentiat in special in pretul ridicat de cost al kg sau tonei de carbune
(65-70% revine costului pentru materiale, transport, electricitate, asigurare
conditii de lucru).
Se observa necesitatea modernizarii activitatilor de extractie miniera,
respectriv de asigurare constanta a unor productii de lignit de circa 400
Mt/an/pers, respectiv 175 t/an/pers pentru huila. Impactul activitatilor de
extractie carbonifera este in general negativ. Carbunele brut este transferat
in unitati de prelucrare care contin in mod obligatoriu o faza de spalare
carbune.
Principala piata de desfacere a carbunelui este producerea energiei
(60%), iar in cazul huilei piata de desfacere este reprezentata si de
metalurgie si consum gospodaresc.

IMPACTUL PRODUCTIEI CARBONIFERE ASUPRA MEDIULUI -

EXAMEN
Productia carbonifera in general are impact negativ asupra mediului,
cu generare de daune si costuri suplimentare de protectie a mediului.
Acestea, pot fi grupate dupa cum urmeaza:
1. Scoaterea din circuitul agricol, forestier, a unor suprafete de pamant,
de catre exploatarile carbonifere, fie de adancime, fie la suprafata, in
cariera.
2. Pericole de surpari efecte produse de exploatarile in subteran.
3. Acidifierea si eroziunea solului efecte ale mineritului in adancime
4. Pericolul de foc sau autoaprindere
5. Irosirea pamantului scos din puturi sau exploatari de suprafata
6. Degradarea peisajului