Am incercat sa nu te pun in randuri

Ai crescut in mine.Aveam senzatia ca ma sufoc dupa fiecare data cand te

vedeam,ramaneam fara aer iar asta fiindca luam mult intr un timp scurt.Mult din gesturi
si cuvinte.Mult din felultau de a fi,din omul din tine.
Am plans din cauza ta.Acasa,in statie,in autobus,la Andreea,aproape si in cafenea.De
fapt am plans din cauza ma,tu ai fost motivul.Cauza si reactive.Preferam sa fiu trista si
mizerabila fara tine decat fericita cu altcineva iar asta ma consuma din interior.
Cred ca am ajuns in punctual in care nu mai ai ce consuma.Mi ai epuizat
ganduri,lacrimi,zambete,priviri,ore,sticle de tedi,e uri si playlist uri.Mi ai dat si empatia
peste cap
Inca incerc sa mi dau seama daca sunt informatii sau regrete.Probabil ambele.Poate
ca a admite inseamna a renunta.Trebuia sa admit acum mult timp.Sa admit si sa te
instiintez.M am confesat pentru mine,pentru tine si pentru ce a mai ramas intreg.Iar daca
eu am preferat sa fiu trista fara tine,sa ma hranesc din absenta ta nu inseamna ca tu ai ales
acelasi lucru.Tu ai als fericirea,ceva ce orice om sanatos si neconsumat ar face iar eu nu t
pot opri,nu vreau s afac asta si nu am puterea necesara.
Altcineva creste in tine,prinde radacini.Empatia mi functioneaza pentru tine inca,asa
data peste cap cum e si nu stiu daca e bine fiindca obisnuiam sa fiu trista din cauza ta,nu
fericita.Am admis.Am confesat.M ai consumat.Ai fost un om frumos

Am incercat sa nu te pun in ganduri