2.

Contabilitatea actiunilor detinute la entitatile afiliate

Actiunile detinute la entitatile afiliate repre-zinta drepturile sub forma de actiuni sau alte
titluri de valoare detinute pe termen lung in capitalul altor entitati, care asigura entitatii
detinatoare exercitarea unui control sau a unei influente semnificative, respectiv realizarea unui
profit.

Observatii:
1. Controlul reprezinta capacitatea de a conduce politicile financiare si operationale ale unei
entitati pentru a obtine beneficii din activitatea ei. Se poate aprecia ca exista control atunci cand
o entitate, denumita societatea-mama, detine peste 50% din capitalul altei entitati denumita
filiala.

2. Societatea-mama formeaza impreuna cu filialele ei un grup de entitati.

3. O societate-mama trebuie sa intocmeasca situatii financiare anuale consolidate daca aceasta

face parte dintr-un grup de societati si indeplineste una din urmatoarele conditii:

a) detine majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor intr-o alta societate
denumita filiala;
b) este actionar sau asociat al unei societati si majoritatea membrilor organelor de administratie,
conducere si de supraveghere ale societatii in cauza (filiala) care au indeplinit aceste functii in
cursul exercitiului financiar, in cursul exercitiului financiar precedent si pana in momentul
intocmirii situatiilor financiare anuale consolidate, au fost numiti doar ca rezultat al exercitarii
drepturilor lor de vot;

c) este actionar sau asociat al unei societati si detine singur controlul asupra majoritatii
drepturilor de vot ale actionarilor sau asociatilor societatii, ca urmare a unui acord cu alti
actionari sau asociati;

d) este actionar sau asociat si are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra filialei, in
temeiul unui contract incheiat cu societatea in cauza sau al unei clauze din actul constitutiv sau
statut, daca legislatia aplicabila filialei permite astfel de contracte sau clauze;

e) societatea-mama detine puterea de a exercita sau exercita efectiv o influenta dominanta sau
control asupra unei filiale;

f) este actionar sau asociat si are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor
de administratie, conducere sau de supraveghere ale filialei; sau

g) societatea-mama si filiala sunt conduse pe o baza unificata de catre societatea-mama.

1. Preurile de transfer i principalele implicaii fiscale generate de aplicarea principiului
preului de pia asupra contribuabililor

n conformitate cu prevederile Codului fiscal, dou ntreprinderi sunt pri afiliate dac:

(i) Una dintre ele deine, n mod direct sau indirect, inclusiv deinerile persoanelor afiliate,
minimum 25% din valoarea/numrul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la
cealalt ntreprindere; sau

(ii) O persoan ter deine, n mod direct sau indirect, inclusiv deinerile persoanelor
afiliate, minimum 25% din valoarea/numrul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot
att la prima ntreprindere, ct i la a doua.

Ca regul general, potrivit legislaiei valabile n acest moment, tranzaciile ntre prile
afiliate trebuie efectuate la preul de pia. n caz contrar, autoritile fiscale sunt ndreptite
s ajusteze suma veniturilor sau a cheltuielilor persoanelor juridice romne, dup cum este
necesar, pentru a reflecta preul de pia al bunurilor sau al serviciilor furnizate n cadrul
tranzaciilor. n plus, pot fi evaluate i obligaii suplimentare privind impozitul pe profit,
precum i penaliti pentru plata cu ntrziere. 1

Preturile de transfer

Preul de transfer este preul la care o persoan (fizic sau juridic) transfer
bunuri corporale i necorporale (de exemplu, know-how, mrci comerciale) -
i servicii ctre o persoan afiliat. Tranzaciile ntre persoane afiliate trebuie
s fie rea

Cea mai importanta problema in ceea ce priveste controlul companiilor multinationale si a

stabilirii marjei de profit ce trebuie alocata activitatii desfasurate in diferite tari o reprezinta
problematica preturilor de transfer.

Atunci cand companii independente intra in relatii de afaceri unele cu altele, conditiile
relatiilor lor comerciale si financiare (ex. pretul bunurilor transferate sau al serviciilor prestate si
conditiile transferului sau prestarii) sunt in mod obisnuit determinate de fortele pietei. Atunci cand
companii afiliate intra in relatii de afaceri, relatiile lor comerciale si financiare pot sa nu fie afectate
direct de fortele pietei externe in acelasi fel, desi companiile afiliate incearca adesea sa copieze
dinamica fortelor pietei in afacerile lor.

Administratiile fiscale nu trebuie sa presupuna in mod automat ca toate companiile afiliate

incearca sa manipuleze profiturile. Este posibil sa existe o dificultate reala in determinarea exacta a
pretului de piata in absenta fortelor pietei sau cand se adopta o anumita strategie comerciala.

1 http://www.capital.ro/preturile-de-transfer-si-implicatiile-fiscale-.html
 Este important de retinut ca necesitatea de a face o ajustare ia nastere indiferent de orice
obligatie contractuala asumata de parti de a plati un anumit pret, si fara nici o legatura cu intentia
partilor de a minimiza sau a eluda impozitele. Judecarea preturilor de transfer nu trebuie

Standardul international folosit in scopuri fiscale pentru preturile de transfer

este principiul lungimii de brat,

4.1. Principiul lungimii de brat

Principiul lungimii de brat este standardul international de preturi de transfer

pentru a fi folosit in scopuri fiscale de catre companiile multinationale si de
administratiile fiscale.

Atunci cand transferul prin preturi nu reflecta fortele pietei si principiul lungimii de brat,
obligatiile fiscale ale companiilor afiliate si veniturile fiscale ale tarii gazda ar putea fi
distorsionate.

Principala modalitate de ajustare a preturilor de transfer este principiul

lungimii de brat. Acesta presupune ca atunci cand conditiile stabilite intre
intreprinderi asociate din punct de vedere comercial sau financiar difera de
conditiile catre s-ar fi stabilit in mod normal intre intreprinderi independente exista
posibilitatea ca profiturile obtinute astfel de o societate sa fie incluse in profiturile
celeilalte societati si taxate.

Pe scurt, putem sintetiza procesul de determinare a preturilor de transfer in functie de

metoda utilizata astfel: metoda compararii preturilor compara preturile practicate in cadrul unor
tranzactii similare, metoda cost plus compara marje brute de profit realizate peste costuri
iar metoda pretului de revanzare compara marje brute din vanzari. Metoda marjei nete compara
marjele nete de profit obtinute de societatea multinationala cu marjele nete de profit obtinute de
persoane independente din activitati similare, in timp ce metoda impartirii profitului porneste de
la profitul agregat obtinut de persoanele afiliate in urma tranzactiilor desfasurate si imparte acest
profit intre participanti in functie de contributia fiecaruia.
 In plus fata de cele 5 metode stipulate de legislatia domestica mentionate mai sus, Ghidul
OECD permite aplicarea/utilizarea si a altor metode , cu conditia ca preturile de transfer astfel
stabilite sa respecte principiul valorii de piata iar contribuabilul sa justifice printr-o documentatie
necesitatea alegerii respectivei metode

Dosarul preurilor de transfer

Dosarul preurilor de transfer trebuie ntocmit de ctre contribuabilii care

desfoar tranzacii cu societi afiliate i prezentat organelor fiscale la solicitarea
acestora, care va fi formulat n scris pe parcursul desfurrii inspeciei fiscale
generale sau pariale.2

Potrivit
Ordinului Ministrului de Economie si Finante nr. 222/2008
, dosarulpreturilor de transfer trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii

2 http://www.taxhouse.ro/img/file/Preturile%20de%20transfer_impactul%20noilor
%20reglementari.pdf