Politica de cruciada a voievozilor romani in sec.

XIV-XVI

In secolul XIV voievodul care a adus o politica de cruciada este

Mircea cel Batran

La sfarsitul secolului al XIV-lea, turcii au ajuns la Dunare,

amenintand Tarile Romane si chiar intreaga Europa. Puterile
europene au reactionat, declansand cruciadele tarzii, pentru a-i
respinge pe otomani din partea centrala a continentului.

Fiind primii amenintati de pericolul otoman, domnitorii romani

s-au integrat efortului comun al puterilor crestine, care i-au
luat in calcul in proiectele de cruciada.

Primul domn care a adus o politica de cruciada a fost Mircea cel

Batran (1386-1418). La inceputul domniei el a incheiat o alianta
cu Polonia pentru a preveni o actiune ostila din partea
Ungariei.

Mircea cel Batran s-a aliat cu regele Ungariei, Sigismund de

Luxemburg, alianta indreptata impotriva turcilor.

La Rovine turcii au suferit o grea infrangere, fiind nevoiti sa se

retraga.

Victoria de la Rovine a incurajat Ungaria si statele occidentale

sa organizeze o noua cruciada antio-tomana in 1396. De
aceasta data insa, turcii obtin victoria, la Nicopole, si isi
consolideaza stapanirea in Peninsula Balcanica .

Alt voievod este Iancu de Hunedoara (1441-1456)

Iancu de Hunedoara a fost principalul organizator al rezistentei

antiotomane.

A fost posibila coalizarea tuturor fortelor din zona, iar Iancu

era considerat omul potrivit pentru a indeplini acest obiectiv
indraznet.
In 1441,el incepe campaniile pentru alungarea turcilor de la
hotarele tarii sale, invingand pe beiul Semendria in Serbia.

Trece apoi in Tara Romaneasca si instaleaza un domn fidel,

favorabil unei campanii antiotomane.

Ulterior, in septembrie 1442, obtine o noua victorie, pe raul

Ialomita.

Iancu incepe organizarea unei cruciade cu scopul de a-i alunga

definitiv pe otomani din Eropa.

In ciuda unei forte militare adecvate, in campania cea lunga

(1443-1444) au fost cucerite orasele Nis si Sofia, dar venirea
iernii determinand retragerea cruciatilor. Este obtinuta o pace
avantajoasa, semnata la Seghedin.

In 1446, Iancu este numit guvernator al Regatului Ungariei,

demnitate pe care o va exercita pana in 1452. In anul urmator
va primi titlul de capitan suprem al armatei regale.

O noua incercare de a-i alunga pe turci esueaza la Kossovopolje

(Campia Mierlei) in 1448, cand Iancu este infrant.

Iancu nu abandoneaza lupta si, la Belgrad, in 1456, obtine o

stralucita victorie impotriva lui Mahomed al II-lea, cuceritorul
Constantinopolului. La vestea acestei mari victorii, papa a
trimis o scrisoare in care l-a numit pe Iancu atletul cel mai
puternic -unic-al lui Christos.

Urmatorul voievod este Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476)

Dupa moartea lui Iancu de Hunedoara, rolul de aparator al

crestinitatii la Dunarea de Jos a fost asumat de Vlad Tepes,
domnul Tarii Romanesti.

In iarna anului 1461-1462, Vlad Tepes a facut o incursiune

fulgeratoare pe malul drept al Dunarii, distrugand dispozitivul
militar din zona.

Reactia turcilor a fost imediata.

Campania initiala de Sultan s-a incheiat cu inscaunarea lui
Radu cel Frumos, sprijinit de o parte dintre boieri, care il
abandoneaza pe Vlad Tepes. Sperand sa obtina ajutor de la
Matia Corvin, acesta se retrage in Transilvania, dar cade si aici
prada unui complot.

De abia in 1476, Vlad Tepes este eliberat la cererea lui Stefan

cel Mare si reinscaunat pentru a continua lupta antiotomana.
Un ultim complot boieresc avea sa-l scoata definitiv din scena
cateva luni mai tarziu, prin uciderea sa.

In anul 1457 isi incepe politica de cruciada Stefan cel Mare

Interesati de bogatele resurse ale Tarilor Romane si dornici de

asi asigura puncte de sprijin al actiunii lor (gurile Dunarii si
cetatile din zona: Chilia si Cetatea Alba), turcii au vizat si
obtinerea suzeranitatii asupra Moldovei. Lor li se opuneau
Polonia si Ungaria, puteri catolice cu interese speciale in
aceasta regiune.

Stefan cel Mare, domnul Moldovei, a reusit sa mentina

echilibrul si sa asigure tarii sale o existenta politica
antiotomana. Obiectivele politicii externe duse de Stefan cel
Mare urmareau inchegarea unui sistem de relatii capabile sa
mentina integritatea si neatarnarea Moldovei.

La inceput, Stefan a acceptat suzeranitatea regelui Poloniei,

Cazimir al IV-lea, pentru a-l elimina pe Petru Aron, domnul care
inchinase tara turcilor in 1456.

Al doilea obiectiv al politicii externe a lui Stefan a fost

inlaturarea suzeranitatii otomane.

Stefan a inchinat astfel un sistem de aliatie cu Venetia si,

nelimitandu-se doar la spatiul crestin, cu statul turcmen din
Asia Centrala.
Intelegand necesitatea luptei unite impotriva turcilor, Matia
Corvin incheie un tratat de alianta cu Stefan cel Mare in iunie
1475.

Situatia dificila a imperiului Otoman nu a fost insa explodata.

Mai mult, Venetia, Ungaria si apoi Polonia incheie pace cu
turcii. Ulterior, Stefan va fi nevoit sa faca acelasi lucru.

Ultimul voievod al sec. XVI este Mihai Viteazul

La sfarsitul sec. al XVI-lea in Europa se forma o noua coalite

antiotomana, Liga Sfanta, la invitata papei Clement al VIII-lea.

Pentru domnii Tarilor Romane se ivea astfel o ocazie de actiona

in vederea indepartarii jugului otoman. Aron Voda, domnul
Moldovei, raspunsese deja afirmativ, iar Mihai Viteazul, domnul
Tarii Romanesti, ocolit la inceput de solii ligii, adera din proprie
initiativa.

Domnul Tarii Romanestii incepe rascoala antiotomana in

noembrie 1594. In luna urmatoare, ajutat de trupe din Moldova
si Transilvania, Mihai Viteazul cucereste cetatile de pe linia
Dunarii, cu exceptia Giurgiului.

Pericolul otoman se mentinea si Mihai a apelat la aliatii saii

pentru a face fata atacului turcesc. Ortodocsii din Transilvania
isi imbunatateau statutul politic si religios, prin subordonarea
lor Mitropoliei Tarii Romanesti. Dupa catva timp, Moldova lui
Stefan Razvan incheia un tratat asemanator. Astfel prin cele
doua tratate se realiza un nou front comun antiotoman al
Tarilor Romane.

Avand asigurat un ajutor militar, Mihai Viteazul l-a invins pe

Sinan Pasa la Calugareni la 23 august 1595.

Mihai Viteazul si Stefan Razvan elibereaza Targovistea,

Bucurestii si intregul teritoriul al Tarii Romanesti.
Putin mai tarziu, in 1598, Mihai incheie un tratat cu Rudolf al II-
lea, imparatul romano-german, obtinand un mare succes
diplomatic: imparatul ii acorda ajutor impotriva Imperiului
Otoman, iar domnul muntean se elibera de tutela principelui
Transilvaniei, Sigismund Bthory, si de ingradirile impuse de
boierii sai.