Ipostazele iubirii la Eminescu si Catullus

Tema iubirii este cea mai des intalnita tema in literatura lumii, cu atat mai mult in poezia lirica. Cei care au nuantat poezia iubirii, surprinzand toate aspectele ei au fost poetii romantici, visatori si cautatori ai absolutului si in plan sentimental. Ca atare, nu este o noutate faptul ca Mihai Eminescu a perceput iubirea ca un sentiment intemeietor, ca un mit fundamental al poeziei orale si culte. Daca scriitorii clasici aveau ca model cuplul adamic, romanticii isi imaginau cuplul uman intr+o concordanta perfecta cu ritmurile lumii cosmice. Simbolistii, ca poeti ai orasului si ai materiei in descompunere, au asociat dragostea cu moartea. entru ei iubirea nu mai este proiectata in absolut, ci este traita ca un sentiment bolnavicios si condamnat esecului. !ntre marile teme, proprii crea"iei lui Eminescu, al#turi de medita"ia asupra artei, asupra vie"ii sociale sau asupra e$isten"ei %n general, sl#virea iubirii si a frumuse"ilor naturii ocup# un loc %ntru totul deosebit. Izvor&te din sensibilitatea pur#, e$cep"ional# a poetului din melancolia lui structural# 'i deopotriv# din nepotolita lui sete de via"#, de perfec"iune, de absolut, iubirea 'i dragostea de natur# se %ngem#neaz# %n poezia lui Eminescu, constituind o tem# unitar#, care(i l#rge'te 'i(i %ntrege'te universul liric, de o grandoare 'i autenticitate uimitoare 'i de o permanent# 'i inalterabil# actualitate estetic#. )a Eminescu, iubirea 'i natura nu formeaz# ceea ce numim un capitol aparte, nu se izoleaz# tematic, ci se constituie ca urmare a unei atitudini, a unui tonus fundamental, care lumineaz# 'i tulbur# deodat#, cele dou# sentimente, convertindu(se %ntr(o stare sau o for"# cosmic# care urm#re'te, hot#r#'te 'i %mpline'te destinul fiin"ei umane. Mai mult dec&t at&t, %mp#timit de via"#, Eminescu este prin e$celen"# un poet al iubirii 'i naturii, c#ci, mai cu seam#, cu poezia iubirii 'i naturii din crea"ia sa se produce acel salt uluitor %n dezvoltarea liricii noastre, l#rgindu(i nem#surat orizontul 'i %mbog#"ind(o pe toate laturile, de la lumea sim"#mintelor, a ideilor 'i atitudinilor p&n# %n domeniul limbii, al simbolurilor 'i muzicalit#"ii versurilor. Contopite indisolubil %n poezia lui Eminescu, iubirea 'i natura nu constituie pentru poetul nostru o tem# de %mprumut din romantica francez# sau german#, nici nu au semnifica"ia unor sentimente zadarnice de care omul trebuie s# se elibereze, nici nu r#spund acelei chem#ri subcon'tiente izvor&te din obscura *vointa de a tr#i+ a lui Schopenhauer.Dimpotriv#, iubirea 'i natura sunt pentru Eminescu, omul 'i creatorul, formele fundamentale de manifestare a personalit#"ii sale de e$cep"ie, sunt fenomenele care %l %nsufle"esc, %l entuziasmeaz# 'i(l proiecteaz# %n eternitate, sunt cadrul 'i mi,locul de %mplinire, de eleva"ie spiritual#, sunt esen"iale nevoi de via"# 'i categorii suflete'ti primordiale. Eminescu vede %n iubire, ca 'i %n natur#, cadrul cel mai firesc %n care('i poate afirma patosul vie"ii 'i aspira"iile personalit#"ii sale.Compozi"ia sufleteasc# a poetului este

determinat# de %nsu'irea lui de om al p#m&ntului nostru, al naturii autohtone, %n mi,locul c#reia el nu se simte niciodat# str#in 'i singur, ci, dimpotriv#, %n"eles 'i ocrotit de elementele naturii %n sim"irea(i duioas# 'i calm# 'i %n nevoia lui de m&ng&ierile multiple ale iubirii 'i de %mplinirile ei generatoare de via"#, de for"# creatoare, de %ncredere 'i lumin#. Catullus este un poet neoteric este, deci, adeptul ale$andrinismului, cu o viziune nou# asupra crea"iei literare. Cultiv# epigrama, poezia scurt#, cu ritm variat. -pera sa cuprinde peste o sut# de crea"ii grupate %ntr(un volum sub numele de .Carmina+. Tematica lui Catullus este variat#, %n general de factur# erotic#, dar 'i politic#, social#, precum 'i c&teva poeme de inspira"ie mitologic# / nunta lui eleu cu Tetis (, c&ntece de pe"it etc., scrise %n he$ametri, cu o %ntindere mai ampl#. Se poate afirma c# %n crea"ia neotericului Catullus se pot g#si apropieri cu crea"ia lui )ucretius, mai ales %n poemul care prezint# nunta dintre eleu 'i Tetis, unde se observ# chiar e$presii preluate din .De rerum natura+. !n poemele erotice apare figura iubitei, )esbia. utem vorbi de un regim amplu de tr#iri, e$taz, agonie, gelozie, dezam#gire, optimism, pesimism etc. oezia personal# oglinde'te via"a poetului, bucuriile 'i necazurile pe care i le ofer# dragostea sa fa"# de )esbia 0sentimentul lui Catullus este sincer, duios, pasionat, dar 'i violent12 dragostea fa"# de fratele s#u 0durerea provocat# de moartea acestuia, duio'ia amintirilor la vederea morm&ntului12 dragostea fa"# de prieteni2 atacuri violente la adresa adversarilor 0Egnatius, 3urius, Caesar, Mamurra, 4ure(lius1 c#rora le scrie epigrame. oeziile lui Catullus, mai ales cele personale, se disting prin sinceritate, delicate"e, duio'ie, fiind scrise %ntr(o limb# evoluat#, pe care Catullus a cizelat(o pentru a r#spunde cerin"elor lirice. Catullus a contribuit mult 'i la %ncet#"enirea variatelor tipuri de versuri, adapt&ndu(le la forma 'i cuv&ntul latin al poeziilor sale 5senarul iambic, choliambul, septenarul iambic, adonius, asclepiadul mare 'i hendecasilabul falecian6. 4 folosit 'i he$ametrul dactilic 'i distihul elegiac. 4'adar, )esbia, care avea o mare influen"# asupra poeziei neotericilor, %l inspir# pe Catullus %n crea"ia sa, oemele h#r#zite )esbiei %nsumeaz# 789 de versuri, dintr(un ansamblu de peste 7999 de stihuri. De fapt, cum demonstreaz# 'i pseudonimul acordat iubitei poetului, Catullus situeaz# poemele sale erotice sub semnul unei referin"e culturale, %n spe"# la Safo, poeta insulei )esbos. rimul poem scris sub influen"a )esbiei, poemul seducerii 0cum l(a numit ierre :rimal1, este o traducere fidel# a unui poem scris de Safo ( .Mi se pare deopotriv# unui zeu cel care, dac# este %ng#duit, poate s# %ntreac# zeit#"ile, cel care 'ez&nd %n fa"a ta te prive'te 'i te ascult# f#r# %ncetare; . Totu'i, Catullus intervine %n strofa din final, renun"&nd la traducere 'i e$prim#ndu('i sim"irile generate de o dragoste care, chiar lui %nsu'i i se pare insolit# 'i, oarecum, bizar#. Dup# ce c&nt# %n versuri frivole vr#biu"a )esbiei, vr#biu"# a c#rei moarte apoi o deplor# .,eli"i, o <enere 'i Cupidoni;, 0)ugete, o <eneres Cupidines=ue1, adres&ndu(se direct p#s#rii ( 0.o, nenorocire> o s#rman# vrabie>;, poetul %'i e$prim# satisfac"ia fa"# de cucerirea

)esbiei, pasiunea sa arz#toare, care sfideaz# normele romane de via"# ale tradi"ionali'tilor, %ntr(un poem celebru? .s# tr#im, )esbia mea, 'i s# ne iubim? s# pre"uim toate murmurele b#tr&nilor, prea severe, c&t face un singur b#nu". Soarele poate s# se sting# 'i s# renasc#, pentru noi, c&nd se stinge odat# scurta lumin# a vie"ii, trebuie s# dormim o singur# noapte ve'nic#. D#(mi o mie de s#rut#ri, apoi o sut#, apoi alte mii, apoi o a dou# sut#, apoi %nc# alte mii, apoi sute. C&nd vom fi f#cut multe mii, le vom %nv#lm#'i, ca s# nu le mai 'tim socoteala, ca nici un r#u s# nu poat# s# ne deoache, c&nd va 'ti c&te s#rut#ri au fost+. @lterior, c&nd )esbia a devenit v#duv# 'i 'i(a luat un alt amant 'i p#rea c# s(a plitisit de Catullus, %ncep %n crea"ia acestuia din urm# s# apar# invectivele %mpotriva iubitei. !i ureaz# )esbiei s# str&ng# %n bra"e trei sute de ibovnici 'i f#r# a iubi cu adev#rat pe vreunul dintre ei. !n aceste poeme Catullus se distan"eaz# de orice model 'i vehiculeaz# tonul unei poezii personale. Este ciudat c# nu descrie aproape deloc fizicul )esbiei / probabil o dragoste at&t de mare pentru o femeie cu zece ani mai %nv&rst# nu putea fi inspirat# dec&t de un fizic deosebit. De'i mai apar 'i alte pasiubi trec#toare, )esbia r#m&ne centrul de greutate, influen"eaz# cea mai mare parte a crea"iei marelui poet. rin cultura larg# pe care 'i(a format(o, prin puterea imagina"iei sale, prin mi,loacele artistice folosite, prin stilul variat, figurat, %n care('i compune opera, prin limba sa distins#, nemai%nt&lnit# p&n# la el, prin versifica"ia bine aleas# 'i adaptat# con"inutului tematicii, Catullus, cu toate unele defecte care apar"in poeziei ale$andrine %n general 0abuz de mitologie, accent pe perfec"iunea limbii1, r#m&ne un mare poet al literaturii latine, model %n multe privin"e pentru scriitori care vor urma. Din punctul meu de vedere cei doi poe"i se aseam#n#, deoarece ambii e$prim# in poeziile lor dorin"a patima'# de a fi al#turi de persoana iubita, ca iubirea s# se implineasc#. Sunt capabili de orice pentru a reu'i acest lucru, pentru a se c#s#tori si a cl#di o via"a al#turi de fiin"a iubit#. Iubirea este un sentiment frumos si pur, deosebit de important in desf#'urarea normala a unei vie"i. oe"ii, Eminescu si Catullus tind spre atingerea apogeului, a absolutului in sentimentul iubirii si sunt foarte dezam#gi"i de faptul ca sentimentele lor nu corespund cu cele ale persoanelor iubite. 4ceasta dorin"a p#tima'a de %mplinire a sentimentului de iubire este prea mare si ii mistuie pe parcursul vie"ii. :eorge C#linescu apreciaz# ca poezia romana, prin Eminescu, *a ar#tat %nclin#ri de a socoti iubirea ca o for"# implacabila, f#r# vreo participare a con'tiin"ei+. 3actorul feminin este ridicat la gradul unui simbol, o adora"ie care, dep#'ind obi'nuitul vie"ii, trece in absolut. Erotica lui Eminescu se bazeaz# pe inocenta, nevinov#"ie, sufletul fiind pornit din visare, idila petrec&ndu(se in cadrul unei naturi primare, tipic romantica, cat mai aproape de Eden. *4morul eminescian e religios, lipsit de curiozitatea psihologica, %n#bu'it pana la uitare de sine de factorul natural. Iubirea de tip onoric, intalnita des in operele eminesciene, are tendinta de ridica sentimentele la nivelui trairilor pure, de o intensitate coplesitoare, tocmai pentru a manifesta pretuirea fata de ceea ce reprezinta un ideal feminin.