Sunteți pe pagina 1din 2

Perioada interbelica este una de mare diversitate stilistica, tematica si de limbaj.

Dupa 1918 continua sa apara o literatura de factura realista. Lumea satului


constituie una dintre sursele importante de inspiratie in operele unor scriitori
precum Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu. Totodata au loc adevarate confruntari
literare intre adeptii traditionalismului, fie cel promovat in paginile revistei Viata
romaneasca condusa de Garabet Ibraileanu fie prin afirmarea ortodoxismului si a
intoarcerii catre spiritual crestin din paginile revistei Gandirea unde Nichifor
Crainic refuza orice forma de inoire de partea cealalta polemica este insotita de
Eugen Lovinescu, care la Sburatorul afirma teoria sincronismului afirmand in mod
paradoxal ca prima forma a originalitatii este imitatia.
Extrem de fertila din punct de vedere literar, perioada interbelica promoveaza o
literatura de calitate fie ca ne referim la realismul traditional al lui Liviu Rebreanu, la
cel balzacian al lui Calinescu sau cel traditionalist al lui Sadoveanu, fie ca vorbim
despre Ion Pillat, Vasile Voiculescu, sau din contra de Blaga, Arghezii, Ion barbu sau
Camil Petrescu.
Perspectiva narativa obiectiva, heterodiegetica, structura inchisa cu incipit
anticipativ si final simetric incipitului, cu secvente narative ce se leaga prin
inlantuire si creearea de tipologii umane dau veridicitate temelor abordate.
In romanul Ion principalele teme sunt familia, dorinta de parvenire si lupta pentru
avere. Compozitional romanul este structurat in 2 carti ale caror titluri fac trimitere
la conditia protagonistului Ion al glanetasului. Inca din incipit personajul este descris
prin tehnica amanuntului semnificativ. Tot aici se anticipeaza prin descrierea satului
Prislop, drama omului sarac care incearca prin toate mijloacele sa-si depaseasca
conditia sociala. Descrierea caselor, a drumului dar mai ales asezarea oamenilor la
hora justifica atitudinea glanetasului. Se utilizeaza asadar tehnica narativa a viziunii
de dindarat caci de aici se anunta pierderea oricarei forme de sacralitate prin
crucea de fier ruginit de la intrarea in sat dar si dispretul oamenilor avuti pentru cei
saraci prin asezarea in grupuri: Vasile Baciu, preotul Belciug, Simion Lungu si
batranul Bulbuc stau de-oparte in timp ce Alexandru Glanetasul, tatal lui Ion, le da
roata ca un caine la usa bucatariei. Fiul sau priveste pe rand la cele 2 tinere de
maritat: Florica , fata lui Maxim Oprea si Ana lui Vasile Baciu, si se gandeste ca cea
dintai e frumoasa de-I inmoaie sufletul cu fata ca piersica si ochi albastrii ca cerul in
vreme ce cea de-a doua e uratica, saraca dar pamanturile pe care le-ar primi
drept zestre ii infierbanta mintea flacaului. Desi decide sa o cucereasca pe Ana, Ion
al glanetasului stie ca fata e deja promisa lui George Bulbuc si intra in conflict cu
acesta. Relatia lui cu Ana lui Vasile Baciu este definitorie pentru lumea satului
romanesc de inceput de secol XX. Femeia este dependenta de capriciile tatalui pana
la maritis si de barbat dupa ce se marita. Desi il iubeste pe Ion si este insarcinata cu
acesta , Ana intelege repede ca a fost folosita pentru a obtine pamantul tatalui ei.
Cand in sfarsit Vasile Baciu promite zestrea, lucrurile se complica si mai mult caci de
la nunta tanara femeie isi da seama ca Ion este indragostit de Florica. Brutalitatea
limbajului, atitudinea dispretuitoare, o imping pe Ana dupa nasterea copilului la
sinucidere. Nici macar in aceste circumstante Ion nu este impresionat de drama
femeii care ii adusese pe lume un copil si se gandeste in continuare la pamanturile
pe care ar putea sa le piarda.
Relatia cu Florica, dupa ce intelege ca primejdia a trecut, ii va fi fatala. Ion al
Glanetasului este urmarit de-alungul romanului in relatie cu toate personajele
dovedindu-se a fi o expresie de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o
intelepciune ascutita, o viclenie procedurala, si mai ales o vointa imensa.
Romanul urmareste personajul avand ca repere momentele fundamentale ale lumii
satului, logodna asimilabila cu hora, nunta nasterea si moartea. Ana devine astfel o
victima tragica. Despre Ion al glanetasului s-a scris enorm fiind comparat cu Julien
Sorel, spre deosebire de acesta, dorinta de parvenire a lui Ion se afla intr-o
permanenta relatie cu obiceiurile stravechi ale satului romanesc. Nunta Anei cu Ion
al Glanetasului urmeaza aceleasi etape ca cea a ficei invatatorului Herdelea, Laura.
Nasterea copilului are loc pe camp si nimeni nu se mira de acest fapt.
Desi este un roman de factura traditionala prin tema, perspectiva narativa, Ion a
fost considerat chiar de Eugen Lovinescu o adevarata capodopera a literaturii
romane.
Consider asadar ca romanul aduce intr-o maniera verosimila lumea satului
transilvanean punand in evidenta tipologii umane. Personajul este unul emblematic,
o tipologie umana urmarita in toate etapele existentei al carei final estompeaza in
buna masura impresia de lipsa de sensibilitate si brutalitate.