Sunteți pe pagina 1din 2

Nuvela este o opera epica in proza in care accentul se deplaseaza de pe povestea in

sine pe evolutia personajului. Obiectivitatea discursului narativ, principiul


cauzatitatii si atentia pe care autorul o acorda realizarii personajului apropie aceasta
specie de trasaturile esteticei realiste.
In literatura romana si nu numai, marii creatori de roman precum Slavici, Rebreanu,
Preda isi cristalizeaza ideile scriind nuvele.
Moara cu noroc reprezinta o adevarata capodopera a literaturii romane.
Compozitional nuvela este alcatuita dintr-un incipit anticipativ larg ce evidentiaza
cele 3 teme definitorii realismului: familia, parvenirea si puterea dezumanizanta a
banului. Conversatia dintre Ghita, viitor carciumar, si soacra lui, cristalizeaza
valorile morale ale fiecaruia: el isi doreste sa poata sa asigure existenta familiei in
timp ce batrana considera ca mai presus de orice avere este linistea colibei. Insusi
faptul ca cere sfatul este elocvent pentru statutul initial al personajului: cizmar
sarac intr-un sat in care oamenii poarta cizme doar duminica la biserica.
Decizia de a lua in grija hanul Moara cu noroc este asadar o consecinta fireasca a
unei stari de fapt. Hanul pare a fi cel putin in viziunea lui Ghita binecuvantat caci se
afla intr-un loc in care oameniii se bucura ca il gasesc si daca merg din drumurile
rele si daca merg spre ele. Cele 5 cruci, 3 de lemn si 2 de piatra contribuie si ele la
speranta pe care Ghita si-o face in legatura cu carciuma.
Initial Ghita isi stabileste si urmeaza principii morale extrem de sanatoase: Numara
banii impreuna cu familia, isi trateaza clientii ca pe niste prieteni. Venirea lui Lica
Samadaul tulbura acest echilibru si, desi la inceput are de gand sa-l infrunte, Ghita
intelege repede ca-i mai bine sa-i fie prieten decat dusman. Lica este caracterizat
direct de catre narrator folosindu-se tehnica detaliului caracterizator/semnificativ si
antiteza. In comparatie cu ceilalti porcari, oameni cinstiti, Lica este dintre aceia cu
camasa alba ca floricelele, cu pieptar cu bumbi de argint, bici de armajin, cu
codiristea de os impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur. In antiteza apar si
cei doi barbati. Samadaul este lipsit de orice fel de sentiment si nu exista sa ucida
fara mila in timp ce Ghita e caracterizat de blandete, bunatate, iar cand soacra si
nevasta lui, Ana, incep sa nu mai fie implicate in afacerile lui necurate isi face
mustrari de constiinta. Degradarea lui morala are loc in momentul cedarii
principiilor in fata influentei lui Lica, primeste bani necurati pentru a da detalii
referitoare la han, minte pe Pintea dar chiar si pe Ana, comite sperjur si ajunge chiar
sa ucida. De partea cealalta Lica se bucura de un ajutor nepretuit, incepe sa se
apropie de familia lui Ghita, se indragosteste de Ana pe care carciumarul i-o arunca
in brate si pierde astfel vigilenta care il definea. Caracterizarea directa facuta de
catre Ana la adresa celor doi barbati marcheaza felul in care se raporteaza la forta
pe care ei o degaja: Lica, tu esti om, Ghita nu-i decat o muiere in straie barbatesti.
De altfel in patima banului care-l coplesise cu totul Ghita uita de scopul sau initial si
se gandeste ca poate ar fi fost mai bine sa nu aibe familie. Secventele sunt legate
prin inlantuire dupa principiul cauzalitatii si naratorul ete obiectiv, finalul este
eticizant, restabilind ordinea morala. Toti cei vinovati platesc cu viata: Ghita isi
omoara sotia caci nu suporta idea ca a fost inselat, la randul lui este omorat de Raut
sub indemnul lui Lica, iar acesta din urma se sinucide pentru a nu-I da satisfactie lui
Pintea ca l-a prins viu.
Consider asadar ca nuvela Moara cu noroc reuseste sa creeze o lume macinata
de patima banului, de dorinta de parvenire in care principiile morale stau la baza
familiei si bunei intelegeri sunt inculcate. Personajele reprezinta adevarate tipologii
umane si asa cum spune Calinescu, ar ramane in literature universal daca ar fi fost
scrisa intr-o limba de circulatie international.