Inimi cicatrizate

Moto:
Quel terrible souvenir affronter"
(Kierkegaard)

Emanuel urca scara ntunecoasa; mirosea n aer vag a produse farmaceutice si a cauci
uc
ars. n fundul coridorului ngust, recunoscu usa alba care i fusese indicata. Intra f
ara sa
mai bata.
ncaperea n care se gasi parea mai veche nca si mai mucegaita dect coridorul. Lumina
venea printr-un singur geam si raspndea o claritate albastra si nesigura peste de
zordinea
din salonas, unde revistele zaceau ravasite pretutindeni, acoperind masa de marm
ura si
scaunele solemne, nvelite n halate albe ca n niste haine comode de voiaj, nainte de
mutare.
Emanuel mai mult cazu dect se aseza ntr-un fotoliu. Observa cu surprindere umbre
parcurgnd odaia si descoperi subit ca geamul din fund era n realitate un acvarium n
care
pluteau lent pesti negri, bulbucati si grasi. Cteva secunde ramase cu ochii mari
deschisi
urmarindu-le alunecarea lenesa, uitnd aproape pentru ce venise.
ntr-adevar, pentru ce venise aici? Aha! si aduse aminte si tusi ncetisor pentru a-s
i anunta
prezenta, dar nimeni nu raspunse.
Tmplele i mai zvcneau nca, dar mai mult din cauza goanei pe care o daduse de la
doctorul Bertrand pna aici, dect de reala emotie, n odaia asta grava si veche se si
mti
putin mai linistit.
O usa se deschise si o femeie strabatu cu pasi repezi salonasul, disparnd pe usa
dinspre
coridor. Lui Emanuel i paru rau ca n-o oprise pentru a o ruga sa anunte ca e acol
o.
Pestii continuau sa alunece tristi n lumina mohorta, n sala era atta tacere si ntuner
ic,
atta liniste, nct daca situatia asta ar fi durat o eternitate, Emanuel n-ar fi avut
nimic de
spus. Dimpotriva, ar fi acceptat-o cu resemnare, ramnnd astfel nca mult timp dincoa
ce
de adevarul brutal pe care, poate, va trebui sa-1 afle peste cteva minute.
n dosul unei usi cineva tusi scurt ca un raspuns ntrziat la tusea lui de adineaori.
n prag aparu o fiinta mica, ntunecata, ca un animal speriat iesind dintr-o vizuina
.
- Sunteti trimis de doctorul Bertrand? Bine! Stiu, mi-a telefonat... dureri viol
ente n sale,
nu-i asa? O radiografie a coloanei vertebrale.
Omuletul si freca nervos minile ca pentru a ndeparta resturile de tarna ce-i ramases
era
prinse de degete cnd si sapase brlogul.
119
1
Biftiitffllili1f{ltfffl^iilfflrttKffrTr'n'i i-"\ '" '
M. BLECHER
Avea ochi mici de crtita, tumefiati, sticlind auriu n lumina slaba.
- Vom vedea ndata ce este... Poftim dupa mine. Emanuel l urma, strabatu coridorul
si se
trezi n fata unei odai absolut ntunecoase. De aici venea mirosul greu de cauciuc a
rs.
Un bec slab se aprinse descoperind o sala plina de aparate medicale cu structuri
 nichelate
de tevi si bare de circ.
Erau attea fire electrice pretutindeni, nct Emanuel ramase nedumerit n prag, de team
a
ca intrnd si atingnd vreunul sa nu declanseze un formidabil curent plin de trasnet
e si
scntei.
- Poftim!... poftim... i spuse doctorul aproape lundu-1 de mna. Puteti sa va dezbra
cati
aici...si doctorul i arata o lada cu suruburi, o masina enigmatica ce servea, dup
a cum se
vede, din cnd n cnd drept canapea. Emanuel comitea pentru ntia oara n viata lui
actiunea att de simpla si de intima de a-si dezbraca hainele, ntr-un cadru att de s
olemn.
Medicul continua sa fumeze, aruncnd nepasator scrumul pe podea, pe podeaua aceste
i
teribile odai stiintifice unde fiecare centimetru patrat parea ncarcat cu mistere
si
electricitate.
- Va scoateti numai camasa... Emanuel era gata. ncepu sa tremure.
- Va este frig? ntreba doctorul. Totul dureaza o minuta. Contactul rece, taios, c
u masa de
tinichea pe care se ntinse, l strabatu
cu un fior mai intens.
- Si acum atentie... cnd va voi spune eu, veti opri respiratia... as vrea sa iasa
o
radiografie buna.
Doctorul deschise si nchise o cutie metalica. Becul se stinse. Un clinchet declan
sa un
declic precis. O maneta cazu net, cu o taietura liniara n ntuneric. Curentul ncepu
a vibra
surd ca un animal iritat. Totul se desfasura metalic si precis, ca n jocurile ace
lea de
atentie unde o bila nichelata cade cu exactitudine din desparti tur a n despartit
ura...
- Acum! spuse doctorul.
Emanuel si opri respiratia. Inima prinse a-i bate puternic rasunnd parca n tabla pe
care
statea culcat. Tot ntunericul i vjia n urechi.
Se auzi un nou fsit, care se nteti si care se stinse apoi brusc ca un carbune arunc
at n
apa.
- Puteti respira, spuse din nou doctorul.
Se facu iar lumina. Emanuel avu deodata un moment de extrema luciditate. Pentru
ce era
el acolo ntins pe masa? Pentru ce?
Avu certitudinea clara ca e foarte bolnav. Totul n jurul lui o spunea cu evidenta
. Ce
nsemnau toate aceste aparate? Desigur ca nu erau facute pentru oamenii sanatosi.
Si din moment ce se gasea el acolo, n mijlocul lor, ncoltit de ele...
Medicul scotea placa din masa de tinichea.
-Va rog sa nu va mbracati nca... sa vad daca e buna... stati asa... ntins.
120
INIMI CICATRIZATE
Doctorul lua haina lui Emanuel si i-o puse pe piept, paturind-o cu ngrijiri tandr
e; numai
mama lui n copilarie l nvelea asa cu plapoma nainte de culcare.
Ce o sa spuie doctorul? Ce va arata placa? ngrozitoarea placa...
Se simtea acum din nou bine, sub haina calda si moale. Daca nu 1-ar fi taiat tab
la sub el
cu raceala ei neplacuta si daca ar fi putut rezema capul de altceva dect de o bar
a de
metal, poate ca ar fi adormit. Tremura usor din cauza racelii, dar se simtea cop
lesit de a
epuizare placuta si odihnitoare.
n fundul coridorului, undeva, se auzi o usa trntita cu zgomot. Asadar viata contin
ua n
departare sa functioneze mai departe... El se simti retras dintr-nsa, la adapost
sub haina,
asa cum era, gol pe masa de radiografie.
- Placa e buna, spuse doctorul iesind din cabina. Mi se pare nsa ca o vertebra e
atacata rau
de tot... Lipseste din ea o bucata de os...
Doctorul spuse toate acestea ntr-o frantuzeasca rapida pe care Emanuel nu o nteleg
ea
prea bine si cu ntreruperi, arzndu-si degetele cu capatul de tigara pe care l relua
se de pe
o masuta si din care tragea avid.
Emanuel ramase nedumerit, nu ntelese bine. i lipsea o bucata de os din vertebra? D
ar
cum disparuse de acolo? ntreba pe doctor.
- E roasa... roasa de microbi, raspunse omuletul negru. Complet mistuita... ca u
n dinte ros
de carie.
- Chiar n coloana vertebrala?
- Da, chiar n coloana... o vertebra distrusa...
Si atunci cum de nu m-am prabusit pna acum stnd in picioare, de vreme ce nsasi axa
de sustinere a corpului e rupta?" gndi Emanuel. si aduse aminte ca trebuie sa se mb
race,
dar nu ndrazni sa se ridice dect cu precautiuni infinite, sprijinindu-se tot timpu
l de
aparate, n piept i se facuse un asemenea gol, nct i auzea vuietul clar ca zumzetul d
in
interiorul unei scoici pusa la ureche. Inima batea n vid cu lovituri amplificate.
Putea
asadar corpul lui sa se frnga dintr-un moment n altul, ca un copac rupt, ca o papu
sa de
crpa.
ntr-un rnd, la pensiunea unde statea, n odaia lui, pusese o capcana pe podea si un
soarece se prinse n ea, n toiul noptii. Emanuel aprinse lumina si l vazu cum se nvrte
a
nnebunit de teroare n reteaua de srma a capcanei, n zorii zilei soarecele nu mai era
acolo; reusise sa deschida portita si scapase. Umbla nsa prin odaie att de zapacit
, att de
nspaimntat, cu miscari att de ncete si nesigure, nct ar fi putut fi prins cu mna. De
cteva ori soarecele trecu pe lnga gaura propriei lui ascunzatori, o mirosi usor si
totusi nu
intra nauntru... era complet zapacit de spaima si osteneala noptii petrecute n cap
cana.
Emanuel, ducndu-se pna la lada cu lucrurile lui, avu gesturi precaute si moi care i
adusera aminte de soarecele trndu-se pe podea. Si el acum mai mult se tra, dect
mergea. Se simtea identificat cu soarecele acela pna n cea mai marunta atitudine.
Umbla
tot att de ngrozit, tot att de zapacit...
121
M. BLECHER
Medicul intrase din nou n cabina. Emanuel se gndi atunci brusc sa se sinucida,
spnzurndu-se cu cureaua de la pantaloni de una din barele metalice. Dar gndul
acesta era att de slab si de inoperant, nct nu continea nici macar energia necesara
pentru a ridica o mna. Era desigur o idee excelenta, tot att de excelenta ca, de p
ilda,
pentru soarece a reintra n gaura lui, dar tot att de vaga si de scursa de realitat
e.
De altfel nici nu ramase mult timp singur. Medicul veni cu cliseul, umed nca, sa
i-1
arate. Aprinse un bec mai mare si puse radiografia n lumina lui. Emanuel privi ui
mit,
absent, umbrele negre care i reprezentau scheletul; cea mai secreta si intima str
uctura
a corpului lui imprimata acolo n transparente ntunecate si funebre.
- Iata... aici... E o vertebra sanatoasa, explica doctorul. Si aici, mai jos, ac
eea din care
lipseste o bucata de os... se vede bine ca e roasa.
ntr-adevar era acolo o vertebra stirba.
- Asta se cheama Morbul lui Pott... tuberculoza osoasa la vertebre.
Totul parea foarte clar de vreme ce stirbitura aceea avea si un nume stiintific.
- Mai este apoi ceva suspect aici... continua doctorul si arata o umbra larga ca
o plnie.
Ma tem sa nu fie vorba de un abces... Ar trebui sa va examinez n cabinetul meu.
Pna atunci doctorul vorbise ntr-una fara a privi pe Emanuel. Cnd ridica ochii si l
vazu att de palid si nghetat, se repezi n cabina sa lase cliseul, apoi, revenind, l
apuca de mini si ncepu sa-1 zgltie.
- Ei haide! Ce-i asta? Curaj... putin curaj! E ceva ce se poate vindeca... veti
merge la
Berck... acolo e salvarea... putin curaj... putin curaj!
l tr dupa dnsul de-a lungul coridorului si al salonasului vechi unde pestii n
acvarium, nepasatori, continuau nchisi hermetica lor migratiune.
Intrara n cabinetul de consultatii. Si aici erau perdelele trase, si aici ere ntun
eric, si
aici ardea un singur bec n mijlocul unui torent mpietrit de carti si droguri medic
inale.
Omuletul umbla agil printre ele, dibuindu-le parca n trecere si adulmecndu-le usor
cu
miros animalic.
- Sa vedem mai nti spatele, spuse doctorul. Emanuel se ntinse cu fata n jos pe o
canapea acoperita cu cearceaf alb.
Medicul ncepu sa pipaie ncet, cu atentie, coloana vertebrala de sus n jos apasnd pe
fiecare vertebra, ca un acordor de piane clapele unui clavir, ntr-un loc unde apa
sa mai
tare rasuna o durere fulgeratoare.
- E tocmai ce arata si radiografia... Aici este vertebra bolnava.
Si doctorul o mai apasa o data si nca o data rasuna n coloana aceeasi nota clara d
e
durere.
- Daca nu sunt indiscret, pentru ce ati venit n Franta? ntreba doctorul n timp ce-1
examina. Am cunoscut dupa accent ca sunteti strain.
- ntr-adevar, raspunse Emanuel. Am venit aici pentru studii.
122
INIMI CICATRIZATE
- Si ce anume studiati? ntreba din nou doctorul.
- Chimia, raspunse Emanuel.
- Aha! Chimia!... va place chimia, va intereseaza?
Ma intereseaza acum numai viata", vru sa raspunda Emanuel, dar tacu.
- Credeti ca parintii va vor putea ntretine aici ntr-un loc la mare? continua doct
orul. Va
trebuie multa odihna, hrana buna... mai ales liniste... la Berck, de pilda, pe m
alul
oceanului ntr-un sanatoriu de acolo...
- Voi scrie tatalui meu n Romnia, raspunse Emanuel. Cred ca ma va ajuta.
Curios lucru, cuvntul sanatoriu" pe care l pronuntase medicul aduse deodata n
Emanuel o amintire suava si plina de soare ca o adiere de briza racoroasa n atmos
fera
nabusitoare a cabinetului medical. Anul trecut la Tekirghiol, unde statuse o luna
sa-si
ngrijeasca presupusul lui reumatism (asa diagnosticasera toti doctorii durerile d
in spate),
tot timpul fusese obsedat de ideea ca foarte curnd va trai ntr-un sanatoriu, si adu
cea
acum perfect aminte de o dimineata nsorita, pe plaja, la umbra unui para-sol unde
prietenii lui jucau carti ntinsi cu burta pe nisip, cum i trecuse asa brusc si abs
urd prin
minte, ca ar trebui sa-si ia ramas bun de la ei, spunndu-le ca pleaca la un sanat
oriu.
Acum n cabinetul ntunecos, n lumina clorotica a becului, amintirea aceasta era tot
ce
putea fi mai senin si mai proaspat, printre hrtiile prafuite.
- Si acum sa vedem burta...
Emanuel se ntoarse cu fata n sus. Medicul ntinse palma pe toata pielea, o aluneca u
sor si
ramase deodata stupefiat privindu-1 fix n ochi pe Emanuel.
- Aveti de mult asta?
i arata pe burta o umflatura groasa si rotunda, neteda si bine conturata ca un so
lz care ar fi
crescut acolo sub piele, lnga sold ( enorma" se gndi Emanuel, extraordinar de speria
t),
n zadar cauta sa-si aduca aminte de ea; n-o vazuse acolo niciodata. Si nici docto
rul
Bertrand n-o observase. Era poate ceva nou, aparut de cteva ceasuri.
- n tot cazul, e bine ca am descoperit-o la timp, spuse doctorul. Asta daca sparg
ea facea
comedie mare... e un abces rece plin de puroi si care vine de la osul bolnav...
Va trebui
punctionat... va trebui extras puroiul cu seringa.
De un ceas ncoace attea lucruri ngrozitoare se petrecusera sententios si calm, attea
prabusiri avusesera loc, nct lui Emanuel, ostenit de senzationalul zilei, ntr-o sec
unda de
ametitoare inconstienta i veni sa rda.
Consultatia la doctorul Bertrand, radiografia, vertebra roasa si acum abcesul re
ce, toate
pareau aranjate dinainte. Astepta ca, dintr-o secunda n alta, doctorul sa deschid
a o usa si
sa-1 invite n camera de alaturi: Poftiti va rog! Ghilotina e pregatita..."
Dar doctorul tacu, fara sa-si ia privirea de la abces.
- Si acum ce-i de facut? ntreba Emanuel slab, cu o voce din alte lumi.
123
M. BLECHER
- Ei bine, punctia! raspunse doctorul. Mai nti punctia! Eu v-as sfatui sa v-o faca
tot
doctorul Bertrand care v-a trimis la mine pentru radiografie, i pot telefona, dac
a vreti. Are
o mna foarte sigura... de altfel nici nu-i vorba despre vreo operatie importanta.
.. o simpla
mpunsatura cu acul... atta tot. i voi telefona sa fie acasa cu toate cele necesare.
Ce
adresa aveti?
n timp ce doctorul nota adresa ntr-un carnet, Emanuel respira putin ca sa se liber
eze de
opresiune. Ascultase cu respiratia taiata tot ce spunea doctorul.
- Apoi, peste cteva zile veti pleca la Berck, la mare...
- Berck? ntreba Emanuel. Unde vine asta? Doctorul lua dintr-un raft un Larousse e
norm
si l deschise la harta Frantei.
- Iata aici... vedeti... Canalul Mnecii... mai jos de Boulogne este Berck... Nu-i
nsemnat
pe harta. E o plaja mica, pierduta n dune, un orasel maritim unde vin bolnavi ca
dumneata
din toate partile lumii ca sa se vindece... Stau acolo culcati n ghips, dar duc o
viata
absolut normala. Ba ies si cu trasura la plimbare, trasuri speciale n care stau nt
insi, trase
de cai sau de magarusi.
Doctorul debita toate aceste explicatii cu un ton savant, si murmurat, uitndu-se
tot timpul
pe harta ca si cum ar fi citit din dictionar tot ce spunea.
- Dar pna acasa umflatura nu va sparge? ntreba Emanuel.
Ar fi vrut sa ntrebe multe; daca pna la pensiune nu i se va rupe coloana vertebral
a, daca
nu se va prabusi n strada, daca nu-i va cadea capul de pe umeri rostogolindu-se p
e trotuar
ca o bila de popice. De cteva minute se simtea foarte fragil ncleiat, n fabricile d
e sticla
lucratorii se amuza sa arunce n apa bucati de compozitie topita care se ntaresc si
devin
mai rezistente dect sticla obisnuita, de pot fi lovite chiar cu ciocanul, dar dac
a un mic
fragment se desprinde din ele toata masa se preface n pulbere. O singura vertebra
sfarmata, nu era oare de ajuns sa transforme n praf ntregul trup? Mergnd pe strada s
-ar
fi putut desprinde osul bolnav si atunci Emanuel s-ar fi prabusit pe loc, ramnnd d
in el o
simpla gramajoara de cenusa fumegnda.
l linisti doctorul cu argumente stiintifice si medicale. Ct priveste de onorariu,
nu vru sa
accepte nimic.
De la studenti nu iau bani..." n ochii lui mici ardeau scntei vii. Emanuel se simti
invadat de o tandreta att de molesitoare, nct i venira lacrimile n ochi. Multumi
doctorului cu exagerata efuziune. Se agata de aceasta recunostinta cu frenezia u
nei
eliberari, i venea sa se arunce la picioarele doctorului si sa ramie prosternat n f
ata lui.
- Va multumesc, domnule doctor! (Ossana! Ossana!). Se mbraca n graba si trecu prin
acelasi vechi salonas.
- Curaj! mai spuse o data doctorul pe scari cu un mic plescait de limba ca un mbln
zitor
care ndeamna animalul sa sara printr-un cerc.
Curaj! Curaj! rasuna nauntrul lui Emanuel ecoul lovindu-se de peretii pieptului.
124
INIMI CICATRIZATE
Se trezi astfel deodata n plina strada, n plina lumina a zilei. Era ca o dilatare
brusca si
imensa a lumii. Asadar mai existau case, asfalt veritabil si un cer ndepartat, va
poros si
alb. Parasise lumea de afara n aceasta lumina si o regasea acum identica, poate m
ai vasta
si mai pustie, cu mai mult aer limpede n ea si mai putine lucruri dect odaile ntune
coase
din apartamentul doctorului. Totul parea nsa mult mai trist si mai indiferent...
Acum
pasea n aceasta lume un Emanuel bolnav, cu o vertebra roasa, un nenorocit n drumul
caruia casele se dadeau cu frica la o parte. Umbla pe trotuar moale ca si cum ar
fi plutit pe
consistenta asfaltului. In intervalul ct statuse nchis n cabinetul doctorului, lume
a se
subtiase straniu. Conturul obiectelor mai exista nca, dar acest firisor subtire c
are, la fel ca
pe un desen, nconjoara o casa pentru a face din ea o casa, sau stabileste profilu
l unui om,
conturul acela care nchide lucruri si oameni, copaci si cini, abia de mai tinea n l
imitele
lui materia gata sa se prabuseasca. Ar fi fost de ajuns ca sa desprinda cineva f
irisorul acela
din marginea lucrurilor pentru ca deodata casele acelea impozante, lipsite de pr
opriul lor
contur, sa se lichefieze ntr-o materie uniform de turbure si cenusie.
El nsusi, Emanuel, nu mai era dect o masa de carne si oase sustinute de rigiditate
a unui
profil.
II surprinse gndul ca nu mncase deloc n acea zi. Ce cauta acest gnd ntr-un asemenea
moment? Emanuel constata cu amaraciune ca ntr-o lume att de vaga si de inconsisten
ta
mai avea de ndeplinit nca ocupatiuni precise.
Se ndrepta spre restaurant. Lua masa ntr-un mic restaurant studentesc n cartierul v
echi
al orasului. Veneau acolo si functionari si lucratori; se mnca prost si repede, e
ra
ntotdeauna nghesuiala si clientii n picioare asteptau un loc liber, pe care l ocupau
cald
nca.
Pentru ntia oara venea acum foarte trziu la masa, cnd nu mai era nimeni. Sala zacea
pustie, tacuta si mbcsita de fum. Intr-un colt, mncau chelneritele. Casierita mnca l
a
casa, n dosul cadrului de lemn, ca si cum ar fi fost sortita sa savrseasca toate f
unctiunile
ei existentiale acolo, cocotata pe scaunul ei si nchisa n tarcul acela rigid. Era
o tacere
impresionanta n restaurant, ca dupa un cataclism. Scaunele zaceau ravasite pretut
indeni si
Emanuel nu gasi dect o singura masa acoperita cu fata de masa alba. Toate celelal
te
fusesera strnse.
Se aseza ncetisor pe scaun, cu frica sa nu sparga abcesul,
n jurul lui, peretii acoperiti de oglinzi mari cu rame bronzate, reflectau din co
mpartiment
n compartiment, aceeasi sala vida cu aerul din ce n ce mai sters si mai verzui, pna
ce n
ultimele oglinzi ndepartate, sala devenea apoasa ca acvariumul din salonasul doct
orului.
Acolo, departe, n ape statute si ntunecoase, plutea solitara si palida fata puhava
de crap a
casieritei cu privirea lenta a ochiului ei rotund si rece.
Era de altfel singurul animal submarin din acele strafunduri oceanice, si Emanue
l singurul
necat.
125
, ,
l
n pragul pensiunii, portareasa i astepta cu nerabdare, l zari de departe si i facu s
emn
cu mna:
- S-a telefonat din partea doctorului Bertrand. Vine la ora 4 cu tot ce trebuie.
Asa a
spus si a mai adaugat sa va gaseasca n pat.
- Am nteles, raspunse Emanuel vrnd sa intre pe coridor. Dar portareasa supta de
curiozitate si de nerabdarea asteptarii l opri n prag.
- Ce ai? Pentru ce esti att de palid? Esti bolnav? E ceva grav?
l apuca de haina si ncepu sa-1 zgltie ca pe un sac din care ar fi vrut sa scuture to
t
continutul.
- Mai ncet! Mai ncet! o domoli Emanuel. Hai n odaie si am sa-ti spun totul.
Avea o odaie mica, destul de incomoda, chiar lnga aceea a portaresei, la parter.
O
luase pentru a nu fi nevoit sa urce scarile, tot din cauza durerilor din spate.
ncepu sa se dezbrace. Pentru a cta oara se dezbraca n ziua aceea? si aduse aminte de
un englez care se sinucisese, lasnd un bilet: Prea multi nasturi de ncheiat si de
descheiat toata viata". Acum, pentru a treia oara se ntinse n pat. Portareasa l scia
mereu cu ntrebarile. Veni apoi n odaie si Colette.
Colette locuia si ea la aceeasi pensiune. Era o fata simpla si neta ca o bucata
de hrtie.
Se ocupa cu broderia si cu mici lucrari de croitorie, executate acasa. Emanuel f
acea cu
ea o dragoste higienica, lipsita de mari voluptati. Dupa amor, Colette servea ce
ai
fierbinte vanilat. Ceaiul si vanilia contineau tot parfumul si toata savoarea iu
birii lor
domestice si cuminti.
Portareasa ncepu sa deretice prin odaie, si Colette sa aranjeze cartile de pe mas
a,
pentru ca doctorul Bertrand sa gaseasca ordine peste tot, n timp ce Emanuel scria
o
telegrama pentru tatal lui n Romnia.
Colette nu prea stia cum sa exibe decent si conventional tristetea de care era c
uprinsa,
i venea sa plnga pur si simplu, dar se retinu stiind ca asta 1-ar indispune pe Ema
nuel.
Pleca repede cu telegrama la posta, multumita ca paraseste putin odaia aceea n ca
re si
simtea inima grea de lacrimi. Portareasa iesi si ea o data cu dnsa.
Emanuel se trezi deodata singur, culcat n pat, la o ora de dupa-masa cnd de obicei
lucra la Universitate.
126
INIMI CICATRIZATE
l dobori o senzatie limpede si placuta de lenevie ca un vechi ecou din copilarie,
atunci
cnd statea n pat bolnav", ntr-o zi de scoala.
Atinse usor umflatura de lnga sold si se nfiora. Crestea parca mereu.
nspaimntat, ramase nemiscat n perne, cu fata n sus, aproape fara respiratie.
Asa l gasi doctorul Bertrand.
- Ei bine, ne pregatesti surprize? Ce s-a ntmplat? Am auzit la telefon lucruri
ngrozitoare... spuse doctorul intrnd.
Vorbea cu bonomia serioasa a tuturor medicilor de familie ce au trecut de anumit
a
vrsta si care capata cu totii un ton al vocii uniform, ca o nsusire biologica gene
rala n
dezvoltarea lor profesionala. Era nalt si spatos, cu parul taiat scurt, ridicat a
spru ca o
perie.
Examina abcesul cu o fata impasibila, pe suprafata careia Emanuel nu descoperi n
imic
din gndurile interioare.
Cineva batu la usa. Era ajutorul doctorului intrnd ncarcat cu pachete de instrumen
te
si diferite cutii nichelate.
- ntr-adevar... e ceea ce mi s-a telefonat. Abcesul trebuieste punctionat ndata, s
puse
calm doctorul. Sa ncepem!
si dezbraca haina si si sufleca mnecile camasii. Apoi ceru apa sa se spele.
Portareasa veni n graba agitndu-se de colo pna colo, preocupata si bucuroasa de a
juca un rol orisict de mic n preajma unui personagiu att de eminent ca doctorul
Bertrand.
Asistentul aranja cutiile nichelate pe masa. Cnd totul fu gata, trase patul lnga
fereastra, n plina lumina.
Emanuel si scoase camasa, ncepu din nou sa clantane din dinti ca n cabinetul de
radiografie, n zadar ncerca sa surprinda miscarile asistentului, sa zareasca vreun
instrument de tortura, sa descopere marimea acului.
Doctorul si asistentul umblau acolo la masa cu diferite obiecte, din care nu par
venea
pna la dnsul dect clinchetul lor metalic.
Afara, dincolo de perdea, n strada, un om trecu grabit, i urmari cu auzul pasii di
stincti
pe asfalt. Ce grija avea asta? Mergea nepasator pe strada, n timp ce el, Emanuel,
zacea
n pat, gata de a suferi o teribila punctie... Acum drdia de-a binelea de frica.
Doctorul se ntoarse catre pat cu un tampon de vata mbibat n iod. Purta manusi mari
rosii de cauciuc ca un sofer de camion.
Unse ^umflatura si jumatate din pielea burtii care deveni deodata galbena, n odai
e se
raspndi un miros antiseptic de iodoform si de farmacie. Asta dadea ncaperii o
realitate noua, medicala si foarte severa. Se petrecea n ea ceva grav si inevitab
il.
Emanuel se zapaci cu totul, n jurul lui zarea dulapul, cartile si masa, vechile l
ucruri
familiare, bine cunoscute, dar acum ele se desprindeau nesigure n luciditatea lor
turbure,
127
M. BLECHER
ca vorbele haotice tipate de o voce necunoscuta ntr-o harmalaie de oameni adunati
ntr-o
sala.
- Anestezic! spuse doctorul scurt.
Tot ce mai vazu Emanuel fu pe asistent care se apropie de pat cu un tub mare de
sticla.
Doctorul i acoperi fata cu camasa si spuse portaresei sa-i tie minile. Eprubeta ti
ui brusc
si Emanuel simti ntr-un loc precis, pe piele, deasupra umflaturii, tsnitura lichid
ului care
producea o raceala de gheata si strngea carnea n jur.
O cutie metalica se deschise si se nchise.
- Ac, spuse doctorul n timp ce asistentul se apropia din nou. Acul... acum va mpung
e cu
acul..." gndi Emanuel. Clipele i
zvcneau n tmple teribil.
Acum?
Simti lnga sold o mpunsatura grea ca o lovitura data din rasputeri. Era o durere a
mortita
si surda care cntarea ngrozitor n sold. O gheara care se fixase n carnea mpietrita de
anestezie, o suferinta ndepartata si extrem de prezenta.
Deschise putin ochii si printr-o parte a camasii zari pe asistent pompnd ceva ntr-
o sticla;
nu deosebi nimic altceva. Ce se petrecea acolo, n carnea lui? Ce facea doctorul?
O apasare mai adnca a acului i smulse un icnet de durere. Ct va mai dura? Parea far
a
sfrsit, si asistentul pompa mereu...
ntr-un sfrsit se facu o pauza... Emanuel simti acul iesind brusc dintr-nsul si rasu
fla
usurat, n muschi, lnga umflatura persista o ncordare grozava a carnii, dar ca o dur
ere
mai simpla ce se stabilise la un nivel fix de acuitate.
Portareasa i ridica de pe ochi camasa.
Doctorul stergea acum cu eter un punct ce sngera usor. Sticla de pe masa era plin
a cu un
lichid compact galbui.
- Ce-i asta? ntreba Emanuel sfrsit de ncordare si emotie.
- Puroi, amice! Puroi! raspunse doctorul cu aceeasi voce bonoma. Trebuie sa plec
i ia
Berck si sa stai linistit acolo pna te vindeci. E o chestie de timp ndelungat si d
e rabdare.
Ai avut abces plin-plinut. Cred ca nu se va forma din nou att de iute... Sa stai
linistit.
Auzi? Sa stai cuminte ntins pe spate... Cnd pleci?
- Peste cteva zile, spuse, epuizat, Emanuel. Am telegrafiat tatalui meu si l astep
t la
sfrsitul saptamnii. Va veni desigur cu primul tren.
Mai vru sa ntrebe multe, dar se lovi de fata impasibila a doctorului si se irita
la gndul ca
n aceasta indiferenta zacea cunoasterea exacta a infirmitatii lui. Apoi doctorul i
strnse
cu putere mna si l parasi.
Dupa-amiaza si relua n odaie scurgerea ei inutila si trista. Sticla cu puroi zacea
pe masa
n plina evidenta. Cteva raze de soare se jucau aramii ntr-o lumina domoala pe zidul
casei din fata. Emanuel simti n piept o
128
INIMI CICATRIZATE
mare slabiciune - s-ar fi zis ca respira ceva din continutul pustiu si dezolant
al acestei
dupa-amiezi melancolice.
ncerca sa citeasca, dar nu ntelese nimic; cartile erau scrise pentru alta lumina;
nici o
carte din lume nu poate sa umple golul imens al unei zile caldute si intime de
plictiseala si suferinta. Aceasta e tristetea ineluctabila a zilelor de boala.
n fata, pe zidul cenusiu, razele asfinti tulisi se urcasera pna sub acoperis, si g
eamurile
mansardei se aprinsera n flacari purpurii. Aspectul imobil si parasit al casei i s
fsia
inima.
ncet de tot ridica plapoma sa priveasca locul umflaturii; nu simtea nici o durere
, iar
umflatura disparuse, si privi picioarele goale, burta, coapsele, tot corpul...
Colette l surprinse numarndu-si coastele.
Zilele treceau aride si incolore, ngrozitor de lungi si de triste, n orele libere
Colette
statea lnga el si broda. Venira sa-1 vada ctiva colegi, la ntoarcerea de la
Universitate care era aproape. Veneau mbibati cu miros acid de laborator si asta l
ntrista nca mai tare. Simtea atunci mai adnc ca e bolnav, ca e n vacanta...
Ramnea nemiscat ore ntregi, cu capul ridicat putin n perne.
- mi fac ucenicia de bolnav, spunea el Colettei. n fiecare zi pe la ora patru tint
ea cu
atentie pasii portaresei distribuind posta. Dar urma aceeasi obisnuita deziluzie
. Nici o
telegrama, nici o scrisoare? - Nimic. Ziua recadea n monotonie.
ntr-o seara, dupa-masa, Emanuel rasfoia distrat un ziar, n pat, lnga fereastra, cnd
i
se paru ca n strada cineva se oprise si l privea cu atentie. Portareasa uitase sa n
chida
obloanele. Dete putin la o parte perdeaua, n strada statea si se uita la el tatal
lui.
Emanuel fu emotionat; tatal lui intrnd n odaie si ascunse mai bine turburarea tusin
d
ncetisor ca sa nu-i vibreze vocea, l iubea pe Emanuel cu o intensitate de care ace
stuia
i era uneori frica. Emanuel se simtea angajat moralmente fata de iubirea tatalui
sau si
de n-ar fi fost dect din cauza asta, i parea sincer rau ca se mbolnavise, n ultimele
zile se gndise cu teroare, cu groaza, la cazul cnd ar muri. Cu siguranta ca tatal m
eu
ar nnebuni de tristete", si spuse el si si imagina dementa calma si severa a omului
acesta care facuse totul n viata cu snge rece. Un asemenea om nu poate avea dect o
nebunie extraordinar de bine organizata", se mai gndi Emanuel cu infinita tristet
e. Era
si acesta un anumit fel de a fi tandru fata de sine nsusi.
n cteva clipe atmosfera din odaie se schimba. Tatal lui i lua n mna boala ca pe-o
afacere comerciala ncurcata ce trebuie rezolvata fara nici o pierdere. Se decise
sa
plece mai nti el singur la Berck pentru o zi, sa vorbeasca cu doctorii de acolo si
sa
caute un sanatoriu convenabil. Pleca chiar a doua zi si se ntoarse trziu noaptea.
Era
entuziasmat de Berck.
9 - ntmplari in irealitatea imediata
129
M. BLECHER
- Acolo-i vindecarea ta. Bolnavii duc o viata normala n sanatorii organizate ca n
iste
simple hoteluri; nici nu simti ca esti bolnav. Vei vedea... vei vedea...
mpachetara lucrurile a doua zi si la amiaza fura gata de plecare. In ultimul mome
nt
portareasa aduse un pachet si l strecura discret lui Emanuel.
- E de la domnisoara Colette... Sopti ea.
Mai mult de curiozitate, Emanuel l deschise imediat. Continea o cutie de ceai si
cteva comprimate cubice cu extras de carne, pentru gatit supa.
Ceaiul era desigur o aluzie la iubirea lor.
Ct despre comprimate, Colette si batuse capul toata dimineata ca sa gaseasca un
cadou ieftin si util si ispravise prin a-si aduce aminte ca n timpul razboiului m
ama ei i
trimetea tatalui pe front extras de carne ca sa-si faca singur supa n transee.
Si acolo unde pleaca Emanuel, trebuie sa fie mai rau ca n transee... cugeta ea sim
plu.
O farfurie calda de supa o sa-i faca bine..."
Si gndind astfel i veneau lacrimile n ochi.
130
Ziua se prelungea ntr-o nserare calduta si funerara de octombrie. Cmpurile defilau
prin
fereastra vagonului rosii si aramii, putrede de soarele absorbit ndelung toata va
ra. n
compartiment, Emanuel si tatal lui, singuri, zaceau cufundati n acelasi sentiment
de
tacuta intimitate. O data cu ei calatorea ritmul de fierarie veche a trenului, c
a bataile
repezi ale unei inimi mbatrnite si mecanice, fixata sub vagon.
ntr-o gara mica, unde trenul nu se opri dect o minuta, se dadura jos sa schimbe.
Urcara ntr-un trenisor cu vagoane nguste, cu o locomotiva demodata si nghebosata ca
o
camila, n vagon nu erau dect doua banci, n tot lungul lui, de o parte si de alta, c
a ntr-un
tramvai.
ncetisor, trenul porni nesigur hurducndu-se de sine. Toate geamurile prinsera a cl
antani
cu putere ca si cum le-ar fi fost frica de voiaj. In urma lui, Emanuel mai privi
o data gara
mica, alba, cu glicine roze la feresti. Apoi cineva trase o perdeluta si peisaju
l ramase afara
ca taiat cu foarfeca.
n vagon se nghesuia lume multa, cu pachete si cosuri; oameni care se ndesau pe
banchete... copii care scnceau... apoi ndata ce trenul porni mai iute, ncepu o conv
ersatie
intensa n tot vagonul, stabilindu-se un zumzet comun de ntelegere si de bunavoie.
Toata lumea asta pleca la Berck. Un cultivator n haine de duminica, cu un buchet
de flori
cmpenesti n mna, demonstra cu gesturi largi boala fiului lui unei doamne subtirele
si
elegante, n tailleur" gris.
Chiar n fata, pe bancheta, doi parinti tineri si duceau copilul la un sanatoriu. E
ra un
baietas slab si palid, n haine de marinar, cu un picior nfasurat n bandaje. Minile i
atrnau subtiri si obosite ca la o papusa de crpa, l tinea pe brate mama lui, n timp
ce
copilul plimba prin vagon privirea lui de intensa nedumerire, examinnd curios toa
ta
aceasta lume necunoscuta.
Emanuel fu deodata interpelat de vecina lui, o batrnica n haine de doliu.
- Pleci la Berck? ntreba ea. Esti bolnav?
Tipa foarte tare ca sa domine zgomotul dublu al trenului si al conversatiei gene
rale.
Unde suferi? Aici?... Aici?... Arata soldul, apoi spatele.
- Da, aici, la spate, raspunse Emanuel.
131
M. BLECHER
Batrnica si strnse gura punga si clatina din cap a compasiune.
- Si ai abces? continua dnsa.
Emanuel nu se nselase, auzise bine, era vorba de un abces. De undea stia nsa femei
a asta
ce e aia un abces? Avu o mina att de uimita, nct batrnica se grabi sa-1 linisteasca.
- Iata vezi, cunosc si eu putina medicina... De cnd tot vin la Berck e timp ca sa
fi nvatat
toate astea... Am si eu acolo un baiat bolnav.
Emanuel nu raspunse, dar se trezi tras de mneca.
- Te-am ntrebat ceva, relua batrnica suparata. Ai sau n-ai abces?
- Ei da, am, raspunse Emanuel cu oarecare bruscheta. Si ce-i cu asta? De data as
ta
batrnica tacu. n caligrafia zbrciturilor de pe fata ei
aparu semnul clar al unei mari ntristari. Cu jumatate de voce mai ndrazni sa ntrebe
daca
abcesul e fistulizat.
- Ce-i asta fistulizat"? facu Emanuel nedumerit.
- Adica daca a spart... daca are gaurica pe unde curge ncontinuu...
- Asta nu, raspunse Emanuel. Pna acum doctorul a scos din el puroi cu acul si vad
ca
umflatura a dat napoi.
Trenul si scutura mereu fieraria veche si zgomotul lui se depunea scazut n convorb
ire ca
fondul unui murmur coral ntr-o opera, n timp ce artistii cnta. Acum treceau prin du
nele
din mprejurimile orasului. Mai erau cteva minute pna la Berck. Tot traiectul dura m
ai
putin de un sfert de ora.
- E bine ca abcesul nu-i fistulizat, murmura batrnica.
- Si daca ar fi? spuse distrat Emanuel.
- Eh, atunci se schimba chestia... si aplecndu-se la urechea lui, i sopti pe neras
uflate: Se
spune la Berck ca un abces deschis e o poarta deschisa mortii...
- Ce ti-a spus? l ntreba tatal lui.
- Crezi ca am nteles? Vorbeste prea repede...
Trenisorul ncepu a scrti obosit strngnd frnele. Ajunsesera. Gara semana cu orice alta
statie de provincie. Un domn nalt cu crje astepta pe doamna n tailleur" gris. ncolo n
u
mai era nimeni pe peron. Uimirea cea mare l astepta nsa pe Emanuel abia la iesire.
n timp ce soferul ncarca valizele, el ramase cteva secunde pe piateta din fata gari
i,
privind n jurul lui. Deodata ramase uluit.
Ce sa fi fost oare asta? Un sicriu ambulant ori o targa? Un om statea ntins pe un
pat
ngust de lemn, un fel de cadru cu saltea, asezat pe o montura cu patru roti mari
cauciucate. Era nsa mbracat normal din cap pna n picioare. Purta cravata, bereta pe
cap
si haina si totusi nu se misca, nu se ridica sa umble ca toata lumea. Asa culcat
cum statea
cumpara de la un vnzator un ziar, plati si l deschise sa ceteasca cu capul sprijin
it de
perne, n timp ce un om n dosul lui ncepu a mpinge carutul pe strazile orasului.
132
INIMI CICATRIZATE
- Vezi, i spuse tatal lui... aici toti bolnavii duc o viata normala... Sunt compl
et mbracati,
se plimba pe strada... numai ca stau ntinsi... atta tot... Ai sa vezi si pe altii
tot ntinsi,
conducnd singuri trasura...
Emanuel era prea uluit pentru a se putea gndi la ceva precis, n masina tot timpul
se uita
pe geam sa zareasca vreun bolnav n trasura, dar nu vazu pe nici unul. La o cotitu
ra ntre
doua siruri de case nalte aparu o clipa, n fund, linia azurie si stralucitoare a o
ceanului
culcata pe nisip ca o spada arzatoare.
n pragul sanatoriului i astepta directorul. Intrarea era ornamentata de doua mari
plante
exotice. Vasele de faianta si hainele negre solemne ale directorului, precum si
ghetrele lui
albe dadura acestei sosiri un aer foarte teatral. Directorul se nclina si strnse mn
a mai
nti tatalui, apoi lui Emanuel. Avea obrazul foarte pudrat si tocmai aruncase capat
ul
tigarii de foi pe care o fumase pna atunci. Cu tigara n coltul gurii, pe fata i se
imprimau
ntr-o parte riduri lungi de cine si atunci semana, n totul cu acei mopsi de porcela
n
mbracasi n frac rosu, de pe unele scrumiere. Pacat ca i lipseste fracul", gndi Emanue
l.
Tacerea sanatoriului era impresionanta, dar coridoarele semanau cu orice coridoa
re de
hotel: usi albe la rnd cu numere pe ele. Emanuel avea odaia la etajul al treilea.
Urcara
lent cu un ascensor ce nu facea dect un zgomot marunt si nabusit, n fundul unui cor
idor
ntunecos, directorul deschise o usa. Se vedea bine ca era o camera ieftina. Tot m
obilierul
se compunea dintr-un dulap, o masa si un pat de fier. ntr-un colt statea toaleta
cu o cana
enorma albastra de tabla smaltuita.
- ti place? ntreba tatal lui cnd directorul fu plecat.
Ce avea sa-i placa? Se ntinse ostenit pe pat si nchise ochii, i zumzaia nca n cap mer
sul
trenului si frnturi din convorbirea cu batrnica n doliu. Zilele petrecute n pat l sla
bisera
ngrozitor. Tatal lui aprinse lumina, n odaie se stabili atmosfera neplacuta si ciu
data a
unei camere de hotel mizerabile unde trebuie sa dormi o noapte n trecere.
ntr-un sfrsit cineva batu la usa.
- Eva! se recomanda aspru infirmiera care intra. Avea un nas att de lung si de tu
guiat
nct de-ar fi ntors capul n toate partile parca tot numai din profil statea.
Se informa pe scurt de boala lui Emanuel.
- Aici o sa va faceti bine, murmura ea cu ton plictisit, profesional.
- Mai sunt multi bolnavi ca mine? ntreba el. Au toti cte o vertebra atacata?
Eva ridica minile n sus ca o suplianta antica.
- O vertebra? O singura vertebra? Eh! Eh! sunt unii care au zece vertebre atacat
e la rnd...
altii genunchiul... coapsa... degetele de la mini... glezna... Credeai ca esti si
ngurul? Ha!
Ha!...
Rse scurt si uscat.
133
- -
M. BLECHER
Emanuel fu obsedat mai ales de coloana aceea cu zece vertebre atacate la rnd, si n
minte
i veni imaginea unei tigari care, uitata n scrumiera, se preface lent n cenusa n tot
lungul
ei. Ce amarnica putreziciune...", gndi el.
- Si doctorul Ceriez? ntreba tatal lui Emanuel. Gnd vine la clinica? Am vorbit cu
el
atunci cnd am fost aici si...
- Oh, foarte bine! Foarte bine! ntrerupse Eva. Doctorul Ceriez este din ntmplare ac
um
n sanatoriu. A venit sa vada un operat... Ma duc sa-1 chem.
Emanuel ramase linistit si epuizat, ntins pe pat. n jurul lui tatal sau se agita,
usa se
deschidea si se nchidea, se petreceau o multime de lucruri la care el nu lua part
e. S-ar fi
zis ca lumea devenise deodata mai densa si mai indistincta... Tot ce persista cl
ar ntr-nsul
era o imensa osteneala, ntr-o odaie, undeva n departare, un acordeon se lamenta as
tmatic
si trist.
Peste cteva minute se ntoarse infirmiera nsotita de doctorul Ceriez.
Era un barbat destul de tnar nca, foarte nalt si spatos dar cu parul ncaruntit. Avea
o
coafura superba, leonina, data pe spate cu ngrijire. Fata i era grasa si pietroasa
. Doar
privirea albastra si limpede purta n ea o nuanta contradictorie de infinita bunat
ate si
stabilea n trasaturile obrazului un amestec de copilarie si de severitate.
II examina pe Emanuel cu atentie, se uita si la radiografii, pipai abcesul si di
agnostica
aceeasi tuberculoza la o vertebra.
- Aici la Berck aerul e tare si vivifiant. Sa cauti sa iesi ct mai des cu trasura
la plimbare si
mai ales sa stai linistit...
Si apoi adresndu-se catre infirmiera: Deocamdata sa-1 lasam asa... n pat... mine i v
eti
aduce o gutiera... si apoi, peste cteva zile, cnd se va obisnui cu pozitia culcata
, i vom
face un ghips...
- Un ghips, murmura Emanuel speriat. Doctorul se ntoarse spre el.
- Un ghips nu-i nimic grav... Absolut nimic grav. Vei sta n corset tot att de como
d ca
ntr-un fotoliu... Asta pot sa ti-o garantez.
i strnse mna si si lua palaria sa plece. Se mai opri o clipa.
- Cunosti pe cineva n sanatoriu? Ti-ai facut pna acum vreun prieten? Si cum Emanue
l
dadea negativ din cap, doctorul adauga: Ti-1 voi
trimite pe Ernest. E un baiat bun cu care o sa te ntelegi de minune...
Iesi grabit, n urma lui, tatal lui Emanuel nchise ncet si cu deferenta usa ca si cu
m
doctorul prin simpla atingere a mnerului ar fi lasat-o mbibata cu ceva din fluidul
eminentei sale personalitati.
- Ai vazut? spuse el jovial, frecndu-si minile. Toata chestia bolii devenise acum
pentru
dnsul o afacere aranjata.
Emanuel mai astepta ctva timp pe Ernest, dar se parea ca nu avea de gnd sa vie n se
ara
aceea, ncepu sa se dezbrace de culcare; nu-i era nici foame, nici sete. O ostenea
la calma i
mbaia toate membrele.
In ntunericul care se facu n odaie, ecoul acordeonului acoperi melancolic sfrsitul
zilei.
134
Toata dimineata Emanuel ramase n pat. Tatal lui si trase scaunul lnga el si n odaia
ravasita, cu fereastra deschisa, statura mna n mna privind imensa luminozitate a
oceanului. Venea dinspre orizont o stralucire laptoasa ce acoperea n departare co
nturul
dunelor si umbrele oaselor, necndu-le ntr-o orbitoare aureola. Zgomotul valurilor
fosnea att de aproape nct nu se mai auzea nimic din sanatoriu. O sonerie zbrnia
undeva din cnd n cnd si atunci tresareau amndoi, smulsi o clipa din beatitudinea lor
limpede.
ntr-un sfrsit veni un brancardier sa-1 mbrace. De acum nainte acesta urma sa-1 ajute
n
fiecare zi. Omul de serviciu avea o mare ndemnare; i trase ncet pantalonii, asa cum
statea ntins; apoi i trecu camasa si haina, ncet, fara graba si fara ca Emanuel sa
faca alta
miscare dect sa se ncline putin pe o parte si pe alta pentru a-si trece mnecile.
Ma mbraca exact ca pe un cadavru", se gndi el si vru s-o spuie tatalui sau, dar se
retinu.
Brancardierul deschise usa si mpinse n odaie un carut. Era patucul pe care de acum
ncolo trebuia sa stea ntins tot timpul. Avea o saltea noua, acoperita cu musama ne
agra si
doua perne tari la cap...
- Poftim! l invita brancardierul si l ajuta sa alunece de pe pat pe gutiera. De ac
um, spuse
el, va trebui sa dormiti aici, ca toti bolnavii... Dar va putem lasa patul de fi
er n odaie daca
vreti. E comod de pus pe el carti, lucruri...
Un gong suna tocmai atunci ora mesei.
- Coborti n sala de mncare, ori ramneti n odaie? ntreba omul de serviciu.
Emanuel, la rndul lui, l interoga pe tatal sau din ochi.
- Sa scoboram! Sigur... e mai bine, raspunse el. Brancardierul mpinse ncet carutul
pe
coridor, apoi l introduse n ascensor.
Emanuel, beat nca de lumina si de linistea acelei dimineti, lua aceasta alunecare
lina pe
carutul cu arcuri drept o distractiva plimbare dejoaca, l cuprinse o usoara si ag
reabila
ameteala cnd ascensorul ncepu sa scoboare.
Abia jos n sala se trezi el n plina ntelegere a bolii. Acolo avu el pentru ntia oara
sentimentul adevarat al atrocei categorii de viata n care intrase.
Era o sala obisnuita de restaurant, vasta, nalta, alba, cu perdelute la feresti s
i plante mari
exotice n colturi. Dar cine imaginase n aceasta
135
M. BLECHER
ncapere aranjamentul acesta solemn si spitalicesc? Cine fusese regizorul acestui
spectacol corect si halucinant?
nsirati de-a lungul peretilor, doi cte doi la o masa, zaceau bolnavii ntinsi pe gut
ierele
lor. S-ar fi putut crede un festin din antichitate unde musafirii stateau culcat
i la masa,
daca fetele obosite si palide ale celor mai multi dintre bolnavi n-ar fi aratat
clar ca e
vorba de altceva dect de convivii joviali ai unui vesel ospat.
Ce sumbra minte alcatuise cu elemente reale un tablou att de dureros, de fantasti
c si
demential?
ntr-un roman de senzatie un scriitor imaginase o regina perfida si capricioasa ce
-si
mumifica amantii si i pastra n sicrie ntr-o sala circulara.
Ce era nsa aceasta palida viziune de scriitor pe lnga realitatea atroce din sala a
ceasta
de mncare cu oameni si totusi morti, ncrustati n pozitii rigide, ntinsi si mumificat
i
n timp ce palpitau nca de viata.
Emanuel fu asezat la o masa, lnga o bolnava cu rochia albastra, n scenele ce se pe
trec
n vis, ceea ce apare straniu si halucinant este faptul ca ntmplarile cele mai bizar
e au
loc n decoruri cunoscute si banale, n sala de mncare elementele de vis si de realit
ate
erau att de concomitent prezente, nct timp de cteva secunde Emanuel si simti
constiinta cu totul destramata. Devenise extraordinar de transparenta si totusi
grozav
de efemera si nesigura. Ce se ntmpla? Era chiar el, Emanuel, corpul acela pe un
carut, n mijlocul unei sali unde toti comesenii stateau culcati la mese mpodobite
cu
buchetele de flori? Ce nsemnau toate acestea? Traia? Visa? n ce anume lume, n ce
anume realitate se petreceau astea?
Vecina lui de masa i zmbi prin oglinda. Statea si ea ntinsa pe un carut tot mbracata
,
tot aparent normala, dar nu tinea capul pe perne, l avea complet culcat si nu-1 m
isca
nici n dreapta nici n stnga. Pentru a vedea ce se petrece n jur avea un suport metal
ic
cu o oglinda, drept deasupra ei. Putea s-o ncline n orice directie si sa observe a
stfel
totul n sala. n luciul cristalului, unde plutea obrazul ei detasat (ca ntr-una din
acele
ieftine iluzii optice de blci care prezinta un cap taiat), acolo Emanuel descoper
i
zmbetul ce i se adresa.
- Sunteti bolnav de mult? ntreba fata fara alta introducere.
- Sufar de multi ani, raspunse Emanuel, dar nu mi s-a descoperit boala dect acum
de
curnd...
- Asa a fost cu noi toti, spuse bolnava cu un usor suspin, ndreapta lui, Emanuel
descoperi un tnar cu capul nfundat ntr-o
carte, n sala privi rnd pe rnd bolnavii, unii complet culcati, altii cu perne la ca
p, n
fine unii care stateau pe carut n capul oaselor ca pe un scaun: aveau doar picioa
rele
ntinse. Toti mbracati corect, femeile cu rochii cu oarecare cochetarie - barbatii n
haine obisnuite, cu guler si cravata. Se parea o adunare normala, de oameni care
la
comanda s-ar fi alungit cu totii pe carucioare.
136
INIMI CICATRIZATE
ndrazni sa ntrebe pe vecina lui pentru ce unii bolnavi stateau complet ntinsi si al
tii
numai nclinati pe jumatate.
- Pentru ca nu toti au aceeasi boala, i raspunse tnara fata. Unii au atacate verte
brele
gtului, ca mine altii numai genunchiul ori coapsa.
Bolnava i vorbea cu multa spontaneitate zmbindu-i mereu n oglinda. Emanuel
ncerca si el sa raspunda cu un surs, dar buzele i se ncrustara ntr-o grimasa penibil
a.
Un brancardier aduse n sala un carut elegant pe care statea ridicata n perne broda
te o
doamna tnara, blonda, foarte vioaie, nclinnd capul si salutnd n toate partile.
O nsotea un tnar negricios la fata, nalt, umblnd n crje.
Carutul fu asezat n rndul din fata, iar tnarul se aseza si el la aceeasi masa.
- Cine e doamna asta? ntreba Emanuel. Bolnava ntoarse oglinda spre locul aratat.
- Ah! da... e doamna Wandeska, o poloneza care sta la sanatoriu de aproape un an
. E
vindecata acum, a nceput sa umble... A avut atacat genunchiul rau de tot. Trebuia
de
mult sa plece acasa, dar amna mereu...
- De ce? ntreba curios tatal lui Emanuel.
- Hm! Asta e cam greu de explicat unui om sanatos, genunchiul ei s-a vindecat, d
ar s-a
anchilozat si a ramas teapan. Cnd umbla, schiopateaza. Ea ar prefera acum sa ramie
aici printre bolnavi, unde toti au cte ceva, dect sa fie un obiect de curiozitate
printre
oamenii sanatosi. Dar nu se poate... va trebui totusi sa se ntoarca la familia ei
.
Vindecarea e tot att de nenduratoare ca si boala...
ncepuse sa se serveasca. Bolnavii luau cu miscari precaute farfuria cu supa pe pi
eptul
lor. Si Emanuel trebui sa mannce astfel. Tatal lui, care se asezase lnga dnsul, i ti
nu
ctva timp farfuria cu mna. Apoi, cnd vazu ca se obisnuise putin, l lasa sa mannce
singur. Cu fiecare nghititura farfuria si pierdea parca echilibrul si parea gata s
a se
rastoarne. Era un veritabil numar de acrobatie de executat, dar bolnavii vechi s
e
serveau cu atta dexteritate, nct nici nu se mai uitau n fata lor si continuau
nepasatori sirul conversatiei.
n fata, doamna Wandeska rdea foarte amuzata de cele ce-i spunea tnarul de lnga
ea.
- E sotul doamnei? ntreba Emanuel aratndu-i prin oglinda.
- Tonio? Ah, nu! E un prieten al ei... un argentinian... si el vindecat de mult,
dar
prefernd aerul de sanatoriu celui din biroul lui de avocatura...
n acel moment n fundul salii un bolnav scapa pe jos tacmul care cazu cu un clinchet
foarte sonor. Carutul lui era destul de scobort si daca ar fi ntins putin bratul a
r fi
putut desigur ridica obiectul. Emanuel observa nsa cum bolnavul l priveste fara a
face
nici un efort. Vecina lui urmarise si ea scena. O fata de serviciu veni n graba s
i aduse
altul.
137
M. BLECHER
- Pentru ce nu si 1-a luat singur de jos? Era foarte simplu... spuse Emanuel.
- Crezi ca era simplu? S-ar fi rasturnat cu siguranta; poarta pe el un ghips de
zeci de
kilograme.
Emanuel ramase stupefiat. Vedea bine ca bolnavul statea rigid pe carut, nsa nimic
nu
facea sa se banuiasca sub haine corsetul.
- Asa-i ca le face bine doctorul Ceriez? adauga fata. Imposibil de ghicit forma
ghipsului
sub haine... le croieste pe masura.
Si cu degetele batu n rochia ei care suna dur si uscat lovind un corp tare dedesu
bt. Purta
si ea un corset si totusi, era si ea mbracata din cap pna n picioare, fara nici o a
parenta
exterioara a infirmitatii de care suferea.
- Si mie mi se va face un ghips, spuse Emanuel cu o mare descurajare n voce.
Acum, privind sirul de bolnavi alungiti, chestia bol H nu se mai rezuma pentru e
l la o
simpla afirmatie abstracta, a fi bolnav", n contrast cu a fi sanatos". Se simtea in
trat n
rang, ca ntr-o aliniere militara. Solidar cu dnsii n boala, solidar n ghips... Corpu
l nsusi
luase pe carut o atitudine corecta si nemiscata de infirm...
Masa era pe sfrsite cnd intra grabit Ernest nsotit de un alt bolnav. Ernest umbla n
ormal;
celalalt ramase o clipa n prag masurnd din ochi distanta care l separa de masa lui,
ca si
cum si-ar fi acumulat forte ca sa strabata sala.
Dar ce era aceasta noua si dureroasa surpriza? Un umblet de schilod, o exhibitie
de
mascarada, un numar de clovn?
Bolnavul se sprijinea n doua bastoane si la fiecare pas arunca violent cte un pici
or n aer.
II tinea o secunda tremurnd suspendat, apoi l zvrlea n laturi si tot tremurnd l depune
a
pe parchet. Era un mers att de convulsionat, att de dezarticulat si de inuman, nct n
ici o
paiata din lume n-ar fi izbutit sa-1 imite. Sarea parca, dar nici sarituri nu er
au acelea. O
criza de epilepsie, asta era; o adevarata criza de epilepsie a picioarelor.
Ernest n acest timp parea sa caute pe cineva n sala; putin i pasa de masa; cnd l zari
 pe
Emanuel, veni repede la dnsul.
- Esti noul bolnav despre care mi-a vorbit doctorul Ceriez? ntreba el si se recom
anda.
Avea miscari iuti si aproape salbatice, n priviri i ardea o devoranta curiozitate.
- Cunosti pe vecinii de masa? ntreba el din nou. Bolnavul din dreapta scoase^ o c
lipa
capul din carte, mbufnat ca fusese ntrerupt.
- ti prezint pe domnul Roger Tbrn... un bun prieten al domnisoarei Cora. Si arata
pe
bolnava n rochie albastra cu care Emanuel vorbise pna
atunci. Att Roger Torn ct si Cora se nrosira pna la urechi.
- Ce nesuferit esti! i adresa un repros tnara fata.
138
smm
INIMI CICATRIZATE
- ntr-adevar asa se pare... raspunse Ernest. Dar cred ca o sa-ti schimbi n curnd pa
rerea...
Stiu eu sa aranjez lucrurile... adauga clipind siret din ochi.
Ernest pleca sa mannce. Un vnzator de ziare intra in sala si ncepu sa distribuie pe
la
mese jurnale si reviste. Bolnavii deschisera foile sa ceteasca. Masa se sfrsise s
i
brancardierii veneau acum sa ia pe rnd carucioarele n gradina. Emanuel, de cnd vazu
se
pe bolnavul care umbla aruncnd din picioare, era cuprins de o cumplita tristete.
Privea cu
o mare strngere de inima cum oamenii de serviciu mpingeau carucioarele. Contrastul
acesta ntre a duce o viata aproape normala (a ceti ziarul, a lua masa ntr-un resta
urant
mpreuna cu altii, a fi mbracat) contrastul acesta ntre a fi un om ca toti oamenii s
i totusi a
zacea mprizonierat n ghips cu oasele cariate de tuberculoza, iata ce era dureros s
i trist n
aceasta boala. Paradoxul consta n a exista si totusi n a nu fi cu desavrsire viu"...
Iesi buimacit din sala. n urma lui conversatiile si zgomotul continuau pline de a
nimatie.
Fetele de serviciu strngeau tacmurile zmbind n trecere bolnavilor.
Ernest veni sa-i propuie o plimbare cu trasura chiar n dupa-amiaza aceea.
Zilele frumoase de toamna sunt numarate la Berck, spuse el. In curnd ploile o sa
ne
nchida pentru mult timp n casa.
Emanuel accepta cu bucurie.
139
- n fond, pentru mine personal, boala nu mi se pare chiar att de ngrozitoare... spu
se
Emanuel lui Ernest, n timp ce asteptau n odaie sa li se anunte venirea trasurii.
Am avut ntotdeauna n mine un fond de lene care se gaseste acum pe deplin satisfacu
t,
continua el. mi ntind oasele pe carut, ma odihnesc admirabil, ma simt foarte bine.
.. si
n-am nici o dorinta sa umblu... Cred ca daca m-as ridica, durerile s-ar nfige din
nou n
spate necrutatoare. Un singur lucru ma chinuie...
Tatal lui care statea pe pat si cetea n aparenta ziarul, ridica brusc capul.
- Ma chinuie gndul ca ncet, ncet va trebui sa devin un adevarat bolnav... Ca tot ce
iau acum drept lenevie si odihna va deveni n curnd un prizonierat teribil... Mi-e
frica
de scobors... mi-e frica sa nu ajung a umbla cu doua bastoane, sarind ca o broasc
a...
- Vezi doar bine ca eu m-am vindecat, l ncuraja Ernest si batu cu pumnul n piept.
- Porti si d-ta un corset? ntreba Emanuel. Pieptul sunase dur.
- Da... dar un corset simplu, nu de ghips, raspunse pe jumatate de gura Ernest.
- Pot sa-1 vad? Ernest si scoase haina si camasa. Semana acum cu un luptator anti
c
cuirasat n scutul lui, ori cu un bust mecanic, plin de suruburi si curele, expus n
tr-o
vitrina ortopedica. Corsetul i tinea trupul rigid de la solduri pna la umeri. Era
confectionat dintr-un celuloid roz, perforat cu mii de gaurele si legat cu siret
uri la
spate, n jurul gtului, n jurul soldurilor si pe laturi era nsurubat si strns cu o
montura de nichel, foarte complicata.
- Si ct timp mai trebuie sa-1 porti? ntreba Emanuel.
- Acesta nu-1 mai parasesc niciodata, raspunse Ernest. Doar noaptea la culcare l
scot...
Trebuie sa-1 mbrac mereu... toata viata poate...
Emanuel ramase tacut si gnditor.
- Ei bine, dect sa reintru n viata nchis ermetic n asemenea aparat, prefer sa...
Tacu si lasa fraza neispravita. Se facu n odaie o mica tacere. Tatal lui se nfunda
din
nou n lectura n timp ce Ernest se mbraca la loc.
140
INIMI CICATRIZATE
Dupa cteva minute, tatal lui lasa ziarul si ncepu sa-si faca valiza. Pleca chiar n
dupaamiaza
aceea, n jena si tacerea celor din odaie, se vedea bine ca mai persista nca
efectul frazei lui Emanuel.
- Sa nu faci prostii, i spuse tatal lui, mpachetnd lucrurile si ferindu-se de o ntlni
re
a privirilor, si voi trimite bani ca sa te ngrijesti... ca sa te vindeci... voi mu
nci pentru
tine... numai pentru tine... sa nu uiti niciodata asta.
Emanuel avea sentimentalitati facile si trecatoare. Ascultndu-1 pe tatal sau vorb
ind eu
atta emotie, i venira pe moment lacrimile n ochi, dar peste o secunda uita totul si
suna nerabdator sa ntrebe de trasura.
Un baiat veni n fine sa anunte ca trasura sosise. Valiza era si ea gata - nu mai
ramnea
dect sa scoboare cu totii.
n curte astepta un fel de barca enorma cu coviltir, pusa pe roti, trasa de un cal
. Asta
era trasura pentru bolnavi? Da, asta era. Emanuel n-avea nevoie sa se miste delo
c.
Cadrul cu salteaua pe care statea ntins intra nauntru pe la spate, si patucul alun
eca pe
un rulou ca la dric. Brancardierul nchise panoul si dete haturile lui Ernest n mna.
Emanuel statea putin ridicat astfel ca putea sa vada perfect naintea lui. Ernest
si tatal
lui se asezara si ei lnga dnsul, pe doua scaunase. Era loc destul si pentru valiza
-
trasura asta putea contine mbarcamentul unei corabii...
Toamna si sfrsea zilele nsorite si reci. Vestejeau ierburile prin gradini si clarit
atea
obosita a dupa-amiezii fosnea calm prin copacii cu frunzele rosii si nchircite. S
trazile
pareau abandonate... Emanuel si plimba privirile pe casele necunoscute, pe vilele
cu
obloanele trase, n oraselul acesta, pierdut undeva n lume sub un cer vaporos de
toamna.
La capatul unei strazi se ivi deodata imensa stralucire a oceanului... Umbre
fantomatice si corabii pescaresti pluteau acolo departe n aur si lumina.
Emanuel lua haturile n mna si conduse singur, de-a dreptul pe plaja. Existau pante
de
lemn, foarte putin nclinate, care duceau de la Esplanada direct pe nisip. Mai era
u si
alte trasuri acolo, strnse n cerc. Bolnavii stateau de vorba tipnd de la o trasura
la
alta. Unul cnta din mandolina; o bolnava tricota.
Oceanul sticlea numai cristale si azur. Emanuel respira plenitudinea aceea inefa
bila de
imensa stralucire - aerul vast de larguri, infinitatea apelor.
Tatal lui si Ernest se dusera putin la plimbare. Mai era aproape un ceas pna la
plecarea trenului. Emanuel fu multumit sa ramie singur, si umfla pieptul n respirat
ie
adnca, urmarind alunecarea nceata a corabiilor negre. Avu o clipa sentimentul unui
imens abandon, n curnd nsa cei doi se ntoarsera si usorul lui extaz disparu.
- nca o jumatate de ceas mai suntem mpreuna, spuse tatal lui foarte emotionat.
Emanuel mna acum trasura spre gara pe o strada larga, cu vitrine imense, animata
vag
de ctiva rari trecatori. O vedea pentru ntia oara
141
M. BLECHER
si parca totusi ar mai fi cunoscut-o cndva. Simtea ca apartine acum strazii acest
eia,
oceanului din care respirase lumina, toamnei acesteia straine, mai mult dect tata
lui sau.
Se rasturnase o ntelegere a lucrurilor ntr-nsul si un anumit sentiment al intimitat
ii
trecuse de pe un platou al balantei pe celalalt. Strada continea o veche nostalg
ie de
amintiri. O vazuse poate cndva n vis...
Despartirea fu simpla si rapida.
Intrziasera pe drum si nu mai aveau dect o minuta pna la pornirea trenului.
Tatal lui l mbratisa pe fuga si disparu cu pasi mpleticiti. Purta n suflet, ca o gre
utate
insuportabila, melancolia acestei plecari prea grabite.
Emanuel, ramas singur, avu o scurta ezitare. Se gasea acum n fata unei vieti necu
noscute
si teribile. Ce trebuia sa faca? Ce i se va ntmpla? Exista momente simple n realita
te,
clipe banale de singuratate, oriunde, pe strada, cnd deodata aerul lumii se schim
ba si
capata brusc o noua semnificatie, mai grea si mai obositoare.
- Esti trist mi se pare, spuse Ernest cnd se ntoarse de pe peron. Pentru ce n-a ma
i ramas
tatal tau nca o zi, doua?
Emanuel cu gndurile ravasite nu stiu ce sa raspunda. Ernest apuca haturile si l co
nduse
pe strazi necunoscute, i defilau n privire case, acoperise... ferestre... multe fe
restre...
gradinite intime si desuete de provincie, cu buchete arzatoare de muscate rosii.
..
Ernest l scoase din toropeala:
- Ai observat desigur ca Roger Torn e suparat pe d-ta?
- Cine-i Roger Torn?
-Vecinul d-tale din dreapta... stii... n sala de mncare bolnavul acela roscovan ca
re statea
cu capul n carte.
- Aha! Da! Stiu care... si spui ca e suparat pe mine? Dar ce i-am facut? ntreba u
imit
Emanuel.
Adica la drept vorbind d-ta nu i-ai facut nimic... nu esti vinovat deloc... Dar
asa s-au
ntmplat lucrurile, nainte de ai venit, aici, Roger Torn si domnisoara Cora stateau
la
aceeasi masa... e o veche simpatie ntre ei. Directorul sanatoriului, care nu scap
a o ocazie
sa faca sicane, cnd ai venit d-ta, te-a plasat ntre ei, sa-i desparti.
- Si ce-i de facut acum? ntreba Emanuel. Poate as cere alt loc n sala... Ernest se
gndi o
clipa.
- Da, asta e cel mai bun lucru. Spune directorului ca vrei sa stai lnga mine...
n aceeasi dupa-masa, la ntoarcere, Emanuel ceru sa fie condus n cabinetul directori
al, o
odaita sumbra, cu un birou neted, fara nici o hrtie pe el. Unicul obiect de pe ma
sa era
aparatul de telefon. Directorul statea n fata lui, cu capul rezemat n mna, ca un cin
e
satul n fata unui os mncat.
Asculta cererea lui Emanuel cu o bunavointa acra si profesionala.
142
INIMI CICATRIZATE
- Da, se poate... voi da dispozitii pentru schimbare, spuse el ncercnd un zmbet car
e se
transforma n grimasa pe care o face cineva cnd a nghitit prea mult deodata.
Seara la masa, Roger Torn si Cora erau din nou mpreuna; Cora i facu lui Emanuel un
mic gest cu mna n semn de multumire.
- Ei vezi ca nu sunt chiar att de nesuferit? i spuse Ernest n trecere. Si venind la
masa lui
Emanuel:
In onoarea rempacarii, mine seara, la ora 9, serata mondena si... dansanta n odaia
mea...
143
Emanuel, obosit, se culcase de mult cnd cineva batu n usa. Toata ziua statuse nchis
ntrun
salon, mpreuna cu alti bolnavi. Plouase tot timpul, o ploaie rece si mohorta cu ra
fale
aspre de vnt ce arunca apa n feresti. In tot sanatoriul domnea o tacere ngrozitoare
de loc
pustiu.
- Cine e acolo?
- Te-ai culcat? Putem intra? Venim sa te luam... Era Ernest, nsotit de Tonio, arg
entinianul
nalt, prietenul doamnei Wandeska.
Emanuel uitase de serata; e drept ca luase totul drept o gluma a lui Ernest.
- Vedeti doar ca sunt n pijama, le spuse el. mi pare rau ca trebuie sa refuz...
- Ei hai, nu umbla cu fleacuri... parca esti singurul n pijama... spuse Tonio.
Ernest era si el dezbracat, cu o simpla camasa pe dnsul si o pereche de pantaloni
.
Corsetul stralucea straniu la gt, n lumina slaba ce venea dinspre coridor. Tonio p
urta un
halat de casa, foarte exotic si nflorat... Umbla n seara aceea numai cu un baston.
- Uite-te la noi... Suntem oare n toaleta de bal? Hai, te rog nu fa nazuri, insis
ta Ernest.
Emanuel n-avu ncotro. Ernest si Tonio i scoasera carutul afara. Odaia lui Ernest e
ra pe
acelasi coridor, nsa de cealalta parte a cladirii, spre strada.
Putea fi ora zece. Toata lumea dormea acum n sanatoriu. Umblau pe coridor n tacere
. Un
singur bec ilumina anemic tot etajul.
- ncet, baga de seama... ne ciocnim de toate usile, sopti enervat Ernest. Directi
a s-ar fi
putut obosi sa puie nca un bec pe culoar...
- Un bec?... De ce numai un bec?... Ar fi trebuit sa ilumineze a giorno... murmu
ra Tonio
ironic.
Zgomotul marunt de voci ce se auzea estompat venea din odaia lui Ernest. Intrare
a lui
Emanuel fu salutata cu aplauze.
- Este noul nostru amic si ultima achizitie a directiunii! anunta Ernest. n odaie
domnea un
talmes-balmes si o dezordine de nenchipuit.
Cteva gutiere cu bolnavi erau mpinse spre geam, alti invitati stateau n picioare.
Emanuel recunoscu pe Roger Torn si pe Cora, cu carucioarele lipite unul de altul
, n coltul
ferestrei statea un bolnav gras, negricios, cu nas de uliu, fumnd calm dintr-o pi
pa.
Emanuel banui ca e Zed. i povestise
144
INIMI CICATRIZATE
Ernest multe despre dnsul cu o zi nainte. Era un fost conducator de automobile de
curse. Toata lumea i spunea Zed pentru ca purta initiala aceasta, odinioara pe tr
icou.
Cstigase formidabil de multe trofee pna ce ntr-o zi, ntr-un accident de automobil,
si rupse labele picioarelor de la glezna. Statea acum ntins pe gutiera cu o cuvert
ura ce
acoperea la picioare ceva nalt. Ernest i explicase ca Zed tinea labele picioarelor
ntrun
bloc de ghips si ca bucati de degete si piele erau prinse ntre ele cu agrafe de a
rgint.
O veritabila tocatura de carne! conchise Ernest.
Mai erau n odaie un domn care discuta cu Zed si doua tinere fete. Apoi lnga pat un
alt bolnav ntins pe carut, venit de la o alta clinica. II chema Valentin si avea
o fata
grozav de insignifianta.
Ernest facu prezentarile. Una din fete era Katty, o irlandeza.
- Katty, scurt! spuse Ernest. Cu identitatea incomplet stabilita... 21 de ani...
venita la
Berck sa studieze bolnavii, asa cum alte fete de vrsta ei pleaca n Italia sa studi
eze
opere de arta...
Katty rse zgomotos. Se vedea bine ca era putin ametita. Parul ei roscovan se zbur
lise
cu totul si cu fata ei rumena si pistruiata semana cu o papusa de salon, violent
fardata.
Ernest ncepu sa toarne vin alb ntr-un castron, pentru a prepara o bautura cu fruct
e.
l ajuta cealalta fata, o blonda tacuta si serioasa cu gesturi fine si simple.
Emanuel ramase cu privirile pironite uitndu-se ndelung la ea cum curata bananele s
i
merele, repede si cu ndemnare.
Ernest nu i-o recomandase, dar o privea cu atta insistenta nct fata observa, se nros
i
usor si murmura oarecum confuza:
- Ma cheama Solange...
Si se sterse de un prosop ca sa-i ntinda mna. Cnd bautura fu gata, Katty vru s-o
toarne n pahare.
- Un moment! spuse Ernest.
Mai era un rest de rom ntr-o sticla si l turna si pe acela n castron.
Bautura era foarte tare. Cu totii aveau pahare de vin; numai Tonio si Zed cerura
 pahare
mari. Alcoolul baut si fumul gros care plutea n odaie l zapacira putin pe Emanuel.
Vedea toata adunarea acum printr-un val cetos de ameteala. Si numele mladios si
argintiu de Solange persista n el ca o usoara betie n plus.
- Asta-i o bautura racoritoare pentru femei lesinate. Ei, Ernest... n-ai altceva
?
- Coniac, daca vrei. Dar coniac pur, nu jucarie. Ceva care turnat pe gt seamana a
lava
fierbinte...
- Sa vedem! spuse Tonio.
Ernest aduse doua sticle si prinse a destupa una.
- Ce spui, Zed? tipa Tonio de la celalalt capat al odaii, facem un concurs de vi
teza pe
traiectul unei sticle de coniac. Ei repede, un raspuns...
10 - ntmplari n irealitatea imediata
145
M. BLECHER
- Contra cronometru, sau cu plecarea n acelasi timp? Zed lua lucrurile ca un adev
arat
profesionist.
Cu plecarea n acelasi timp!
Ernest destupa si a doua sticla si servi pe cei doi. Toata lumea avea acum atent
ia fixata
asupra lor,
- Una!... doua!... trei!... comanda Ernest.
Zed duse sticla la gura n aceeasi secunda cu Tonio. Se auzira cteva glgituri sonore,
apoi Tonio arunca sticla goala pe pat. O bause din trei nghitituri de parca ar fi
fost mort
de sete.
Se cunoaste ca esti amorezat... spuse cineva. Cine vorbise? Tonic ramase cu priv
irile
fixe, n timp ce lua un pahar de vin de pe masa cu gesturi nesigure si l duse si pe
acesta la
gura. Se facu o clipa tacere. Valentin, bolnavul de lnga dnsul, avea nsa chef de vo
rba.
Tacuse pna atunci si acum deschisese deodata gura ca sa spuna prostii.
- Ei, parca nu stim cu totii ca esti n dragoste cu d-na Wandeska? vorbi el cu ani
matie,
insistent si stupid.
Tonio ramase de asta data uluit.
Cteva secunde se uita n jurul lui, la fiecare persoana n parte ca si cum ar fi impl
orat
ajutor:
Ia uitati-va la mucosul asta care si bate joc de mine! "...
Deodata ridica paharul si spuse cu o voce solemna si aproape tipnd:
- Onorata asistenta... toti... toti... care sunteti aici, va declar n asta seara.
.. pe constiinta si
pe onoare ca ntre mine si doamna Wandeska nu exista nici un fel de... relatii. Su
ntem
prieteni... atta tot... ati auzit?
si pierduse cu totul capul. Valentin era desigur si el beat pentru ca nu vroia sa
taca.
- Ehe! Ehe! rse el subtire. Parca nu stim ca te duci la ea n fiecare seara.
- Stam de vorba, animalule! Stam de vorba! tipa Tonio. Tu nu stii ca doamna Wand
eska
are un ghips... pna la coapsa... care i tine tot piciorul? Ce amor se poate face n
asemenea caz?
Spuse asta cu o mare ezitare n voce; se vedea ca l framnta mustrarea de a trebui sa
faca
asemenea declaratii, dar nu putea rezista ametelii.
- Si ce-i daca are ghipsul? continua Valentin. Parca nu se poate face dragoste s
i asa?... O
mngi... o saruti... n diferite locuri...
Tonio scrtind din dinti se apropie de el. l privi n ochi o secunda apoi brusc i goli
continutul paharului, ce-1 tinea n mna, drept n fata.
Valentin, zapacit si cu obrazul ud leoarca, ncepu a se sterge cu minile. Apoi, cnd s
i
reveni putin, apuca cu violenta o cana de pe masuta de toaleta si vru s-o arunce
n cap lui
Tonio.
- Ei, ei, fara crime daca se poate! striga Ernest si se puse ntre dnsii ca sa-i de
sparta,
- Tu, Tonio, culca-te aici... comanda el si l trnti pe pat. Stai cuminte si medite
aza-ti n
liniste coniacul.
146
INIMI CICATRIZATE
II lua n acelasi timp pe Valentin cu carutul n mijlocul odaii, departe de argentin
ian.
- Ce animal! ce animal! bolborosi Tonio ntinzndu-se pe asternut... Daca nu interve
nea
Ernest i dadeam patru palme si-1 lasam mort pe loc!
- De la patru palme nu moare nimeni! proclama, calm Zed din coltul lui, ca un ar
bitru
impartial de match.
Pentru a crea o diversiune, Ernest ncepu sa fredoneze ncet o melodie. Cu totii o r
eluara
n cor: Votre mari... bididi... bididi... II est dans la soupente..."
- Mai ncet! mai ncet? comanda Ernest. En train de baiser bididi... bididi..."
Ernest scoase un oftat comic si toata lumea ncepu a rde.
En train de baiser la servante..."
Era o melodie monotona si trista, cu cuvinte pline de obscenitati de om beat...
Cntecul nsa n loc sa-i anime si sa-i trezeasca, i nfunda mai rau n toropeala. Ploaia
afara rapaia n geamuri, vntul suiera cu lamentari intense si prelungite.
Toata lumea ramase nchisa n ameteala ca ntr-o adnca preocupare interioara pe care o
rumega n tacere. Katty se trntise lnga Tonio pe pat si si bagase o mna n parul lui,
alintndu-1 ncet.
Ei, lasa, ca o sa-si treaca... Tonio... Tononio... Tonononio...
- Ce-i asta? ntreba turbure Tonio.
- Asa vorbeam noi chinezeste la scoala, spuse Katty copilareste. Valentin prinse
a declama
versuri, cnd fu deodata ntrerupt de o
controversa ce izbucnise ntre Zed si domnul de linga dnsul. Domnul acesta era un
inginer din Paris care venea din cnd n cnd la Berck n concediu sa se odihneasca si s
a
vneze rate salbatice n golful Authie, renumit pentru aceasta.
- Si eu si spun ca dintr-o lovitura l nimeresc, insista inginerul. Cu degetul arat
a ceva pe
fereastra.
- Ia stingeti lumina! comanda Zed. n ntuneric o sa ne dam seama mai bine...
Acum, n odaia obscura, veneau dinspre fereastra reflexele clatinate ale becului d
in strada,
agitat de vnt.
- l iau dintr-o ochitura...
- Sa vedem... sa vedem, spuse calm Zed.
Pusesera un pariu ntre dnsii daca inginerul va nimeri cu pusca becul din strada.
- Mi se pare ca ati nnebunit de-a binelea, spuse Solange nspaimntata.
Inginerul pleca nsa n odaia lui si se ntoarse peste cteva minute cu ceva greu n mna.
Ernest n ntuneric dormita si nu prea si dadea seama
147
.
M. BLECHER
de ce se petrece, pna ce inginerul deschiznd fereastra, o rafala rece de vnt si de
ploaie patrunse n odaie, ravasind totul.
Ernest de data asta se trezise de-a binelea si merse mpleticit spre geam.
- ntr-adevar vreti sa faceti asta? Ati nnebunit cu totii n asta-seara? Ajunse nsa pr
ea
trziu. Inginerul pusese pusca la ochi, viza si trase, mpuscatura rasuna formidabil
a;
ramasera toti ngroziti. Desigur ca
tot sanatoriul se trezise.
Ce va urma acum? Palpitau de ngrijorare si de emotie. Tonio, buimacit, se trezise
din
somn si dadea acum afara din stomac tot continutul, cu horcaituri teribile.
n strada becul continua sa arda n bataia vntului, n zadar Ernest se caznea sa nchida
fereastra, n timp ce Solange ncerca sa smulga din mna lui Zed pusca pe care o luase
de la inginer.
Era absolut hotart sa traga si el si nimic nu putea sa-1 mpiedece de la asta.
- Daca nu dai drumul la pusca, sa stii ca trag n tavan! Am degetul pe tragaci, sp
use
Zed foarte violent.
De altfel se si ridicase pe carut, cu pieptul n aer, tintind becul de afara.
Ernest se dadu la o parte si a doua mpuscatura rasuna mai puternica, mai teribila
; mai
terifianta.
Totul, amndoua mpuscaturile, durase mai putin de o minuta.
n strada becul se stinse: fusese nimerit.
Consternarea i mpiedeca pe cei din odaie sa mai protesteze. Zed razima pusca de un
scaun. Ernest nchidea fereastra ncet, cu miscari amortite ca dupa o imensa catastr
ofa
mpotriva careia nu mai poti face nimic. Clantanea din dinti, de frig, de enervare
; cauta
un cuvnt destul de aspru, destul de violent pentru a se elibera de teroarea din s
ine, dar
mpuscaturile l mai tineau nca zdrobit sub povara cumplitei spaime.
Emanuel asistase la toata scena cu impresia vie ca nimic nu se petrece n realitat
e. De
cteva minute, exact de la cearta dintre Tonio si Valentin, n jurul lui toate lucru
rile
luasera un aspect nenteles si artificial. Erau astia oameni cu adevarat? Parca as
ista la o
nscenare ridicul de falsa si de inutila. Vor izbuti oare sa joace oamenii astia t
eatru cu
atta seriozitate pna la capat?
mpuscaturile, n loc sa-1 dezmeticeasca, l prabusira si mai adnc n nentelegere si
halucinatie. Astea fusesera loviturile de gratie care darmasera cu pocnetul lor t
oata
realitatea si-o scufundasera n noapte. Ce se va desfasura de acum nainte nu putea
sa
fie dect moale, lipsit de vlaga ca ntr-o lume construita din crpe si vata. Emanuel
nu
mai avea nici o putere sa-si imagineze ce va urma. Putea sa se ntmple orice...
Zed mormaia ntruna:
- Vedeti ca am nimerit? Bolnav, dar nca om... ha... ha... iata, asa crapat cum su
nt si am
dat gata un vnator... ha... ha...
148
INIMI CICATRIZATE
Ceru sa mai bea. Ameteala se transformase la el n seriozitatea aceea trista cu ca
re
betivii se obstineaza sa comita lucruri absurde.
Ernest umbla de colo, colo prin odaie si nu-si mai gasea locul:
- Ce o sa fie acum? Ce o sa fie? Sa stiti ca mine dimineata directorul ne da pe t
oti
afara... Ce nebunie!
De cnd se trasese cu pusca n sanatoriu se deschideau si se nchideau usi, se auzeau
soapte, umblete pe coridor. Ernest se duse la usa si tinti cu urechea.
n fundul unui coridor, undeva, o usa fusese trntita cu zgomot.
- Asta-i directorul! Vine n ancheta! Ce sa-i spun acum? Cu totii aveau respiratia
taiata
de intensitatea asteptarii.
- Va rog liniste acum! cea mai desavrsita liniste... Se auzira niste pasi triti ven
ind
spre odaie.
Ernest ntoarse ncetisor cheia n broasca.
- Tacere! sopti el. Credeam ca-i directorul, dar... Cineva batu n usa. n odaie dom
nea
cea mai deplina liniste.
- Ei, deschide! Deschide, domnule Ernest! Ce-i asta? Ce v-ati apucat sa faceti?
Era o voce pitigaiata de femeie batrna, ncepu sa zgltie usa tipnd ca o pasare.
- Deschide! Deschide usa...
- Ce este? Cine-i acolo? ntreba Ernest din odaie.
- Deschide, domnule Ernest, ca chem brancardierii sa sparga usa... Sunt eu,
supraveghetoarea de noapte... hai, deschide!
- Si ce anume vrei de la mine? ntreba Ernest cu mult calm.
- Mai ntrebi ce vreau? Va puneti pe bautura, va mbatati, trageti cu pusca... Ce-i
aici,
sanatoriu ori crciuma?
- Bordel, exclama imperturbabil Ernest. Si ncepu la rndul lui sa strige:
- Ce vrei? Cine te-a trimis? Cine a tras cu pusca?
Ai nnebunit? Vezi doar ca si eu m-am trezit din somn, si eu am auzit mpuscaturile.
.. a
tras cineva n strada. Da' ce-s pus eu, sa fac politie? Du-te si vezi cine a tras.
.. si lasama
n pace...
Cineva de alaturi batu n perete sa nceteze scandalul.
- mpuscaturile s-au tras de aici, spuse din nou ndrjita vocea pitigaiata de afara.
Ma
duc sa chem directorul...
Ernest descuie si cu o miscare brusca deschise larg usa. Acum era fata n fata cu
supraveghetoarea, el nalt, spatos, ea o batrnica firava n halat alb de serviciu, ap
aritie
scheletica n lumina palida a coridorului, o fantoma slabanoaga n toiul noptii.
- Asculta! Ce vrei? spune-mi clar ce vrei?... De ce ai venit direct la mine? ntot
deauna
eu sunt capul ispasitor n sanatoriul asta... Cnd se toarna vin n pianul din salon,
se
vine la Ernest. Ernest a turnat... Cnd
149
M. BLECHER
se aude galagie undeva, iute la Ernest... Cnd cineva mpusca, Ernest... vesnicul Er
nest.
Te rog sa spui directorului ca mine plec de aici. M-am saturat... Auzi?
Supraveghetoarea ramase pironita si muta de stupefactie sub avalansa aceasta rap
ida de
argumente. Ernest protesta cu atta vehementa si sinceritate, nct mai ca te apuca mi
la
pentru baiatul asta att de persecutat.
Acum supraveghetoarea se gasea n ncurcatura si nu mai stia cum sa plece.
- Ei bine... Ei bine... ma duc sa vorbesc cu sergentul de strada, murmura dnsa co
nfuza si
se ndeparta pe coridor n clinchetul legaturii de chei, ce acompaniase pasii ei trsit
i.
Ernest se ntoarse superb in odaie.
- Ati vazut? Daca vrei s-o sperii pe batrnica asta, spune-i ca parasesti sanatori
ul. E de
patruzeci de ani n serviciu aici si a prins rutina... cum prind zidurile mucegai.
..
Acum mai greu era de condus pe fiecare bolnav la camera lui, dar Ernest se simte
a prea
epuizat, l durea si spatele, iar de Tonio nici nu putea fi vorba ca sa-1 ajute: A
dormise din
nou n gramada acra si mputita a resturilor de mncare. Deocamdata se hotarra sa ramie
cu totii n odaie dormitnd, iar n zori vor da ctiva franci unui brancardier ca sa se
ocupe
de ei, fara sa prinda de veste nimeni.
Afara ploaia ncetase. Ernest ntredeschise geamul ca sa iasa mirosul greu de vin si
de
tigara. Zed dormea cu gura perfect deschisa n forma de O, ca si cum ar fi continu
at n
somn sa se mire de reusita loviturii.
Emanuel nu-i vedea pe Roger si pe Cora, dar banuia unde sunt cu gutierele alatur
ate, dupa
soaptele lor pasionate si diferite scrtituri ale arcurilor de la carucioare.
In lumina unui chibrit pe care Ernest l aprinse ca sa caute cana cu apa, Roger si
Cora
aparura o clipa ntorsi pe e coasta, mbratisati.
- si freaca ghipsurile unul de altul, mai mult nu pot face, sopti Ernest la urech
ea lui
Emanuel.
Si Solange? Unde era Solange?
Emanuel o descoperi lnga fereastra, privind n noapte. Afara obscuritatea se facea
mai
gaunoasa si mai destramata, iar pe fondul ei Emanuel se caznea sa limiteze silue
ta exacta
a Solangei. n odaie se facuse liniste deplina.
- Da-te mai ncolo, bruta! mpinse Ernest pe Tonio si se culca si el lnga Katty.
Valentin dormea dus, respirnd zgomotos si subtire pe nas. Sforaitul lui acoperea
tacerea
din odaie ca o retea de sunete ce se mpletea de la sine, peste trupurile culcate.
.. Emanuel
nici nu stiu cnd adormi, privind fix la fereastra pata aceea incerta care era Sol
ange.
150
INIMI CICATRIZATE
Se trezi n zori buimacit, nu att de obosit ct de trist. Domnea n odaie o melancolie
acra
de dupa chef. Atmosfera seratei" se resorbise ntr-un aer cenusiu, irespirabil, cu
claritatea
dezolanta a unei dimineti nnourate.
Solange plecase de mult. Si Katty si Tonio. Ernest cu un brancardier se cazneau
acum sa
scoata carutul domnisoarei Cora.
ndata ce ea fu plecata, Roger Torn desfacu patura cei acoperea si privi atent pe
saltea.
Ei mizerie! exclama el foarte necajit. Toata salteaua s-a udat si pijamaua si to
t...
Avea fistule deschise si probabil ca i se facuse un pansament prost.
- Ce-i? Ce este? ntreba Valentin mahmur. A strabatut?
- Da... si nca mult... ce porcarie! Pna la opt, cnd se deschide clinica, trebuie sa
 stau n
sosul asta...
Emanuel de la locul lui putu sa vada cearceaful umplut de lichide verzui, purule
nte.
Ernest si brancardierul se ntoarsera si contemplara si ei dezastrul.
- Daca te-ai zbenguit toata noaptea! spuse Ernest. Asa-ti trebuie!
- Ei, lasa acum te rog lectiile de morala la ora cinci dimineata, raspunse amar
Roger Torn.
Era rndul lui Emanuel sa plece; le facu semn cu mna celorlalti salutndu-i.
Ernest mpingea carutul si casca grozav, ct l tinea gura.
Emanuel se regasi singur n odaia lui si ziua i aparu mai goala... mai dezolanta...
n piept i
se scobise un vid atroce, ca o nevoie adnca de respiratie, ori de plnset.
n dimineata aceea Emanuel ar fi dormit pna la ora mesei, daca n-ar fi primit o viz
ita
neasteptata.
Deschise ochii mari cnd vazu intrnd pe doctorul Ceriez, nsotit de doua infirmiere.
Vine sa ma certe desigur pentru cheful de asta noapte", gndi el. i era rusine de o
lectie
de morala n pozitia asta culcata, n timp ce doctorul 1-ar fi privit de sus, fara a
-si putea
ascunde privirile, ori fara a putea sa scape de atitudinea lui umila, ntins pe ca
rut ca un
animal gata de disectie.
- Mai dormi la ora asta? ntreba doctorul cu vocea lui groasa, joviala. Tonul aces
ta
prietenesc l ustura cumplit pe Emanuel. Simti ca i se
face cald sub cuverturi.
- Esti dispus pe un timp att de mohort sa-si comunic o veste neplacuta? continua
doctorul cu aceeasi bonomie. Vrea sa-mi anunte probabil ca sunt dat afara din cli
nica",
si nchipui Emanuel si ridica iute capul, zmbind nepasator si ncercnd sa-si ia un aer
de
canalie.
151
M. BLECHER
Ei iata, sa-si spun pentru ce am venit. As vrea sa te ntreb daca ai vrea sa-si fa
c azi
ghipsul. Odata si odata tot esti nevoit sa-1 porti... Trebuie fixate vertebrele
daca vrei sa se
vindece locul atacat. Ei, ce spui? l facem azi, sau mai amnam o zi?
Emanuel rasufla usurat; foarte multumit ca nu era vorba despre chef, nu se mai gn
di
deloc la ghips si admise imediat cu efuziune:
- Binenteles, chiar azi!... Sigur!... Sa-1 faceti! Cred ca m-am obisnuit cu pozit
ia culcata si
o sa-1 suport cu usurinta...
- Esti ntiul bolnav care te bucuri de ghips, zmbi doctorul. De obicei ceilalti cnd l
e
anunt asta fac o mutra de lesinati.
Un brancardier l conduse la clinica.
Emanuel, n odaia alba si antiseptica, n mijlocul aparatelor ortopedice, avu brusc
o scurta
strngere de inima si ntr-un cont rapid al sinceritatii, regreta entuziasmul lui de
odinioara.
Oricum, mai bine un ghips dect o lectie de morala", se ncuraja el cetos. Gndurile i
se
ncurcau putin si din tot ce gasea n jurul lui, clar si inteligibil era numai miros
ul puternic
de acid fenic.
Eva, infirmiera, l dezbraca de pijama.
- A fost chef, nu saga, murmura ea destul de ncet c-a sa nu auda doctorul. Ii pla
cea sa
intre n intimitatile bolnavilor si sa se creada prietena
lor. Dar pe de alta parte i brfea pe toti fata de doctor. Ernest o descoperise de
mai multe
ori facnd naveta cu stiri false.
Emanuel se prefacu ca nu stie despre ce e vorba. Doctorul de altfel era gata si
vroia sa
nceapa, si mbracase un sort larg, ncheiat pna la gt si cizme de cauciuc n picioare ca
sa nu-1 stropeasca ipsosul.
In clinica era destul frig.
- Te ncalzesti ndata, sopti perfida Eva, iritata ca Emanuel i respinsese amabilitat
ile.
l mbraca cu o flanea subtirica, alba, ca un tricou de sport. Emanuel, privindu-se n
reflexul convex al unei cutii nichelate, gasi ca i statea bine.
- De acum ncolo cu flaneaua asta rami pe d-ta, pna ce ti vom scoate ghipsul, spuse
doctorul...
Asta risipi farmecul.
l ntinsera cu burta n jos, pe doua mese lipite una de alta. Apoi despartira mesele
si
Emanuel ramase cu mijlocul trupului suspendat n vid, facnd punte ntre ele.
n lighene, pe scaune, astepta praful alb, apa calda si fsiile de pnza.
Operatia nu era deloc complicata: doctorul lua cte o fsie, o tavalea n ghips si o m
uia n
apa. Apoi o aplica n toata lungimea ei pe spatele lui Emanuel ca pe o compresa. B
af!
Una... Baf! nca una! Se lipeau de coaste, de piept... de solduri... aderau de pie
le ca niste
animale lipicioase vii, insinuante. Doctorul lucra cu o repeziciune de zidar car
uia i zboara
caramizile n mini. Zemuia ghipsul scurs cu palma ntinsa, l clipocea
152
rINIMI CICATRIZATE
usor si l modela pe trup. Fsiile cadeau flasc una dupa alta si l nchisera pe Emanuel
ntr-o tunica alba de la gt pna la sold.
ntr-adevar ncepuse sa se ncalzeasca, nu era nici dezagreabil, nici dureros, nauntrul
corsetului se lipea de el o umezeala calduta, destul de placuta, iar din cnd n cnd
o
suvita de apa se scurgea repede de pe umeri pe spate, nfiorndu-1 cu o fina caligra
fie
tactila.
Acum dosul era gata. Ghipsul mai trebuia ngrosat n fata, pe piept, ncepuse de altfe
l
sa se ntareasca.
- Ia sa te vad, poti sa te ntorci singur cu fata n sus? ntreba doctorul apropiind m
esele.
- Da... imediat... raspunse pripit Emanuel si sprijinindu-se de un colt al mesei
ncerca
sa se rasuceasca.
Ce fuse asta?
Ramase stupefiat. Cte mii si kilograme cntarea acum? Imposibil de facut o miscare.
Zacea cu toate fortele anulate inert, prizonier n corset. Asta era, va sa zica!
Carapacea l tinea nchis ermetic, imobil, coplesit de ea, zdrobit pe loc ca de un
bolovan. Adio Emanuel! si spuse el. Ai devenit un om mort" si un nod dureros i se
urca n gt.
- Ce-i de facut acum? ntreba dnsul.
Infirmiera si doctorul l ntoarsera cu fata n sus. l manevrau ca pe un manechin fara
viata, l ridicau, l suceau, l depuneau ncetisor pe masa ca sa nu-1 loveasca...
Emanuel, deposedat de toate miscarile lui normale, avu o senzatie teribila de ab
olire pe
care n-o mai simtise dect n vis.
Doctorul taie n fata burtii un patrat pentru a lasa libera respiratia.
Cu foarfeca mai rotunji corsetul pe la pubis si pe la solduri. Cnd Emanuel ridica
putin
capul si se privi pna n vrful picioarelor, descoperi ca devenise o statuie cu totul
hibrida, o stranie combinatie de piele si ipsos.
l condusera n odaia lui. Infirmiera aduse sticle cu apa calda pentru a-1 usca mai
repede. Afara ncepuse din nou o burnita insistenta tamburinnd n geamuri. Se dadu
drumul la calorifer si sticlele cu apa calda fura asezate n jurul ghipsului. Cald
ura
placuta de odinioara a compreselor se prefacuse acum ntr-o umezeala ce clipocea n
interiorul corsetului la cea mai mica ncercare de miscare. Zacea cu capul n sus,
privind crapaturile tavanului. Cu ct trecea timpul, cu att ghipsul se ntarea si
umezeala devenea tot mai rece. Caldura sticlelor de apa nu puteau razbate pna
dedesubt. I se aduse mncarea dar nu puse mna pe nimic. La ce bun sa bage alimente
n cutia asta de ghips?
Ernest veni sa-1 vada ndata dupa prnz.
- Ti-au mbracat uniforma! ai intrat n rang!... exclama el. Si te-au nimerit .tocma
i
dupa chef. Cred ca te-ai dezmeticit.
Se ntinse pe patul din odaie, lnga carut si aprinse o tigara.
153
M. BLECHER
- Ce nebuni, Zed si inginerul lui! Putea sa iasa un scandal mare de tot din afac
erea asta...
Emanuel si aduse aminte de noaptea petrecuta la Ernest, dar acum, n lumina dupaami
ezei
ploioase, n tacerea fluierata marunt de tiuitul caloriferului, toate detaliile pr
ecise
de aseara se pierdeau ntr-o calma disperare. Asa ca si cum nimic n-ar fi avut loc
si n-ar fi
existat niciodata altceva dect nvelisul umed si rece al corsetului.
Ernest urmarea pe fereastra curgerea sinuoasa a suvitelor de apa. Era si el copl
esit de
aceasta zi de toamna.
- mi pare bine cnd ploua... spuse el ntr-un sfrsit. Asta e vremea ce ne corespunde n
oua
bolnavilor. Ploaie, cer acoperit, frig... atunci stii ca toata lumea e redusa la
aceeasi odaie
cu patru pereti... la aceeasi tristete.
Emanuel l ntelegea din tot sufletul.
- Cnd e frumos afara, cnd e cald si soare, continua Ernest, atunci lucrurile mi apa
r
grozav de inutile si de nentelese. Ce poate face un om n mijlocul limpeziciunii
decorului? Si chiar de ar face ceva... e prea clar... prea vizibil si prea inint
eligibil. Misterul
cel mai turburator e poate cel care ne apare n cea mai simpla evidenta, mi plac ma
i bine
zilele astea mohorte si ploioase, cnd stai nchircit n casa si ai o ntelegere de cine
batut...
Tacura ctva timp amndoi ascultnd ploaia. Emanuel nchise ochii.
- Vrei sa te las sa dormi?
- Imposibil... Stau ntr-o baltoaca ngrozitoare. Parca mi intra umezeala sub piele..
. pna
la oase... pna la inima... Parca se urca ncet n cap...
- ntr-adevar e foarte neplacut, aproba Ernest. Cunosc asta, stiu ce nseamna... O s
a mai
dureze nca doua-trei zile pna se usuca... apoi, nici nu-1 mai simti.
Emanuel se gndi cu groaza la cele doua-trei zile".
- Crezi ca ma voi obisnui vreodata cu asta? spuse el si batu furios n carapace. D
e cte ori
o sa fac o miscare, ghipsul o sa ma tie pe loc si o sa-mi readuca aminte ca sunt
nchis
ermetic ntr-nsul.
- Te vei obisnui... te vei obisnui; o sa faci cte miscari poftesti... ai sa vezi
- o sa te misti
cu ghips cu tot, ca si cum ar fi o simpla camasa...
Ernest se ridica sa plece.
- Vreau sa te ntreb ceva, spuse Emanuel. Cine-i fata aceea nalta, blonda, care a f
ost
aseara la tine? O cheama Solange.
- Ah, Solange! E si dnsa o fosta bolnava. A stat si ea pe gutiera ca tine. Vezi b
ine, s-a
vindecat admirabil. Insa nu e domnisoara... e doamna... a fost maritata si cnd a
cazut
bolnava barbatul ei a parasit-o. Era destul de amabil si elegant din partea lui,
nu-i asa?
- Si atunci dnsa ce cauta acum la Berck?
- Uite asta e ceva foarte curios... Berck e altceva dect un oras de bolnavi. E o
otrava
foarte subtila. Intra de-a dreptul n snge. Cine a trait aici nu-si gaseste locul n
icaieri n
lume. Ai sa simti si tu asta ntr-o zi. Toti
154
INIMI CICATRIZATE
negustorii, toti doctorii de aici, farmacistii, chiar si brancardierii... toti s
unt fosti bolnavi,
care n-au putut trai n alte parti.
- Si Solange? ntreba din nou Emanuel pentru a reveni la un subiect care l ardea.
- Traieste singura aici. si cstiga singura existenta. E dactilografa ntr-un birou d
e
avocatura.
Ernest deschise usa. Emanuel l retinu.
- As putea vorbi cu dnsa? as putea s-o vad?
Aha! Va sa zica e vorba de ceva serios! Te-ai ndragostit de ea? Cunosc si chestia
asta... e ceva in genul ghipsului dar tocmai pe dos: tortura uscata si fierbinte
. Cred ca
mine o sa-i vorbesc si o s-o chem aici. Poate ca o sa vie, la revedere!
Si l lasa pe Emanuel n umezeala, n singuratate si in plina nerabdare.
155
, . . -.-.. ., -
Umezeala deveni noaptea o tunica de febre si de cosmaruri. Emanuel atipea o clip
a si
se scufunda ntr-o mlastina. Era o zi de iarna cu soare si zapada ce se topea pe
acoperise, nota cu galosii n apa, dar era soare n strada. Soare! Soare! Ca bulgari
de
foc ce tsneau n toate directiile! Un joc de artificii - dar ziua n lumina, n zapada!
Orbitor! Asta vroia ntotdeauna Emanuel. Sa-1 nsoteasca o fata n soare, pe o zi ca
asta. Solange. Poate. Violetele umede nca de fecunditatea humei. Ce miros! Vezi
acele doua pasari albe care zboara din acoperis n acoperis? Sunt sufletele noastr
e...
Zagaz si darmare, n umbra voi astepta mai bine soarele si pe Solange..." n umbra
toate lucrurile devin albastre. Apoi ventuzele... asa trebuie sa fie... ntotdeaun
a
beatitudinea trebuie sa fie absorbita de umbra si de ventuze... ventuze glaciale
si
gelatinoase...
Emanuel se trezea si aprindea lumina.
n anumite locuri ghipsul cntarea litri ntregi de apa. Se ivea lnga coaste un spatiu
neutru unde respiratia putea sa se elibereze o clipa, dar mai ncolo se lipea iar
de
raceala. Lumina electrica amplifica totul si multiplica chinul cu fiecare obiect
n parte.
Mai suportabil era ntunericul.
n obscuritate, Emanuel delimita harta umezelii si a torturii. Erau promontorii as
cutite
ce-i intrau n oase adnc... si mai ncolo locuri calme si ntinse de umezeala rece... a
poi
golfuri de liniste relativa, i aparea n minte imaginea Solangei. Dar devenise impo
sibil
de despartit amintirea privirii ei limpezi si albastre, de mucegaiul dezgustator
al
umiditatii.
ncepu sa drdie de frig. Apoi i trecu frigul, dar continua sa drdie de enervare.
ntr-un sfrsit adormi zdrobit de osteneala. Simti ca somnul l copleseste, stia ca
doarme, ca nu-i dect scufundat ntr-o molesitoare trezie, dar nu mai avea putere sa
se
gndeasca la aceste lucruri. Plutea n ape foarte grele si epuizante...
n dimineata aceea, Emanuel statu tot timpul n salon cu alti bolnavi, copii, doamne
batrne care tricotau, impozante pe gutiere ca niste statui indice. Se prelingea p
e pereti
o zugraveala verde si spalacita, ca o boala grozava si secreta a ncaperii.
Emanuel, acoperit pna la gt de cuverturi albe, abia de putea misca putin capul n
dreapta si n stnga.
156
INIMI CICATRIZATE
Putea vedea pe marchiza", o fosta profesoara totdeauna n rochie de catifea violeta
, cu
bratari si inele pe degete, cu medalioane si dantelarii ornamentnd enormii ei sni
defuncti.
Intr-un colt, un baietas de vreo zece ani macina dintr-o cutie muzicala cu maniv
ela
refrenul persistent si neurastenizant al acelorasi trei note minore. Era baiatul
unui
negustor din Viena. Tatal lui statea lnga dnsul mngindu-1 pe par.
Conversatia era generala. Emanuel cazu n mijlocul ei ca o noua prada, usoara de
nhatat. Cu totii ncepura a se interesa de ghipsul lui. Emanuel raspundea cu
binevoitoare plictiseala, l framnta o asteptare secreta. Ernest plecase jos la tel
efon sa
ntrebe pe Solange daca poate veni la sanatoriu.
- In tot cazul, acum dimineata are serviciu, poate dupa-masa... spuse Ernest. Si
ce sa-i
spun? Ce motiv sa-i dau?
Emanuel se gndi o secunda.
- Spune-i pur si simplu ca vreau s-o vad...
Ernest nu mai revenea. Emanuel de nerabdare ncepu sa raspunda ncurcat la
ntrebarile celor din jurul iui.
- Te doare capul? ntreba marchiza".
- Da, ngrozitor... capul si gtul... si soldul stng... raspunse cu infinita seriozit
ate
Emanuel si fu lasat n pace.
Intr-un sfrsit se auzira pasii lui Ernest.
- Vine! facu el un semn discret, clipind siret din ochi chiar din prag. Emanuel
simti
brusc o mare greutate evaporndu-se din ghips. Dar Solange ntrzie si nu veni dect
aproape de ora mesei.
Brancardierii ncepusera sa ia bolnavii pentru ascensor. Emanuel ceru sa fie condu
s n
odaia lui. I urmau pe coridor Ernest si Solange. Era una din senzatiile ciudate l
egate
de boala, cnd un bolnav mpins pe carut era urmat de persoane sanatoase. Ceva ca
mersul familiei dupa o targa cu un cadavru sau ca al calatorilor grabiti care se
iau dupa
caruta lor de bagaje.
Emanuel ar fi vrut sa ramie macar o clipa singur cu Solange. Ernest ntelese si vru
sa
plece, dar Solange l retinu.
Se interesa ndeaproape de ghips.
- E foarte neplacut... nu-i asa? Si eu am stat n ghips opt luni si acum am uitat
totul...
n odaie nu era nici un scaun. Solange se aseza pe pat, lnga Emanuel. Era att de
aproape de dnsul nct el i simtea parfumul ei, un amestec indiscernabil de
mandarina si de lavanda, un parfum proaspat care adera perfect de tricoul simplu
pe
care l purta, o flanea albastra cu un guleras alb, rasfrnt, de scolarita. Toata gr
atia
acestei femei tinere venea de la o anumita asprime n mbracaminte, n gesturi, n
parfum...
Vorbira despre lucruri nensemnate n timp ce Emanuel se caznea sa descopere cum ar
putea-o face sa mai vie o data la dnsul, singura.
157
-
MMMt*W
M. BLECHER
ncepu brusc sa geama, mai nti foarte discret, apoi intensificnd gematul pna la limita
precisa unde ceilalti puteau sa-1 auda si totusi sa creada ca ar vrea sa-I nabuse
.
- Ce ai? l ntreba Solange.
Emanuel nceta si ncrunta sprncenele. Trebuia bine jucat, destul de clar pentru ca s
a se
vada ca sufera n secret si ca totusi, stoic, prefera sa taca.
- Eh... nimic, absolut nimic, spuse Emanuel cu o constrngere de care ceilalti se
speriara.
Ba vad ca te doare ceva, trebuie sa ne spui... Sa stii ca nu plec pna nu stiu ce
te doare,
spuse Solange cu subita compasiune...
Emanuel exulta, dar protesta din nou cu acelasi ton melancolic:
- Va asigur... ca nu-i 4nimic... o sa-mi treaca... Solange parea sincer mhnita.
- Ei hai, spune ce ai...
- Ficatul, murmura Emanuel (nu suferise de ficat niciodata n viata lui).
- Unde te doare?... arata-mi mie... spuse Ernest.
Emanuel nici nu prea stia unde se ivesc durerile ntr-o criza de ficat. Arata cu p
alma
deschisa tot pieptul si jumatate de burta. Era suficient dupa parerea lui.
- Uhuu! se mira Ernest. Astea sunt dureri iradiate n centura...
- Si te-a lovit criza tocmai acum cnd ai si ghipsul...
- E ngrozitor, sopti Emanuel si se nduiosa att de sincer de sine nsusi, nct aproape i
veneau lacrimile n ochi.
- Ce-i de facut? ntreba Solange.
In acel moment i se aduse tava cu mncare. Emanuel era lesinat de foame.
- Cred ca ai face mai bine sa nu mannci nimic, l sfatui Ernest.
- Da... da, aproba Solange. Un ceai, un simplu ceai, cu pesmeti.
Si fata de serviciu pleca cu tava ncarcata, lasnd dupa ea trena placuta a unui mir
os de
supa calda. Emanuel devenise acum cu adevarat trist, dar trebuia sa joace comedi
a pna la
sfrsit.
- mi este mai bine, murmura el.
- Sa stai linistit, auzi? si o sa-si treaca, mi pare grozav de rau ca nu mai pot
ramne, spuse
ea uitndu-se la ceas. mi pare rau de asemeni ca suferi att...
Un scurt acces la ficat crispa din nou fata lui Emanuel, dar fu suportat admirab
il.
- Si nu e numai asta... murmura el. Toate durerile, toate ghipsurile nu sunt nim
ic pe lnga
ngrozitorul, nspaimntatorul chin de a sta singur ntr-o odaie... n fiecare zi... n fiec
are
zi...
Ernest ntelese acum totul si tusi aprobator.
- Pentru ce nu vii sa-1 vezi mai des? ntreba Solange pe Ernest, dar acesta tacu n
timp ce
Emanuel continua sa geama.
158
INIMI CICATRIZATE
l
- Ei bine, voi veni eu sa te vad, spuse Solange cu eroism. Cnd? Statu sa se gndeas
ca.
Duminica, de exemplu. Duminica sunt libera toata ziua...
- Va multumesc... va multumesc mult de tot, gemu Emanuel ntr-un ultim efort de
umilinta si clovnerie.
- Te rog nsa sa nu uiti, spuse Ernest.
Plecara amndoi. Ramas singur, Emanuel avu o scurta destindere. I se aducea tocmai
ceaiul.
- Si restul... comanda el. Trebuie adusa toata tava... cu mncare, totul... mi-e f
oame... mi-a
trecut criza si trimise napoi bautura anemica si siropoasa, spre deplina uluire a
fetei de
serviciu.
Emanuel dupa-masa nu se putea plnge ca fusese abandonat. Venira multi bolnavi sa-
1
vada si mai nti Toni. Era amart: sosise de cteva zile o ruda a doamnei Wandeska din
Polonia, un asa-zis var, care trebuia s-o ia acasa.
- Ce o sa ma fac singur? se framnta el.
II chinuia mai ales enigma acestui var tnar si destul de placut la vedere care pu
tea fi,
eventual, un amant...
Apoi Zed, n carut, i facu o mica vizita, si nspre seara cnd fu din nou singur, veni
Quitonce, bolnavul care umbla cu doua bastoane, zvrlind din picioare.
Acesta ramase un timp mai ndelungat.
Era destul de tnar, dar cu tmplele ncaruntite. Parea ca nu se gndeste niciodata la
infirmitatea lui. De altfel o si marturisea:
- ntelegi? Eu sunt bolnav din copilarie. Cunosc toti doctorii, toate infirmierele
, toate
sanatoriile din Europa. Exista escroci internationali care au cutreierat tot glo
bul si stiu n
mod exact n ce oras, la ce firma se poate da o lovitura sigura... Eu stiu, pe de
rost,
geografia clinicilor de boli osoase, ti pot spune n ce sanatoriu din Elvetia infir
mierele
sunt amabile si unde se face n Germania cel mai bun ghips... Sunt specializat... n
meseria
mea de bolnav am depasit diletantismul. Am devenit cu adevarat un profesionist".
Quitonce era fiul unui renumit inginer din Paris. Emanuel vazuse odata n ziare fo
tografia
inginerului Quitonce la inaugurarea unor lucrari tehnice de seama.
- Esti un erou al bolii, nu un profesionist... i spuse Emanuel.
- Ce e aceea a fi un erou? sari Quitonce. Daca a cuceri n lume ceva nseamna a fi u
n erou,
atunci eu n-am cucerit nimic si nu sunt un erou. Iata, sa-si spun eu ce este cu
eroismul
bolnavilor...
Se opri o clipa sa respire, era putin astmatic si asta dadea conversatiei lui un
mare calm si
un mare farmec. Vorbirea lui linistita, pe ton uniform se mentinea nsa numai att t
imp ct
statea pe un scaun. De ndata ce se ridica, se punea n functie mecanismul zgltitor al
picioarelor si tot restul corpului se zguduia si el, ca o uzina ce vibreaza toat
a cnd lucreaza
n ea un motor puternic.
159
M. BLECHER
- Pentru a fi un erou, pentru a ajunge la un tel, continua Quitonce cu o usoara
oboseala n
voce, trebuie o anumita energie si o anumita vointa pentru nfrngerea unui mare num
ar
de dificultati. Ei bine, orice bolnav dispune de aceasta, n timp de un an de zile
un bolnav
desfasoara exact atta energie si vointa cta trebuie pentru a cuceri un imperiu....
Att doar
ca le consuma n pura pierdere. Iata de ce bolnavii pot fi numiti cel mult niste e
roi
negativi. Fiecare din noi este un cel ce n-a fost Cezar", desi a ndeplinit toate c
onditiunile
pentru a fi. ntelegi? A contine toate elementele componente ale unui Cezar si a f
i... un
bolnav. E forma suprem ironica a eroismului.
si trecea mna pe fata ca pe o masca. Parea oarecum preocupat de altceva dect de cee
a
ce vorbeste.
- Peste doua saptamni sau o luna, nu stiu exact cnd, va trebui sa fiu din nou oper
at. Va fi
a douasprezecea operatie n viata mea... Mi s-au taiat degete putrede, bucati de c
raniu.
Uite cicatricele aici... si dincolo... si aici. Ei bine, daca mi-ar mai trebui p
e lnga toate si
eroism ca sa suport aceasta noua proba, m-as sinucide... n-as rezista...
- Si totusi o vei suporta, spuse Emanuel.
- Desigur... desigur... nsa dincolo" de eroism... nici cu curaj... nici cu sperant
a... cu
nimic. Pastrez pentru operatie sentimentul absolut neutru pe care l am cnd beau un
pahar
de apa... nici curaj, nici lasitate... beau un pahar de apa, atta tot.
si trecu din nou mna pe obraz si ramase tacut cu fata n palma, n odaie se ntunecase,
dar Emanuel nu vroia sa aprinda lumina pentru a nu ntrerupe incantatia acestui nce
put de
prietenie.
Am facut totul n viata, spuse din nou Quitonce, am ncercat toata gama, de la durer
i pna
la... eram sa spun voluptati... pna la prostii... Aprinde putin!
Scoase din buzunar un portmoneu voluminos si scotoci prin el.
Uite-te si dumneata la ele...
Dete lui Emanuel un pachet de fotografii.
Erau toate fotografii pornografice, destul de bine prinse, n toate revenea aceeas
i figura de
barbat vnjos n pielea goala, n plina tensiune virila, si doua femei cu trupul foart
e fin
modelat.
Emanuel, privind mai cu atentie, descoperi ca barbatul hipersexual era chiar Qui
tonce.
- mi regaseam ntotdeauna fortele ntre doua operatii, explica el. Ce zici? Excitante
, nu?
Emanuel era torturat de o ntrebare pe care nsa n-o puse. Oare n timpul actului sexua
l
Quitonce arunca din picioare ca si atunci cnd umbla?" Viziunea unei paiate dezlan
tuite
frenetic, azvrlind si tremurnd din tot corpul n dragoste era penibila, napoie fotogr
afiile
cu multumiri.
- Excitante, hm? mai facu o data Quitonce, plescaind din limba.
160
INIMI CICATRIZATE
n noaptea aceea Emanuel fu macinat de cumplite pofte. Era o suferinta unica si te
ribil
de limitata. Sexul se prefacuse ntr-o durere vie, ntr-o aspra tortura interioara a
pielii
nsasi, ce smulgea din pubis, o data cu epuizanta lui virilitate, tot restul de ca
lm
necesar somnului. Era o suprema trezie adnc nfipta n carne, un suprem efort
prizonier...
Si apoi ncepura catre dimineata, n interiorul ghipsului care se uscase, mncarimile
de
piele. Era o noua suferinta, un nou chin, o noua sfsiala rece, halucinanta, n zada
r
Emanuel aluneca minile neputincioase pe corset. Unghiile zgriau doar tunica groasa
de ghips, n interior, pielea se aprindea pe anumite suprafete si iritatia crestea
frenetic,
ca o revarsare de acizi sau ca o gheara marunta ce se plimba prin reteaua cea ma
i fina a
nervilor.
nchidea ochii si strngea pleoapele cu putere simtind bine ca nu mai putea contine
atta iritatie calma si dementiala, ncerca sa se scarpine, frecndu-se pe dinauntru d
e
peretii ghipsului, dar noi teritorii de piele se incendiau de frenezia mncarimii,
in timp
ce durerea sexualitatii crestea si ea mereu, paralela cu iritatia pielii.
Emanuel si aduna nca o data cu putere toate fibrele fetei si se concentra ntr-o
suprema rezistenta.
Cu pumnii nchisi, cu pleoapele strnse, nchircit si redus la minimum, se hotar astfel
sa astepte consumul arderii ce-i cuprinsese trupul.
n fine veni si ziua de dumineca. Ploaia ncetase. Toti bolnavii fura scoborti la aer
.
Zaceau aliniati pe carucioare sub un ngust coviltir de pnza murdara, cndva galbena,
acum decolorata de ploaie, n fata se ridica obsedanta si sumbra cladirea sanatori
ului.
Ctiva sarmani metri de gazon uscat si vreo doua tufisuri de trandafiri vestezi fo
rmau
toata gradina. Era o gradina umila si trista, nchisa ntre ziduri ca un animal sufe
rind
ntr-un tarc.
Emanuel se acoperise bine cu doua paturi ca sa nu-1 razbeasca sub ghips curentii
reci.
Venea, dinspre ocean, o briza taioasa si umeda, impregnata cu miros puternic de
alge
si de putreziciuni.
Astepta cu nerabdare pe Solange, desi stia bine ca nu va veni dimineata.
si aprinse o tigara si pufaia din ea calm, fumul se nfasura n fir albastru, rupt de
vnt
si Emanuel l urmarea inert, tacut, fara gnduri.
Toata ngrozitoarea lui noapte de chin si de framntari se evaporase uimitor n aerul
amplu al diminetii de toamna. Toaleta cu apa rece, n odaia lui, l remprospatase ca
o
piele noua, ce ar fi mbracat-o pe obraji si pe mini. Trecu buretele mbibat cu apa, n
mod absurd si inutil, si peste tunica de ghips, ca o satisfactie de ordin strict
moral, si
mbraca apoi cAmasa corect ca pe un trup bine spalat. Ghipsul n interior se uscase
aproape complet.
Emanuel ramase n gradina, izolat de ceilalti bolnavi pna la ora mesei. Dupa-amiaza
,
se nchise n odaie, nfrigurat de asteptare.
n sanatoriu domnea, vida, atmosfera de plictiseala a dupa-amiezelor de duminica.
Rasuna din cnd n cnd n vreo odaie ecoul rontait si sters
11 - ntmplari n irealitatea imediata
161
M. BLECHER
al unei placi de gramofon, apoi tacerea recadea mai grea si mai hipnotizanta. As
culta
cel mai mic zgomot de pe coridor. Era oare de asta data Solange? Pasii se apropi
au
nselatori si deodata se prefaceau n pasii indiferenti ai unei persoane straine, ca
ntr-o
experienta de prestidigitatie cu o rapida substituire de obiecte.
n zadar astepta pna seara trziu.
Solange nu veni nici n ziua aceea si nici n ziua urmatoare. Exasperat trimise cu u
n
brancardier un bilet, la pensiunea unde statea. Dar nici aceasta nu avu vreun ef
ect.
Emanuel umilit macina acum o stapnita dar destul de violenta pornire mpotriva ei.
Asteptarea se prefacuse n dorinta de a nu o mai vedea deloc, dar dorinta asta era
tot
att de lucida si de insistenta ca si cealalta. Trecea nca un ceas, nca o zi din
asteptarea de a nu o mai vedea". Stia ca ntmplarea i-o va pune din nou n fata, si
masura timpul probabil n care aceasta ntlnire nu va avea loc.
ntr-o seara, pe la sfrsitul saptamnii, pe neasteptate Solange batu la usa. Ce-mi va
spune? Ce motiv banal si absurd va invoca? gndea Emanuel. Solange intra cu
respiratia taiata, cu obrajii nflacarati. Fugise? Venise att de grabita? Ce comedi
e!
gndi Emanuel. De patru zile de cnd primise biletul avusese tot timpul sa vina ncet.
..
Tinea biletelul desfacut n mna. Era mbracata cu un pardesiu simplu de voiaj.
- Esti suparat ca nu ti-am raspuns imediat? ntreba ea, vazndu-1 mbufnat.
Emanuel nu raspunse.
- Vin de-a dreptul de la gara. Am stat la pensiune doar o clipa ct am cetit bilet
ul. Ei
iata, chiar n ziua aceea cnd am plecat de aici, patronul meu a avut chestiuni
importante de aranjat la Paris si m-a luat cu dnsul... j De cinci zile nnebunesc b
atnd
la masina contracte si aranjamente... O fabrica de aici din mprejurimi fuzioneaza
cu
altele. Imposibil sa-ti nchipui cte cifre si paragrafe pot contine burtile unor
fabricanti...
Vorbea repede ca sa-1 linisteasca pe Emanuel urmarind pe fata lui semnele de
nseninare.
- Duminica mi s-au dat doua ceasuri libere. Atta tot. Mi-am cumparat un sandwich
si
am intrat ntr-un cinematograf ca sa ma pot distra, odihni si potoli foamea n acela
si
scurt interval de timp.
Emanuel si simti brusc evaporata toata indiferenta aspra ce si-o pregatise pentru
dnsa
n ultimele zile ca o ncarcatura de explozibil. Ar fi vrut sa-i apuce minile imediat
si
sa i le sarute; sa-i spuie ca o iubeste pentru ca momentul acesta anost al orica
rui
nceput de dragoste sa fie trecut mai repede.
Solange si dezbraca pardesiul.
Emanuel o privea, nalta, simpla n fata lui si se nfiora usor de. uluitoarea ei prez
enta,
totala, inexprimabila, continuta brusc de aceasta i
162
INIMI CICATRIZATE
odaie att de ngrozitor de pustie pna atunci. Se aseza tot pe pat, lnga dnsul, asa ca
nainte cu cteva zile. Vertiginoasa senzatie de realitate dupa o ndelungata asteptar
e...
n timpul calatoriei rochia ei se impregnase cu aerul acid de compartiment, dar pr
in
transparenta acestui miros, Emanuel regasea vechiul parfum de lavanda.
Intr-un sfrsit o ntreba daca nu vrea sa mannce ceva. Ea ceru un ceai si o portocala
.
O privi ntr-o lucida reverie cum mnca portocala. Cu fiecare gest se desavrsea
plenitudinea simpla a regasirii, mpartise fructul n patru si musca de-a dreptul di
n
carnea rosie, zemoasa, att de adnc, nct i ramneau firisoare albe de coaja printre
dinti.
- larta-ma ca devorez portocala ca o salbatica, se scuza ea. Emanuel de cteva min
ute
se simtea coplesit de povara ghipsului.
Exact din momentul cnd i trecuse prin minte ca Solange ar putea fi amanta lui.
Dar cam n aceeasi masura n care l apasa greutatea corsetului, l tortura si
dezinvoltura limpede a Solangei. Cauta cteva vorbe destul de simple si directe pe
ntru
a i le spune, dar toate frazele mintale se decolorau repede n fata elementarei ei
prezente.
Ctva timp statura de vorba prieteneste.
Solange i povesti mici incidente din drum si i-1 prezenta pe patron ca pe un fina
nciar
a carui destinatie primitiva oscilase desigur timp ndelungat ntre tentatia de a dev
eni
macelar ori hingher".
Emanuel era torturat de gndul de a-i apuca mna ntr-a lui. Va rezista oare? O va
retrage? Mna Solangei odihnea indiferenta pe fierul patului.
Era mai ales paralizat de imaginatia lui precisa: vedea n gnd idila lor de mult
consumata, urmarea atitudini exacte de dragoste ntre ei, ce nu existasera nca
niciodata, avea brusc vechi amintiri de lucruri ce nca nici nu se ntmplasera, scene
vii
ce-i furau pasionant atentia si nfasurau atmosfera prezenta n calmul unor evenimen
te
de mult petrecute...
Apoi, brusc, toate gndurile ancorau stupide n imposibilitatea de a-i apuca mna; n
paralizia gestului cel mai simplu si mai imediat.
ntr-un sfrsit, reusi sa ntinda bratul cu un suprem efort, dar gestul fu att de rapid
si
de brutal, nct Solange tacu nspaimntata.
Ii strngea acum cu putere mna ntre degetele lui osoase nchiznd ochii, ca ntr-o
experienta de magnetism.
Solange l privea nedumerita. Dar cnd Emanuel o trase spre el ntelese, si se lasa n
voie pe gura lui, fara zbateri si fara nici o protestare. Buzele i vibrau usor. P
arfumul
parului l ardea pe Emanuel ca si surpriza fascinanta a sarutului, ca si caldura l
impede
a bratului ei descoperit.
- Stiu bine ce fac, murmura ea. Pentru asta am venit.
l nconjura cu bratele si si lipi obrazul fierbinte de al lui.
163
^ijUpyr - . - .....' .-
M. BLECHER
Se petrecu atunci ceva ngrozitor. De cteva clipe Emanuel uitase din nou ca purta u
n
ghips. Acum, nconjurat de bratele Solangei, greutatea lui l apasa insuportabila.
Solange strngea un bust de piatra. Emanuel aluneca zadarnic minile pe umerii ei,
ntre dnsii ghipsul punea o bariera de indiferenta si crea o organicitate noua,
impersonala si teribil de dura... i venea aproape sa plnga de ciuda. Dificultatea
corsetului i biciuia mai aprig sngele si l rascolea de dorinti. n nestire i mngie
bratele, apoi coapsele. Simti deodata stofa rochiei, marginea ciorapilor si, mai
sus,
netezimea pielii.
Cu mna ntinsa reusi sa stinga lumina, n ntuneric totul se precipita ntr-o dorinta mai
impetuoasa, dar care se reducea n zbaterea de pe carut neputincioasa, scrsnind din
dinti.
Deodata, n momentul cnd Emanuel aluneca mna lui sub rochie si simti trupul cald,
apoi unghiul inefabil si fierbinte, al coapselor unite, Solange murmura;
- Asta o sa-ti faca rau!...
Emanuel avu o tresarire interioara si cumplita lui ameteala nu facu dect sa se re
anime
cu o exaltare si cu pofte mai vii. Cuvintele soptite l ardeau ca un lichid mai fi
erbinte,
mai corosiv, n snge. Asta o sa-ti faca rau" repeta el, Asta!.." adica ceea ce dorea
el,
ceea ce l chinuia si l rascolea att de grav n clipa aceea.
Atingea acum feminitatea ei secreta si suferinta lui deveni aproape furioasa.
n zadar ncerca sa alunece alaturi pe pat; ghipsul l tinea imobil, legat de carut.
Solange cazu cu capul lnga dnsul n tot lungul lui, pe trupul ncercuit de corset, ca
pe
un manech-'-i nensufletit.
Acum ghipsul mpiedeca mai mult ca nainte, miscarile libere, naturale...
Emanuel, dezgolit, nu izbuti sa patrunda convulsiv dect pulpele ei, ntre coapsele
strnse, acolo unde carnea fierbinte deveni nselatoare timp de o clipa... O clipa n
care
exaltarea crescu imensa si se destinse ntr-o suprema epuizare.
Era un act viu si normal, redus la un simulacru penibil, de care Emanuel se simt
ea
umilit si rusinat.
Aprinse lumina n sila. O disperare amara si istovitoare zumzaia prin cap ca un
inepuizabil mecanism imposibil de oprit.
Solange l mngie pe frunte, apoi simtindu-i toata tristetea, si alipi din nou obrazul
de
al lui.
- Te rog sa nu fii trist... Mai mult dect a sta n pat lnga tine, as vrea sa fiu cine
le tau
si sa dorm n pragul usii. Este tot devotamentul de care ma simt capabila...
Emanuel simti ca o parte din viata lui, libera si esentiala disparuse dintr-nsul,
poate
pentru totdeauna, n locul ei si facu loc o amaraciune calma, si dureroasa, ca o no
ua
lumina interioara plina de tristeti.
164
n saptamna aceea avu loc o ntmplare care l impresiona adnc pe Emanuel.
Tonio de cteva zile nu-si mai gasea locul n sanatoriu. Umbla zapacit prin coridoar
e
cu camasa desfacuta, tragnd cravata dupa dnsul ca latul unui cine. Se apropia ziua
plecarii doamnei Wandeska.
- Ah! cel putin daca as sti ca slabanogul acela blond care o nsoteste pretutinden
i nu e
amantul ei, spuse el ntr-o seara lui Ernest.
si pastra totusi vechea lui atitudine demna si indiferenta n sala de mncare. Venea
sprijinindu-se de un singur baston si ridica putin capul, cu privirile vag distr
ate cnd
saluta pe d-na Wandeska. Tinea sa-si suporte disperarea, cu o mndrie rece si
barbateasca, n ochi i plutea nsa toata melancolia noptilor nedormite.
i scapa de sub control un simplu gest, ori e atitudine infima, ori aparea cte p nu
anta
clara n paloarea fetei, care nu puteau nsela pe nimeni.
ncerca apoi, bietul baiat, sa schiopateze ct mai putin cnd trecea prin fata varului
sanatos cu obrajii rumeni.
Emanuel iesind cu trasura l gasea vesnic la o masa n fata unui bar de mna treia, pe
esplanada, cu ochii rataciti, n fata unui pahar cu lichid galben pe care l sorbea
cu
paiul. S-ar fi parut ca e oranjada, dar era cu totul altceva:
- E o inventie a patronului de aici, bolborosi Tonio, ceva foarte bun... rachiu
amestecat
cu rom si cteva galbenuse de ou. Foarte bun si ntaritor...
Era att de ntaritor nct, cnd se ridica de la masa, abia de se tinea pe picioare.
n zadar Ernest si Emanuel ncercau sa-1 convinga ca banuielile lui nu-s ntemeiate.
ntr-o dupa-amiaza, mai beat ca de obicei, nu se mai putu stapni de neliniste. Aler
ga
la Ernest. i trecuse prin cap o idee:
- Odaia lui Emanuel - nu-i asa? este lipita de odaia d-nei Wandeska?
- Exact, raspunse Ernest.
- Am vazut n odaia lui Emanuel un dulap, care desigur ascunde dupa el o usa. Ce-a
r fi
ca diseara?... ntelegi?
Ernest se prefacu ca nu pricepe nimic.
- Ei asta... nu ntelegi? Sa merg diseara cnd vine varul la dnsa, sa dau la o parte
dulapul, sa ascult la usa si atunci o sa stiu cu siguranta daca...
165
M. BLECHER
i venea greu sa-si exprime grozava supozitie cu glas tare, s-o auda spusa de el ns
usi.
- Ar trebui sa-1 ntrebam si pe Emanuel, spuse Ernest. Ce crezi? Se dusera n odaia
lui dar
nu-1 gasira. Era plecat cu trasura pe plaja. Tonio fierbea de nerabdare, i intras
e n cap
ideea asta si se nvrtea
acolo nauntru frenetic, ca un titirez, rupnd toate retelele gndurilor ca firele de
paianjen.
Trebuia, oricum, sa astepte pna seara, dar alerga sa-1 caute pe Emanuel pe plaja,
ca si
cum nervozitatea ar fi putut precipita timpul, biciuindu-1 sa treaca mai repede.
Urca gfind colina ce ducea spre ocean. Iritatia, gelozia si betia dintr-nsul se
transformasera acum n obstinatia feroce de a-si gasi prietenul.
Era o concentrare suprema a sentimentelor lui esentiale pe un fapt marunt si nei
mportant
ca o revarsare absurda de forte pe o rigola ngusta.
Gasi plaja complet goala. Att ct cuprindea ochiul, nisipul plat se ntindea pna depar
te
ca o pustiire evidenta a locurilor, aranjata special pentru exasperarea lui.
Umbla ctva timp pe malul apei, haotic, n marginea imensului calm, ca n desertul
propriei sale tristeti. Soarele apunea cu grandoarea de totdeauna stupida si inu
tila a naturii
n mijlocul unor preocupari grave.
Se ntoarse la sanatoriu si se trnti ntr-un fotoliu din hol.
Trimise un baiat sa-i cumpere tigari.
- Ce fel de tigari? ntreba acesta.
- Ia din cele mai proaste, raspunse Tonio. Era pentru el un gen nou de mortifica
re.
Apuca un ziar, dar literele se jucau cu el capricioase, dizolvndu-se cu totul ori
concentrndu-se n blocuri dure ca niste bariere de netrecut. Urmarea timpul pe ceas
ul
enorm din perete, si suprafata cadranului i absorbea greu nerabdarea, filtrnd-o pr
ea lent
n minute precise.
Aprinse o tigara, apoi alta...
Era atta de absorbit de asteptare, att de atent cu gndul lui interior, nct nici nu-1
recunoscu pe Emanuel cnd acesta trecu cu trasura prin dreptul ferestrei deschise.
Cteva
secunde faptul acesta simplu, pe care l astepta cu intensitate de doua ceasuri, s
e zbatu n
capul lui, ca o nedumerire. A trecut Emanuel... Ei si?..." Aha! si aduse aminte ca
tocmai
j lui trebuie sa-i vorbeasca.
Atunci arunca brusc tigara si alerga ca un nebun n curte sa-i iasa n j ntmpinare.
Emanuel nu era nsa singur. Solange l nsotea. Trebuia deci sa mai astepte cteva minut
e
pna ce ea pleca. Intrara n sanatoriu. Explica greu ce vroia, ncurcndu-se n cuvinte...
n acel moment trecu pe coridor d-na Wandeska, mpinsa spre sala de mncare de un
brancardier.
166
INIMI CICATRIZATE
Tonio privi lung n urma ei. Varul o nsotea, lnga carut, cetind un ziar.
- Ah! salopa! scrsni el din dinti. Avu imediat un regret:
Te rog sa consideri ca n-ai auzit ceea ce am spus...
Si si musca usor buzele, pentru a repune sngele n circulatie.
Seara, ndata dupa masa, veni la Emanuel n odaie. Se ostenise grozav toata ziua si
trebuia
acum sa umble cu crjele. Dadu ncet la o parte dulapul, dar cnd ispravi treaba asta
aparu
deceptionat:
- Sa ascult pe la usi... Ah! nu! asta niciodata!...
Pleca fara sa spuna buna seara", dar nu facu dect ctiva pasi pe coridor si se ntoars
e n
odaie. Se stabili o tacere penibila. Emanuel lua o carte, o deschise vag si se nf
unda ntrnsa.
Ascensorul functiona urcnd bolnavii. Se auzea mritul lui nfundat, apoi pauzele la
etaje cnd se oprea.
Acum ascensorul se opri din nou la al treilea. Era de asta data d-na Wandeska. C
arutul ei
avea un usor scrtit pe care Emanuel l recunoscu imediat. Identificase n sanatoriu to
ate
zgomotele. Cunostea perfect pasul de santinela al brancardierilor si cel secret,
n vrful
talpilor, al infirmierelor... Cunostea rotile neunse ale fiecarui carut. Alaturi
se auzea acum
fiecare miscare...
- E singura deocamdata, spuse Tonio.
ncerca sa ridice capul sa-1 priveasca pe Emanuel n ochi dar scobor repede privirea.
..
Emanuel stinse lumina.
- Da, mai bine, sopti Tonio. Ce mrsavie sa stai si sa asculti pe la usi...
- SstL. taci!... l ntrerupse Emanuel.
Intrase femeia de serviciu. Se auzea cum o dezbraca ncet pe d-na Wandeska vorbind
u-i n
soapta, n ntuneric fiecare zgomot se detasa bine conturat: cadea acum rochia pe un
scaun, era fosnetul camasii de noapte, o carte luata de pe masa si pusa mai apro
ape... Apoi
fata iesi si se facu din nou liniste. Emanuel si Tonio ramasera tacuti n obscurit
ate. Ct
timp statura astfel? Trecura cteva minute sau poate mai mult, o jumatate de ceas.
Cineva verii alaturi pna la usa.
Atentia celor doi crescu imensa. Emanuel simtea cum i se zbate pulsul n palmele nc
hise.
- E dnsul, murmura Tonio.
Cteva lovituri discrete n usa, apoi cineva intra. Se auzira cteva soapte nedeslusit
e.
- Da, nchide... spuse tare d-na Wandeska si cheia se ntoarse alaturi n broasca.
Acum se stabili o noua tacere.
ncepura soapte, neclare. Se auzeau pasi n odaie umblnd dintr-un loc n altul. Din cnd
n cnd d-na Wandeska rdea usor. Plutea dincoace, n obscuritate, o senzatie de intensa
curiozitate si de ascunsa teama, ca si
167
"-"- M. BLECHER
cum dintr-o secunda n alta peretele ar fi putut deveni transparent si i doi desco
periti
ascultnd la usa.
Zgomotele se faceau tot mai confuze cu ct crestea asteptarea. Zumzeti interior al
atentiei
ncordate acoperea soaptele de alaturi. Tonio puse mna inima; pentru ca sa asculte
mai
bine ar fi trebuit sa nu-i bata cu atta putere
Deodata si oprira amndoi respiratia.
Erau acum zgomote marunte de sarutari. Ca si cum pielea ar fi fo atinsa cu buzel
e ici si
colo, pasional, n nestire... Imaginatia lui Tonio i aprinse ca o vlvataie. Asculta
cu toata
nelinistea nghesuita n cap; pari i se strnsese deodata tot sngele acolo. Simtea cum i
ard obrajii.
Acum da, era limpede. Iata... i facea loc lnga dnsa... iar rsete... Ton tinea maxila
rele
nclestate, i venea sa plnga, sa alerge pe coridoare, sa tip i trecu prin minte sa se
arunce
n golul ascensorului. Dar cum? Cnd?
Emanuel simti n ntuneric mna fierbinte pusa brusc, greu, pe a s
Cteva noi fosnete venira de alaturi, cteva miscari sacadate si ai tacere... trupur
i care
nlantuite se strng... se zbat, gemete, poate... Era oa adevarat? un zgomot mai put
ernic i
trezi... Pasi, apoi o cana cu apa varsa brusc ntr-un lighean. Un zgomot real ca o
izbucnire
a ncordarii lor.
- Ma duc la ei, spuse Tonio aiurit si se ridica. Emanuel nu-si putea nchij ca ntr-
adevar va
ndrazni, dar l auzi pe argentinian lundu-si crjele.
Dibuind cu mna ntinsa, Emanuel izbuti sa apuce o crja, Tor ncerca sa i-o smulga.
- Tonio, linisteste-te, asteapta, murmura Emanuel si nu stia ce s; spuie pentru
a-1 calma.
Totul se auzise alaturi att de clar...
- Ma duc la dnsii, sopti Tonio halucinat. Sa-i vad cum arata goi. Apuca puternic
crja si
i-o trase din mna. Apoi iesi, lasnd usa deschi: Acum nu se mai auzea nimic n tot
sanatoriul dect pasii lui pe corid n fata usii de alaturi, Tonio se opri cteva clip
e
ascultnd atent,
pentru a nregistra mai bine ultimele miscari si a-si imagina mai exj pozitia obsc
ena n
care i va gasi.
Apoi batu violent n usa. n tacere, loviturile izbucnira teribile.
- Cine-i? ntreba speriata vocea d-nei Wandeska. Emanuel astej nfrigurat raspunsul
lui
Tonio, dar acesta parca se necase cu vorbele gt; nu izbutea sa le articuleze. Batu
din nou.
- Cine-i? Cine-i? Ce este...
- Eu, Tonio... am venit sa va spun buna seara"...
- Ah! m-ai speriat ngrozitor, se auzi din nou vocea d-nei Wandesl Pentru ce atta
zgomot? Ce s-a ntmplat?
- Deschideti, urla aproape Tonio.
- ndata... o minuta... asteapta, n odaie, alaturi, se aranjau repe lucruri ravasit
e si apoi
deodata se auzi cum cheia se nvrte n broasca cum usa se deschide.
168
INIMI CICATRIZATE
Urmara cteva momente de stupefactie si de vibranta nerabdare pentru Emanuel.
- Buna seara... am venit sa va spun buna seara, se auzea acum vorbind Tonio n oda
ia
vecina, dar cu o voce att de schimbata si de confuza de parca ar fi primit o lovi
tura
teribila n crestet. D-na Wandeska i spunea ceva...
n locul scandalului la care se astepta, Emanuel nu asculta dect o conversatie n
soapta, foarte calma.
De altfel Tonio parasi ndata odaia si se ntoarse. Emanuel aprinse lumina. Fata
argentinianului aparu nspaimntator de schimbata. Era epuizat, frnt si si tra crjele
ca pe niste aripi rupte.
l privi pe Emanuel ca trezit atunci din somn.
- Ce a fost?
Dar Tonio nu mai putea vorbi.
ntr-un sfrsit mormai ceva neinteligibil:
- Era acolo infirmiera... i facea toaleta saptamnala... ca la toti bolnavii... ast
a erau
zgomotele ce le auzeam... apa turnata... Tot ce am luat noi drept... nu era dect
asta...
toaleta... clipoceala apei cu care o spala... infirmiera...
Ramase cu privirile n gol, zapacit si cumplit de rusinat. Apoi, brusc, cu o viole
nta ce
nimic n-o facea de presimtit n trupul lui flasc si ostenit ncepu sa-si bata cu o cr
je n
cap, din ce n ce mai tare:
- Sunt un mrsav! murmura el. Sunt un mrsav!...
169
Emanuel iesea acum mai des cu trasura, nsotit de Solange. Ea cauta sa ispraveasca
lucrul dimineata, pentru a avea dupa-amiezile libere, ncepuse vremea teribila de
toamna cu ploi marunte si dese ce mpnzeau strazile cu o sita fina, ntr-o lumina
cenusie de subsol, cu rabufniri aspre de vnt ntr-un oras pustiu, n dupa-amiezi
aeriene si infinit de fragile... Plaja era goala. Oceanul spala valuri searbede
cu spume
galbene, lesioase. Plecau mai mult pe la tara, pe drumuri nguste si parasite, pri
n
dunele pline de vegetatie iernatica, cu ierburi enorme ca sabii iesite din nisip
si spini
uscati pe ntinderi nesfrsite, ca niste adevarate plagi bruturate si nvinetite ale
pamntului.
Cteodata ploaia i surprindea si, desi ridica poditul, apa intra n rafale, udndu-le
obrajii. Solange l stergea pe Emanuel pe fata, n timp ce el mna calul mai departe,
ntr-o margine de drum gaseau un loc mai ferit lnga zidul nalt al unei proprietati
rurale. Erau acolo la adapostul furtunii si ai lumii ntregi, se mbratisau fara ent
uziasm
cu obrajii umezi de ploaie. Solange scobora din trasura si culegea de pe cmp buru
ieni
cu parfum iute si salbatic de tarna, ori frunze cu vag miros de cadavru cnd erau
frecate n mna mult timp. Punea maracini n trasura pretutindeni si-i ornamenta
poditul cu foi enorme de plante de maidan, de un verde sumbru si trist. Se napoia
u
astfel cu o trasura mpodobita si ncarcata cu buruieni, ca o caruta de tigani.
De multe ori se opreau la hanuri de tara cu crsmarite rumene mbracate solemn n
rochii negre cu dantelarii, ca pentru zilele de duminica. Mncau acolo carnuri cu
gust
proaspat de snge si li se dadea de baut o bere neagra si amara fabricata de taran
i, n
care se mai gaseau coji din semintele cu care fusese facuta. Era cea mai gustoas
a
bautura pe care o bause Emanuel vreodata.
ntr-un rnd cerura, la o crciuma pierduta n tufisuri si maracini, cafea cu lapte si l
i se
aduse lichidul fierbinte, aburind, n doua farfurii mari de supa, pe o tava, cu do
ua
linguri alaturi. Emanuel se mira oarecum de aceasta prezentare.
- Asa mncam noi cafeaua pe aici, spuse proprietarul, un taran tot att de crud si d
e
salbaticit ca si locul pustiu unde si tinea hanul. Punem nauntru si bucati de pine.
..
170
INIMI CICATRIZATE
Aduse doua felii de pine zgrunturoasa pe care Emanuel si Solange le rupsera n buca
ti
si le muiara n farfuriile cu cafea.
Toamna i acoperea cu un cer nnorat, ca plafonul unui imens salon n care n-ar fi
existat dect singuri ei doi. Aveau minile nvinetite de frig si vntul sufla cu brize
taioase. Era o idila plina de realitati simple si elementare.
Cteodata lui Emanuel minile i nghetau pe haturi. Se oprea ca sa-si miste degetele si
sa-si desclesteze crampa ce le tinuse nchircite attea ore.
Solange le apuca atunci si le ducea sub flaneaua ei, sub camasa, lipite de carne
a
fierbinte a trupului ei, pe snii ei arzatori. Erau ca doua blocuri de gheata puse
pe
piele, dar nchidea ochii si suferea raceala, n timp ce minile se dezmorteau ncet.
Caldura se insinua n suvite fine ca o revarsare apoasa prin degete n tot trupul.
Comunicau astfel prin snge si fierbinteala cu dnsa, pna n strafunduri organice
ntunecoase. Contactul acesta le unifica circulatia si Emanuel regasea pulsul lui n
bataile inimii ei. O atragea spre dnsul si o saruta pe par. si rezema capul pe ea
si i
aspira parfumul cald, feminin, de lavanda. Era un animal tot att de splendid ca s
i calul
lui, la care tinea mai mult dect la orice si i-o spunea:
- Esti tot att de frumoasa ca si Blanchette...
Iapa, auzindu-si numele, ntorcea capul. Era un animal de rasa normanda cu parul
aspru n smocuri la copite, cu o coama scurta si dura ca o perie. Emanuel nu-i ved
ea,
de la locul lui, dect crupa puternica, dar o striga pe nume si atunci rasucea cap
ul
privindu-1 cu ochi mari melancolici de om plictisit care cere o tigara (si era r
egretabil
ca nu fumeaza, ar fi fost att de natural pentru un cal sa tie o pipa ntre dinti).
Emanuel
i trimitea prin Solange bucati de zahar si Blanchette le apuca cu buzele ei latar
ete si
negre, adulmecnd palma ntinsa.
- Esti tot att de frumoasa ca si dnsa... ai o crupa tot att de lata si de admirabil
a,
spunea el Solangei. Apoi i aluneca mna sub rochie si i mngia coapsele, pulpele
fierbinti si spatele plin, scobitura lombara si, mai jos, plenitudinea crupei ei
de cal
tnar.
- Si pe cine iubesti mai mult? ntreba Solange,
- Va iubesc pe amndoua la fel...
- Si noi tot asa, raspunse Solange accentund pe acest noi" care o solidariza
animaliceste cu Blanchette.
Emanuel o culca lnga dnsul pe gutiera, o tinea lipita de el, apoi se rasucea, zdro
bindo
sub apasarea trupului si a ghipsului. Acum se obisnuise cu corsetul, facea multe
miscari pe care nu le-ar fi banuit posibile. Solange gemea ncetisor de placere si
de
apasarea greoaie ce suporta, n unele locuri, ghipsul i intra n coapse si ea simtea
durerea amestecata cu extazul iubirii, ca o amara realitate a amorului lor aspru
savrsit
n aerul imens din dune, nconjurati de salbaticiunea imensa a locurilor.
171
M. BLECHER
Apoi Emanuel revenea la pozitia lui culcat pe spate, sfrsit de osteneala, cu ochi
i mari
deschisi, pierduti n cerul nedeslusit si alb ca ntr-o claritate fara semnificatie
ce
devenea aceea nsasi a simtului interior de liniste n minutele acelea.
Era o beatitudine cu gust sec, simpla si putin brutala, asa cum era si Solange.
Acestea erau zilele lor de hoinareala n dune. n unele dupa-amiezi cerul se nsenina
si
norii si aureau dantelele ca niste obiecte enorme dezgropate din pamnt, care mai
pastreaza nca stralucirea aurului n marginea unui relief. Emanuel mna calul spre un
loc ascuns, pe un podet ridicat n fata unui golf de unde asfintitul aparea n infin
ite
nuante de sngeros cataclism.
n golful acela, oceanul retragndu-se, lasa n urma lui mii de santuri pline de apa,
adnc sapate n nisip.
Crepusculul le incendia cu roscata lui si atunci pe toata ntinderea apareau ca o
retea
de snge si de foc. S-ar fi zis ca n locul acela pamntul ar fi fost jupuit, pentru a
lasa
sa se vada circulatia lui intima, arterele arzatoare si teribile prin care se sc
urgea n el
aur si purpura incendiata. Era o clipa de nspaimntatoare grandoare care taia scurt
respiratia.
n fund, soarele scufundndu-se ncet, varsa ultimele suvoaie dt ^nge. Tot aerul se
ntuneca brusc ca o solutie ce devine mai concentrata, iar n albastrul lui adnc, ret
eaua
stralucitoare capata finetea si precizia unei constructii de otel, ntinsa pna depa
rte ca
un bizar si enorm plan metalic.
Emanuel si Solange paraseau locul cu sufletul ostenit de frumusete.
172
ntr-o seara pe la nceputul lui decembrie, Emanuel fu chemat de Quitonce, printr-un
bilet, la el n odaie. Era n ajunul operatiei si vroia sa-1 mai vada o data pentru
a-si lua
ramas bun", n sanatoriu domnea acest rit de prietenie n preziua evenimentelor grave
.
l gasi pe Quitonce n pat, putin palid, nfasurat pna la gt n tifon alb.
- M-au spalat, m-au ras peste tot, m-au uns cu iod si m-au nfasurat n bandelete ca
pe
o mumie, spuse Quitonce. lata-ma, sunt pregatit pentru eventualul rol de cadavru
...
- Taci, nu mai vorbi astfel, l mustra Eva.
Se nvrtea prin odaie cautndu-si de lucru, aliniind cartile pe etajera, scuturnd de p
e
ele un praf imaginar, ca si cum odaia ar fi trebuit pregatita pentru o operatie
ce ar fi
avut ea nsasi de suportat.
nainte de a parasi ncaperea, se mai apropie o data de patul lui Quitonce:
- Te simti bine? Ti-e foame? Sete?
- Cred ca mi-e mai mult foame... raspunse Quitonce care postea n ziua aceea. Ce m
ai
ntrebi? se rasti el. l oboseau grozav toate precautiunile din preajma operatiei, t
oate
analizele ce trebuiau facute, dar mai ales aerul funebru si preocupat pe care l l
uau n
fata lui infirmierele si doctorul, ndata ce Eva parasi odaia, respira usurat. Se
ridica n
perne sprijinindu-se pe coate:
- Toata dragostea asta fierbinte ce mi-o arata si are rostul ei... Eva ar vrea sa
-i las
mostenire gramofonul, a pus ochii pe el... Ti-o spun eu, putin i pasa daca mi este
sete
ori foame, ori daca ma doare capul. Vrea gramofonul si se epuizeaza n devotamente
inutile. E un joc cunoscut...
Quitonce si stapnea o calma nervozitate interioara. Toata iritatia i se scurgea ca
un
curent electric prin vrful degetelor ce tremurau usor.
- E imposibil sa tratezi n mod sigur cu fatalitatea, spuse el schimbnd tonul si
subiectul conversatiei. De aseara ma caznesc sa aflu care sunt posibilitatile me
le de
scapare, mine.
Apuca de pe masuta un dictionar si l deschise la ntmplare. 1257, ceti el n capul
paginii. Si ncepu sa adune cifrele. Unu si cu doi fac trei... si cu cinci fac: op
t... si cu
sapte, cincisprezece... adica cinci, indecis. As vrea sa-mi iasa n sir de trei or
i mai mult
de cinci, ori mai putin... dar sa stiu ce-i cu mine, crap sau scap. De aseara mi
ies tot
rezultate de astea...
173
M. BLECHER
sase... patru... apoi, iar cinci... E grozav lucru cnd fatalitatea oscileaza ntr-u
n interval
att de scurt... S-ar zice ca tremura...
n fond, relua Quitonce, e teoretic imposibil sa pot capata vreun pronostic sigur.
.. Chiar
daca asemenea previziuni ar putea fi exacte, gndeste-te cti Quitonce ca mine astea
pta
poate n seara asta operatia de a doua zi? Cti bolnavi ca mine n-or fi prin lume, nc
ercnd
si ei sa afle cu o clipa mai devreme verdictul? Si atunci, mpartita la attea perso
ane, orice
profetie devine imprecisa... O previziune prea mult diluata se face apoasa...
In odaie era liniste si putin frig.
Usa dinspre terasa ramasese deschisa si venea de afara racoarea noptii, ca adier
ea unei
aripi imense. Ramasera amndoi tacuti. Deodata Quitonce ncrunta privirile scrutnd
ntunericul, apoi prinse a rde ncetisor, mai mult ca pentru sine, si apucnd dictionar
ul
ncepu a ceti din el definitii cu voce tare.
Emanuel nu ntelese ce se petrece. Quitonce rdea mereu si cetea lucruri absurde. Du
pa
cteva minute, se uita din nou afara si nchise dictionarul satisfacut:
- Asa, bun! Acum a plecat! Credeai oare ca am nnebunit? Vezi acolo, n ntuneric, o p
ata
rectangulara de lumina?
Ii arata n obscuritate punctul exact.
E reflexul usii noastre deschise n geamurile terasei, continua el. Am observat de
odata o
umbra alunecnd. Cineva venea pe afara sa auda ce vorbim...
Si grozav de amuzat de descoperire:
Era Eva, infirmiera... vesnic Eva... care voia sa traga cu urechea daca nu cumva
te-am
chemat ca sa-ti vnd gramofonul. Atunci am nceput a ceti din dictionar ca s-o satur
de
spionaj..! Eu cred ca nu doarme noaptea de grija gramofonului.
Ii explica apoi n detaliu operatia de a doua zi: era vorba de extras o tumoare ca
re se
formase ntr-o vertebra si care apasnd pe maduva spinarii provoca toate dezordinele
din
picioare, cnd umbla. Operatie extrem de delicata... trebuia intervenit cu infinit
e
precautiuni pentru a nu leza maduva spinarii si a nu produce n organism turburari
mai
grave poate.
Emanuel gasi ca o vizita prea lunga ar putea sa-1 oboseasca pe Quitonce. II ruga
deci sa
sune ca sa vie un brancardier.
Chiar atunci nsa intra n odaie un domn n vrsta, marunt, cu un barbison alb si ochela
ri
cu rama fina de aur.
- Am uitat sa-si spun ca parintii mei sunt aici n vederea operatiei. Mai stai ctev
a minute,
spuse Quitonce.
Veni si mama lui, o batrna demna, cu parul complet alb, coafat nalt ca o peruca.
Inginerul se interesa de boala lui Emanuel.
l ncuraja cu vorbe blnde, ntelegatoare, apoi vorbi de baiatul lui:
- Si asta o sa se vindece, spuse el aratndu-1 pe fiul sau n pat. Da... da... sunt
sigur...
Totul n viata mea mi-a reusit... tot ce-am ntreprins...
174
INIMI CICATRIZATE
Am facut lucruri ndraznete n care nu credea nimeni. Am executat poduri pe care cnd
trec elevii mei si scot palaria. Da... si scot palaria... Vezi, numai cnd a fost vo
rba de
vertebrele baiatului meu, s-au mpotmolit lucrurile... Dar o sa scape! Va dau ntlnir
e la
amndoi de azi ntr-un an la Paris, n cel mai elegant restaurant. Facem atunci un che
f
zdravan. Tata Quitonce plateste...
Optimismul batrnului se pierdea n linistea odaii ca un mecanism ce functiona n vid.
Mama lui Quitonce se plimba prin odaie preocupata si grava, ascultnd conversatia
si
oprindu-se din cnd n cnd n fata bibliotecii, cetind titlurile cartilor cu atentia ac
eea
foarte ncordata a cuiva ngrijorat, care de fapt nu vede nimic naintea ochilor...
In dimineata zilei urmatoare, Emanuel iesi cu trasura devreme pe plaja. Cerul se
nseninase pna la o nuanta intensa de albastru, aproape dura. Era o zi calma si nsor
ita de
decembrie.
n fund oceanul sticlea ca o suprafata imensa de platina. Sirul vilelor de pe espl
anada se
iluminase n toate geamurile aurite de soare, ca o constructie minuscula pentru un
joc de
copii.
Ctiva marinari venira dinspre oras si ncepura ndata lucrul. Marea urca n flux si ei
se
apucara sa-si mpinga corabiile n apa, pentru a porni n larg la pescuit.
- Heer! Uuup! strigau ei ritmic si prelungit, tragnd de frnghiile legate de enorme
le barci
cu pnze. Era o munca ngrozitor de grea. Corabiile alunecau cu dificultate pe nisip
;
muschii oamenilor se ncordau gata sa plesneasca.
- Heer! Uuup! strigau ei si n urma carenele lasau n nisip santuri adnci ca taiate c
u
plugul.
Emanuel se plimba cu trasura singur de-a lungul plajei.
Ce face oare el n minutul acesta precis?" Era ora cnd Quitonce desigur se gasea n sa
la
de operatie, n momentul acesta cnd eu, liber, stau si privesc marea... Ce bisturiu
i-a
intrat oare adnc n carne?
Simti brusc perfecta inutilitate a acestei zile splendide.
In clipa n care dimineata se ridica imensa n toata prospetimea ei, undeva, un boln
av
zacea pe o masa de operatie si suvoaie de snge curgeau dintr-nsul. Absurda si grot
easca
diversitate a lucrurilor! Ce cantitate infinita de inutil calm continea n diminea
ta aceea
oceanul, fata de nelinistea si de zbuciumul unui singur om...
ntr-un trziu Emanuel si dadu seama ca gonise calul prea departe. Marea urca mereu;
trebuia sa se ntoarca imediat daca nu vroia sa fie surprins de valuri. Ajunse pe
esplanada
aproape de ora zece. Dadu sa bea calului n fntna de piatra, n timp ce statea si priv
ea
distrat pe Blanchette aspirnd cu aviditate apa, ntoarse capul si zari venind ca la
plimbare
pe parintii lui Quitonce tinndu-se de mna.
175
M. BLECHER
Se terminase oare operatia att de repede?
Emanuel le facu semn cu mna si schita un surs. Oricum, dar era mai usor de suporta
t
gndul ca totul se terminase dect acea chinuitoare si interminabila asteptare.
Zmbetul lui nu ntlni dect tristetea de pe fata batrnilor.
- S-a terminat? ntreba Emanuel. Ce spun doctorii? Si cum se simte el?
- l opereaza chiar acum, raspunse inginerul privindu-si ca hipnotizat vrful degete
lor.
Emanuel ramase stupefiat.
- Credeam ca... n fine... nu stiam, murmura el confuz, n acest timp batrnica apuca
din nou mna sotului ei ca sa-si continue plimbarea.
- Hai, Quitonce... i spuse ea. Era un obicei frantuzesc pe care l observase adesea
Emanuel, destul de impresionant, deferenta aproape umila cu care femeile mai in
vrsta se adresau barbatilor lor pe numele de familie; ca unor straini: Hai,
Quitonce..."
Si pornira mai departe pe esplanada, cu pasi marunti, cu priviri obosite si cumi
nti.
n zadar, ntors la clinica, Emanuel ncerca sa afle ceva de la infirmiere si brancard
ieri.
Aveau toti acelasi raspuns stereotip:
- E bine... e foarte bine, ca o parola de abrutizare a bolnavilor si o formula c
omoda si
mediocra pentru a le ascunde stirile neplacute.
Cteva zile trecura astfel fara vesti precise si sigure. Emanuel, dimineata, cnd er
a
condus la masa trecea cu carutul prin fata odaii lui Quitonce, unde un covor gro
s
fusese ntins pe jos pentru a amortiza zgomotele de pe coridor, n odaie domnea
perfecta tacere si nu razbatea afara nici o miscare.
ntr-o dupa-amiaza veni inginerul singur si l anunta ca poate sa faca o vizita fiul
ui sau
care se simtea mai bine. Era pe nserat. Emanuel, intrnd n odaia lui Quitonce, nu
distinse la nceput aproape nimic, n toata ncaperea ardea o singura lampa, lnga pat,
acoperita cu un voal gros albastru; aerul nchis mirosea a iodoform si poate a
valeriana, un amestec de antiseptic si de parfum putin gretos de stupefiant.
n lumina nesigura, foarte estompata, Emanuel l descoperi pe Quitonce, galben si tr
as
la fata cu capul nfundat n perne, foarte mbatrnit. Claritatea scazuta a lampii i pune
a
pe fata umbre verzui si mate, nct pe alocuri obrazul parea translucid.
Era singur n odaie, asteptnd vizita.
- Ce mai faci?... murmura el slab, apasnd pe fiecare cuvnt. Emanuel nu avu curajul
sa raspunda bine" si nici sa-1 ntrebe la
rndul lui cum se simte, tacu.
- Ct ma priveste pe mine, urma penibil de greu Quitonce, cred ca eu ma duc... as
scapa poate daca... mi-ar face... mai multe... mai multe injectii pe zi... ulei
camforat,
asta mi trebuie, dar nu vor... sunt toti... toti... totii... niste porci, da... p
orci... porci...
176
INIMI CICATRIZATE
II neca astma mai tare ca de obicei si tusea din cnd n cnd sec, cu un zgomot scurt s
i
uscat venind din piept ca zanganitul unui obiect spart. Se agata de cte un cuvnt s
i l
repeta, obsedat si distrat de el, pna ce si reamintea brusc de restul frazei ce av
ea de
spus.
n clipa cnd Emanuel vru sa-i raspunda, intra Eva cu o seringa n mna. Venea pentru
injectia de ulei camforat; se faceau n totul doua pe zi si nici n-ar fi suportat
mai mult,
nsa Quitonce se ncrustase n ideea ca nu i se fac injectii suficiente.
Si nimic nu 1-ar fi putut convinge de contrariul.
- Totul dureaza o minuta... stai...
Pentru a vedea mai bine, infirmiera lua jos valul de pe lampa. Se facu n odaie de
odata
lumina si aparura n plina evidenta toata dezordinea si murdaria dintr-nsa. Zaceau
pe
jos bucati de vata si hrtii mototolite, iar pe masa sticlele de medicamente se
amestecau cu diferite cutii si prafuri. Infirmiera lua jos cuverturile si n lumin
a cruda
aparu un Quitonce gol, nfasurat n pansamente, cu trupul ngrozitor de slab, cu fata
murdara si nebarbierita (adineaori n ntuneric, obrazul parea acoperit de umbre).
n mijlocul nuditatii, un sex nchircit si vnat se ascundea sub un pubis ravasit cu p
ete
mari, galbene, pe pielea arsa de iod. Era acelasi sex pe care Emanuel l vazuse cnd
va
pe o fotografie, n toata tensiunea virilitatii lui, si nimic nu putea fi mai impr
esionant
dect suprapunerea imaginii mintale, n momentul acela, peste realitatea prezenta,
sarmana si mizera.
Cu stupoare privea sexul acela umil si zgribulit, masculinitatea aceea nchircita
si
inutila, care dadea un sens de nspaimntatoare desertaciune vietii... Era un amanun
t
mai uman, si mai acut, dect toate pansamentele si dect nsasi operatia suferita. Era
nsusi semnul indubitabil al valorii meschine pe care n orice caz o poate avea trup
ul
unui om...
n orice caz... n orice caz... si repeta Emanuel, ce poate face un om cu trupul lui?.
.."
Impresia de durere si de tortura se desavrseau astfel uluitor prin evidenta aceea
simpla si umila care revela dintr-o data epuizarea vietii celei mai esentiale si
invazia
rece si deprimanta a suferintei pna la limitele trupului, pna acolo, unde Quitonce
,
dintr-un om viril cu pofte si elanuri, devenea o simpla alcatuire de organe care
putrezesc rnd pe rnd, cu vertebrele mucegaite si cu sexul - sexul de odinioara car
e
dadea trupului tot sensul si toata vivacitatea lui - devenit o bucata de carne c
e se
strngea flasc si se descompunea ncet, naintea putreziciunii finale.
Infirmiera nfipse acul n pulpa si pielea se umfla palida si moale, fara snge ntr-nsa.
Cnd termina, examina pansamentul si puse ntr-un loc o compresa de tifon ca sa-1
acopere mai bine.
- Crezi ca era nevoie de tifonul asta? spuse Quitonce ndata ce Eva fu plecata. As
a vine
ea sa controleze lucruri imaginare... numai sa-mi arate ca mi-e devotata... ah,
gramofonul!...
12 - ntmplari n irealitatea imediata
177
-
M. BLECHER
Emanuel vru sa plece, dar Quitonce ridica capul din perne ca si cum ar fi vrut s
a-i spuie
ceva important.
- As vrea sa-ti dau ceva ca amintire de la mine... ca sa pastrezi un semn de la
Quitonce...
Cu mna lui slaba cotrobai n saltar si scoase un pachetel nvelit n hrtie.
- M-am gndit mai nti la niste fotografii, stii care... dar mi-am zis apoi ca e prea
dureros
sa te uiti la un om care face porcarii... pe fotografie... n timp ce stii ca zace
n mormnt...
l neca mai tare tusea, poate de oboseala, poate de emotie, ntinse hrtia lui Emanuel
si
acesta o desfacu.
Ce putea fi bucatica aceasta dinauntru? Era oare o aschie de lemn, ori o pietric
ica?
- Este o bucatica de os din vertebra mea... l lamuri Quitonce. Am rugat pe subchi
rurg sa
mi-o puie deoparte... poti s-o iei n mna... nu-si fie frica... e dezinfectata... e
spalata si
rasspalata cu alcool... Sa te gndesti la mine cnd o sa te uiti la ea...
Emanuel era prea emotionat pentru a raspunde ceva: i zvcneau tmplele cu putere si
daca n-ar fi venit n acel moment brancardierul sa-1 ia, poate ar fi lesinat acolo
, n odaia
mbcsita cu miros de valeriana.
Cteva zile dupa aceasta ntmplare, l ntlni pe tatal lui Quitonce n gradina. Veni el
singur sa-i dea vesti noi.
- E mai bine, spuse el... mult mai bine... Azi-dimineata s-a ras... semn bun, a
spus
doctorul. Poate ca peste o saptamna o sa vina din nou n sala de mncare, adauga
batrnelul, cu un accent de vadita bucurie n glas. j
178
Quitonce muri cu doua zile nainte de Craciun, n hohote de rs. Boala si batu joc de
dnsul pna la capat. Agonia fu o izbucnire de ilaritate, asa cum la altii era de ob
icei
plina de gemete si de tipete. Dar cum putea muri oare Quitonce, care umblase ca
o
paiata, zvrlind din picioare, o viata ntreaga, altfel dect cu accente convulsive si
grotesti? Era un rs att ce teribil, nct hohotele lui se auzeau noaptea pna n camera
lui Emanuel. n tot sanatoriul rasuna ecoul lor spart, lugubru, ca urletul unui an
imal,
terminndu-se n sacade nfricosatoare, ntr-adevar un rs de paiata suferinda, o veselie
amara care strngea inima chinuitor.
Emanuel vorbi cu doctorul n aceasta privinta a doua zi:
- Cteodata durerea se nsala, i explica doctorul Ceriez. n loc sa aprinda un tipat,
aprinde un acces de ilaritate pe acelasi traiect nervos... S-ar zice o mna invizi
bila care
se nsala de comutator... Este acelasi curent ce se scurge, dar care ajungnd la cap
at se
transforma ntr-un hohot de rs n loc sa se transforme ntr-o grimasa de durere...
nmormntarea se facu cu discretia ce se obisnuia n sanatoriu ntotdeauna n asemenea
cazuri. In zorii zilei un camion porni cu cadavrul spre cimitirul orasului, l ngro
para la
Berck, asa cum lasase dorinta n scris.
Dimineata, cnd Emanuel trecu cu carutul prin fata odaii mortuare, erau deja lipit
e
benzile de hrtie n jurul usii pentru ca vaporii de sulf cu care se dezinfecta ncape
rea
sa nu razbata pe coridor, ntotdeauna erau acestea semnele unei operatii si ale un
ei
morti n sanatoriu. Cteva zile aparea pe culoarul dinspre clinica un covor gros car
e
amortiza zgomotele - asta nsemna ca un bolnav a fost operat si zace ntr-una din
odaile acelea; apoi, peste alte cteva zile, se ntmpla ca sa fie luat covorul si o u
sa sa
fie lipita c,u ziare. Se stia atunci ca bolnavul operat murise, n afara de asta n
u se
vorbea nimic, nu se auzeau lamentari, si cadavrul se expedia peste noapte pentru
ca
afacerea sa se lichideze ct mai discret.
Pentru Quitonce, de pilda, care de-o luna nu mai venea n sala de mncare, n afara de
Ernest si de Emanuel nimeni n sanatoriu nu stia ca murise. Toata lumea interpreta
n
mod cu totul normal absenta lui prelungita, creznd ca plecase la o alta clinica.
179
M. BLECHER
Ziua era sumbra, pustiita de vnt si de ploaie. Cadeau fulgi de zapada amestecati
cu apa,
formnd un strat subtire de noroi n care parca clipoceau toate lucrurile, tot aerul
, toate
vorbele rostite...
Emanuel, lnga fereastra, privea n gradina. Se vedea perfect de la geamul lui teras
a lui
Quitonce. Toate obiectele zaceau nsirate la aer pentru a se aerisi. Eva le aranja
cu gesturi
brutale, vadit nfuriata.
Ernest veni pe la ora patru sa-i faca o vizita. Avea cearcane de nesomn la ochi
si parea
foarte obosit. Veghease doua nopti la rnd pe Quitonce si nsotise n zori sicriul la
cimitir.
Se uita pe fereastra si o zari pe Eva furioasa tinnd n mna cu dezgust o saltea:
- E suparata rau de tot, murmura el. Quitonce i-a facut-o! A lasat n scris ca gra
mofonul sa
fie dat copiilor, n dormitorul lor, pentru ca sa aiba si ei o distractie...
Chiar n acel moment izbucni de pe terasa copiilor zgomotul formidabil al unui mar
s
militar cntat de gramofon. Infirmiera arunca o privire teribila n directia aceea s
i zvrli
jos salteaua care o tinea n mna. Poate ca si njurase.
- E galbena de ciuda, remarca Emanuel.
Ernest i povesti apoi cteva detalii de la nmormntare. Plouase ncontinuu si groapa era
pe jumatate plina cu apa. Sicriul fusese descoperit si fu bagat nauntru, cadavrul
intra n
mocirla aproape n ntregime, cufundndu-se n noroi, n zadar Quitonce avusese n viata
precautiunea de a-si pastra n dulap un frumos costum de haine negre, anume pentru
aceasta ultima ntrebuintare. Apa facuse leoarca hainele si le umpluse cu tina.
- Apoi, nu stiu cine, mi se pare tatal lui, a aruncat n groapa un buchet de flori
, adauga
Ernest. Si buchetul ncepu sa pluteasca deasupra baltoacei.
Emanuel si acoperi ochii cu mina si se nfunda n perne, i mai persista n minte imagine
a
ultima a lui Quitonce ca o realitate foarte sigura, dar acum foarte ndepartata si
dureros de
insesizabila.
Iarna la Berck aducea un vnt vijelios din nord cu ploi dezlantuite ca niste catar
acte
deschise. Curgea adesea o moina cetoasa acoperind tot orasul cu murdarie.
Cteodata cerul se facea negru, de carbune, apoi se lichefia n mase de nori spalaci
ti si
cenusii ca o scursura de mlastina deasupra caselor.
n ajunul Craciunului copiii din sanatoriu dadura o serbare. Solange veni si ea ntr
-o
rochie neagra, care i facea^silueta mai nalta si mai fina. n hol se ridica un brad
enorm,
plin cu jucarii si lumnari aprinse. Era o harmalaie n care nu se mai ntelegea nimic
;
gutierele stateau nghesuite ntr-un colt, copiii aplaudau si tipau ct i lua gura. Un
baietas
care primise ; n dar o toba, dupa ce ispravi sa bata cu betele ntr-nsa, si desfacu l
a j piept
camasa si ncepu sa tamburineze n corsetul de ghips, n mijloc pomul j raspndea un fum
necacios si un miros ars de rasina. Toti copiii intonara n cor o veche melodie de
sarbatoare, plina de nostalgii.
180
INIMI CICATRIZATE
Ernest veni sa ciocneasca un pahar de vin cu Emanuel si Solange...
- E al saselea Craciun pe care l petrec n sanatoriu, spuse el.
Si la mine abia ntiul, raspunse Emanuel trist. In aceeasi seara bolnavii fura
condusi la biserica, la liturghia de la miezul noptii. Solange tinea sa mpinga ch
iar ea
carutul lui Emanuel. Plimbarea nocturna pe ploaie i facu bine. De mult nu mai vaz
use
strazile unui oras noaptea n ploaie. Asfaltul stralucea ca o piele ntinsa; felinar
ele
scurgeau n el suvite tremuratoare de palida electricitate...
Interiorul bisericii parea orbitor de lumina, dar asta numai n primul moment, cnd
veneai de afara. Era o umila biserica, construita de marinari, din brne si stlpi,
exact
ca o corabie. Ce ar fi fost ntr-adevar, gndi Emanuel, ca n seara aceea constructia
ntreaga sa porneasca n lume, ca un vapor, plutind pe valurile oceanului, ncarcata c
u
bolnavi, stralucind de lumina, ntr-o ultima calatorie nocturna, nainte de a naufra
gia si
de a neca o data cu dnsa toate ghipsurile, toate infirmitatile si toate disperaril
e
adunate acolo la un loc?
Bolnavii stateau pe carucioare aliniati ntr-un lung sir preotul trecea, de la unu
l la altul
ca un medic ce viziteaza un spital.
Vntul sufla haotic printre brne si agita tot timpul flacara lumnarilor. Bolnavii, d
esi
bine nveliti, erau complet nghetati de frig.
Emanuel, la ntoarcere, invita n odaia lui pe Ernest si Solange. Destupara o sticla
de
vin.
Ernest ridica paharul.
- In sanatatea oamenilor sanatosi! spuse el vesel.
- Si bolnavii? ntreba Solange.
- Bolnavii n-au nevoie de sanatate, continua Ernest pe acelasi ton. Ei se simt f
oarte
bine pe gutiere, asa cum stau ntinsi, condusi n toate partile, iesind la plimbare
cu
trasura... fericiti, ntr-adevar, deplin fericiti...
- Crezi? ntreba sceptic Emanuel.
- Desigur, raspunse Ernest. Mai tragica este situatia mea care-s vindecat si voi
trebui
n curnd sa reintru n viata de toate zilele. Voi avea ncontinuu nevoie de a fi sanato
s,
n timp ce pe gutiera mi puteam permite sa am ntr-o seara febra si alta data
varsaturi...
Bau aproape tot paharul de vin si deveni vorbaret.
- Ce pot face, n viata cotidiana? Ce lucru uimitor, extraordinar, poate ea contin
e
pentru mine? n fiecare zi ma voi spala pe dinti, voi mnca la prnz si voi lua cafeau
a
cu lapte seara, indiferent daca undeva se va fi ntmplat n timpul zilei o catastrofa
de
cale ferata, ori cineva n familie va fi murit. Tot ma voi spala pe dinti, tot voi
sta la
masa... tot eu voi fi. ntelegi? ntelegi ce animal ngrozitor de monoton voi deveni?
Tacu o clipa, apoi relua:
Cnd cineva a fost scos o data din viata si a avut timpul si calmul necesar ca sa-
si puie
o singura ntrebare esentiala cu privire la dnsa -
181
M. BLECHER
una singura - ramne otravit pentru totdeauna... Desigur, lumea continua sa existe
, dar
cineva a sters cu un burete de pe lucruri importanta lor...
Emanuel nu mai asculta cu toata atentia. De cteva minute era preocupat de un mic
accident ce i se ntmplase. Cnd dusese paharul la gura, ntr-o clipa de neatentie vars
ase
o parte din continut, care se scurse ndata pe gt si umeri direct n ghips. Tot spate
le se
udase, si Emanuel ncerca, rasucind mna, s-o introduca sub ghips pentru a desparti
flaneaua de piele. Dar cnd o scoase, constata un lucru extrem de neplacut: mna mir
osea
a mucegai. Emanuel descoperi astfel deodata toata murdaria si jegul n care zacea
cu
trupul nespalat de attea luni. Era ntia oara cnd-explora corsetul pe dedesubt, i fu
deodata o imensa scrba de sine nsusi si cazniidu-se sa-si ascunda ct mai bine
turburarea, tristetea i se accentua vadit pe obraz.
Ernest, creznd ca Emanuel se ntristase de vorbele sale, avu un zmbet de multumire c
a
un dialectician caruia i reuseste demonstratia si si turna nca un pahar cu vin...
182
n locul d-nei Wandeska veni n sala de mncare o bolnava noua. Ernest o cunostea:
locuia de multi ani la Berck cu o guvernanta care ngrijea de dnsa, singure si
amndoua ntr-o vila pe esplanada. Acum boala ei se agravase si avnd nevoie de
pansamente n fiecare zi, se mutase la clinica, unde i stateau infirmierele la disp
ozitie.
Domnea n jurul ei un aer de mister si excentricitate, n gradina vorbise cineva des
pre
dnsa si povestise cum ntr-un rnd plecase cu avionul n Belgia asa bolnava cum era,
ntinsa pe gutiera. Emanuel ntlnise de asemenea ntr-o zi pe Cora, foarte gatita si
emotionata:
- Ma duc n vizita la Isa, spuse ea. E azi acolo zi de receptie... Isa era bolnava
venita
acum la sanatoriu.
Emanuel nu se nsela asupra ei cnd o vazu ntia oara n sala de mncare. Avea n
mbracaminte si n gesturi un rafinament att de ascuns, nct putea fi luat drept cea
mai banala simplicitate.
l intrigara mai ales trasaturile bizare ale obrazului ei cu pometii foarte ridica
ti, ceea ce
i dadea un vag aer mongol, si parul n franjuri pe frunte, taiat scurt, ca la chine
zoaice
(mai trziu afla ca se nascuse ntr-o colonie din sudul Asiei si ca mama ei fusese
metisa). Avea un ten palid nsa nicidecum anemic, s-ar fi zis luciul mat al unei p
ietre
galbui ndelung slefuita.
Ernest, intrnd n sala, se duse drept la dnsa.
- ti pot recomanda un prieten? o ntreba el dupa ce schimbara cteva vorbe.
II arata pe Emanuel la o masa mai ncolo.
Isa si ntoarse oglinda spre dnsul si i zmbi facndu-i un semn amical cu mna.
n aceeasi seara la masa Emanuel gasi pusa sub servet o carte, trimisa de dnsa cu u
n
mic bilet:
ti place sa cetesti? Cunosti cartea asta?"
Era un volum gros, legat n marochin rosu. Emanuel fu usor magulit de aceasta
neasteptata atentie. Deschise si ceti la ntmplare:
...Acolo, ntr-un tufis nconjurat de flori, doarme hermafroditul n somn adnc pe
iarba, umed de lacrimile sale. n jurul lui pasarile trezite contempla fermecat fa
ta-i
melancolica n timp ce privighetoarea a ncetat sa cnte cavatinele ei de cristal...
Padurea a devenit solemna ca un mormnt..."
183
M. BLECHER
n alt loc cineva subliniase adnc cu unghia: ...ochii mei ndurerati de eterna insomni
e
a vietii".
Eterna insomnie a vietii..." Cine era oare acest straniu autor a carui tristete se
revela
att de profunda si miscatoare?
Emanuel se uita la titlu: Conte de Lautreamont, si, dedesubt cu litere groase: L
es
Chants de Maldoror.
Toata noaptea ceti aceasta carte uluitoare. Zorile l surprinsera rasfoind-o avid,
ncntat de fermecatoarea ei melancolie, torturat de imprecatiunile ei amare, de
sublima ei abjectiune si de halucinanta ei poezie. Era n cartea asta tot ce plict
iseala,
tristetea, visul si frenezia puteau ntruni n poeme de fantastica si turburatoare
frumusete, n zadar cauta n tot ce cetise ceva care sa-i corespunda: cartea asta nu
semana cu nici un vers, cu nici o dulcegarie poetica, cu nici o criza de literat
ura.
Continea un fluid veninos ce ncet, ncet si pe masura ce era cetita, intra direct n
snge
si crea ameteli si febre ca un subtil si virulent microb.
napoie volumul a doua zi cu un bilet, ntrebnd cnd poate sa faca o vizita. Dorea sa
cunoasca mai de aproape pe fata asta cu priviri oblice si aerul misterios care s
tiuse
dintr-o data sa-1 intrige cu o lectura att de fascinanta.
Primi raspunsul ca poate veni chiar n dupa-amiaza aceea, ngrijitoarea l astepta pe
culoar la ora fixata. Emanuel fu izbit chiar de la intrare de un miros cald si p
lacut de
ceai si de pesmeti prajiti. Odaia nu semana de loc cu cele din sanatoriu. Era si
ea
vopsita n alb, dar peretii fusesera acoperiti cu o stofa de coloare rosie foarte
ntunecata. Asta i dadea o atmosfera putin coplesitoare, aproape funerara.
Detest albul sanitar de clinica... In odaile laptoase de sanatoriu parca nu poti
face
nimic mai limpede si mai potrivit dect sa nnebunesti, explica Isa lui Emanuel ndata
ce-si dadura buna ziua.
n toata odaia nu exista nici un ornament. Un singur vas enorm de cristal continea
conuri uscate de brad, pe un dulapior.
Emanuel, multumind pentru carte, fu mirat ca nu vede nicaieri vreo biblioteca sa
u
macar vreun volum.
- Ah, nu-mi plac cartile!... O carte nu e nimic, nu este un obiect, spuse Isa. E
ceva
mort... care contine lucruri vii... ceva ca un cadavru intrat n putrefactie n care
fosnesc
mii si mii de gndaci. Toate cartile le tin n odaia de alaturi a ngrijitoarei mele, n
tr-o
lada sub pat.
Si adauga pe soptite ca o marturisire: Mi-e rusine de faptul ca a trebuit sa cun
osc viata
numai din carti...
Chema pe ngrijitoare sa i-o recomande. Era o batrnica nghebosata, cu un obraz
incolor de pine uscata.
- Iti recomand pe Celina, spuse ea. Ia te uita la dnsa si spune-mi daca nu seaman
a cu
un carabus. Att doar ca nu zbrnie...
ngrijitoarea purta ntr-adevar o mica pelerina cafenie lustruita ca elitrele unei i
nsecte.
Tinea minile pe burta si le misca tot mereu spalndu-
184
INIMI CICATRIZATE
le una pe alta ca o musca. Rse ncetisor de cuvintele Isei cu sacade marunte si pru
dente,
ca si cum ar fi masurat n interior cantitatea de veselie pe care o poate exulta d
ecent o
batrnica de felul ei.
- Vezi ce zgribulita e? spuse Isa cnd Celina fu plecata sa aduca ceaiul. E reflex
ul moral al
modestiei... Celina este cea mai redusa fiinta n ce priveste nevoile ei proprii s
i cea mai
devotata cnd e vorba de capriciile altcuiva...
Ceaiul fu servit aburind pe o masuta ntre Isa si Emanuel.
- De mult n-am mai avut sentimentul acesta de intimitate, spuse el. Odaia asta c
ontine un
calm si o liniste pe care le-am uitat aproape. Parca mi dau seama acum ce viata d
e
singuratate si de nstrainare am dus pna azi n camera mea de sanatoriu...
- Eu duc de ani de zile existenta asta de straina, prin odai ce nu-mi apartin si
prin locuri
straine, unde n-am copilarit, spuse putin trista Isa. M-am obisnuit nsa, asa cum
m-am
obisnuit cu boala, cu ghipsul...cu pansamentele... cu tot...
Isa nu putea sa ridice capul si sorbea ceaiul ntr-o canita cu cioc lung ca un mic
ceainic.
Se stabili ntre dnsii repede o prieteneasca intimitate.
- Admir mult pe cei carora boala le este oarecum indiferenta, spuse Emanuel. Dar
m-as
simti infinit mai nenorocit daca as ajunge ntr-o zi la aceasta perfecta resemnare
. Ma
trezesc cteodata noaptea din somn si fni pipai ghipsul ca un nebun... Este adevara
t? E
oare adevarat? Si scrsnesc din dinti cnd degetele mi aluneca pe duritatea lui,
neputincioase...
Isa ramase o clipa gnditoare:
- Crezi oare ca n-am fost si eu la fel n primele timpuri? spuse ea. Cu totii am f
ost agitati...
Toti ne-am sculat n puterea noptii si ne-am pipait disperati ghipsul. Toti... tot
i... dar apoi,
cnd loviturile s-au ntetit n-am mai simtit nimic... Stii ce se numeste n medicina te
sut
cicatrizat?" Este pielea aceea vnata si zbrcita, care se formeaza pe o rana vindec
ata. E o
piele aproape normala, att doar ca e insensibila la frig, la cald, ori la atinger
i...
Tacu cteva secunde si nu se mai auzi dect tiuitul ceainicului prin usa deschisa, a
laturi, n
odaia guvernantei. Apoi relua n soapta:
- Vezi, inimile bolnavilor au primit n viata attea lovituri de cutit, nct s-au trans
format
n tesut cicatrizat... Insensibile la frig... la cald... si la durere... Insensibi
le si nvinetite de
duritate...
Toate acestea fura spuse cu zmbetul celei mai desavrsite linisti interioare.
Celina scoase de undeva de sub dulap un patefon si puse o placa pe care o alese
Isa, un
concert de Bach la orga. Desigur ca nici o melodie nu s-ar fi armonizat mai bine
cu nuanta
visinie, solemna si sumbra a stofelor de pe pereti si cu atmosfera grava, dar od
ihnitoare a
odaii.
Bucata nu fu terminata cnd cineva batu n usa. Era o femeie grasa, n rochie verde de
catifea, cu ochelari fini, prinsi fragil de vrful nasului,
185
M. BLECHER
vibrnd ncetisor la fiecare pas ca un aparat de nregistrare a sensibilitatii interio
are,
amortizata la suprafata de masele de carne si de grasime.
- Ei, ce mai faci?... si cum te simti? gfi ea cu respirari scurte.
Se interesa de Emanuel cine e, de unde vine, ce boala are, ce doctor l ngrijeste.
Era o
revarsare de ntrebari ca o rabufnire ndelung stapnita pna atunci.
Isa i dadea toate lamuririle cu vadita plictiseala. Femeia bau o ceasca de ceai, n
fuleca
prajituri uscate una dupa alta, macinnd concomitent pesmetii si cuvintele.
Emanuel regreta ca vizita lui fusese ntrerupta in chip att de neplacut. Isa facu s
i ea
cteva semne disperate. Era aproape de ora mesei, ntr-un sfrsit femeia pleca, nu nsa
fara a raspndi un val de sfaturi bune si de ncurajari.
- Asta face parte din echipa de consolatori profesionisti din Berck, spuse Isa nd
ata ce
usa fu nchisa. E o specie extrem de abjecta de persoane care n-au absolut nimic d
e
facut toata ziua si vin ca sa daruiasca bolnavilor o cantitate ieftina de carita
te... Aici
beau un ceai, acolo iau un sandwich, si pleaca acasa satule, cu stomacul plin si
cu
constiinta satisfacuta ca au facut o fapta buna...
In acel moment veni brancardierul pentru a-i lua la masa.
- mi pare rau ca ai stat att de putin, spuse ea. Dar o sa mai vii, nu-i asa?
Si n momentul cnd brancardierul apuca gutiera:
- Ai vrea sa fim prieteni?... si place aici la mine?...
- mi plac odaile straine care mi devin att de repede familiare, raspunse Emanuel, s
i
simti urcndu-i-se o usoara roseata n obraz.
186
ncet se insinua primavara la Berck. Vegetatia aspra a dunelor facea un vadit efor
t de
fragilitate si cerul nsusi naprlea n colori mai tandre. Plaja se amplifica haotica,
irizata n nuante de imensa destramare. Lumea nu mai cntarea dect aburi si lumina.
Emanuel iesea regulat cu trasura, nsotit de Solange. Toata iarna cultivasera un a
mor
cumpanit si domol n odaia lui. Excursiile la tara rencepura.
l jena din ce n ce mai mult ghipsul si parca si Solange. Emanuel i dezvelea trupul
ridicnd toata rochia si o saruta ametit de albeata pielii.
- E baia mea de curatenie pe corpul tau, spunea el simtind tot jegul si mucegaiu
l n
care zacea sub ghips.
Erau regiuni racoroase si parfumate pe trupul ei n jurul soldului, ca adierea sub
ita a
unui miros nou n aer liber, venit de nu se stie unde. Erau apoi perne de odihna,
pe care
se putea rezema capul. Tandretea blonda si calda a pntecului rotund... cupa mica,
umbrita, a ombilicului, unde Emanuel turna putina apa limpede si burta devenea u
n
peisaj, cu ciutura unei fntni la mijloc.
Toate jocurile acestea naufragiau stupide a doua zi dimineata, cnd baiatul de ser
viciu
venea sa-1 spele si, bagnd degetele att ct putea sub corset, scotea de acolo
gramajoare de murdarie si de jeg rau mirositoare.
ncuia usa pentru a nu fi surprins n timpul acestei intime si abjecte ocupatii. Apo
i,
cnd operatiunea era terminata, baiatul l ntorcea cu fata n jos si introducea sub ghi
ps
un betisor lung cu care l scarpina pe spate.
Emanuel, ars de mncarimi, i smulgea betisorul din mna si ncerca el singur sa se
scarpine frenetic, pna la lesin...
Dupa-masa, la ora cnd stia ca trebuia sa vie Solange si ca va fi nevoit sa savrsea
sca
zilnicele rituri de dragoste cu aceleasi mngieri si aceleasi sarutari (pentru ca
dragostea lor ca si amorul cel mai suav din lume si crease obiceiurile si discipl
inele
lui stupide), i venea sa fuga, Solange sa nu-1 mai gaseasca...
Chiar sentimentul imensei lui admiratii pentru corpul ei pur ncepu sa-1 agaseze, l
plictisea si pielea ei fina si dragostea lor limpede si manierele elementare pe
care ea le
nvatase tot de la dnsul ca sa-i placa, ntr-adevar, ntr-adevar, ar fi vrut sa nu se m
ai
atinga de atta perfectiune. Ce-i folosea libertatea si curatia altui trup?
187
M. BLECHER
Tot ce savrsea era totusi meticulos de exact ca n prima lor zi de dragoste, pentru
ca
odata liberat de aceste rituri, sa simta mai voluptuos absenta lor si ct fusesera
ele de
obositoare... Cu ct le va fi executat mai precis cu att liberarea va fi mai sublim
a, gndea
el.
In toate acestea, Solange si plimba o privire albastra si clara de calma nentelege
re.
ntr-o zi ea primi o telegrama nelinistitoare de la bunicul ei grav bolnav. Era si
ngura lui
mostenitoare si batrnul vroia numaidect s-o vada. Solange pleca n* aceeasi zi. Se
ntelese cu Emanuel sa-i telefoneze a treia zi, smbata, la ora zece dimineata.
In prima zi de singuratate Emanuel se simti admirabil. Constata ca o dupa-amiaza
libera e
nesfrsit de lunga si extrem de placuta... si mparti timpul, ceti, iesi la plimbare
singur,
usurat de un trup pe care l continuse pna atunci parca mpreuna cu al lui sub ghips.
Cumpara la o tutungerie o bricheta cu mecanism complicat, de care n-avea nici o
nevoie,
apoi bomboane de la o cofetarie. Se ascunse n dune, scoase bricheta din buzunar s
i, sub
poditul trasurii, o aprinse si o stinse de nenumarate ori, ca putin iesit din mi
nti, bucurnduse
de flacara, mpartasind singur, singur, acest mic amuzament, si propuse sa n-o arat
e
Solangei la ntoarcere si s-o pastreze pentru placerea lui personala si secreta.
In ziua urmatoare pleca cu trasura la tara. Vntul sufla naprasnic si ridica podit
ul gata sa-1
ia n zbor; calul alerga oblic pe sosea, mpotriva vijeliei.
Cnd poposi la han, era ud de ploaie, tremura de frig si minile i erau nghetate.
- Unde va este logodnica? ntreba crciumarul.
- E plecata, sunt singur, dupa cum vezi, spuse Emanuel cu vadita tristeta.
Se gndea ca prima oara cnd va veni din nou acolo cu Solange sa-1 ia pe hangiu drep
t
martor: Ei, spune, nu-i asa ca am fost foarte trist n ziua aceea cnd am venit aici
fara
logodnica mea?"
Si Solange va fi desigur magulita.
Ceru o farfurie cu cafea si o sorbi pe ndelete. Era singur, nimic nu-1 grabea si
nu trebuia
sa se friga ca sa ispraveasca mai repede pentru a pleca n dune, la j savrsirea rit
ului
zilnic. Era desigur un lucru foarte placut de a face dragoste, dar Emanuel const
ata ct de
placut poate fi cteodata de a nu face...
n sfrsit, veni si ziua cnd trebuia sa vorbeasca la telefon.
Cobor n birou nainte cu un ceas de ora hotarta, fuma o tigara de foi pe care directo
rul io
oferi din politeta si pe care el o accepta din impertinenta, ceti ziarele si fu
satisfacut de
calmul cu care astepta.
n clipa nsa cnd telefonul suna, cu cteva minute de ntrziere, Emanuel se simti brusc
invadat de o cumplita agitatie.
- Mai repede! Mai repede! ndemna el pe brancardierul ce-i aranja carutul lnga tele
fon.
188
INIMI CICATRIZATE
Tot calmul de adineaori, la tritul soneriei, se prefacu ntr-o imensa nerabdare, asa
cum o
solutie suprasaturata cristalizeaza brusc, cnd se introduce n ea un fragment de su
bstanta
chimica...
Puse receptorul la ureche si constata ca-i tremura mna, plnia vibra si ea plina de
o
marunta neliniste si vocea Solangei izbucni deodata, foarte estompata si metalic
a. Dar ce
anume continea miraculos pentru ca sa se umple deodata toata cabina cu prezenta
ei? Era
o adevarata invazie de imagini, filtrate adnc n carne prin simplul zumzet al glasu
lui
ndepartat si cunoscut...
Mai am de stat o saptamna, bunicul a murit, va fi mine nmormntarea... Sunt
zapacita de condoleante, de oameni, de chestiuni de succesiune cu notarul... am
alergat la
telefon ca o nebuna...
Tacu si Emanuel auzi respiratia ei precipitata n plnie. Aceeasi respiratie din spa
sme dar
fara corpul ei. Esenta placerii ce o avea cnd o zdrobea sub ghips, dar aici, pura
, fara
obligatia trupului, fara osteneli...
- Pentru ce taci? ntreba dnsa cautnd sa-si linisteasca tremurul vocii. Emanuel nchis
e
ochii si se lasa mbatat de cuvinte.
- Vorbeste tu... spune-mi tu ce vrei...
Solange ncepu a-i povesti o lunga dezbatere pe care o avusese cu notarul... Emanu
el se
trezi recazut n vechile dorinti ca si cum n afara de vocea aceea se transmitea pri
n fir si
caldura pielii ei, revarsndu-i-se direct n snge...
si dadea bine seama de ce face si alunecnd o mna sub cuverturi, n timp ce Solange
continua sa vorbeasca, si framnta teribila lui excitatie...
- Mai spune-mi ceva, te implor, insista el putin zapacit, chinuindu-si carnea ntr
-o
satisfactie comoda si imediata.
Ea vorbea mai departe, fara a banui nimic.
Apoi, o clipa, vocea ei deveni extatica si Emanuel se raspndi ntr-o epuizare scurt
a si
coplesitoare, ca un lesin.
- ti multumesc... ti multumesc... murmura el n aparat.
- Pentru ce? ntreba dnsa surprinsa.
- Pentru tot ce-mi spui... pentru tot... pentru tot... ntors n odaie scrsni de ciud
a ca fusese
att de indulgent cu sine nsusi.
Se duse totusi s-o astepte la gara, savrsind astfel pna la capat aparentele de dra
goste
perfecta, n momentul cnd ea se urca n trasura simti parca ntr-o parte a ghipsului o
mpunsatura... Solange se instala lnga el pe scaunas si Emanuel i zmbi, ntr-o strada
pustie si dosnica ea se apleca peste gura lui si-1 saruta.
- Toate zilele astea fara tine nu le-am trait deloc, murmura ea uitndu-se n ochii
lui cu o
privire placida de animal devotat.
Emanuel tremura sub ghips, de enervare, de dezgust si mai ales mpotriva indulgent
ei cu
care accepta totul.
n aceeasi saptamna, pe plaja, avu loc un accident care i mari iritatia mpotriva ei.
Exista
astfel de ntmplari care se agraveaza de la sine prin
189
M. BLECHER
incidente zilnice ce se depun n jurul lor, asa cum n apele calcaroase obiectele de
piatra se ncrusteaza prin simpla lor stationare n cursul lor. n ziua aceea Emanuel
gonise calul ca de obicei pna departe pe plaja, prin locuri neumblate. Marea urca
se n
flux si inundase n buna parte ntinderea nisipului. Solange l sfatui sa se ntoarca, d
ar
el se ndrji sa goneasca mai departe, creznd ca va gasi undeva o panta pentru a se
urca pe faleza.
- Te asigur ca nu-i pe aici nici un urcus. Cunosc locurile, l implora Solange. n c
urnd
nu ne vom mai putea ntoarce. Toata plaja va fi inundata... Hai, Emanuel, asculta-
ma...
l enerva faptul ca ea avea dreptate si ca nu se vedea nicaieri vreo panta spre fa
leza. Ce
crunta si sublima satisfactie ar fi avut ca sa apara deodata urcusul si ntr-o min
uta sa fii
sus pe tarm.
ntr-un sfrsit, obosit, plictisit, ntoarse trasura. Era nsa putin cam trziu. Oceanul
invadase o parte din plaja si acum trebuia sa conduca cu prudenta pe o margine ng
usta
de nisip si ntre santuri pline de apa.
Pentru a scurta drumul, trecea cu trasura de-a dreptul n mijlocul suvoaielor. Sol
ange l
privea ngrozita. Deodata ajunsera n fata unui canal mai larg, unde calul se opri b
rusc
si nu vru sa nainteze.
- E imposibil sa treci pe aici, i spuse Solange. Vezi doar bine ce adnc e... Ocole
ste!...
Da-mi mie haturile! Emanuel n culmea furiei dete un bici calului si trasura intra
n
apa.
Cteva secunde calul trase din toate fortele, dar n mijlocul canalului rotile trasu
rii
intrara pna la jumatate n nisipul umed si se mpotmolira.
n zadar Emanuel tragea disperat haturile si lovea calul. Situatia era extrem de g
rava,
trasura ramase nemiscata, marea urca mereu, valurile erau la zece metri...
Palida de spaima, Solange si scoase intr-o clipa ciorapii si pantofii si alerga nt
r-o
goana nebuna pe plaja cautnd ajutor. Emanuel zacea inert n trasura, ntins cu fata n
sus, cu tmplele zvcninde, zdrobit de emotie, de iritare si de spaima.
Valurile i fosneau n urechi ca o vijelie ce-i intrase n creieri... n timp ce parca t
ot
sngele dintr-nsul si apa, si oceanul, si aerul ar fi nceput sa fiarba, sa clocoteas
ca...
ntr-o minuta Solange se ntoarse cu ctiva marinari. Oamenii deschisera trasura, i
scoasera cu tot cu cadrul pe care statea ntins si l depusera dincolo de canal pe n
isip.
Apoi deshamara calul si mpingnd voiniceste scoasera trasura din apa.
Pornira cu totii spre esplanada.
Era un cortegiu care l ulcera pe Emanuel pna n fundul sufletului. Asa ntins cum
statea pe cadru, dus pe umeri de ctiva marinari vnjosi, abia scapat dintr-un terib
il
accident, si reluase firul logic al iritatiei:
nca asta mai trebuia... sa-i datorez recunostinta!" se gndi el cu amaraciune.
190
INIMI CICATRIZATE
n fruntea convoiului mergea Solange n picioarele goale, cu ciorapii si pantofii n
mna. Apoi venea trasura goala mpinsa ncet de doi marinari cu pantalonii suflecati
pna peste genunchi, Emanuel dus pe cadru, ca un mort ilustru pe un scut si, n sfrsi
t,
calul dupa ei, tinut de haturi de un baietas.
n urma, copiii (de unde se strnsesera attia?) si cteva persoane ce comentau
accidentul (de unde, de unde venisera deodata?). O veritabila nmormntare de sef
militar", gndi Emanuel.
Solange ntorcea din cnd n cnd capul, zmbindu-i cu o inocenta care l ardea.
ntors la sanatoriu, i multumi cu o efuziune extraordinara, pentru ca sa se torture
ze
interior ct mai crunt.
Si pentru a-si acorda suprema pedeapsa pentru slabiciunea ce-o avusese la telefo
n,
scoase din buzunar bricheta secreta care trebuia ferita de privirile ei:
- ti place? ntreba el. Ti-o dau...
E ultimul lucru pe care i-1 daruiesc, gndi el. Obiectul care va pune sfrsit idilei
noastre. Poate ca daca nu 1-ar accepta totul ar continua, dar de vreme ce 1-a lu
at
nseamna ca iubirea noastra trebuia sa sfrseasca aici..."
l chinuia cumplit gndul despartirii.
Era nsa imposibil de ntrevazut o solutie. Sa plece de la sanatoriu? Cnd si unde? Va
ramne tot la Berck si Solange l va gasi repede.
ntr-una din zilele urmatoare interveni nsa o ntmplare cu totul neasteptata. Emanuel
evada din sanatoriu n mod att de simplu si de surprinzator nct mult timp fu
stupefiat de extraordinara dezinvoltura a aventurii sale.
S-ar fi zis de o experienta de magie... nchide si deschide ochii!" Se gasea acum nt
r-o
odaie de sanatoriu si iata ca deschiznd ochii...
191
n luna mai ncepea la Berck invazia vilegiaturistilor. ntreg orasul si schimba atunci
aspectul ca si cum ar fi fost cucerit de o hoarda salbatica.
n sanatoriu se pregateau odaile de la etajele neocupate n timpul iernii. Se pornea
o
agitatie nesuferita pe scari si coridoare, se frecau parchete, ligheane de apa z
aceau
pretutindeni, usi pocneau n fuga si fete de serviciu transpirau greu frecnd alamur
ile de la
ascensor, ncet, ncet, sanatoriul se transforma n hotel. Bolnavii nu mai aveau voie
sa stea
cu carucioarele pe coridoare. Asta putea produce impresie rea asupra clientilor
estivali.
ncepea apoi eruptia gramofoanelor. Era mai nti ntr-o seara un zbrnit clar, o vibranta
melodie de violoncel ntr-o odaie undeva pierduta n etaj, apoi a doua zi simfonia s
e
amplifica si un patefon de voiaj sustinea violoncelul cu o melodie de piculine,
pentru ca n
fine, ntr-o alta odaie, ca o interventie furtunoasa ntr-o opera wagneriana, sa izb
ucneasca
imediat feroce si tonitruanta o fanfara militara... Din odaie n odaie se infiltra
 virusul
muzicii teribile si devorante, n cteva zile ntreg sanatoriul vibra frenetic ntr-un a
mestec
complicat de orchestre, viori, marsuri si romante. Cladirea se transforma ntr-o i
mensa
uzina de rontait placi de gramofon.
nnebuniti de nesomn, bolnavii si astupau urechile cu vata, cu ceara, ori le acoper
eau cu
totul, legndu-se la cap cu fulare.
Emanuel lua trasura si parasea ngrozit hotelul. Plaja era si ea invadata. Cabinel
e se
nsirau la nesfrsit aduse de pe maidane unde zacusera toata iarna printre balarii.
Familii
ntregi locuiau ntre patru pereti de scnduri cu usile deschise spre larg. Se spalau
rufe
acolo si se facea dulceata, copiii scnceau, n timp ce tatal familiei cetea ziarul,
ntins pe
jos, sorbindu-si lent cafeaua amestecata cu nisip. Plaja nsasi era gaurita, rasco
lita, scobita
n santuri, transee si castele... O imensa clamoare se ridica de pe ntinderea ei, a
mestecata
cu tipetele disperate ale negustorilor de mingi si bomboane. Din toate colturile
, din toate
cabinele se revarsau, ntr-o scurgere nestavilita, praie de hrtii mototolite, ruri pl
ine de
ziare vechi, hrtii si cutii goale, si iar hrtii, un ocean de murdarie lnga oceanul
cu valuri.
Emanuel si cauta ascunzisuri prin dune, departe de soselele pline de automobile, n
afara
de oras se gasea un loc tacut si izolat cu totul de circulatie, unde se ducea ad
esea cnd era
singur. Acolo nu o adusese niciodata pe Solange. si pastra acest refugiu pentru o
rele de
desavrsita singuratate.
192
INIMI CICATRIZATE
Ar fi vrut sa ramie tot timpul ascuns acolo, sa nu se mai ntoarca la sanatoriu. Er
a un loc
salbatic, parasit de oameni. Cteva vile cu pereti coscoviti si acoperiti de ieder
a se ridicau
din nisipul ce le ngropa pe jumatate; nimeni nu locuia n ele. Fusese vorba pe vrem
uri ca
sa se cladeasca o statie de cale ferata si sa se creeze acolo un cartier de vile
luxoase izolate
de oras. ncepusera chiar lucrarile cnd razboiul ntrerupse totul. Se mai vedeau sine
le dea
lungul oceanului, rotile la cteva vagoane printre buruieni si zidurile darapanate
ale
vechii statii, n dupa-amiezele de vara cteva gaini ciuguleau ierburile printre rui
ne, n
timp ce un cucos se suia pe coama unui zid si flfind din aripi lansa cte un cucurig
u
strident si prelung ca o chemare disperata a pustietatii. O singura crciuma, un l
ocal mic
cu veranda plina de muscate rosii, staruia ca un ultim rest de viata... Veneau a
colo sa bea
cte ceva, destul de rar de altfel, marinarii care se rataceau cu plasele de pescu
it n acele
locuri.
Emanuel se mprietenise cu crciumarul. Statea ore ntregi n fata verandei, pe o ridica
tura
de nisip de unde vedea pna departe oceanul si domina oarecum locurile, vilele
ncremenite n nisip, gara darapanata si ntinderea ondulata a dunelor.
- Ce pacat ca nu s-a facut aici statiunea proiectata, mi ridicam un hotel de toat
a
frumusetea! spunea crciumarul, un om nalt, putin adus de spate, cu pometii obrajil
or
vineti si cu parul alb vesnic ravasit de vnt. Purta n ochi melancolia calma a nsesi
locurilor acelea abandonate...
- Ehe! stii d-ta ce santier a fost cndva pe aici! Ce lucru! Ce harmalaie! Ce forf
oteala!
Ajunsesera terenurile de vnzare pna la o jumatate de milion...
Si adauga cu tristete:
In timp ce azi nu se da pe ele nici o mie de franci... Veneau marinarii cu saci
plini de
sardele proaspete.
Crciumareasa, o femeie mica, rotunda ca o bila de carnuri si grasime, cu o peruca
galbena decolorata pe cap, se tocmea cu ei crncen, din zgrcenie si ca sa-i mai tre
aca
timpul, l servea pe Emanuel cu peste proaspat prajit pe carbuni.
ntr-un rnd lui Emanuel i trecu ceva prin minte. Ce bine ar fi fost sa locuiasca aco
lo la
crciuma, n orice odaita, orict de mica, orict de incomoda, dar izolat de restul lumi
i.
Era cteva zile dupa ntmplarea cu Solange pe plaja. Cu siguranta ca acolo, n dune, ea
nu va da de el. Va
disparea brusc din sanatoriu si nimeni nu va sti unde a plecat, l ntreba
pe crciumar. Omul o chema pe nevasta-sa ca sa se consulte:
- Imposibil, raspunse ea. Aici noi traim n singuratate tocmai pentru ca sa nu ave
m bataie
de cap. Ducem o viata linistita si n-avem nevoie, vezi bine, nici de clienti, ni
ci de
pensionari.
Emanuel fu contrariat:
- Si prin vilele astea nu locuieste nimeni, absolut nimeni?
- Ba da, raspunse crciumarul. ntr-una singura, n cea de colo...
13 - ntmplari n irealitatea imediata
193
M. BLECHER
Si arata acoperisul unei vile de piatra pe o iesitura a falezei, ascunsa de cteva
dune
foarte mari.
- Dar nu-i locuita tot anul, adauga el. Vine numai vara o americana cu baiatul e
i. Sta
cteva luni si pleaca... Acum e aici de vreo saptamna...
Emanuel ramase putin pe gnduri.
- $i doamna asta americana... oare nu m-ar primi sa stau la ea? ntreba dnsul. Cu
plata, binenteles, cu plata...
Crciumarul si nevasta lui zmbira cu o indulgenta ironie.
- E o femeie bogata, domnule! Ce are ea nevoie de pensionari bolnavi? Si la urma
urmei de ce tii d-ta sa locuiesti pe aici n pustietatea asta? ntreba curios crciuma
rul.
- Eh, asta-i alta chestie! raspunse Emanuel. Dar cum as putea sa vorbesc eu dnsa?
Sa
ma duc acolo cu trasura?...
Crciumarul ramase uluit:
- Cu trasura zici? Dar d-ta nu vezi ca sunt pna acolo dune nalte ct casa? Poti sa t
e
cateri pe dune? Ai un cal acrobat?
- Spui ca a venit de o saptamna? ntreba Emanuel preocupat. Crezi ca e acasa acum?
- Poate, nu stiu, raspunse crciumarul.
- Ei bine, ma duc sa vad si sa-i vorbesc, spuse calm Emanuel, punnd mna pe haturi.
- Ce? facu lung crciumarul. Cu trasura? si se uita la el uluit.
- Cu trasura, sigur... Doar n-o sa merg pe jos!
- Sa vedem daca poti... l sfida crciumarul ncepnd a rde.
Ei bine, sa vedem! raspunse Emanuel acceptnd provocarea.
Apuca haturile strns n mna si porni spre prima duna de escaladat. Erau abia cteva
zile de cnd i se ntmplase accidentul de pe plaja, dar prea putin l impresiona acum
aceasta amintire.
ncepu sa-si ndemne calul. Panta era destul de joasa si calul trase cu usurinta pna
in
vrf.
Cnd fu pe culme, Emanuel ntoarse capul spre crciumar si i facu semn cu mna:
- Adio! Adio! Plec n munti mai departe!... Crciumarul cu sotia lui si vreo doi
marinari care iesisera din crciuma stateau toti pe veranda si priveau cu gurile c
ascate
nastrusnica trasura care se catara pe dune.
In fata se ntindea o bucata de nisip plana si apoi niste ridicaturi mult mai nalte
, un sir
ntreg, pus parca anume acolo ca o bariera.
Emanuel se angajase ntr-o aventura la care nu voia sa renunte n nici un chip. l
biciuia acum ambitia si mai ales teribila curiozitate de a o vedea pe proprietar
a vilei.
Crciuma disparuse dupa nisipuri; nu avea nimic mai bun dect sa ndrazneasca mai
departe...
194
INIMI CICATRIZATE
Se apropie la o mica distanta de movile si se opri. Astepta ca sa se odihneasca
iapa
cteva minute, apoi trase brusc de haturi si din nou calul urca dintr-o singura go
ana
pna sus.
Acum restul era joaca; cele cteva ondulatii pna la vila le parcurse cu usurinta.
Se trezi n fata cladirii; obloanele erau nchise, poarta ncuiata, l pacalise oare
crciumarul? Vila era oare pustie? ncepu sa bata cu coada biciului n gard; lovituril
e
rasunara n toata mprejurimea cu ecouri repetate ce se repercutau din duna n duna ca
un cuvnt de ordine, n curte izbucni un latrat de cine si imediat un oblon se deschi
se.
n cadrul ferestrei aparu o femeie roscata, ntr-un halat violet:
- Ce este? Cine-i acolo? tipa ea cautnd cu privirea cine bate. Deodata l descoperi
pe
Emanuel cu trasura n fata portii si ramase
stupefiata.
Ce este? ntreba ea uimita. Ce doriti? Si cum ati venit pna aici cu trasura?
Emanuel vru sa tipe, dar latratul cinelui i acoperea vocea; facu semn cu mna femeii
sa scoboare.
Un baiat de vreo cincisprezece ani, nalt, voinic, cu aceeasi nuanta roscata a fet
ei,
descuie poarta. Emanuel intra cu trasura n curtea mica, cimentata. Cinele sarea in
jurul trasurii, latrnd asurzitor.
- Taci... taci... l domolea baiatul apucndu-1 de grumaz si luptndu-se cu el. Era un
cine negru enorm, aproape tot att de nalt ct si stapnul sau cnd se ridica n doua
picioare si se sprijinea cu labele dinainte pe umerii lui.
Emanuel privea vila. Constructia parea mai mult neglijata dect veche, n vrf, sub
coama acoperisului statea nfipta o tablita ruginita, invadata de iedera. Vila Else
neur",
descifra el.
ntr-un sfrsit aparu si doamna de la fereastra, si aranjase putin parul si probabil
ca se
pudrase. Adierea vntului aduce pna la Emanuel un vag parfum de toaleta feminina,
dulceag si placut.
- Ce doriti? ntreba ea.
Emanuel se recomanda. Ea i ntinse mna, si spuse numele, d-na Tils, si brusc cu un
ton foarte familiar: Ce mai faci?
Era obiceiul englezesc de a aborda cu aceasta formula chiar cunostintele de o cl
ipa.
- Iertati-ma ca va deranjez att de dimineata, spuse Emanuel. Am trecut pe aici cu
trasura...
- Cu trasura!?... repeta ea uimita.
- Si mi-au placut nespus de mult locurile acestea. Mi s-a spus ca e singura vila
locuita
si... as vrea sa va ntreb ceva...
Emanuel ezita, apoi spuse repede fraza pentru a scapa de obligatia de a o pronun
ta, asa
cum se bea pe nerasuflate o doctorie amara.
195
M. BLECHER
Iata... daca s-ar putea... as vrea sa stau pe aici... mi place solitudinea asta.
Dv. n-ati
accepta ca sa locuiesc n vila dv..., n-ati primi un pensionar?
- Pentru asta m-ati chemat? spuse femeia izbucnind ntr-un rs usor. Emanuel avea o
figura att de zapacita, nct nu putea dect strni
rsul. Observa ca n timp ce rdea pe obrazul ei apareau cute adnci. Era desigur o
femeie mai n vrsta, dar poseda o dezinvoltura admirabila n gesturi si o ngrijita
aparenta de tinerete.
- mi pare foarte rau, spuse dnsa, dar nu pot primi pensionari, n-am primit nicioda
ta si
nici nu m-as pricepe n asemenea cazuri.
n timp ce vorbea, izbucni deodata n odaia de la etaj, a carei fereastra ramasese
deschisa, o formidabila ruculada de tipete, ca imprecatiunile unei batrne artagoa
se
care se cearta pe ton ascutit cu cineva.
Emanuel se uita nedumerit la fereastra, fara a ntreba nsa nimic. Ea i observa mirar
ea:
- Stii... nu stau singura n vila. n afara de Irving, baiatul meu, si de bucatareas
a, am si
un invitat... E o persoana extrem de nervoasa, dupa cum vezi, care tipa si njura
teribil... Te rog, Irving, du-te si adu-1 aici! spuse ea.
Baiatul se urca n casa. tipetele ncetara si dupa cteva secunde Irving scobor n mna
cu un papagal.
- Spune buna ziua! l ndemna d-na Tils.
Papagalul lansa o formidabila njuratura, ncepura cu totii a rde. Papagalul ciuguli
dnei
Tils parul, tragnd de el cu putere. Un cine, un papagal... Emanuel era consternat
ca nu putea locui acolo. Se hotar sa plece.
- Si pe unde o sa te ntorci?
Tot peste dune, asa cum am venit... Irving vru sa asiste si el la urcarea dunelo
r.
- Bravo! Bravo! tipa el batnd din palme, cnd Emanuel fu n vrf.
-
n aceeasi dupa-masa, n timp ce colinda trist strazile si se oprise cu trasura la o
vitrina,
cineva se apropie de el sa-i vorbeasca. Era d-na Tils, dar n toaleta de strada ap
roape ca
n-o recunostea.
-As vrea sa-si spun ceva... Stii, m-am razgndit si as fi dispusa sa te primesc la
mine...
daca n schimb ai putea sa dai lectii de matematica fiului meu... Am o odaie mare,
un
salon, cu vederea la mare. Dar te pricepi la matematici?
Emanuel o asigura ca mai daduse asemenea lectii si accepta cu bucurie. Simtea el
bine
ca de dimineata lucrurile se petreceau n ziua aceea cu o agreabila fragilitate pl
ina de
surprize. Se lasa dus de ntmplare cu sentimentul unei delicate voluptati interioar
e:
- Si cnd pot veni, doamna, cu valizele mele?
- Cnd vrei, raspunse dnsa. Chiar mine...
- Atunci va rog sa ma asteptati la zece dimineata...
196
...Si cnd deschise ochii...
ncaperea n care se gasea acum era un salon foarte vast, cu usile deschise spre oce
an.
Tablouri de gust englezesc, n cadre cu aurul sters, atrnau pe pereti. Unde repreze
nta o
impozanta scena de vnatoare, cu calareti n haine rosii adunati ntr-un luminis de pa
dure,
nconjurati de haite de cini si de gonasi ce sunau din cornuri de alama, iar altul n
fatisa
un batrnel n halat de noapte cu parul alb si pielea fina a obrazului tare zbrcita,
asa cum
o au toti batrnii pe litografii, pregatindu-se de culcare, n fund se putea vedea p
atul lui de
moda veche, cu stlpi si perdele nflorate de creton.
Valurile oceanului fosneau haotic n enormitatea salonului. Ziua atrna greu de nori
cenusii, scoborti ca un plafon peste dune.
Emanuel privea tablourile de pe pereti. Era acolo nsasi situatia lui sintetizata n
acele
doua scene de gravura. Batrnelul care se pregatea de culcare era el nsusi, n solitu
dinea
de acum a vilei Elseneur". Asa, ca si batrnelul, retras de lume, ntr-o odaie necuno
scuta,
calm, singur n mijlocul unor mobile vechi si desuete. Si alaturi tabloul de vnatoa
re de a
carui harmalaie batrnelul parea ca se fereste ntorcndu-i spatele, reprezenta exact
vuietul
orasului de care Emanuel fugise.
Perdelele grele de catifea visinie se agitau luate de vnt ca banierele funebre ce
atrna n
saloanele mortuare. Emanuel nchise obosit ochii. Totul se petrecuse miraculos si
de
dimineata de cnd si facuse bagajele n camera de hotel, pna la aceasta ora trzie din
dupa-amiaza, cnd se afla n dune, pensionar al d-nei Tils, ziua si schimbase cu
desavrsire aspectul, ca si cum ar fi facut parte din alt an si din alt sezon, din
alta
realitate... Cine ar fi banuit ca n ascunzisul acela, pierdut printre valurile de
nisip, se afla
el, Emanuel, Emanuel de totdeauna? Parca si schimbase identitatea...
Zacea ntr-un colt al salonului putin zapacit, ca o vietate aruncata de ocean ntr-o
scobitura
de stnca. Astepta si el nemiscat un val salvator care sa-1 readuca n plina viata, n
plina
ntelegere a lucrurilor.
si reamintea, ca de niste fapte vechi, petrecute de demult, tot ce se ntmplase n ace
ste
doua zile: cum l anuntase de plecare pe director chiar n momentul cnd se ntoarse din
oras, dupa convorbirea cu d-na Tils; cum si facuse valizele n graba.
- Si care este noua dv. adresa? ntrebase directorul.
197
M. BLECHER
- Inutil sa v-o dau, raspunse Emanuel. Voi veni eu nsumi din cnd n cnd sa-mi ridic
corespondenta.
Apoi, cum ajunse la vila Elseneur", exact la zece dimineata, asa cum anuntase.

l urcara pe scari bucatareasa, Irving si crciumarul care veni sa dea o mna de ajuto
r.
Crciumarul mai ales era extraordinar de uimit ca d-na Tils l acceptase n pensiune.
- E adevarat ca n-o cunosti dinainte? cauta el sa descoase pe Emanuel, pe soptit
e.
- E adevarat! E adevarat! raspunse iritat Emanuel. Stiu eu ce-i adevarat si ce n
u n
toata chestia asta?
Acum astepta masa de seara. Se ntunecase de-a binelea. Marea ajunsese n flux pna
la picioarele falezei si izbea n dig cu bubuituri surde si regulate. Statuse toat
a ziua
singur n salonul vast si gol. Auzea la etaj din cnd n cnd ca o ruculada silabele
ragusite ale papagalului si de afara latraturi rare de cine.
Unde era sanatoriul? Si Solange? n tacerea bine aerisita din salon nici o imagine
nu se
putea nchega pna la o consistenta mai grea.
Bucatareasa aduse o lampa aprinsa si o puse pe masa. n jurul abatjurului, roata d
e
lumina stabili pe plusul ntins o arena minuscula de circ, n interiorul careia flor
ile
clorate ale catifelei executau stranii acrobatii imobile...
n zilele calde, Emanuel se odihnea pe terasa din fata salonului, ntinderile oceanu
lui
straluceau n paiete de diamante ca o fantastica rochie de bal, nspumata de dantele
.
Claritatea apei devenea o gelatinoasa aureola si mpnzea ochii. Imense pete de lumi
na
se topeau n aer lasnd n urma lor un contur verde si imaterial. Valurile atunci
deveneau n departare ntunecate ca albastrul de cobalt...
Slutea adesea de vorba cu d-na Tils. Ea i povestea despre barbatul ei cu care ven
ise la
Berck, bolnav si el de Morbul lui Pott si care murise acum opt ani, chiar acolo n
vila
Elseneur". Si lui i placea solitudinea dunelor, si el trecuse ntr-o zi cu trasura p
e
acolo si se oprise fermecat n fata vilei, nemaivrnd sa locuiasca altundeva dect aco
lo.
Cumparase vila cu un pret de nimic de la municipalitate. Si el avusese odaia lui
, n
salonul dinspre mare.
- Iata de ce te-am primit la mine, spuse ea. Cnd te-am vazut att de trist ca nu po
ti sta
pe aici, mi-am reamintit de melancolia barbatului meu si de nespusa lui sete de
singuratate, n amintirea lui te-am acceptat... n amintirea lui si pentru ca, n vila
asta n
care el s-a pierdut..., vreau ca un i om tnar sa se vindece...
Vorbea cu simplicitate si cu un accent de mare devotiune. Era o j prietenie spon
tana si
naiva pentru Emanuel, asemanatoare dragostei ce
198
INIMI CICATRIZATE
o purta cinelui, fiului ei si papagalului, cu aceleasi expresii si acelasi ton n v
oce
pentru toti.
Zilele treceau nsorite si calme. Solange... unde putea fi Solange? Se mplinea apro
ape
o luna de cnd se mutase la vila si n-avea nici o veste despre dnsa.
n aerul desuet al vechii cladiri, n transparenta vietii pe care o ducea acum, nu s
e mai
nchega nici o umbra din acelea care odinioara l parcurgeau tacute.
Zacea n soare, raspndit, iluminat si limpede, clar ca o apa prin care nici o imagi
ne nu
putea trece lasnd urme.
si dadea acum seama ct de profunda si ct de fragila fusese dragostea lor.
Si ct de fragila fusese nsasi viata lui pna atunci, ct de inconsistenta era toata
realitatea zilelor care treceau prin el ca un ru linistit, a carui scurgere o sim
tea bine
printr-nsul cnd ramnea inert, cu ochii nchisi. Intr-o zi scrise d-rului Ceriez
ntrebndu-1 cnd si unde poate sa vie pentru a fi examinat. Primi un raspuns scurt:
Prietene disparut,
Vino cnd vrei la clinica sanatoriului si cel mai bine, mine la zece dimineata. Ma n
treb cum
de ai descoperit vila Elseneur". Omagii d-nei Tils.
Dr. Ceriez"
Emanuel ramase surprins. De unde cunostea doctorul pe d-na Tils? O ntreba.
- Era unul din cei mai buni prieteni ai sotului meu. Venea adesea pe la noi, ras
punse
dnsa. Cunostea bine locurile astea si ar fi locuit desigur pe aici daca n-ar fi f
ost
doctor. Sufera si el de incantatia pustietatii...
Emanuel trimise a doua zi dimineata pe Irving n oras sa-i aduca o trasura de boln
av.
Se aduse trasura n usa crciumei. Pna acolo Emanuel fu transportat peste dune, ntins
pe cadru. Clinica n dimineata aceea era pustie. Intra de-a dreptul n sala, ndata ce
sosi. Consultatia nu dura dect cteva minute. Doctorul Ceriez privi atent locul
abcesului, introduse mna sub ghips si pipai vertebrele.
- Cred ca o sa-ti scot corsetul, spuse el, si peste o luna sau doua, vei putea nc
epe,
poate, a merge pe picioare.
- mi scoateti ghipsul? ntreba ametit de bucurie Emanuel. Adevarat? De cnd l avea
pe corp se obisnuise ntr-att cu dnsul, nct nici nu
se mai gndea ca ar putea fi scos cndva. Socotise mizeria asta ca o functie organic
a n
plus, insuportabila, nsa definitiva. A simti corpul din nou liber i se parea ceva
neobisnuit, un eveniment de nceput de viata, o noua aparitie pe lume.
- E adevarat, dar? murmura el zapacit.
- Da... Smbata dimineata l scoatem.
199
M. BLECHER
Si doctorul i strnse mna, parasind ncaperea superb, nalt, magnific, cu coafura lui
leonina, ca un urias binefacator, ce raspndeste n jurul lui miracole.
Emanuel astepta cteva minute pe coridor sa vie brancardierul pentru a-1 pune n
trasura.
- Te-am prins! exclama cineva venind pe la spate si acoperindu-i ochii cu minile.
Emanuel avu o clipa de spaima. Crezu ca e Solange, dar minile miroseau puternic a
tutun. Era Ernest.
- Unde ai evadat? Cnd si cum ai plecat? Stii, disparitia ta a strnit senzatie n
sanatoriu!
Ernest l pipaia pe piept, pe mini, ca si cum nu i-ar fi venit sa creada ca l regasi
se.
- Pot spune ca te-am cautat n toate sanatoriile din oras... am cercetat clinica c
u
clinica... pensiune cu pensiune... am fost si la politie... Unde erai? Unde te-a
i ascuns?
Emanuel pastra un mic aer enigmatic. Era o dimineata nespus de placuta, doctorul
 i
anuntase scoaterea ghipsului, Ernest era intrigat de disparitia lui...
- Si stii cine m-a mpins sa fac toate cercetarile astea? continua el. Stii cine a
fost
persoana cea mai intrigata din sanatoriu?
- Cine?
- Ghiceste!... Emanuel tacu si se gndi.
- Sa-ti spun eu... Isa! exclama Ernest... Fierbea de curiozitate!... Emanuel con
stata ntradevar
ca dimineata devenea tot mai agreabila. Celina tocmai atunci trecu si ea pe
coridor.
- Ce vad, exclama dnsa ramnnd mpietrita, cu minile pe piept, n pozitia ei de
carabus cu elitrele strnse. Chiar d-1 Emanuel? De unde ati rasarit? Ma duc repede
ca
sa-i anunt domnisoarei Isa vestea! Dar o sa-i spun asa... pe departe pentru ca s
a nu fie
surprinsa deodata. De ctva timp e suferinda... are mereu febra...
- As putea s-o vad? ntreba Emanuel.
- Iata, ma duc sa ntreb, nca nu se trezise cnd am plecat n oras... Celina se ntoarse
peste cteva minute.
- Va asteapta mpreuna cu domnul Ernest.
Isa parea ntr-adevar obosita, o usoara somnolenta ii acoperea ochii.
- Unde te-ai ascuns? Unde ai fugit? ntreba ea pe Emanuel.
n odaie plutea un miros vag de dezinfectante si materii purulente. Era un miros i
ute de
legume putrede, care izbea vara n odaile bolnavilor cu abcese; parfumul pe care l
pulverizase Celina cu cteva minute mai nainte nu reusea sa-1 acopere complet.
Isa tinea n mna un album.
200
INIMI CICATRIZATE
- Ma uitam la niste fotografii vechi... Iata, aici sunt eu...
ntinse albumul la pagina deschisa. O fotografie aproape complet stearsa reprezent
a o
fetita de vreo doi ani ntr-un parc cu statui si copaci ninsi de zapada. Avea o fa
ta att
de mica si ochi att de mici nct parea o papusa.
- Ma ntreb ce gndeam oare n momentul fotografiei, spuse Isa. Ce fel de uimire
prezenta pentru mine lumea n acea clipa?...
Si cu un ton mai trist:
- Ah! clipa acea pura si naiva fixata pe fotografie!... Ce groaznica nselaciune!.
.. Cta
amaraciune i-a urmat de atunci...
Ernest privi si el ndelung fotografia.
Celina deschise fereastra; gradina era plina de bolnavi si de vilegiaturisti. Em
anuel
arunca o privire nspaimntata spre toate aceste grupuri zgomotoase.
Ct de adapostit de ele se simtea acum! Un gramofon ncepu sa rontaie, metalic, part
ea
lui de zgomot. Dar nu era numai att... pe cteva mese se nsirau vreo zece gramofoane
de voiaj. Ctiva tineri si fete schimbau acele si puneau placi la fiecare; gasiser
a ceva
nou.
- Au inventat de vreo doua zile un joc stupid, spuse Isa. Pun gramofoanele la rnd
si le
dau drumul la comanda; n acelasi timp... zece gramofoane... cu zece placi diferit
e...
ntr-adevar o formidabila cacofonie de sunete si urlete izbucni deodata din acele
zece
aparate puse n functiune...
Si ce spune directorul? Bolnavii? tipa Emanuel ca sa se faca auzit.
- Bolnavii si pun vata n urechi, ct priveste pe director, el nu spune nimic ca sa n
u-si
piarda clientii.
Era o revarsare salbatica de tonuri, o nvalmaseala de muzici, ca izbucnirea unui
cataclism aerian pe care ntreaga atmosfera 1-ar fi clocit timp ndelungat si acum 1
-ar
fi expulzat dintr-o data cu urlete, tipete si pocnete asurzitoare.
- nchide! nchide fereastra! tipa Isa ngrozita.
- Pentru ce nu pleci la alt sanatoriu? ntreba Emanuel.
- n toate partile e la fel, spuse Ernest. Se stie ca vara orasul apartine celor v
ii...
Celina aduse pentru toti trei cafeaua. Vorbira despre bolnavii din sanatoriu.
- Si Tonio? ntreba Emanuel care nu-1 mai vazuse de mult. Ernest avea vesti recent
e
despre el.
- Va pot da ultimele stiri... a fost pe aici un frate de al lui ca sa ridice un
geamantan cu
niste carti, pe care le lasase la sanatoriu... Mi-a povestit lucruri senzational
e despre
dnsul, absolut senzationale...
- Ce anume? Spune repede, insista Isa nerabdatoare
- Stiti ca ndata dupa plecarea d-nei Wandeska, a plecat si el la Paris, la fratel
e lui...
nca de la Berck luase obiceiul bautului... la Paris nsa se
201
M. BLECHER
tavalea din bar n bar. n zadar a ncercat fratele lui sa-1 cuminteasca, n zadar au fo
st
toate sfaturile, toate amenintarile... ntr-o seara i s-a ntmplat ceva extraordinar.
.. Fratele
lui mi-a povestit aventura rznd, nsa pe mine m-a nfiorat... Sarmanul Tonio! Cteva
secunde ramase tacut.
- Asadar ntr-o seara dupa ce a baut ct a ncaput ntr-nsul (si poate chiar mai mult), a
umblat aiurit pe strazi ctva timp, apoi s-a culcat pe o banca lnga o statie de met
ro.
Deodata fu apucat de o criza de ficat - la alcoolici este lucru obisnuit - si nce
pu sa urle de
durere, horcaind si, beat cum era, tavalindu-se pe jos. Era doua noaptea. Un pol
itist care
trecea pe acolo, vaznd un om zvrcolindu-se pe asfalt, ncerca sa-1 interogheze, dar
nu fu
chip sa nteleaga o vorba din ce bolborosea el. Desigur, se vedea bine ca omul se
mbatase, dar urletele de durere semanau mai degraba cu ale unui ranit... Politist
ul chema
n ajutor pe alti doi oameni si Tonio fu transportat la o clinica din apropiere.
l bagara repede ntr-o camera libera si portarul de noapte se duse sa caute pe inte
rnul de
serviciu, n acest timp criza se potoli putin, durerile disparusera probabil, n fin
e nu se stie
bine ce s-a petrecut, dar cnd Tonio deschise ochii si se trezi n ncaperea aceea
necunoscuta, fu cuprins de o furie oarba. Se ridica din pat, ncepu sa arunce toat
e lucrurile
din odaie, saltelele, pernele pe jos, izbi scaunele, apoi gasi n sertarul unei me
se o foarfeca
de pansamente, uitata cine stie cum acolo, o apuca si iesi cu ea amenintator pe
coridor,
gata s-o nfiga n primul om ntlnit. Spumega de furie; alcoolul fierbea ntr-nsul rau de
tot... gasi o usa ntredeschisa unde o geana slaba de lumina patrundea pe coridor.
.. Si
atunci se ntmpla ceva neasteptat, terifiant si ridicul, dnd aventurii cel mai grote
sc
sfrsit... Tonio mpinse usa si se gasi ntr-o odaie absolut goala. Zari pe perete o f
otografie
de femeie, o smulse si o taie n bucati cu foarfeca. Odaia apartinea unei ngrijitoa
re, care
avea n paza un bolnav foarte grav... Usa de alaturi era deschisa si se auzeau hor
caiturile
muribundului, ngrijitoarea plecase pentru cteva momente si trebuia sa revina. Toni
o, cu
foarfeca ridicata amenintator... teribil... intra n odaia muribundului si se gasi
brusc fata n
fata cu un batrn slab, ridicat n perne, avnd o fata hidoasa cu un ochi scurs... Sta
tea n
pat, n capul oaselor, nsirnd matanii si murmurnd litanii cu o voce ntrerupta de
horcaituri... Ochiul cel bun si pastrase toata vigoarea si acuitatea lui. Era o p
rivire
globuloasa si rece, care l tintui pe Tonio n prag.
- Vreau sa omor un om... bolborosi el vag si scapa foarfeca din mna. Batrnelul ram
ase
uimit, puse calm mataniile deoparte si foarte
linistit facu cu mna:
- Apropie-te, tinere... foarte... amuzant... foarte amuzant... Sarmanul bolnav s
e plictisea
ngrozitor n lungile lui nopti de insomnie
si acum cnd, n fine, se petrecea ceva interesant n odaia lui, voia sa vada fenomenu
l mai
de aproape.
202
INIMI CICATRIZATE
Vino, tinere... nu-ti fie... frica...
Tonio, zdrobit de paroxismul crizei care acum trecuse, cazu obosit pe un scaun ln
ga
pat. ngrijitoarea bolnavului, care n acel moment intrase dupa el n odaie si asistas
e de
cteva secunde la toata ntmplarea, se duse sa caute pe cineva n ajutor, ca sa-1 scoat
a
pe Tonio de acolo.
Cnd veni napoi, gasi o scena care ar fi fost poate foarte impresionanta, daca n
acelasi timp n-ar fi fost si groteasca... batrnelul chior, n pat, nsira matanii si
spunea
cu voce tare Ave Maria, n timp ce Tonio, fiorosul asasin de adineaori, cuminte lng
a
el, blnd, potolit, cu glas stins de scolar ascultator, repeta si el rugaciunea su
b privirea
hipnotica si nghetata a ochiului unic si fix... Iata ce mi-a spus fratele lui...
Ernest tacu.
Cu totii ramasera linistiti, impresionati de povestire. Emanuel se uita la ceas.
Era
timpul sa plece.
- Voi trece poate pe aici smbata, spuse el Isei. Vin la clinica sa-mi dezbrac" ghi
psul,
adauga el vesel.
Era cu deosebire bine dispus. Brancardierul mpinse carutul... Emanuel se lasa dus
,
complet satisfacut de dimineata aceea, exaltat de gndul ca n curnd va fi eliberat d
e
corset.
Se gndea la aceasta si la alte multe lucruri agreabile, cnd deodata, ajuns n fundul
curtii, unde se gasea trasura, uluit holba ochii mari... Era nsa imposibil sa fug
a...
In trasura pe scaunas, cu un ziar n mna, foarte calma, l astepta Solange...
203
Emanuel ncerca si el sa fie calm.
- Te-am vazut intrnd n clinica, spuse dnsa. larta-ma ca te-am asteptat pna acum.
Daca te supar...
ntr-adevar o gasise pe scaunas linistita si absorbita de cetirea ziarului la veni
rea lui,
dar tremurul vocii si respiratia precipitata care se ntetea sub bluza (aproape ca
se
vedeau bataile inimii), tradau toata emotia nabusita.
Emanuel nu avea curajul impolitetelor, n plina zi, savrsite cu ochii deschisi. In
timp
ce brancardierul l ncarca n trasura, o ruga sa vina cu dnsul:
- Trebuie sa-si vorbesc, sa-ti explic, spuse el. ndata ce fura singuri, constata
cu
surprindere ca nu avea nimic sa-i spuie. Ce anume sa-i explice?
Exista undeva n dune o vila Elseneur". Se simtea bine acolo. Era singur. Statea or
e
ntregi n soare pe terasa; regasise tacerea... Ce legatura aveau toate astea cu Sol
ange?
Se tortura sa gaseasca un cuvnt destul de clar si de potrivit, n zadar si framnta
mintea, nu venea nimic, absolut nimic...
si propuse sa taca pna ce va numara o suta. Solange, lnga dnsul, ramase si ea muta,
cu privirile putin aiurite, cu gura strnsa, asa cum se ncrusta n tacere cnd o framnta
intens un gnd interior.
ncet, la pas, calul i plimba pe strazile unui oras amutit si el. Copitele bateau t
acerea
maruntind-o clar si parca exaspernd-o. Toata imposibilitatea de a vorbi se ritma n
loviturile acestea uniforme, pe caldarm. Ce sa-i spun? se nelinistea Emanuel si s
e
simtea brusc solidar cu casele din jurul lui, cu obloanele lor trase, cu impasib
ilitatea
copacilor si perfecta nedumerire a attor locuri care, ele, n-aveau nevoie ca sa d
ea nici
o explicatie, nimanui.
Va exista n fine un moment, mai trziu, cnd Solange nu va mai fi lnga mine. Voi
ntinde mna, de pilda, si scaunasul va fi gol, iar eu din nou singur... E vorba acu
m de
a suporta o anumita tacerea, gndea Emanuel si tmplele i zvcneau acumulnd n
plus toata enervarea si vibratia intensa a nclestarii.
- Si unde stai? ntreba n fine Solange.
Ah! vorbise cineva? Emanuel tresari, n trasura aceea, n plimbarea pe strazi dosnic
e,
n ritmul copitelor de asfalt, parea ca dizolvase pentru totdeauna posibilitatea d
e a
pronunta un cuvnt.
204
INIMI CICATRIZATE
Exploda ntr-o lunga descriere a vilei Elseneur". i spuse ct de bine se simte acolo, i
descrise bucatareasa, pe d-na Tils, crciumarul... i povesti cum ajunsese acolo...
Toata
constrngerea lui de odinioara nu asteptase parca dect un singur cuvnt, pentru a se
raspndi n flecareala asta. Blocul compact al tacerii nu capatase dect o singura fis
ura,
dar pentru a se scurge pe acolo in ntregime.
Era n fond aceeasi nerabdare cu iritatia de a vorbi, continnd aceeasi prezenta ca
si
constrngerea de a tacea.
Solange apuca haturile pentru a opri calul. Se departasera prea mult de oras n dr
um spre
dune, si ea vroia sa se ntoarca. Un cersetor traversa drumul. Solange l opri pentr
u a-i da
ctiva bani. Acum observa Emanuel ct era de transfigurata. Umbla cu minile n poseta,
privind totusi mereu n vid ca o oarba ce cotrobaieste prin lucruri, n timp ce lumi
na
ochilor ramne atona si diluata n gol.
Emanuel scoase si el portofelul, n momentul cnd l deschise cazu din el o hrtie mica,
paturita cu ngrijire. Solange reveni din adnca ei destramare si ramase eu priviril
e fixate
pe bucatica de hrtie.
- Un biletel de dragoste? ntreba ea.
n fine, Emanuel si dadu seama ce violente otravuri filtrase pna atunci tacerea ei.
Solange oare pronuntase aceste cuvinte? ntr-o clipa aparu semnul disperarii inter
ioare si
pe obrazul palid, ca niste stigmate de durere, se ivira doua pete de violenta ro
seata.
- Ce ai, Solange...
Ea tacu cteva secunde, apoi aspira mult aer si vorbi ncet, ca un ndepartat ecou al
unui
tumult ascuns.
- Mi-e sufletul nghetat, Emanuel... a nghetat ceva n mine... mi-e rece... mi-e rece
aici
nauntru, si arata cu mna pieptul. Ce e cu biletul acela?
Emanuel ezita.
- larta-ma, dar nu pot sa-si spun. Apoi cu un gest rapid l puse napoi n portofel, i
parea
ngrozitor de rau ca nu i-1 putea arata. Era bucatica de os de la Quitonce. De cnd i
daduse infirmul pachetelul n ziua aceea dupa operatie si pna acum nu-1 atinsese de
loc;
ar fi avut o groaza imensa sa-1 deschida.
mi este imposibil sa ti-l arat, dar ti pot spune ce contine... Solange scoborse din
trasura:
- ti multumesc... nu mai am nevoie sa stiu... ntinse mna, o mna moale si putin umeda
pe care Emanuel o tinu cteva secunde ntr-a lui ca pe un mic animal mort, cald nca.
- Adio, Emanuel...
- Pentru ce adio? ntreba el surprins. Si brusc nelinistit:
- As vrea sa ne mai vedem... sa ramnem prieteni... Ea l privi ca si cum n-ar fi nte
les ca e
acolo: -Adio, ti spun adio...
205
M. BLECHER
Si pleca cu o ntorsatura aspra, n momentul exact cnd lacrimile izbucnira n ochi.
'
Ziua urmatoare era aniversarea mortii defunctului d-1 Tils.
nca de dimineata ncepura la vila Elseneur" pregatirile pentr pelerinajul la cimitir
.
Emanuel nu dormise bine n noaptea aceea. Avuses cosmaruri teribile si amintirea v
iselor
mai persista ca o umbra limpeziciunea diminetii.
Toata vila era impregnata de mirosul greu de crini si de narcisi, adu nca din aju
n. Era o zi
de rituri precise, n care nu se mnca dect frugal; d-n Tils zacea eplorata pe pat, s
us n
odaia ei, udnd batiste ntregi de lacrim bucatareasa se mbraca n negru cu o toca pe c
ap
si asa si facea prin cas toata treaba, scuturnd praful si servind ceaiul cu palari
oara
ridicula n vrfi coafurei, iar Irving punea botnita cinelui ca sa nu latre. Mirosea
funebru
dulceag n aer de la multimea florilor strnse n buchete. Cnd veni ora zec toata lumea
 se
pregati de plecare. Se ivi o dificultate: cimitirul era departe ei nu se ntorceau
dect dupaamiaza
trziu. Cu cine avea sa ramie Emanue Bucatareasa, n ruptul capului n-ar fi
renuntat la ceremonie, n zadar o ru Emanuel sa-si amne pelerinajul pe a doua zi, pe
ntru
ca si atunci desigi buchetul ei va fi tot att de valabil pe mormnt.
- Este azi aniversarea domnului" si spuneti sa ma duc acolo min< ^e rost are asta?
Ce
rost pot avea florile mele ntr-o zi oarecare a anulu
Era c*i si cum spiritul invizibil al raposatului ar fi dat tuturor ntlnii pe mormnt
ul lui n
ziua precisa a aniversarului, n alta zi buchete^ deveneau de prisos, pentru ca sp
iritul nu se
afla acolo.
Tinea att de mult la mine domnul", izbucni femeia n plns.
- Ei bine, voi ramnea singur, spuse Emanuel. n definitiv n-am nevo de nL-nic si cr
ed ca
nu va lua foc casa tocmai azi...
*. Ii pregatira un saculet cu mncare pentru dejun, lnga dnsul p masuta si l asezara
cu
carutul n fundul salonului ca sa nu-1 arda soareli Trasera perdelele si Emanuel r
amase n
odaia racoroasa, n solitudine desavrsita a vilei...
Pentru ntia oara se gasea singur n toata cladirea. Cnd i vazu p toti disparnd n dosul
dunelor, fu cuprins de o vaga neliniste.
Usa dinspre terasa ramase deschisa si o adiere slaba de aer cald vene din amiaza
fierbinte
de afara, miscnd ncetisor perdelele. Ar fi fost poat mai bine ca usa sa fie nchisa,
n alta
zi, cnd putea suna sa cheme p cineva, cu siguranta ca n-ar fi observat miscarea a
ceasta.
Acum nsa, s tocmai fiindca nu se putea misca de pe carut, ca sa nchida usa, agitat
i inutila
si monotona a valurilor de catifea n marginea odaii, l agasa cumplil
ncerca cu bratele cazute sa atinga rotile carutului pentru a se ndrept spre usa, d
ar nu
izbuti dect sa se irite mai mult si sa se ncalzeasca pani la naduseala. Ziua se co
ndensase
ntr-o caldura apasatoare si irespirabila
206
INIMI CICATRIZATE
Se auzea sub terasa fosnetul molcom al marii ca a respiratie gfinda si insuficient
a.
Toate lucrurile se petreceau scazut si nabusit. Emanuel sub ghips zacea ntr-o
arzatoare si acida umezeala de transpiratie.
Deodata pe una din dunele dinspre crciuma aparu factorul postal. Ah! foarte bine!
gndi Emanuel. l voi ruga sa nchida usa...
De obicei factorul ocolea vila si dadea scrisorile la bucatarie pentru d-na Tils
. Emanuel
nu primea mai niciodata nimic. De data asta factorul se ndrepta direct spre teras
a.
-Va aduc o scrisoare, spuse el, intrnd rosu la fata, leoarca de sudoare.
- Pentru mine? ntreba surprins Emanuel.
Era un plic mare, cu chenar de doliu cu adresa scrisa la masina. Factorul se gra
bi sa
plece pentru a face mai repede un popas la crciuma.
- nchide te rog usa, striga Emanuel n urma lui.
Cnd se gasi n fine singur, rupse scrisoarea si ramase uluit de surpriza. Ar fi vru
t
acum sa tipe si sa cheme napoi pe factor, dar era prea trziu. Dunele stateau pusti
i, n
soare si orict de puternic ar fi strigat, tot nu 1-ar fi auzit nimeni. Se nchisese
n mod
stupid n salon ca ntr-o capcana. Ar fi trebuit sa aiba prudenta de a deschide plic
ul n
prezenta factorului... Acum, era prea trziu, nvrtea n mna hrtia cu continutul amar
si crispat, n marginea ei se nsirau cteva desene macabre, un craniu cu doua oase, u
n
schelet, si la mijloc doar un rnd:
Cnd vei citi aceste cuvinte... Adio! Solange"
Emanuel simti ca toate fortele din el se scurg si l lasa epuizat. Caldura de afar
a deveni
teribil de uscata.
n gura nu mai avea pic de saliva. Emotia l apasa ca un nod n gt. Ar fi vrut ca sensu
l
scrisorii pe care o sucea si o rasucea n mna sa nu fie att de limpede, l iritau mai
ales
desenele prost facute si schitate desigur n graba. Ah! pentru asta Solange se des
partise
de el cu un aer att de trist n ziua precedenta. Acum ntelegea totul.
Unde se gasea oare dnsa n acest moment? Zacea moarta pe pat n odaia ei de la
pensiune, ori mai horcaia n raluri grozave, cu ochii peste cap, nconjurata de toat
a
adunatura de portarese si oameni curiosi ce acompaniaza faptele diverse?
Poate ca mai era timp de a o salva. O clipa n astfel de cazuri cntarea o important
a
extrema, i veni n minte sa se trasca pe burta pna la crciuma peste dune ca sa
trimeata pe cineva n oras, dar ghipsul l tintuia pe carut ca o gheara care 1-ar fi
strns
puternic, fara posibilitate de scapare. si spuse de cteva ori, dndu-si slabe ncuraja
ri,
ca biletul nu era chiar att de amenintator si sinistru, dar cnd l relua de pe masa
si l
examina din nou, descoperea n el nca mai multa disperare si dementa.
n zadar ncerca sa nchida ochii si sa astepte... nimeni nu poate masura trecerea
timpului cu propriul sau puls. njur lucrurile zaceau n disolutie si zapuseala. Toa
ta
zbaterea lui se topea moale n abandonul
207
.-. ..
M. BLECHER
zilei vaste si inconsistente. Simtea bine ca atentia ncordata cu care tintea cel
mai mic
zgomot din dune se pierdea inutila in aerul vaporizat de caldura. Era o senzatie
ciudata, ca dezlantuirea n vis-a unor forte puternice ce se desavrseau n propria lo
r
moliciune. Peisajul devenise pustiu pna la dezolare, n timp ce nerabdarea se
nchircea tot mai mult ntr-nsul, ca nucleul unic al acestei zile exasperante.
Ramase asa halucinat, privind cu ochii mari deschisi, prin geamul usii, linia su
btire a
extremitatii azurii ce limita nisipul, pna ce conturul dunelor se frngea ca sticla
n
pete luminoase ce-1 ntepau n ochi.
E imposibil ca sa se ntmple un lucru pe care l astepti cu prea multa nerabdare, si
spuse el. Intensitatea asteptarii l goneste ca un vrtej de ape care arunca n afara
toate
obiectele ce cad n rotatia lui... Pna ce nu ma voi calma, nu se vor ntoarce..."
Si ncerca n zadar sa se linisteasca.
n cuprinsul aceleiasi zile, gndi el, zace si nerabdarea mea si ntmplarea cu Solange.
Ce face ea oare acum? E moarta? E vie?"
Poate ca plnsul i-ar fi facut bine, dar ar fi fost si el o actiune prea exacta n m
ijlocul
placiditatii molesitoare a lucrurilor din jur...
Cnd, peste un ceas, se ntoarsera n sfrsit cu totii de la cimitir, Emanuel nu mai avu
dect slabe puteri, pentru a-1 ruga pe Irving sa alerge cu bicicleta n oras:
- n caz ca odaia ei este nchisa, sa fie deschisa cu forta, spuse Emanuel cu glas m
oale.
Sa se caute... sa se cerceteze pretutindeni, este vorba de ceva foarte grav. Si
daca o
gasesti pe doamna Solange, da-i acest bilet...
Asternu n graba cteva rnduri pe care nici el nu le ntelegea prea bine...
208
n fiecare seara, nainte de culcare, d-na Tils venea n odaia lui Emanuel sa stea put
in
cu el de vorba si sa-i doreasca noapte buna".
n seara aceea nsa, prea obosita dupa pelerinajul de la cimitir, si ceru scuze ca nu
poate scobor din odaia ei. Emanuel era si el frnt de emotiile de peste zi. Irving i
adusese raspuns din oras ca doamna careia i se adresa biletul plecase de la pens
iune de
la amiaza si nu revenise pna la ora aceea... Mai era lumina nca afara cnd toata
lumea se culca n vila Elseneur", dupa ziua aceea plina de osteneli si peripetii.
Emanuel ceru sa fie trase si perdelele grele de catifea peste ferestre pentru a
fi mai
ntuneric n odaie, dar lumina venea dinspre terasa si mult timp se chinui n perne,
neputnd sa atipeasca. Claritatea albastra a serii de vara zumzaia dincoace de ple
oapele
nchise.
Adormi ntr-un sfrsit, ntr-un somn greu, fara vise. l cuprinse o transpiratie
abundenta si se trezi dupa un ceas de somn ntr-un lac de umezeala. Aprinse lampa,
se
uita la ceas, era ora zece. Afara se ntunecase si n toata vila domnea o profunda t
acere.
ncerca sa citeasca dar nu izbuti, era prea multa liniste, si cuvintele se detasau
din carte
att de netede si de rotunde, nct nu mai aveau nici un nteles.
Deodata auzi pasi pe ciment, n curte. Irving nchisese cinele ca sa nu latre. Se auz
ea
bine cum cineva umbla si ncearca fereastra, apoi usa.
n momentul cnd vru sa cheme pe cineva, se auzi soneria de la intrare zbrnind
strident.
- Cine e? tipa Emanuel.
De afara nu veni nici un raspuns. Soneria zbrni mi ndelung, mai insistent. Acum
bucatareasa se trezise si venea n papuci cu pasi trsiti pe coridor.
- Aici e vila Elseneur"? ntreba de afara o voce n care Emanuel nu descoperi nici un
accent cunoscut.
Bucatareasa ntredeschise usa si schimba cteva soapte cu persoana care sunase, apoi
veni la odaia lui Emanuel si batu ncetisor.
- Ce este? ntreba el surprins.
- A venit cineva sa va vada... Spune ca trebuie numaidect sa va vorbeasca.
Bucatareasa intra n odaie. E o domnisoara... care... o fata...
14 - ntmplari Tn irealitp'<;a imediata
209
-
M. BLECHER
dar mi se pare ca e cam asa... si facu un gest aratnd spre frunte... spune ca ati
chemat-o.
Emanuel abia acum si aminti de Solange.
- Bine, spune sa intre...
Aduse lampa mai nspre mijlocul mesei si ridica flacara; odaia se lumina brusc ca
un om
care ridica sprncenile n asteptarea unei surprize.
n prag aparu Solange.
Era ntr-adevar dnsa, dar femeia de serviciu avusese dreptate sa se ndoiasca daca e n
toate mintile. Tot obrazul i era murdarit de noroi si de apa, rochia i atrna n zdren
te si
parul despletit se umpluse de nisip, n ce gunoaie se tavalise pentru a ajunge la
aspectul
acesta de cersetoare nebuna? Emanuel avu o strngere de inima mai penibila dect la
primirea scrisorii.
Si nu era numai att.
Abia cnd intra n odaie, el zari n minile ei obiectele hidoase pe care le aducea cu dn
sa,
culese desigur de pe vreun maidan parasit, ntr-o mna tinea o gheata veche, rupta s
i
putreda, iar n cealalta o pasare moarta, cu gtul n jos, fara pene, oribila.
Emanuel ramase ngrozit. Solange cu gura ntredeschisa (i se scurgea n coltul buzelor
un
fir de saliva) ramase si ea mpietrita cu privirile moi, teribil de cetoase si de
sterse. Ce
este? Ce s-a ntmplat? Emanuel ar fi vrut sa tipe destul de tare pentru ca s-o trez
easca, s-o
apuce de mna si s-o zgltie puternic ca s-o readuca n realitate.
- Ti-am adus asta... spuse ea, si puse pe masa pasarea moarta si gheata. Coloril
e din obraz
i disparusera cu totul, avea o paloare cenusie si
nedefinita ca a pietrelor, ca a nisipului...
- Te rog, stai jos, spuse Emanuel.
Solange cazu ntr-un fotoliu muscndu-si ncet buzele si aspirnd din cnd n cnd saliva
de pe margine. Statea n plina lumina, nlemnita, privind fix abat-jour-ul lampii, f
ara sa
clipeasca ori sa fie jenata de flacara, ca si cum ochii ei ar fi capatat indifer
enta ntregului
trup, devenind doua simple bucati de sticla ncrustate n obrazul de piatra.
- M-ai chemat... am venit, spuse ea ntr-un sfrsit. Emanuel si schita un mic plan de
atac
plin de convingeri. Va trebui sa vorbesc ct mai rar si ct mai limpede ca sa ma
priceapa... E complet zapacita... ametita de disperare..."
- Te nteleg foarte bine, spuse el tare, cu un accent de vadita compasiune n voce.
Te
nteleg si totusi lucrurile nu puteau fi altfel. Stiu ct de dureroasa a fost despar
tirea
noastra...
Si minti calm:
- De altfel pentru tine ca si pentru mine... si eu sufar, adnc n carnea, n sngele me
u...
erai doar o parte din mine nsumi.
n odaie tsni lumina unui fulger, norii se ndesau afara ntr-un cer negru de smoala, u
n
tunet se rostogoli ca o brusca si imensa destindere a aerului nabusit. Caldura se
facu nca
si mai grea; broboane mari de sudoare acopereau
210
INIMI CICATRIZATE
fruntea lui Emanuel; lumina circulara a abat-jour-ului nchidea odaia ntr-un spatiu
ermetic si irespirabil ca ntr-un clopot de sticla sub apa.
- Pentru mine despartirea a fost tot att de grea... tot att de insuportabila, cont
inua el. Dar
n-am vrut ca dragostea noastra sa devie un obicei, ntelegi? Am cautat s-o salvez
de la un
nec sigur n banalitate. Sa ramie unic ceea ce a fost att de pur si de extraordinar..
.
- Att de pur si de extraordinar, repeta Solange cuvintele n nestire, si trecu mna pe
ste
ochi ca pentru a goni o imagine obsedanta, poate o amintire.
- Si apoi, spuse Emanuel, n-am vrut dect sa ntrerup aceasta iubire a noastra si ni
cidecum
s-o sfrsesc... Sa creez n ea o pauza... o tacere... n care sa se precizeze si sa de
vie mai
puternica...
Tot ce spunea i suna n cap ca o reactie searbada pronuntata de o gura straina. Se
asculta
vorbind, aproape cu complezenta. Cuvintele pareau ele nsele atrofiate de caldura.
Unde
se petreceau toate acestea? Cu siguranta ca noaptea cazuse cu tot continutul ei
hidos si
sufocant n apa unei oglinzi deformante si se desfasura acum n aerul fragil si nesi
gur de
dincolo de sticla...
Solange si framnta minile, rasucindu-si degetele.
Deodata recunoscu pe masa scrisoarea trimisa de dimineata. Emanuel i urmari privi
rea,
apoi apuca subit hrtia si cu un gest superb o desfacu si o rupse n bucati.
- Ce nseamna amenintarile astea? spuse el cu o brusca violenta, aruncnd bucatile n
scrumiera, ca si cum i le-ar fi aruncat Solangei n fata.
Asta ispravi s-o doboare. Era poate cea mai atroce si mai brutala dezamagire din
ziua
aceea. Cu profunda umilinta privi hrtiile din scrumiera si fatadei capata un aer n
ca mai
supus si mai docil de animal batut.
- ti repet ca despartirea noastra nu este dect provizorie, relua Emanuel. Si chiar
de ar fi
definitiva... se razgndi el. Oare n-am scos din dragostea noastra tot ce putea fi
mai
pasionant?... Tot ce a fost unic si inimitabil?
- Da, tot... tot... repeta Solange si se vedea bine ca nu stie ce spune. Apoi cu
ochii aproape
nchisi:
Auzi?... Marea... Marea... fosneste mereu... si duse moale mna la frunte.
In noapte, afara, fulgerele se nteteau si furtuna devenea tot mai apasatoare, ca
o lupta
grozava ntre fortele norilor gata sa plesneasca si zapuseala amorfa si anihilanta
ce i tinea
n loc. Cteva picaturi grele rapaira iute pe acoperis, dar vntul izbucni mai vijelio
s si
ndeparta din nou ploaia. Era foarte trziu. Bucatareasa asculta poate la usa. Emanu
el fu
cuprins de nerabdare.
- Tot zbuciumul asta... Toata agitatia asta, ai fi putut sa mi le eviti, striga
el furios. Tu nuti
dai seama ca sunt... un om bolnav?... Un infirm?
Aceste cuvinte l emotionara: osteneala, transpiratia sub ghips, toata enervarea d
in seara
aceea se destinsera subit. Izbucni n plns. Da, Emanuel plngea cu lacrimi mari, sara
te,
pe care le sorbea pe coltul
211
M. BLECHER
buzelor... si acoperi fata cu minile si se baga sub plapoma. Era salvat: plngea, att
a
tot, si nu mai vroia sa stie de nimic din jurul lui. Solange putea sa ramie toata
noaptea, ori sa plece imediat. O auzi cum se ridica si vine spre gutiera lui. Ap
oi simti
caderea unui corp greu peste dnsul, deasupra plapomei.
-larta-ma... Emanuel... iarta-ma...
Solange hohotea cu suspine disperate. Ah! nu! la atta nu mai putea sa reziste! El
sa
plnga sub plapoma si ea deasupra cu parul despletit, cu bratele desfacute, ntr-o
atitudine de pocainta, ca pe gravuri... ah! nu! i venea acum sincer sa rda. si ster
se
lacrimile si ntreba de sub cuverturi:
- Cnd pleci? O sa te apuce ploaia...
- Chiar acum, raspunse Solange printre suspine. Emanuel scoase capul afara.
Solange, spalata de lacrimi, parea ca si revine, si aranja putin parul n fata oglin
zii,
apoi se ndrepta spre usa.
- Iarta-ma, Emanuel... am uitat ca esti un bolnav...
- Un infirm, completa Emanuel.
Zari obiectele de pe masa si vru sa le ia cu dnsa.
- Te rog, lasa-le aci! spuse Emanuel cu ferocitate.
Este mai bine sa stie ca au ramas n urma ei semne vizibile de dementa, gndi el;
mine n plina zi asta o s-o chinuie putin..."
Solange parasi odaia.
n fine... n fine, singur..." exulta Emanuel. si sterse cu un prosop fata si minile.
Auzi pasii ei ndepartndu-se afara si apoi un tunet puternic si prelung, ca o desca
rcare
de mitraliere. O clipa se gndi ca fulgerul ar putea cadea pe Solange, dar gndul ac
esta
n loc sa-1 ntristeze l nviora mai mult.
Cu vrful degetelor izbuti sa atinga si sa ia de pe un raft o sticla cu alcool, si
turna din
ea pe brate, si freca ceafa, fata, gtul si mirosul tare l ameti putin; trase n plamni
aerul remprospatat pna ce taria alcoolului l ustura n nas.
Epuizat de caldura, ametit putin de vaporii de alcool, ramase inert n perne, cu c
apul n
sus, frnt de osteneala si totusi cumplit de multumit.
Statu astfel mult timp, respirnd ncet si regulat, pna ce auzi afara nceputul ploii,
ploaia buna si linistitoare ca un dus calmant peste zapuseala zilei si ntmplarile
ei
teribile.
212
Chiar n dimineata aceea Emanuel trebuia sa se duca la clinica pentru a dezbraca"
ghipsul.
Ploaia spalase atmosfera si ntmplarile de peste noapte; pe masa, n lumina proaspata
si rece a diminetii, gheata si pasarea adusa de Solange pareau nespus de inactua
le si
lipsite de importanta. Se spala din abundenta, lasnd sa-i curga suvite de apa sub
ghips
(altadata se ferea ct putea de acest lucru) pentru ca sa se mai mbete amar de
clipoceala umeda n care zacea, sa se mai tortureze cteva clipe nainte de a parasi
corsetul.
Cu Solange totul se petrecuse n mod net si definitiv; acum parca ghipsul mai ramne
a
pe el ca un ultim vestigiu al oribilei aventuri. O data cu el voi dezbraca si toa
te
amintirile mele despre dnsa", si spuse el.
l nsotea n trasura Irving si aceasta prezenta de adolescent mprospata parca si ea
aerul, naintau pe strazi cu desavrsire noi, ntr-o dimineata absolut noua, sonora si
ampla ca o cupa de cristal.
Intra de-a dreptul n curtea clinicii, unde era asteptat, l descarcara repede si-1
dusera
nauntru. Doctorul Ceriez, voluminos, veni imediat, intrnd n sala cu un rs ce
prelungea o conversatie din odaia alaturata.
Se apleca cu atentie peste burta lui si pipai locul abcesului.
- Bine... e perfect, mormai doctorul satisfacut, ti scoatem azi ghipsul si peste
o lunadoua
poate ncepi sa umbli...
Apuca o foarfeca de pe masa, enorma ca o unealta de gradinarie, cu vrfurile nvelit
e
n tifon pentru a nu-1 ntepa, o introduse sub tunica alba si ncepu sa taie din nvelis
ul
gros si dur.
Se nrosi la fata de intensitatea efortului. Infirmiera tragea din rasputeri bucat
a cu
bucata si le arunca ntr-o caldare. Era pentru Emanuel ca si cum nsasi fiinta lui
interioara si secreta si lepada gaoacea ermetica si apasatoare. Carapacea pria din
toate ncheieturile si pnza uscata a ghipsului umplu odaia de praf alb, sufocant. C
u
fiecare ruptura care cadea jos, crestea si exaltarea lui. ntr-un sfrsit, ultimul f
ragment
de corset fu smuls si trupul ramase gol.
Dar nu mai era corpul lui de odinioara. O patura ngrozitoare de jeg cenusiu si pu
turos
l acoperea peste tot cu un strat gros de scrboasa murdarie, care se lua de pe el n
cruste mari si l umplea de hidosenie. Infirmiera aduse o sticla cu benzina. Emanu
el
nchise ochii:
213
M. BLECHER
Te rog sa-mi dai napoi corpul curat si intact asa cum ti 1-am predat nainte de
ghips, spuse el.
Eva se apuca de lucru frecnd cu tampoane ude. Cnd deschise putin ochii, Emanuel
constata ca un mic teritoriu de piele rasarise roz de sub murdarie, n copilarie, n
zilele
de ploaie, astepta cu aceeasi nerabdare uscarea asfaltului de pe trotuare si apa
ritia
petelor clare... ncet fsia de albeata si curatie se ntinse pe piept, apoi pe coapse
...
Emanuel si pipaia cu degetele pielea, n extaz. Vechea tactilitate se trezea ca o
caligrafie de fluvii mici si precise ce alergau serpuind pe dedesubt, i venea sa
sara de
pe gutiera si s-o ia la fuga, oriunde, pe plaja, gol, curat, luminos...
Eva i ajuta sa-si puie camasa, apoi hainele. Fluturau acum pe el ca niste esarfe;
camasa nu gasea nici un contact de intima aderenta cu trupul; totul parca plutea
pe o
carne cu pielea noua si putin iritanta.
Pentru a-si linisti bucuria (si parca trupul nsusi ncepuse sub piele sa fiarba ncet
de
multumire), ceru sa fie condus n gradina.
Acum, vara, bolnavii nu mai stateau n spatiul larg cu peluze nflorate din dosul
sanatoriului; acolo erau mese si scaune pentru vizitatorii estivali care sorbeau
limonazi
tolaniti n chaise-longue-uri, ori nvrteau mereu manivelele de gramofon.
Pentru bolnavi se rezervase o curte mica cimentata n fund lnga grajduri, nconjurata
de tufisuri ca de niste paravane menite sa-i ascunda. Acolo fu condus si Emanuel
.
Soarele ardea devorant si bolnavii si desfacusera cuverturile fara jena, etalnd n p
lina
lumina picioare si trupuri de ghips, ntr-un colt l regasi pe Zed, vesnic cu pipa n
gura,
cu picioarele bagate n ladita de ghips - calm, fumnd nepasator cu gesturi normale
ca
si cum jumatatea superioara a trupului nu mai avea nici o legatura cu membrele
schiloade din josul lui.
l zari si pe baietasul unui austriac cu care vorbea adesea n salon, ncepuse sa umbl
e si
se misca acum prin curte ncetisor, sprijinindu-se n crji. Purta un ghips special ca
re
se facea ntotdeauna bolnavilor cnd ncepeau sa umble, pentru a-i obisnui ctva timp
sa-si tie corpul drept.
Tot pieptul era prins de un corset, care se prelungea cu o iesitura rotunda pna s
ub
ceafa, n felul acesta capul ramnea rigid si nu se putea ntoarce nici la dreapta, ni
ci la
stnga. Bolnavul umbla cu privirile fixe nainte, tatonnd solul ca un orb, ori ca o
statuie ambulanta n atitudine solemna de iluminat.
- Azi este a cincea zi de cnd m-am ridicat, explica baietasul lui Emanuel, uitndu-
se
la ceasul de mna, si mai am o minuta...
n fiecare zi bolnavii vindecasi ncercau sa mearga cu o minuta n plus dect n ziua
precedenta. Cnd ajungeau sa se sie pe picioare o jumatate de ceas, toti cei ntinsi
i
invidiau grozav. Erau considerati drept cei mai zdraveni si mai alerti oameni di
n lume.
214
INIMI CICATRIZATE
'. ;
- Si ce vrei sa te faci cnd o sa fii mare? l ntreba ntr-o doara Emanuel.
- Aviator, raspunse mndru baietasul.
Si corsetul pna sub barbie, privirile fixe nainte, i dadeau putin aerul de zburator
;
lipseau doar cascheta si ochelarii. Exista astfel, n alura exterioara sau mbracami
nte,
mici detalii care anticipeaza asupra gndului interior.
Intr-un colt, solemna n dantelarii si n rochia enorma de catifea, trona pe carut
marchiza" cu un lucru de mna la care tricota atenta.
Mai ncolo, o pnza subtire de cort acoperea n parte curtea si aerul filtrat n spatiul
lui
restrns devenea mai limpede si mai colorat, ca ntr-un cub de sticla, nchiznd
bolnavii ca ntr-o fantastica vitrina, cu trupuri schiloade, expuse ntr-un muzeu cu
figuri de ceara. Emanuel si baga mna sub camasa si si pipai coastele cu secreta
satisfactie.
Deodata cineva veni spre el sarind si tipnd.
Era Katty, irlandeza roscovana pe care n-o mai vazuse de mult. Purta o rochie ro
sie
simpla ca un sac peste trup; snii se dezgoleau parca n zvcnirile respiratiei.
Toata pielea i era fripta de soare. Avea plagi proaspat cicatrizate pe brate si p
e umeri;
ntregul trup nu mai era dect o bucata de carne jupuita.
- Esti cu trasura aici? ntreba ea. Ma iei si pe mine la plimbare? Apoi nconjurndu-i
gtul cu bratele:
- Ia vezi cum fierb... Toata ziua stau n soare... sunt aprinsa pe dinauntru ca o
torta si
cnd intru n mare apa tiuie n jurul meu, ca un carbune rosu aruncat ntr-un pahar...
Emanuel chema un brancardier ca sa-1 ncarce; Irving pleca n oras si el ramase astf
el
singur cu Katty n trasura, dupa plecarea omului de serviciu.
Ce bine e aici la tine... spuse fata ntinzndu-se n trasura, la umbra, sub coviltir.
E
ca un mic alcov... ncepu a rde zgomotos si sacadat. Si unde ai de gnd sa mergi azi
dimineata? ntreba ea.
Emanuel se simtea usor si liber.
- Oriunde, raspunse el, oriunde... posed azi dimineata un trup perfect disponibi
l... 1-am
regasit adineaorea si nu stiu singur ce sa fac cu el...
Katty rse din nou amuzata.
- Cunosc un loc foarte racoros undeva, nu departe de Berck... Ce zici, vrei sa f
acem o
plimbare acolo? spuse ea.
Iesira din oras si ctva timp gonira pe un drum parasit de tara, n plin soare, prin
tre
cmpuri pietroase si albe ca niste funduri uscate de mare. Katty conducea calul.
Deodata coti pe dupa niste case si traversara o bariera de cale ferata. Intrara n
tr-un
tinut umed si verde, att de deosebit de cmpurile searbede ce strabatusera pna atunc
i,
nct parca sinele lucioase de pe terasament ar fi taiat n doua peisajul, delimitndu-i
zone bine distincte de ariditate si vegetatie. Strabatura cu greutate un tunel d
e frunzaris
si de tufisuri;
215
M. BLECHER
calul ndeparta cu capul ramurile n dreapta si n stnga, calcnd rar n iarba nalta si
salbatica.
Era un drum ascuns pe care nimeni nu 1-ar fi putut banui printre ramurile dese. n
tr-un
loc apoi intrara ntr-o odaie nalta de umbre. Era un adevarat salon de verdeata cu
un
covor de iarba marunta pe jos si peretii de salcii fosnitoare, n margine curgea u
n pru
cu susurul marunt si viu al unei prezente secrete.
Emanuel respira adnc, ca si cum ar fi baut cu aviditate un pahar de apa foarte re
ce
dupa o chinuitoare sete. si scoase camasa si ramase cu bustul gol, nvelit de agrea
bile
cearsafuri de aer racoros.
Katty lega calul de un bustean.
- Ce faci, ai nnebunit? spuse ea cu o schimonosire vesela a fetei, vazndu-1 gol si
se
trnti zburdalnica n iarba ntinzndu-si membrele ca o pisica.
Acum mai mult ca oricnd, pozitia ntinsa pe gutiera, departe de iarba proaspata si
rece, i se paru lui Emanuel insuportabila; ar fi vrut si el sa se tavaleasca pe
jos, sa...
Cu o miscare brusca se ridica pe coate si apuca strns un arc al coviltirului. Apo
i ncet,
cu miscari precaute aluneca un picior si-1 puse pe aripa trasurii. Mai mult cazu
dect
scobor n iarba. Katty sari n picioare nspaimntata cnd l vazu.
- Esti nebun, ntr-adevar nebun!? bigui ea n nestire, putin palida de surpriza. Poti
raci
ngrozitor, tipa ea si alerga la trasura sa-i aduca haina cu care sa se nveleasca.
n timp ce i-o aluneca pe sub spate, minile ei i atinsera pieptul si l nfiorara ca o
scurgere de efluvii teribile n carne. De cnd oare nu mai simtise contactul unei min
i
straine? Era ca si cum ea ar fi atins un nou Emanuel, neted si catifelat cu o no
ua piele
vibranta si hipersensibila. Emanuel se rostogoli n iarba, i apuca deodata picioare
le
goale si i le nconjura cu bratele, lipindu-si fruntea de ea si sarutndu-i genunchi
i aspri,
zgrunturosi.
- Ce faci? Ce faci? striga Katty si cazu lnga dnsul ntr-o strnsoare teribila.
- Ce faci? mai murmura ea si si rasturna capul n iarba, cu ochii nchisi, cu respira
tia
grea ca n somn, n timp ce el ridica n ntregime rochia sub care n zilele acelea de
vara ea nu purta nici macar o camasa.
si lipi gura de pielea ei rosie, si arsa de soare, ea ncerca nca o data sa se zbata
, dar
ramase tintuita de ncordarea lui. Apoi el si ncolaci bratele si se rasturna cu o mi
scare
brusca peste dnsa, cu pieptul gol lipit de snii ei fierbinti, ntr-o zbatere de misc
ari
dezordonate si salbatice, ca ntr-o vlvataie de flacari vii, trupesti.
216
Celina veni la vila Elseneur" ntr-o dupa-masa, aducnd stiri rele de la Isa.
Boala se agravase brusc n mod inexplicabil. Isa suferea de o afectiune bizara de
care se
infectase n Orientul ndepartat. Tot piciorul drept i era numai plagi si fistule des
chise, n
zadar se facusera analize si tratamente de ani de zile; carnea continua, sa se m
acereze pe
loc si singura solutie ramnea ca Isa sa stea ntinsa pe gutiera.
Veneau astfel la Berck multi suferinzi care n-aveau nevoie n fond dect de a fi alu
ngiti si
de a se gasi ntr-un mediu de bolnavi pentru a suporta mai usor ndelungul lor chin.
- Poate ca o sa trebuiasca sa i se taie piciorul, spuse Celina, ncercnd sa-si reti
e lacrimile.
si tampona mereu ochii cu batista, dar fara sa se poata opri. Purta desigur de mu
lt ntrnsa
plnsul acesta amar si convulsionat si acum se ivise prilejul sa-i dea drumul.
- Isa stie? ntreba Emanuel.
- Ah! nu! Ea nu banuieste nimic... Toti cei din jurul ei cautam sa-i ascundem ct
mai bine
adevarul... Doctorul i-a spus ca poate va trebui s-o opereze, ca sa-i curete loc
ul bolnav,
pentru ca apoi sa nceapa sa umble... Si ea se bucura... se bucura atta... crede ca
e aproape
vindecata...
si sterse ochii, continund sa suspine cu sughituri ce se ridicau din fundul pieptu
lui.
- Iertati-ma ca va ofer astfel de reprezentatii... Tacu, privind podeaua si clat
innd ncet
capul ca pentru a sublinia un monolog interior.
Si apoi, amintindu-si brusc de ceva:
- Am venit sa va spun din partea ei ca vrea sa-i faceti o vizita... n-ati mai fo
st de mult...
Emanuel promise sa vie a doua zi.
- Ah! foarte bine!... Pna mine o sa aiba gata si rochia ei cea noua, spuse Celina.
..
Saracuta de ea... Crede ntr-adevar ca o sa nceapa sa umble si vrea o rochie noua..
. O
rochie usoara de vara, cu flori multe", mi-a spus... Binenteles ca n-am vrut s-o
contrariez
si i-am dat-o la facut. E dintr-o muselina foarte frumoasa... o s-o vedeti. Va r
og sa-i
spuneti ca-i sta bine...
- Cnd sa viu?
- 217
r -- f? .
M. BLECHER
 Cred ca e mai bine ct mai devreme, nainte de patru... pentru ca apoi are febra si
se
agita...
. Emanuel iesi devreme a doua zi cu trasura n oras. ntlni o fetita cu un cos cu flo
ri. Erau
niste buchetele mici, cu totul lipsite de coloare, cu plante marunte si firave c
e cresteau n
dune. Cumpara mai multe buchetele, apoi trecu pe la o florarie si adauga printre
ele cteva
garoafe mai rosii.
Era acum un buchet bizar, un amestec ciudat de colori terne si de flori vivace.
Isa, cnd l
primi, l apuca strns si-1 tinu lipit de piept, apoi scoase o garoafa si o puse n pa
r.
Purta rochia ei cea noua si statea ntinsa pe gutiera, fara cuverturi, ntr-adevar v
oalul
subtire de muselina i sedea bine. O acoperea pna peste genunchi, dar n timp ce un p
icior
iesea dedesubt normal, cu ciorap si pantof, celalalt era n ntregime nfasurat n banda
je
groase de tifon.
si nfipse floarea rosie lnga ureche si privindu-se n oglinda si aranja parul cu
cochetarie.
n obraji febra i punea doua pete mari ncarnate ca un fard. Cu un gest si dete parul
la o
parte si si descoperi fruntea. S-ar fi zis o papusa mare culcata pe un patuc; o p
apusa cu un
picior spart pe care o fetita 1-ar fi nvelit n crpe albe, jucndu-se cu ea de-a bolnav
a".
In odaie storurile erau trase si lumina se filtra greoaie o data cu zumzetul mar
unt al dupaamiezei
calde si linistite.
Plutea n ncapere acelasi miros vag de purulenta, dar nca mai statut; mai patrunzato
r
poate ca nainte. Celina aduse doua pahare mari de oranjada.
n timp ce o sorbeau, un brancardier intra sa anunte ca asteapta cineva afara.
- A venit iar, spuse Celina contrariata. Va rog ca azi sa nu-1 primiti... Va rog
mult... spuse
ea Isei.
Dar Is nu vru sa asculte.
- Sa intre... spune-i sa intre... tocmai azi nu mi-e frica... pentru ca azi Eman
uel e aici...
Si ndreptndu-si privirile spre dnsul:
- Ce recunoscatoare ti-as fi daca ai izbuti sa ma scapi de obsesia asta! Dar e i
mposibil... El
spune ca poate sa ma vindece prin corpuri astrale...Stii ce-i aia? Puteri mister
ioase...
comunicatii cu spiritele...
Vorbea confuz si parca putin nfricosata.
Omuletul care intra umbla strmb, cu un umar rotund si umflat adus nainte si cu cos
ul
pieptului iesit mult n afara. Avea o fata ngrozitoare, pe alocuri ciupita de varsa
t si niste
ochi globulosi, iesisi cu totul din orbite. Purta un pardesiu vechi, gros, cu gu
ler de catifea
si nu parea deloc incomodat de caldura zilei.
- ti aduc vesti bune, spuse el Isei, ignornd n mod vadit prezenta lui Emanuel, pocn
ind
usor din degete. Aseara am intrat n comunicatie cu un mare spirit care ti este fav
orabil.
218
INIMI CICATRIZATE
Avea n voce accente ragusite ca niste slabe horcaituri.
Emanuel zari deodata pe gtul omuletului ceva negru si privind mai atent descoperi
ca
era o plosnita. Fu cuprins de o imensa scrba subita amestecata cu nespusa mila.
Isa, nsa, transfigurata, l privea cu emotie si minile ei prinsera a tremura usor. E
ra
lesne de vazut ca omuletul reusise sa o domine si s-o terorizeze.
- ti aduc un semn din partea spiritului... continua omuletul si scoase dintr-un b
uzunar
al vestei un pachetel nvelit ntr-o bucatica de ziar. E un fragment de piatra astra
la. Te
rog vezi sa-1 pastrezi bine...
Isa l lua si l ascunse adnc sub perne la cap. ncepuse sa clantane din dinti de spaim
a.
- mi pare rau ca nu pot sta azi mai mult... adauga omuletul, n asta-seara la ora 9
si 25
de minute sa te gndesti intens la spirit... recomanda el Isei din prag.
ntr-un sfrsit pleca. Celina l conduse si ramase cteva clipe de vorba cu el pe corido
r.
- Ce impostor!... Ce m, jav impostor... izbucni Emanuel, cnd usa fu nchisa. Celina
are dreptate: ar trebui sa-1 dai afais...
Isa l privi speriata.
- Mi-e frica... Emanuel... s-ar putea razbuna ngrozitor.
n acest moment reintra Celina, scotoci ntr-o poseta si iesi imediat afara.
- Pun ramasag ca ti-a cerut bani, spuse Emanuel cnd ea reveni.
- Exact, mi-a cerut sa-i mprumut cinci franci.
- mi dai voie sa vad si eu corpul astral din hrtioara? ntreba Emanuel. Isa l dete. E
l
deschise pachetelul si examina cu atentie continutul.
Apoi l duse la nas:
- Este o simpla bucatica de brnza, spuse el. Ia vezi si d-ta, Celina. ngrijitoarea
l
mirosi si ea si facu o grimasa scrbita. Isa i smulse
hrtia din mna si o ascunse sub cap. Emanuel era n culmea furiei.
- Pentru ce vine sa te vindece pe d-ta si nu se vindeca el mai nti, daca ntr-adevar
e n
comunicatie cu marile spirite? Pentru ce? penj ru ce umbla strmb?, si dadu nsa
seama ca n felul acesta n-o va putea convinge.
Era o singura cale de urmat: Emanuel deveni deodata calm si spuse Isei eu o voce
rugatoare:
- Poate...Stiu eu?... Poate ca ntr-adevar corpul astral are nsusiri magice... As v
rea sa-1
ncerc pe mine nsumi... Te rog mprumuta-mi-1 pe cteva zile sa-1 tin la mine sub
corp... n fond, nu se stie...
Isa i dete pachetelul cu mare ncredere si se nsufleti:
- Asa-i ca te ndoiesti? Iata ce ma chinuie si pe mine: acest poate"... Poate ca...
n obraji petele ei rosii crescusera si perle fine de sudoare i acopereau tmplele. S
e
vedea bine ca era n plina febra. Si ca o marturisire:
219
* M. BLECHER
- De altfel ma simt mult mai bine de cteva zile... Am febra... atta tot... Dar ce n
seamna
asta de vreme ce ma simt bine?...
Celina iesise din odaie.
- Sa-ti spun un secret, Emanuel... cel mai mare secret al meu. Ieri si azi am cst
igat la carti
de la Celina un mare numar de zile... Am jucat cu ea azi-dimineata...
Emanuel ramase nedumerit.
- Sa-ti explic, relua Isa. Dar sa nu spui, te rog, te implor, sa nu spui la nime
ni... n fiecare
zi joc carti cu Celina, noi spunem ca nu jucam pe nimic, dar eu joc n gndul meu pe
zile...
pe zile de viata... Cte puncte cstig de la dnsa, attea zile capata viata mea n plus..
.
scazute dintr-ale ei. ntelegi?
ncepu a rde nfrigurata cu tresariri nelinistitoare, ca si cum nu si-ar mai fi stapni
t n
ntregime gesturile.
- Chiar azi-dimineata am mai cstigat de la ea 314 zile... Ce zici? Aproape un an.
.. Ea
binenteles ca nu stie nimic... de aceea tot slabeste n timp ce eu arat din ce n ce
mai
bine...
si pierduse cu totul controlul. Cu mna raschirata si zburlea parul si si trecea dege
tele
peste frunte.
- Ma astept ca ntr-o zi sa-i cstig toate zilele vietii... si ea, deodata, stnd lnga
mine sa se
ncline epuizata si sa moara... Ca o papusa din acelea pe care le umpli cu aer si
se
dezumfla ncetisor dnd deschizi supapa... Da... da... voi cstiga.
Tacu o clipa, apoi deodata foarte agitata:
- Stii pentru ce o sa cstig?... n fond asta e secretul... M-auzi?... Stii pentru c
e?
Se sufoca aproape de enervare.
Pentru ca... pentru ca trisez, izbucni ea.
Era acum nflacarata, cu obrajii arzatori, cu minile nelinistite.
- Cnd ma voi face bine... ma voi face dansatoare... ti spun azi totul, Emanuel...
voi dansa
cu tine goala...
Se nfiora deodata de ce spuse si si trase o palma peste obraz.
- Ce spun? Am nnebunit?
Emanuel ar fi vrut sa paraseasca n graba ncaperea, fiecare clipa devenea tot mai p
enibila.
- Tu ma ntelegi, Emanuel... Vom fi cei mai mari dansatori din lume. Si vom dansa
pe
muzica de Bach... Pentru ntia oara vom dansa Bach... ntelegi? ntelegi? Vom rascoli p
e
spectatori pna n fundul intestinelor... a intestinelor... lor pline cu ca... Ce sp
un? Ce spun?
ncepu sa tipe:
- Ei, nu mi-e rusine! Afirm sus si tare ca au n intestine ca...! Ca...! Celina ve
ni repede n
odaie speriata.
- Ah! iata ca iar i-a dat febra... Cu gesturi domoale se apropie de patuc si ncer
ca s-o
linisteasca frecndu-i tmplele.
220
INIMI CICATRIZATE
- ntotdeauna cnd vine omuletul asta este acelasi lucru... ncepe sa se agite si sa
delireze.
Isa recazuse obosita n perne si buzele ei continuau sa bolboroseasca ceva neintel
igibil.
Un brancardier fu sunat si-1 scoase pe Emanuel din odaie, n coridor Celina veni d
upa
el n graba:
- M-a trimis... sa va spun... s-o iertati... a insistat s-o iertati.
 Pentru ce? Ce-a facut? spuse Emanuel cu sufletul trist... Ea trebuia sa ma ierte
pe
mine. Si pe noi toti... Ea trebuie sa ne ierte...
l apasa greu o tristete arida, ca un plns uscat n fundul pieptului, ca o grozava
melancolie a dupa-amiezii.
In strada, ntr-un loc mai dosnic, scoase corpul astral din buzunar si l arunca ntr-
un
canal.
221
Emanuel primi o scrisoare.
Paris, 7 sept. 19..
Iubitul meu Emanuel,
In fine iata-ma-s din nou la Paris dupa opt ani de zile de absenta. Arr\ evadat
din sanatoriu
n tacere si fara sa-mi iau ramas bun de la nimeni, Venisera parintii mei cu masin
a si ntr-o
jumatate de ceas am fosi mpachetat, legat cu sfoara si aruncat n fundul automobilu
lui. E un
roadster" superb, cu ultimele perfectii si linie aerodinamica, nct trebuit sa stai n
tr-nsul
nchircit, ca un prizonier n carcera, cu genunchii la gura, n privinta confortului e
u ramn
tot de parerea ca nimic nu-i mai admirabii dect o gutiera de bolnav, pe care stai
ntins
regeste, n timp ce esti mpim de la spate de un brancardier tacut si grav ca un lor
d englez.
Ceea ce m-a mirat mai nti (si n mod absurd) la Paris, a fost ca n-am zarit nicairi
o trasura
cu un bolnav ntr-nsa. Am descoperit ntr-o zi la un colt de strada un invalid n carut
ul lui
mecanic si am vrut sa ma reped la el sa-l sarut si sa-l strng n brate ca pe un fra
te.
Dar tu stii bine ca n viata tocmai gesturile care ar avea cel mai mult sens sunt
interzise.
Am privit ndelung dupa el, alura stranie a acelei combinatii de jumatate om, juma
tate
bicicleta.
Poate ca legenda Minotaurului ar trebui modernizata. Umblu toata ziua pe strada
si flecare
pas pe trotuar mi rasuna n creier lucid, puternic si independent ca o lovitura de
ciocan, n
taxiuri nu ma pot ntinde dect pe o coasta si prefer de altfel sa ma obisnuiesc cu
mersul pe
jos.
Ieri mi s-a ntmplat ceva ciudat; am cetit pe poarta unei case un anunt ca se cauta
un
desenator technic". Stiu putin sa desenez; usa era deschisa, nu se putea sa nu in
tru, nu-i
asa? Trebuia sa urc pna la etajul al cincilea. Am urcat mai nti o scara somptuoasa
cu un
covor de plus si cu alamuri ornamentale pe margini. Era scara de la ultimul etaj
. Apoi
treptele scadeau n eleganta si soliditate pe masura ce urcam, pna ce la etajul ult
im a
trebuit sa dibuiesc aproape n ntuneric o scarisoara ngusta de lemn, cu fiecare scndu
ra
gemnd de putreziciune.
Era si acolo anuntul de pe poarta, nsa, nicairi sonerie. Zarii o usa ntredeschisa
si batui n
ea, apoi asteptai. Cteva minute ramasei astfel n
222
INIMI CICATRIZATE
deplina tacere a casei straine, razimat de balustrada palierului i privind print
r-un geam de
mansarda peste acoperisurile orasului.
Cred ca am asteptat aproape zece minute, batnd nca o data, de asta data mai putern
ic.
Apoi, cu impulsiunea aceea subita pe care o ai n fata unei interdictii, am deschi
s usa. M-am
trezit ntr-un fel de atelier cu ferestre mari, prafuite, cred ca nesterse de luni
de zile. n mijloc
se afla o masa enorma, cu desene ravasite si suluri albastre de hrtie.
Am asteptat iar, apoi am batut cu un echer n masa, si ecoul loviturilor s-a pierd
ut ntr-o casa
pustie. Mai era o usa nchisa n fata mea, acum binenteles trebuia sa merg mai depart
e,
pna voi ntlni pe cineva.
Intrai fara sa mai bat. Era un salonas cu obiecte multe si putin cam ngramadite l
a
ntmplare, ntr-un colt, o lampa mare cu piedestal si abat-jour de matase roza... O v
echitura
solemna lnga un pat plin de colonete si spirale. Am tusit ncetisor, am facut zgomo
t, m-am
asezat pe un taburet si totusi nu venea nimeni. Era oare o casa parasita?
ntr-un sfrsit am descoperit si usa de comunicare cu restul apartamentului. Era aco
perita cu
hrtie de tapisat si aproape invizibila... Intrai ntr-un fel de bucatarie cu mobile
saracacioase. Era si un rest de salata ntr-un castron pe masa. Tu nu poti sa-si nc
hipui,
Emanuel, ce stranie si abandonata poate fi o ncapere goala n care descoperi urme c
a pe
acolo au fost oameni... ngrozitoare senzatie de pustietate si de solitudine. Mi-a
m dat atunci
poate mai bine seama ca obiectele si decorurile n care si petrec oamenii orele cel
e mai
familiare si mai esentiale, n fond nu apartin nimanui... Oamenii trec prin ele, a
tta tot; asa
cum am trecut si eu prin casa aceea necunoscuta insensibil si fara legaturi cu g
ramada aceea
de intimitate domestica ce zacea raspndita n jurul meu...
Am plecat nespus de trist nu fara nsa a comite un ultim gest complectamente absur
d, care
singur putea sa ma salveze din nentelegerea n care pluteam, n odaia mobilata ca un
salonas, pe un perete statea atrnat un tablou enorm, cu cadru aurit reprezentnd un
ofiter n
picioare, razimat de o sabie. Ei bine, m-am oprit n fata lui am luat pozitie regl
ementara si
am salutat scurt, energic, militareste. ntelegi? Era cel mai stupid gest pe care l
puteam
savrsi acolo, n minutul acela. Era supremul meu omagiu ncaperii necunoscute si ofit
erului
anonim care si pastra, singur, n solitudinea ngrozitoare a casei, ratiunea sigura d
e a exista
si de a se razima de o sabie. Salut, fotografii necunoscute!
Pastrez pentru sfrsit cteva stiri cu adevarat senzationale despre Tonio. Stii poat
e ca sunt
bun prieten cu fratele lui. Ma duc adesea pe la dnsii. Intr-o zi, saptamna trecuta
, am fost la
ei, la un ceai si atunci s-a ntmplat ceea ce vreau sa-ti istorisesc aici.
Tonio a fost ctva timp internat ntr-o clinica de lnga Paris, pentru a urma un trata
ment
care sa-l linisteasca. Totul parea ca se aranjeaza minunat si de curnd s-a ntors a
casa
complet refacut. Asa cel putin
223
M. BLECHER
credeam cu totii... Iata nsa ca l-am descoperit mai disperat, mai decazut si mai
intoxicat ca
niciodata... Pna acum nca n-am suflat o vorba fratelui lui despre cele vazute si n
u stiu
daca-i voi vorbi: Voi ncerca mai de graba sa-l fac pe Tonio sa nteleaga, desi va f
i greu...
Dar sa revin la cele ntmplate: la ceaiul despre care ti-am scris mai sus a venit m
ulta lume
si persoane straine. Deodata usa se deschide si intra un tnar inginer pe care l cu
nosc,
nsotit de o femeie nalta, blonda, nfasurata ntr-o blana de hermina alba... Ei bine,
am
ramas uluit, cu gura cascata, n timp ce mi tremura ceasca n mna de emotie... Femeia
care
intrase semana att de uimitor cu d-na Wandeska, nct daca n-as fi stiut ca aceasta p
lecase
de la sanatoriu schiopatnd, as fi putut crede ca e chiar dnsa si m-as fi dus la ea
sa-i
vorbesc ca unei cunostinte vechi...
l cautai din ochi pe Tonio si l descoperii ntr-un hol al salonului palid, transfigu
rat, cu ochii
tintiti asupra extraordinarei si halucinantei aparitii... Totul, de la mbracamint
e, de la
hermina alba si gesturile repezi pna la rsul usor ca un clinchet, totul completa i
luzia si
readucea acolo, teribil de prezenta, pe d-na Wandeska...
Tonio veni lnga mine, bolborosi cteva cuvinte si pleca repede n odaia lui.
l urmai acolo.
-Ai vazut? murmura el.
-ntr-adevar extraordinar...
- Te rog sa ma ierti... relua dnsul. Am o mica chestie depus la punct, care nu su
fera
amnare... si o voi rezolva chiar n prezenta ta. larta-ma te rog si ntelege-ma...
Se duse la un dulap, scoase din el o cutie mica cu capac metalic si o puse pe ma
sa. Erau n ea
diferite instrumente din care extrase o seringa. El alese un ac pe care l flamba
cu un chibrit.
Apoi, fara graba, cu miscari lente si sigure, ca un medic care stie ce face, ump
lu seringa cu
continutul unei fiole, si dezgoli bratul si nfipse adnc acul n piele...
- De mult ti faci injectiile astea? ntrebai eu nspaimntat.
-M-a nvatat asta o infirmiera la clinica unde am f ost pentru odihna", spuse el. E
mult mai
bine si mai eficace dect, de exemplu, a bea alcool...
Am tacut nfiorat, fara curajul de a-i face morala, l nteleg si i dau dreptate. Cine
stie?
Poate ca si eu ntr-o zi... Dar nu... hotart nu... exista lucruri mai sigure, mai d
efinitive si mai
rapide nca dect asta.
Te las pentru ca mi-e grozav de somn si ca renunt chiar la placerea de a-ti scri
e, cnd e
vorba sa ma scufund n vise...
Cu drag, Ernest,
care ti ureaza, daca vrei, grabnica nsanatosire.
224
.
Cteva saptamni trecusera de cnd Emanuel fusese s-o vada pe Isa. Toamna revenise la
Berck cu diminetile cetoase si ploile marunte fara sfrsit, mpnzind odaile cu lumina
scazuta a unei infinite melancolii.
Emanuel trebui sa se mute ntr-o zi napoi la sanatoriu, d-na Tils parasea pentru ia
rna vila
Elseneur".
ntoarcerea fu searbada si trista. Emanuel revenea ntr-un sanatoriu pustiu si dezol
ant.
Quitonce murise, Tonio, Ernest si Roger Torn plecasera, iar Isa era acum operata
. Toata
ziua statea n odaia lui, cu privirile pierdute pe geamurile umede si reci... ntele
gea acum
mai bine si mai adnc ceea ce i spusese Ernest ntr-o zi:
- Exista momente cnd esti mai putin dect tine nsuti" si mai putin dect orice. Mai
putin dect un obiect pe care l privesti, mai putin dect un scaun, dect o masa si dect
o
bucata de lemn. Esti dedesubtul lucrurilor, n subsolul realitatii, sub viata ta p
roprie si sub
ceea ce se ntmpla n jur... Esti o forma mai efemera si mai destramata dect a
elementarei materii imobile. Ti-ar trebui atunci un efort imens ca sa ntelegi ine
rtia simpla
a pietrelor si zaci abolit, redus la mai putin dect tine nsuti" n imposibilitatea de
a face
acel efort.
Veni d-na Tils sa-si ia ramas bun. Erau zile de despartiri, de parasiri si de re
grete. Zed
venea sa-1 vada din cnd n cnd. Era o vizita linistitoare. Toate agitatiile pentru e
l se
rezolvau simplu n fumatul linistit al pipei.
n gradina, vara se ispravise, verdeata suferea de o mbolnavire secreta si interioa
ra ce nu
era totusi nca definitiva. Frunzele se ncovoiau usor, ca mna unui muribund care si
strnge putin degetele ntr-un spasm de durere continund sa ramie inert. Era faza
suprema si mucegaita a toamnei, epoca de sfrsit cnd muscatele raspndesc mai tare
parfumul lor amar si daliile si strng petalele ca focuri marunte de artificii care
se sting
ncet.
Celina umbla ngrijorata pe coridoare. Emanuel o ntlni de cteva ori, dar nu ndrazni s-
o
opreasca si nici nu parea ca vede ceva naintea ochilor.
ntr-o seara veni totusi n odaia lui. Emanuel statea cu lumina stinsa, dormitnd. Cel
ina
ncerca sa vorbeasca, dar ncepu a plnge ncetisor:
- n fine un loc unde sa pot plnge... spuse ea. si razimase capul de brat, pe scaun
si s-ar fi
parut ca atipise daca suspinele n-ar fi zguduit-o din cnd n cnd...
15 - ntmplari in irealitatea Imediata
225
, ..^s.^.^',.
M. BLECHER
- Si ce face Isa? ntreba Emanuel.
- Isei i este foarte rau... mult mai rau acum dupa operatie, dect nainte... Curge d
intrnsa
ca dintr-o fntna... E ngrozitor mai ales la facerea pansamentului, dimineata.
Tipa nainte, dar acum nu poate nici sa tipe... In locul unde a fost desprins pici
orul de
coapsa a ramas o rana ct ar ncape un cap de copil... carnuri beante si zdrentuite.
..
ngrozitor, ngrozitor...
Vorbea cu tremuraturi n voce si parea obsedata de viziuni atroce.
- Am vrut sa pastrez piciorul dar nu m-au lasat. Tot timpul operatiei am stat la
usa
clinicii si am pndit... Uite asa, vroiam sa iau piciorul si sa-1 pastrez n alcool.
.. mi
intrase ideea asta n cap...
- Si nu ti 1-au dat? ntreba Emanuel.
- Desigur ca nu... e de altfel mai bine asa... Cnd a iesit Eva cu dnsul din sala, t
i spun
drept, am crezut ca tine n mini un buchet de flori. Asa parea piciorul nfasurat n
tifon si vata sngernda... Ca un magnific buchet de trandafiri... ah! nebuna de min
e!...
Cnd mi-am dat seama ca este piciorul Isei, am alergat ntr-un suflet dupa Eva. l
ducea la subsol, la calorifer ca sa-1 arda. Ce spui de asta? l ard, l arunca n foc.
.. Am
simtit ca mi pierd mintile... Parca l vad si acum n flacari... asta nu-mi iese din
cap...
l vad cum se ncinge si se consuma... Si mai ales lucrul acela atroce, cnd a ajuns
flacara la talpa, degetele s-au raschirat brusc ca atunci cnd i taiam unghiile...
Povestea acum ncet, ca pentru a se elibera de o cumplita constrngere.
- Delireaza mereu... nu nteleg ntotdeauna ce spune... Insista mereu sa joc cu ea c
arti...
Emanuel si aminti de ce-i spusese Isa ntr-o zi.
- Te rog sa joci cu ea, spuse el. Si s-o lasi sa cstige ct mai mult... Cteva zile t
recura
n acalmie. Isa dormita tot timpul. Era un somn
binefacator, afirma doctorul.
Emanuel iesi cu trasura pe plaja. Se nabusea n-sanatoriu si prefera sa stea ore ntr
egi
n ploaie, cu poditul trasurii ridicat, pe marginea oceanului, dect n odaia lui alba
si
trista, l nsotea acum din nou Solange, dar ca o buna prietena, calma, tacuta, cu g
esturi
prevenitoare si discrete, vorbind cu el pe soptite ca si cum s-ar fi temut amndoi
sa nu
trezeasca ceva^amar si dureros ce astepta sa izbucneasca undeva ntr-nsii...
ntlnira ntr-o zi pe plaja ctiva copii care duceau n convoi galagios ceva ce gasisera
n nisip. Era o meduza moarta, o enorma bucata de carne gelatinoasa si transparent
a cu
miros acru de peste si iod. Solange tresari nfiorata. Emanuel lua animalul n mna si
greutatea lui lipicioasa adera straniu de piele, l strabatu raceala moale si umed
a pna
n creieri, nchise ochii, putin nfrigurat.
- mi simt sufletul ca bucata asta de viata inerta si dezgustatoare, murmura el...
Berck
are aparitii de acestea revelatoare... Ce miros de putreziciune exaleaza!...
226
INIMI CICATRIZATE
j
Si Emanuel si aminti de ultima lui vizita la Isa si de mirosul de purulente care
mbcsea atunci odaia... napoie meduza si hotar sa se ntoarca la sanatoriu, l
impresionase extrem de puternic cadavrul acela oceanic, ca un fel de presimtire
reala,
materializata ntr-o masa de carne umeda si rece.
Isa se simtea mult mai rau. ncepuse alimentatia cu canula si baloanele de oxigen;
aparitia meduzei fusese ntr-adevar misterios de semnificativa.
Apoi, ntr-o seara, Isa muri.
Celina veni repede n odaia lui Emanuel si aduse cteva lucruri de ale moartei pe ca
re i
le dete n pastrare.
- M-a rugat ca sa i le predau tatalui ei si mi-e teama ca sa le tin acolo... s-a
r putea
pierde acum n dezornduiala...
Era aproape calma si nu mai plngea deloc.
- S-o vezi ct e de alba, frumoasa si linistita, n patucul ei. Cred ca n fine si-a g
asit
putina liniste. S-ar zice ca doarme ntr-o desavrsita beatitudine...
Emanuel se zvrcoli toata noaptea n vise amare si halucinante. Se raspndise parca n
odaie un aer molesitor si putred ca gelatina meduzei...
...Si totusi era soare afara; un soare extraordinar de alb si stralucitor ntr-un
cer senin
de vara. Emanuel se gasea n mijlocul unui stadion sportiv. Toate bancile erau nsa
goale. Era singur, cu desavrsire singur pe pista asfaltata, n plin soare. Si deoda
ta
aparu, sarind, Zed. Era mbracat n costumul lui de curse cu o flanea rosie barata d
e o
enorma initiala.
- Vezi... m-am vindecat, am nceput sa umblu, spuse el.
Atunci Emanuel l privi mai cu atentie si descoperi bizarele lui picioare. Cnd fuse
sera
taiate? mai ramasesera doar fluierele de la genunchi n jos; labele fusesera supri
mate si
n locul lor pe sectiunea picioarelor erau aplicate bucati rotunde de tinichea ca
niste
capace de cutii de conserve. De asta, cnd sarea pe asfalt, facea un zgomot metali
c
nesuferit... Pac!... Pac!... Pac!...
Si Zed se ndeparta ca pe catalige. Era att de cald nct soarele topea asfaltul, ncet
stadionul se prefacu n smoala calduta si moale... Cu ct se ndeparta Zed, cu att se
nfunda mai adnc n asfalt... Pna la genunchi... pna la coapse... pna peste cap... n
locul unde disparu scufundat, se ivi pe trotoar o foita subtire si transparenta
de piele
roza ca o basica de apa pe un picior fript...
n dimineata aceea Emanuel trebuia sa fie dus la clinica pentru a fi examinat de
doctorul Ceriez. Acesta l gasi foarte schimbat si palid.
- Ce ai? ntreba doctorul. Te rog sa-mi spui totul... ma importa sanatatea d-tale
morala
ca si aceea a vertebrelor...
Emanuel avea lacrimile n ochi.
- mi este imposibil sa mai stau la Berck... sunt cu totul coplesit... distrus de
tristetea
orasului... s-a acumulat aici toata melancolia lumii...
227
M. BLECHER
Doctorul ramase tacut, gndindu-se intens la ceva.
- Ce-ar fi sa-1 parasesti? Sa faci de exemplu o mica pauza plecnd n Elvetia pentru
cteva
luni. Cred ca o schimbare de climat ti-ar face bine...
- Si eu ma gndeam de mult la asta, spuse Emanuel. Dar cum pot pleca asa culcat pe
gutiera?
Asta-i usor de tot, zmbi doctorul. Exista un expres de noapte direct de la Boulog
ne pna
la Geneva... iei trenisorul de Berck de seara pna la statia de legatura, acolo es
ti mbarcat ntrun
compartiment special n expres... si esti scobort a doua zi la statia de destinatie
. Te poate
nsoti, eventual, o infirmiera... sunt infirmiere elvetiene la Paris care acompani
aza pe bolnavi
si fac mereu naveta ntre Paris si Geneva... Pot sa ma interesez.
Emanuel decise plecarea peste o saptamna.
228
Ziua plecarii, zi de ultime confruntari.
Emanuel lua o trasura pentru a mai vedea nca o data vechile locuri cunoscute.
Mai nti n dune, la vila Elseneur". Era o dupa-amiaza calduta si nsorita de toamna,
ca nainte cu un an cnd venise la Berck.
si lua ramas bun de la crciumar, de la crciumareasa si de la ctiva marinari... Cu
totii baura absint si oamenii urara lui Emanuel nsanatosire, n plin soare, n pustie
tatea
din dune, cuvintele sunau bizar. Undeva, n dupa amiaza asta, zacea sub pamnt,
nmormntata, o fata alba, cu parul n franjuri, care si pusese odata o garoafa rosie c
u
cochetarie dupa ureche. Si un barbat mbatrnit prea devreme, care i aratase odinioar
a
niste fotografii pornografice, n ce realitate mai existau dunele si lumina calda
a
soarelui si el Emanuel n trasura?... cu minile acelea vii... cu ochii care vad...
cu
zumzetul clar al dupa-amiezii n cap? Pustietatea lumii devenise nesfrsita.
Se duse la marginea orasului unde Celina locuia mpreuna cu sora ei si cu cumnatul
ei,
pescar, ntr-o casuta umila si att de joasa, nct putea fi atinsa streasina cu mna.
n curte se uscau la soare plasi de pescuit.
Celina iesi nghebosata pe usa scunda ca dintr-o vizuina, n cteva zile fata ei se
zbrcise ca un fruct uscat si putred.
Vorbira despre Isa, cu aduceri-aminte att de calme si de pure, nct melancolia lor
parea ceva luminos, tainic si linistit n tacerea curata a dupa-amiezii; o nsorire n
plus,
o iluminare grava a inimilor.
- Mi-a parut rau ca au trebuit s-o nmormnteze fara picior... spuse ea. Era prea tr
ist...
prea dezolant. Totusi am ncercat sa ascund oroarea viziunii acelea si n locul
piciorului taiat am pus n sicriu o jerba de flori... crini si tuberoze... florile
ei
preferate...
Emanuel se mai plimba ctva timp pe strazile nguste si triste ale orasului.^Apoi se
ntoarse la clinica pentru a face ultimele pregatiri de plecare, l nsoteau pna la tre
n,
pentru a-1 pune n compartiment, doi brancardieri, iar infirmiera elvetiana si ea
sosise
din Paris ca sa-1 acompanieze mai departe.
Seara, pe peron, veni sa-1 mai vada si doctorul Ceriez.
229
M. BLECHER
Era instalat de cteva secunde n trenisorul de Berck cnd irupse n vagon Solange,
zapacita de ntrziere.
Veni lnga el gfind si cu voce scazuta, abia de mai avu putere ca sa murmure cteva
vorbe.
- Te rog sa uiti, Emanuel, spuse ea. Sa uiti totul... si mai ales noaptea aceea
ngrozitoare... Uita orasul asta... uita durerile lui...
Se apleca peste dnsul si l saruta pe frunte, apoi parasi iute compartimentul, pent
ru a
nu izbucni n plns.
ncet, trenisorul porni hurducndu-se pe sine.
Infirmiera ncepuse a tricota n lumina slaba a becului.
Emanuel ramase cteva minute inert, apoi se ridica n coate si privi afara pe fereas
tra.
n departare, orasul era un vapor ce se scufunda, disparea n ntuneric.
230