MAXBLECHE,R

II{IMI CICATRIZATE
Prefayd, Ji;a biobibliograficd ;i referin{e critice
de Lucian PricoP

EDITURA CARTEX
Redactor: Lucian Pricop
Grafician copertd: Mdddlina Pricop
Teh nored ac tor: Ecaterina PislS

Coperta I: Felix Vallotton

Tdndrd bolnavd, ulei pe pdnzd, 1892

CUPRINS
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei
BLECHER, MAX
Inimi cicatrizate lMax Blecher ; pref., fiqI biobibliograficl qi Moartea precisd, definitd, cunoscutd ln detalii,
referin{e critice de Lucian Pricop. - Bucureqti: Cartex,2016 ca un obiect (prefa[6 de Lucian Pricop)....... 7
rsBN 978-60 6-8023 -7 9 -3 Fi;d biobibliograJicd ................... l9
Referinle critice......... ................... 21
l. Pricop, Lucian (pref.) (bibliogr.)
82 1.1 35.1 -3
Inirni cicatrizate ............ ............... 37
1

Textul edifiei de fald este reprodus dtrpd Inimi cicatrizqte [roman],

M. Blecheq Editura librdriei ,,universala" Alcalay&Co.,
Bucureqti, 1937.
Am lZcut unele modificdri de ortografie, pistrdnd intacte sensul
qi topica frazei lui Becher. Am optat pentru numele complet al
autorului din rafiuni editoriale.
 Quel terrible souvenir d affronterl
Kierkegaard

manuel urc[ scara intunecoas[; mirosea in aer vag a

produse farmaceutice qi a cauciuc ars. in fundul coridorului
ingust, recunoscu uqa albd care ii fusese indicat[. Intri fErd si
mai bat6. inclperea in care se gdsi pirea mai veche inc[ Ei rnai
mucegditi dec6t coridorul. Lumina venea printr-un singur
geam gi rlspindea o claritate albastrl gi nesigurd peste dezor-
dinea din salonaq, unde revistele zlceau rdviqite pretutindeni,
acoperind masa de marmurd Ei scaunele solemne, invelite in
halate albe ca in niqte haine comode de voiaj, inainte de
mutare.
Emanuel mai mult cdnt decdt se aqezd intr-un fotoliu'
Observl cu surprindere umbre parcurgAnd odaia;i descoperi
subit cd geamul din fund era in realitate un acvarium in care
pluteau lent peEti negri, bulbucali qi gra;i. C6teva secunde
rdmase cu ochii mari deschiqi urmdrindule alunecarea lene;[,
uitind aproape pentru ce venise.
intr-adevdr, pentru ce venise aici? Aha! iEi aduse aminte
Ei tugi incetiqor pentru a-Ei anun{a prezenla, dar nimeni nu
rdspunse. TAmplele ii mai zvdcneau inc6, dar mai mult din
cauza goanei pe care o diduse de la doctorul Bertrand pind
I Ce arnintire ingroziloare am de infruntatt. (t. n.)
aici, decit de reali emo{ie. in odaia asta gravd gi veche se simli
pu{in mai liniqtit.
O u;5 se deschise ;i o femeie str6bltu cu pagi repezi
salonaqul, dispdrdnd pe u$a dinspre coridor. Lui Emanuel ii
pdru rdu cd n-o oprise pentru a o ruga sI anunle cd e acolo.
Pe;tii continuau sd alunece triqti in lumina mohordti. in sal6
era atdta ticere qi intuneric, atdta liniqte, inc0t, dacd situalia
asta ar fi durat o etemitate, Emanuel n-ar fi avut nimic de spus.
Dimpotrivd, ar fi acceptat-o cu resemnare, r[m6nAnd astfel
inci mult timp dincoace de adevdrul brutal pe care, poate, va
trebui sI-l afle peste c6teva minute. in dosul unei uEi cineva
tuqi scurt ca un rdspuns intdrziat la tusea lui de adineaori.
in prag apdru o fiin!6 micd, intunecati, ca un animal
speriat ieEind dintr-o vizuinS.
- Sunteli trimis de doctorul Bertrand? Bine! $tiu, mi-a
telefonat... dureri violente in qale, nu-i aqa? O radiografie a
coloanei vertebrale.
Omulelul iqi freca nervos mdinile ca pentru a indepirta
resturile de lirdna ce-i rdmdseserd prinse de degete c6nd iqi
sipase bdrlogul. Avea ochi mici de cartil6, tumefiali, sticlind
auriu in lumina s1ab5.
- Vom vedea indatd ce este... Poftim dupl mine. Emanuel
il urmd, strdbdtu coridorul qi se trezi in fala unei oddi absolut
intunecoase. De aici venea mirosul greu de cauciuc ars.
Un bec slab se aprinse descoperind o sald plind de aparate
medicale cu structuri nichelate de levi qi bare de circ. Erau
atdtea fire electrice pretutindeni, inc6t Emanuel rdmase
nedumerit in prag, de team[ ca intrAnd gi atingAnd vreunul sI
nu declanqeze un formidabil curent plin de hdsnete qi scAntei.
- Poftim!... poftim... ii spuse doctorul aproape ludndu-l
de rnAnd. Puteli sd vd dezbricali aici... ;i doctorul ii ardtd o
ladii cu guruburi, o maqinS enigmaticl cs servea, dupi cum se
vede, din cdnd in cdnd drept canapea. -Emanuel comitea pentru
intiia oar[ in viala 1ui ac]iunea atAt de simplS Ei de intimd de
a-;i dezbrlca hainele, intr-un cadru at6t de solemn.
40
Medicul continua sd fumeze, arunc6nd nepisbtor scrumul
pe podea, pe podeaua acestei teribile odii ;tiinlifice unde
fiecare centimetru pdtrat pdrea incdrcat cu mistere ;i elec-
tricitate.
- Vi scoateli numai c6maEa... Emanuel era gata. incepu
sd tremure.
- Vd este frig? intrebi doctorul. Totul dureazd o minut6.
Contactul rece, t6ios, cu masa de tinichea pe care se
intinse, il strdb[tu cu un fior mai intens.
- $i acum atenfie... cAnd v5 voi spune eu, veli opri
respirafia... as vrea si iasd o radiografie bund.
Doctorul deschise Ei inchise o cutie metalici. Becul se
stinse. Un clinchet declanq[ un declic precis. O manet[ cizu
net, cu o tiieturi liniard in intuneric. Curentul incepu a vibra
surd ca un animal iritat. Totul se desfrgurd metalic qi precis,
ca in jocurile acelea de atenlie unde o bild nichelatd cade cu
exactitudine din despdrfituri in despdr1iturd...
-Acum! spuse doctorul.
Emanuel i;i opri respirafia. Inima prinse a-i bate puternic
rdsun6nd parci in tabla pe care stdtea culcat. Tot intunericul ii
vdjdia in urechi. Se auzi un nou frsdit, care se inteli Ei care se
stinse apoi brusc ca un cdrbune aruncat in apd.
- Puteli respira, spuse din nou doctorul.
Se fEcu iar lurnin6. Emanuel avu deodatd un moment de
extremd luciditate. Pentru ce era el acolo intins pe masd?
Pentru ce?
Avu certitudinea clar[ cd e foarte bolnav. Totul iniurul lui
o spunea cu evidenld. Ce insemnau toate aceste aparate? Desi-
gur cI nu erau frcute pentru oamenii sdnltogi. $i din moment
ce se g6sea el acolo, in rnijlocul lor, incollit de ele...
Medicul scotea placa din masa de tinichea.
- Vd rog sd nu vi imbrdca{i incd... si vdd dacd e bund...
stali aqa... intins.
4t
 Doctorul lud haina lui Emanuel gi i-o puse pe piept,
pdturind-o cu ingrijiri tandre; numai mama lui in copillrie il
invelea a$a cu plapoma inainte de culcare.
Ce o si spuie doctorul? Ce va ardta placa? lngrozitoarea
placd... Se simlea acum din nou bine, sub haina caldd qi moale.
DacI nu l-ar fi tdiat tabla sub el cu rdceala ei nepldcuti qi daca
ar fi putut rezema capul de altceva decdt de o bari de metal,
poate cd ar fi adormit. Tremura ugor din cauza ricelii, dar se
simlea copleqit de o epuizare plscut5 qi odihnitoare. in fundul
coridorului, undeva, se auzi o uqd trintiti cu zgomot. Aqadar
viala continua in depdrtare sd funclioneze mai depar1e... El se
simli retras dintr-insa, la addpost sub hainl, a$a cum era, gol
pe lnasa de radiografie.
- Placa e bund, spuse doctorul ieqind din cabin[. Mi se
pare insd cI o vertebrd e atacatd riu de tot... LipseEte din ea o
bucat[ de os...
Doctorul spuse toate acestea intr-o franluzeascd rapidd pe
care Emanuel nu o inlelegea prea bine qi cu intreruperi,
arzdndu-qi degetele cu capltul de ligard pe care il reluase de
pe o mdsu![ ;i din care trlgea avid. Emanuel rdmase nedu -
merit, nu inlelese bine. ii lipsea o bucatd de os din vertebrd?
Dar cum dispdruse de acolo? intreb[ pe doctor.
- E roasd... roasi de microbi, rdspunse omule{ul negru.
Complet mistuitd... ca un dinte ros de carie.
- Chiar in coloana vertebralS'/
- Da, chiar in coloand... o vertebri distrus5...
,,$i atunci cum de nu m-am prdbuEit p0ni acum stAnd in
picioare, de vreme ce insSgi axa de susfinere a corpului e
ruptd?" g6ndi Emanuel. igi aduse aminte cd trebuie si se
imbrace, dar nu indrizni sE se ridice dec6t cu precauliuni
infinite, sprijinindu-se tot timpul de aparate; in piept i se fdcuse
un asemenea gol, ir-rcdt ii auzea vuietul clar ca zumzetul din
interiorul unei scoici pusi 1a ureche. Inima bdtea in vid cu
lovituri arnplificate. Putea aEadar cotpul lui si se
[6ngd
42
dintr-un moment in altul, ca un copac rupt, ca o pdpuqd de
cdrpd.
intr-un rAnd, la pcnsiunea unde stdtea, in odaia lui, pusese
o capcand pe podea qi un goarece se prinse in ea, in toiul noplii.
Emanuel aprinse lurnina qi il vdzu cum se invdrtea innebunit
de teroare in re{eaua de s6rrni a capcanei. in zorii zilei
goarecele nu mai era acolo; reuqise s[ deschidd porti]a gi
sc6pase. Umbla insi prin odaie at6t de zdpdcit, at6t de inspii-
mdntat, cu miEcdri at6t de incete gi nesigure, incdt ar fi putut
fi prins cu rnAna. De c0teva ori qoarecele trecu pe lAng[ gaura
propriei lui ascunzdtori, o mirosi ugor qi totuEi nu intrl indun-
tru... era complet zdpdcit de spaima qi osteneala noplii petre-
cute in capcand. Emanuel, ducAndu-se pAni la lada cu lucmrile
lui, avu gesturi precaute qi moi care ii aduseri aminte de
qoarecele tArAndu-se pe podea. $i e[ acum mai mult se tAra,
dec6t mergea. Se simfea identificat cu Eoarecele acela pArr5 in
cca mai mdrunti atitudine. Umbla tot atAt de ingrozit, tot atAt
de z[pIcit...
Medicul intrase din nou in cabinS. Emanuel se gdndi
atunci brusc sE se sinucidd, spAnzurdndu-se cu cureaua de la
pantaloni de una din barele metalice. Dar gtndul acesta era
atAt de slab qi de inoperant, incdt nu confinea nici mdcar
energia necesar[ pentru a ridica o mdn5. Era desigur o idee
excelenti, tot atAt de excelent[ ca, de pildd, pentru $oarece a
reintra in gaura lui, dar tot atit de vagd qi de scursd de realitate.
De altfel nici nu rSmase mult timp singur. Medicul veni
cu cliqeul, umed inc5, si i-l arate. Aprinse un bec mai mare qi
puse radiografia in lumina lui. Emanuel privi uimit, absent,
umbrele negre care ii reprezentau scheletul; cea mai secretd qi
intimd structurd a corpului lui imprimatd acolo in transparenfe
intunecatc qi funebre.
* Iat5... aici... E o veftebrl sdnltoas5, explici doctorul. $i
aici, maijos, aceea din care lipsegte o bucatd de os... se vede
bine cd e roasd.
intr-adevdr era acolo o vertebr[ stirb6.
43