YANedfiP's.

tr
Y
4.4
Web: http://www.virtual-project.eu/
Forum: http://virtual-project.org.es/
A.E. van VOGT
THE HOUSE THAT STOOD STILL
 A.E. van VOGT

Casa ve§niciei
TRADUCERE DE DIANA STANCIU

EI)ITURA VREMEA
BUCURESTI
1993
 PROLOG

Iii recapatase cuno§tinia §i primele impresii se asociau cu

vocea unui barbat, din intuneric:
—Am auzit de asemenca rani, doctore, dar e prima pe care am
ocazia sa o §i vad.
Apoi a inleles ca venit dintr-o aloe laterals – §i-§i
amintea bine asta – ii ranise doar. Era inca in vials. Mai traia!
Bucuria i se topi insa ca gelatina in apa fierbinte, in limp ce
recadea intr-un somn adanc.
Cand s-a trezit din nou, a auzit o voce de femeie:
—Tannahill... Arthur Tannahill din Almirante, California...
—Sunteli sigura?
—Sunt secretara unchiului lui. L-a§ recunoa§te oricum.
Pentru prima data i§i aminti c5 are un nume §1 ca vine dintr-un
anumit loc.
Prinse putere. Si apoi, hrusc, o mi§care.
—Bine – §opti cineva – dati-i drumul tOr pe fereastra.
intuneric, senzatie de leganare...
Un barbat rase scurt §i o femeie spuse:
—Daca nava nu vine la Limp, o s5...
Apoi o mi§care puternica inainte, insolita de un zgomot
vibrand intens, undeva in spate. Totul se pierdu in intuneric... o
voce de barbat:
—Sigur ca va fi multa lume la inmormantare. E important s5
pail ca a murit la datoric.
Incerca sa reziste senzatiei ea c doar un pion in acest vis. Dar
era !intuit de un fel de paralizie, ca §i cum ar fi fost mort cu
adevarat, in limp ce, undeva, aproape, se canta solemn muzica
funebra. Si ramase tacut, prins ca intr-o menghina, chiar §i in
momentul infiorator at fixarii capacului.

5
A.E. van VOGT
Cutia de lemn in care se alb sicriul se 1(wi de parnantul din
groapa, sunand a gol.
Un intuncric apasator. it invalui, dar ceva in el pArea sa
continue Inc5 0 luptA disperata. Intelese — deodata perfect
conoient — cat de mull dot misc.
Tot in sicriu era camd o adicre rece si proasp5ta ii trecu petite
Tannahill intinsc manor in intuneric. Pests tot, chiar
deasupta, captucala de satin. Dar, dupa un moment, respira
acr rece.
Sc incor& (minim, din nou de groaza Vii, cicodata, simii mi,care
deasupra.
Sc sapa. Cincva dcschidca mormantul.
Sc auzi o vow de bArhat:
ridicati curia tii scoateti repede sicriul. Nava aveapta.
Era mai mull decal putea suporta. Clind se trczi din nou, se alb
intr-un Pat de spiral.

6
 CASA VE§NICIE1

CAPITOLUL I

Mai crau trei zile pans la Craciun. Ca sä nu alba griji de

sarbatori, Stephens ramase sä lucreze pan: tarziu.
Prezenla in cladire la era aceca urma sa devina candva ceo mai
impertanta coincidenta din viata lui.
Chiar inainte de miezul cand tocmai i§i strangea cartile,
suns telefonul. Ridica receptorul, raspunzand mecanic:
—Allison Stephens.
—Western Union, raspunse fata de la celalalt capat al firului,
telegrams de la Walter Peeley, Los Angeles, pentru
dumneavoastra, domnule. •
Peeley era avocatullef, care se ocupa de proprietatile
Tannahill. El it numise pe Stephens administrator al domeniului.
Stephens se intreba plictisit: „Ce-o mai fi?" Apoi tare:
—Citi va rog!
Fata incepu rar:
Arthur Tannahill trebuie so soseasca in seara asta sau. a sash
deja noaptea trecutd in Alntirante. Rom& la dispozilia lui, dar, te rag,
faro exagerare! Ar fi bine so te prezinii la el dupd CrOciun. Damn&
Tannahill a fost impuFat din grepald tocmai a iesit din sputa
dupii o convalescenid indelungatii. Se pare cif nu darepe RI se ajle de
asta. Vet sta a mine la Almirante. Spunea Ca urea „.41 descopere
ceva". Ajutd-1 cdnd te va mga Si hotdreive singur in privinia
tale cu el.' Are in jar de treizeci de ani, ca §-i line, asta ar putea
fie de ajutor. Nu uita !awl co re§-edinia lui - Grand
Ho4se - nu te priveve, ca reprezentant local al (iomeniilar, deceit
dace Tannahill ii-o care personal. Am V1711 dour te previn. Succes!
Fata incheie:
—Acesta a fost mesajul. Sä-1 mai citesc data?
—Nu, am inteles. Mullumesc.

7
A.E. van VOGT
Se ridica, i§i incuie sertarul biroului §i, intorcandu-se, se opri sä
priveasca Pe fereastra.
Dear cateva lumini risipite. Cea mai mare parte a ora§ului
Almirante se pierdea in stanga. Ccrul era negru ca smoala §i nici
un luciu de ape nu amintea ca Pacificul era la mai pulin de cinci
sute de metri. Stephens nu vazu mai nimic. Il preocupa telegrama.
Tonul mesajului parea sa dea de inieles ca Peeley era ingrijorat §i
nesigur. Totu§i, sfaturile erau bune. Dace mo§tenitorul Tannahill
se comporta ciudat, trchuia ca angajalii sal sä fie atenti. Ar fi o
prostie piarda postul numai pentru ca tanarul proprietar 1-ar
considera. nelalocul lui.
„Il caut maine — se hotari Stephens — pentru a-mi oferi
serviciile. Dace nu-i convine, oricum n-am sä mai stau mult timp
Pe aici."
Se uprise in holul exterior sä verifice dace e bine inchisa u§a,
cand auzi deodata — clar §i inconfundabil — asculit,
tanguitor al unei femei, venind de undeva din case. Se intoarse s5
caute. Nimic. Incepea sa auda zgomote confute in diferite Orli ale
cladirii. In lini§tea create de absenta furnicarului uman din timpul
zilei, constructia reactiona la schimbarea temperaturii, Pe masura
ce aerul rece §i umed al oceanului invaluia pamantul. Podcaua de
lemn trosnea u§or. Obloancle pocneau la ferestrele deschise.
Zgomot de u§i. Nimic nu 'Area sä indice prezenla altcuiva in
cladire.
„Presupun ca — in calitate de reprezentant al administratiei — ar
trehui sä verific."
Palms Building' forma o structure vasta §i ocupa o bucata buns
de teren. Biroul lui dadea intr-un coridor lung, unde dou5 hecuri
slabe raspandeau o lumina difuzi Urma un altul, in mijloc, cu trei
corpuri de iluminat in plafon. Un al treilea coridor, mai
indepartat, avea Inca dou5 lumini. Nu se vedea nimic neobi§nuit.
Stephens se indrepta incet spre ascensor §i apasa pe huton. Sc
auzi u§a trantindu-se §1 incepu s5 urce, insolit de bfizAitul electric
al motorului §i scarraitul cablurilor. U§a se deschise §i Jenkins,
mecanicul de noapte, it salute vesel:
—A§a tarziu plecali?
1 Building = cladire (n.trad)

8
 CASA VENICIE1
—Bill, cine mai e sus? intreba Stephens.
—De cc? A, numai indienii aceia. Se maga sus, la 322. Ei...
§ovai, dar ce s-a intamplat, domnule?
Stephens ii explica fare chef. Regreta acum facuse griji.
Era dezarnagit. 0 sinpra fraza a lui Jenkins fusese de ajuns.
Indieni rugandu-se... I§i aminti vag de 322 din registrelc de
evidenia ale locatarilor. Camera era ocupata de o firma mexicana.
—Ei bine, nu sunt chiar indieni, raspunse Jenkins la intreharea
sa. In afara de doi dintre ci, restul sunt destul de albi. Dar Madge
spune ca locul e plin de statuete indiene.
Stephens incuviinta din cap cu regret.
0 parte din averea lui Tannahill provenea din sculpture veche
mexicana §i, dupe ce devenisc reprezentant al administraliei
terenurilor, citise mult despre asta. Un suhiect incomod. „Indivizi
goi §i barbari", gandea el. Dar asta explica strigatul. Era doar
produsul vreunuia dintre nenumaratele culte ai carol- membri se
tanguiau, mormaiau, urlau prin toate ora§ele de pe coasta de vest.
—Cred, spuse Stephens, Ca ar fi mai bine sä hatem la use §1...
Se intrerupse. Un al doilea lipat se auzi inabu§it, prclung,
inspaimantator, sugerand o frica insuportabila. Cand se termina,
Jenkins era cenu§iu la fala.
—Anunt spuse el grabit.
U§a liftului se tranti §i cabina disparu in adanc, scarlaind. Era
din nou singur, dar acum §tia incotro s-o ia.
Porni cu ezitarea omului care n-are chef sä fie implicat in ceva
ce ar putea sa intrerupa placuta rutina a sale.
Pe u§5 scria: Societate Mexicana de Import.
0 lumina licarea slab prin panourile de sticla mats §i Stephens
vedea induntru umbre de oameni mi§candu-se incet. Dcveni
prudent, vazand cat de multi erau. Incerca manerul de la use – era
incuiata, dupe cum se a§tepta. Din camera se auzea o voce joasa §i
manioasa, de barbat. Cuvintele nu se distingeau clar, dar Stephens
intelese despre ce era vorba.
—Nu exista actiune separata... e§ti cu not sau impotriva
noastram grupul opereaza la nivel national §i international ca...
Un murmur de incuviimare acoperi restul frazei.
—Hotara§te-te!

9
A.E. van VOG7'
Se auzi vocea incordata a unei femei:
—Suntem obligati s5 ramanem chiar daca s-ar produce un
razboi atomic si va trebui sa ma ucizi inainte de...
Rasuna zgomotul unei palme §i apoi un tipat de durere. Un
barbat trase o injuratura stra§nica, dar Stephens nu mai auzi
urmarca. Batu cu pumnul in geam. In camera se facu lini§te §i o
umbra se indrepta spre 110, care se deschise. Un individ scund, Cu
o fata galbena §i un nas enorm, it privea staruitor Pe Allison
Stephens.
—Al intarziat... incepu.
Rita ii incremeni de uimire. Incerca sä inchida, dar Stephens
impinse u a cu maim i cu piciorul, folosind puterca celor
aproximativ opti.eci de kilograms ale sale. Deschise, impotriva
rezistentei disperate a celuilalt. Intr-o clipa trecu pragul spuse
tare:
—Sunt administratorul acestei cladiri. Ce se intampla aici?
Era o intrebare retorica. Era clar cc se intampla. Nouii barbali
§i patru femei a§teptau incordati, in diferite
Una dintre femei, o blonda stralucitoare, fusese dezbracata
pana la brau. Gleznele §i incheieturile mainilor ii erau legate cu
franghii subliri de scaunul Pe care era a§ezata. Pe spatele ci
hronzat se vedeau urme de sange, iar Pe podea, un hid. Stephens
observa, cu coada ochiului, ca omuletul nasos tragea u§or din
huzunar un object fusiform. Nu mai statu sa vada despre ce e
vorha. Facu un pas §i-1 lovi pe celalalt peste incheietura mainii.
Arma, daca asta era, se invartea acum, lucind, prin aer. Cazu pe
podea cu un straniu sunet muzical §1 aluneca sub birou.
Individul blestema. Scoase un cutit de undeva din haina, dar,
inainte de a-1 folosi, altcineva din preajma spuse taios, in •
murmurul general:
—Opre§te-te, Tezla! Elibereaz-o! Las-o sa se imbrace!
Stephens, care se retrasese din fata cutitului, mai mult uimit
decal speriat, interveni:
—Nu puteli pleca! Vine politia!
Omul it privi ganditor. Spuse rar, cantarind cuvintele:
—A§adar dumneata e§ti administratorul cladirii... Allison
Stephens... capitan de marina... ai oblinut licenta in drept acum

10
 CASA VEplICIEI
doi ani. Ei bine, pari destul de inofensiv. A§ vrca totu§i s5 §tiu cum
de mai eti aid la ora asta...
Se intoarse, fara s5 mai a§tepte raspunsul. Nici el, nici ceilalti
nu-i mai dadura nici o atentie lui Stephens. Un barbat §i dou5
fcmei terminasera de dezlegat prizoniera.
Patru harhati stateau intr-un colt, lang5 ni.;te statuete, vorhind
incet. Tezla, singurul al c5rui nume it dime. statea in genunchi,
incercand s5 culeaga obiectul fusiform de sub hirou. Dup5 cAteva
secunde, cineva spuse:
—S5 mergem!
Incepura sä se retraga, Pe lang5 Stephens, care, fiind singur
impotriva tuturor, nu tau nici un gest opreasca.
—Pc scara de serviciu, se auzi vocea unui barbat din hol.
In cateva minute, Stephens ramase singur in camera cu tanara
alba la falai Fata se straduia sail imbrace bluza. Cand, in srar§it,
reu§i, se repezi spre haina de blana cazuta pe podea, in spatele
hiroului. 0 ridica cu greu, clatinandu-se.
—Al grija! spuse Stephens.
Era imbracata acum. Se intoarse §i-1 privi cu pleoapele strarbe:
—Vezi-ti de treaba! veni raspunsul ei scurt.
Se indrepta spre u§ä, dar se opri §i se intoarse la zgomotul
liftului. Schila un zambet:
—Ar trebui mullumesc, spuse, dar ochii ei verzi exprimau
contrariul.
Stephens incepea s5 se relaxeze, dar, surprins de nerecuno§tinla
ei, spuse
—Presupun ca hotararea de a-mi multumi nu are nici o
legatura cu sosirea
Sc auzira pa§i apropiindu-se din hol. Un politist aparu in u§5.
In spatele lui, Jenkins, ezitand.
—E totul in ordine, domnule Stephens?
—Ce s-a-ntamplat aid? intreba
Stephens se intoarse spre tanara.
—Cred c5 doamna ne pate explica.
Ea scutura din cap:
—Nu §tiu de ce v-au chemat, domnule °filer! E o gre§eala.
Stephens clipi, incremenit de uimire:

11
A.E. van VOGT
gre§eala? spuse tare.
11 studia. Apoi continua cu o expresie de nevinovalie in ochii
verzi ca apa
Nu §tiu cc credeti dumneavoastra ca s-a intamplat, dar noi
participam la un mic ceremonial cand, deodata, – sc-ntoarse spre
°filer §i-1 arata pc Stephens – domnul acesta a spars
—Ceremonial! observa uitandu-se prin camera,
masurand figurinele de piatra cu 0 urma de intelegere in privire.
Cel pulin a§a i se parea lui Stephens, care-§i imagina acum la cc se
putea gandi celalalt. Si nici nu era de condamnat pentru asta.
Ii era sila §i surpriza, produsa de tagaduirea adevarului, se
stinse, =land doriniei ca totul sa Sc tcrmine cat mai rcpede.
Totu§i, ii explica cl crezuse ea aude cum cineva era
hiciuit. Acesta se intoarse spre fats:
—Ce spuncli de asta, doamna?
--Totul c o gre§eala. N-a fost decal un ceremonial.
Apoi ridica din umeri §i recunoscu, fara tragere de inima:
—Presupun domnul Stephens are uncle motive sa fie de alto
parere.
Stephens imelese ea incidentul era incheiat. Ofiterul Il intreba,
mai mult de forma, daca vrea sä depuna o plangere. Nu putea
actiona fara marturia victimci. Fata puse capat discutiei:
—Pot pleca, domnule ofiler?
lei in hol, sttecurandu-se pe Tanga el, fara sä mai a§tepte
raspunsul. Tacanitul tocurilor se pierdu in departare.
Jenkins se ridica §i el:
—Mai bine ma intorc la lift.
Politistul nu mai starui. Raman singur, Stephens arunca o
privire prin camera, intrebandu-se ce se intamplase de fapt. Ccea
ce auzise nu avea nici un sens. Statuetele, reprezentand nu se tie
cc stravechi, it fixau cu ochii for de piatra. Era lini§te.
1§i aminti deodata ca individul, care-i cleschisese a§tepta Pe
altcineva, o persoana cu care semana atat de bine incat, pentru un
moment, fusese confundat. Privi infiorat in lungul coridorului.
Nimeni.
Se intoarse in incapere §i, tocmai cand se indrepta spre
comutatorul de Tanga u§a, ca sä stings lumina, vazu geanta femeii,

12
 CASA VEplICIEI
uitata langa birou, unde fusese §i haina inainte. Se duse s-o ridice,
fara ezitare. 0 pipai nehotarat, apoi o deschise. Gasi cartea de
vizita Pe care o cauta. Citi: Mistra Lanett.
Mai privi o data prin „camera de tortura" a Societiiiii Mericane
de Import. Un gand continua sa-1 obsedeze:
„Cc fel de politica nationals §i internationals putea sa-i
determine pe unui anumit cult sal biciuiasca pe unul
dintre membri, din cauza unui razboi atomic?"
Incruntandu-se, Stephens plea in biroul sau, land §i geanta.
Apoi cobori la parter.
—Va duceli la casa Tannahill? it intreba Jenkins.
Stephens se trezi la realitate §i, la inceput, crezu ca Jenkins
auzise de sosirea tanarului Tannahill. Raspunse, intr-un tarziu,
prevazator:
—De ce m-a§ duce acolo?
—Pai, auzit?
—Ce sä fi auzit?
—Crimal...
Lui Stephens ii trecu imediat prin minte gandul ca
motenitorul fusese ucis.
Doamne! spuse, dar inainte sa mai intrebe altceva,
Jenkins continua:
—Politia 1-a gasit pc ingrijitorul negru zacand intr-una din
vechile fantani din spatele casei.
—Oh!
Stephens ofta de u§urare, dar se posomori din nou cand i§i
aduse aminte de telegrama lui Peeley. Se uita la ceas — 12.30. Nu
era deloc ora potrivita sä se prezinte la Tannahill. le§i §i se
indrepta spre coliul de unde obi§nuia sa priveasca spre Grand
House. Abia dupd cateva secunde putu distinge contururile
nedeslu§ite ale easel, profilandu-se pe cerul nopiii, deasupra masci
intunecate a muntelui. Nu se vedea nici o lumina. Mul ca
locul e pustiu, Stephens se urea in ma§ina §i porni spre
()data ajuns, in drum spre dormitor, se opri sä Nita la u§a
menajerei. Dorea micul dejun devreme, a doua zi. U§a era
intredeschisa §i el i§i aminti ca femeia i§i luase o vacanta de doua
saptamani, ca sa-§i viziteze familia. Plecase cu o zi in urma.

13
A.E. van VOGT
Stephens se dezbraca, i§i puce pijamaua §i halatul §i tocmai se
spala Pe din4i, cant] se auzi discret, de trci ori, soneria de la intrare.
le§i in hol sa descuie, dar o cheie intrare deja, bajbaind, in broasca.
U§a se deschise incet si Mistra Lanett se strecura inauntru.
Respira precipitat. Tranti u a §i trace zavorul. Atunci ii vazu pe
Stephens.
—Nu puteam a§tepta, ingaima sulocandu-se. Ma urmaresc.
Inchide luminile, intuit up din spate §i pe cele care dau in curtea
interioara! Pe urma suns la politic!
Prohahil ea nu se mica destul de rapid, pentru ea ea trecu in
goana pe langa el, ajunse in bucatarie, apoi se auzi, clar, tacanitul
zavorului de sigurania. Asta it puce §i Pe el in mi§care. Incuie u§ile
dinsprc curtea interioara, dormitor §i cabinetul de lucru. 0 intalni
cand is ca din baia de serviciu. Trecu Pe langa el ca o sageata §i
incepu sa stinga luminile. Cu ajutorul lui, in mai pulin de un
minut, se facu intuneric. Dar ea continua sa fie mai rapids. In
bezna, o auzi formand un numar de telefon. Tacere.
—Nu raspunde, vocea ii era foarte incordata. Linia... pare
moarta. Au taiat firul.
Pauza prelungita. Apoi, foarte slab:
—N-ai vrea sä vii langa mine? Simt ca ma arde o raza-ac, aici,
intr-o parte. Ma doare!

14
 CASA 1/EplICIE1

CAPITOLUL II

In bezna din salon, Allison Stephens i§i gasi drumul, Pe

bajbaite, pans la divan. Razti-ac! Se &idea confuz: „Ce putea
sä-nsemne asta?" Intreba:
—Unde e§ti?
—M-am intins pe jos, veni raspunsul foarte slab.
Stephens ingenunche Pe podea tang ea. Era §i el foarte
incordat acum. Din cauza intunericului, totul era ca un co§mar. 1§i
imagina ca un grup mare de oameni vor da buzna imediat in casa.
Starea i se schimba brusc. Sovaise, nedorind sä fie amestecat
intr-o afacere care nu-1 privea. Dar, intr-o clips, spaima se
transforms intr-o furie oarba.
l§i aminti c5 are o arms. Sari in picioare §i o lua la fuga spre
dormitor. Prinse curaj, §tiind c5 „suvenirul" japonez avea puterea
unui Luger. Era un pistol automat, foarte eficient, cu §apte
incarcaturi. Se intoarse in grabs in salon §i ingenunche din nou
lang5 Mistra Lanett.
Sesiza acum ea se produsese o transformare in el – era
nerabdator, voia sä se implice §i era hotarat sä mearga pans la
capat.
—Unde e§ti ranita?
—Aid, intr-o parte.
Lamurirea, venita in §oapta, nu-i era de mare ajutor in
intunericul acela. Dar faptul c5 ea putea inca s5 vorbeasca it facu
sä se simta mai bine. I§i aminti cum alerga prin casa. Probabil,
frica o stimulase §i slabiciunea de acum era dear reactia inversa.
—Crezi ca a§ putea sä to duc in camera menajerei? o intreba.
Fereastra ei se deschide spre rap. Ar avea nevoie de scars pentru
a intra pe acolo. Am putea aprinde lumina.
Nu a§tepta raspunsul. Ii cauta stangaci trupul in intuneric, ezita

15
A.E. van VOGT
cand ii atinse coapsa dezgolita – i se ridicase rochia, prohahil, – 0
cuprinse u§or cu o many Pe sub genunchi §i cu cealalta de umeri.
—Tine-te de mine! o incuraja.
Era mai u§oara decat ar fi crezut. 0 a§eza pe pat §i aprinse
lumina. Cand se intoarse, vazu o urma sublire de sange, §erpuind
de la pans la pat.
Era foarte palida cand Stephens incepu descheie bluza.
Purta o haina de vizon peste costumul gri §i, sub taior, se vedea 0
bluza alba. Partea de jos a bluzei era imbibata de sange. Iipatase
deja fusta §1 o dungy lipicioasa, ro§ie, se intindea §i pe captu§eala
hainei de blana.
Stephens renunta sa-i scoata hainele pentru ca asta ar fi
ohligat-o sä se ridice. Ii descheie jacheta §i bluza. Apoi porni,
orbecaind, spre bucatarie dupa un culit. Cu un varf asculit sfa§ie
combinezonul. Dedesubt era rang. In cateva minute aduse apa
fierbinte §i spala crusty de sange. Glontul patrunsese doar
superficial. Ranile Pe unde intrase §i ie§ise glonol, cam la zece
centimetri una de alta, aratau ciudat, de parca ar fi fost
cauterizate. Mai sangerau
Examinand-o, Stephens intelese ca n-a pierdut' prea mult
sange. Nu avea de ce sä se alarmeze. Vazuse oameni Iscaldati in
propriul sange, care au fost totu§i Asta era mai nimic.
Tanara se aplecS §i ea sa priveasca. I se cites enervarea pe fala. Se
lass la loc pe spate:
—Lua-m-ar naiba, spuse dezgustata, nu e mai nimic §i cand to
gandepi ca eram paralizata de frica!
fac un bandaj, spuse Stephens.
Puse cateva comprese §i be prinse cu o bands adeziva. Lucra
rcpede, linandu-§i respiralia, ca sä poata auzi mai bine. Dar and
facu un pas inapoi, ca sä vada rezultatul, continua sa fie lini§te;
nici un sunet nu venea din noapte. 0 privi incordat:
—Ce se intampla? Dc ce nu actioneaza?
Ea se lasase pe perna. II studia, u§or incruntata:
- Iii sunt de doua on datoare, spuse.
Dar pe Stephens nu-1 interesau acum datoriile.
—Ce crezi 6 ‘'or face?
De data asta ea inregistra intrcbarea. Raspunse, intr-un tarziu:

16
 CASA VEplICIEI
—Depinde de cine mai e cu Cahunja. Zambi straniu. Sunt
sigura Ca e Cahunja printre ei. El e singurul care ar fi in stare sä
ma impu§te. Dar c extrem de precaut cand e in joc propria lui
piele. Totu§i, daca Tezlacodanal Il insole§te, nu vor renunla, ()data
cc au inceput. TO se tern de Tezla, una din cele mai blestemate
vipere care au existat vreodata.
1i zambi dulce §i cam in zeflemea:
—Ti-am raspuns la intrehare?
Stephens abia auzi. Se &idea la pericolele posihile, nu la
cuvintele care le descriau. Daca ar fi fost mai multi, ar fi Incercat
sa intre in casa, de data asta. Cantari ideca un moment §i ie§i in
hol.
- Ma intorc, arunca peste umar.
Se Indrepta spre up din fala §i privi Pe geam, in intunericul de
afara. Cerul era Inca innorat; noaptea – lini§tita. Nu vedea nimic §i
pe nimeni. Verifica, Inca o data, daca u§ile §i ferestrele sunt bine
inchise. Toate erau la locul lor. Mai lini§tit, se intoarse in camera
menajerei.
'Mara deschise ochii §i-i zambi cu un aer ohosit:
—Mi-e somn.
1§i petrecu restul noplii in salon. Parea cea mai huna pozilie
pentru apararea casei. Atipea, din cand in and, §i iar se de§tepta.
at a linut intunericul, nu s-a auzit nimic suspect. Spre dimineala,
cazu intr-un somn adanc. Tarziu, se trezi, inlelegand ca s-a luminat
de-a binelea. Se uita la teas: unu §i cinci minute. Se ridica oftand §i
se duse, in varful picioarelor, spre dormitor. Trecand pe langa
camera menajerei, observa inchisa. El o lasase u§or
intredeschisa. Se' opri. Batu la u§ä. Nici tin raspuns. Batu din nou,
apoi apasa pe clania. Era descuiat §i camera era goals. Ramase
acolo un moment, simlindu-se parasit.
Era ca §i cum intamplarea ii facuse placere §i, totu§i, i§i
amintea ca fusese incordat §i incruntat tot timpul, chiar §i in
momentele cand se straduia sa pars relaxat. Prohabil ca femeia era
de vina. Avusese odata, in San Francisco, o legatura ocazionala cu
o fats la !fel de frumoasa ca Mistra Lanett. Trecuse mull timp de
atunci. Astazi nu se mai simlea atras de o femeie doar pentru ca
arata bine. Null imagina ca s-ar putea indragosti de aceasta

c 2 - Casa vemiciei 17
A.E. van VOGT
strains. Presupunea ca-i fusese !TWA' de ea. Evident, ca era intr-o
situalie disperata. Urmarita, cautase adapost la un necunoscut. Si
totu§i, nu se indoia de curajul ei. Chiar cand era hiciuita, Para vreo
speranta de salvare, le raspunsese impertinent agresorilor ei.
incruntandu-se, Stephens descuie up de la intrare §i ie§i.
Soarele stralucea §i se auzea marea la cateva sute de metri. Vila in
care locuia el aparlinea tot lui Tannahill si fusese construita la
oarecare distania de drumul care urea faleza. Cateva dealuri joase
o izolau de re§edinlele din apropiere. Avea o piscina incalzita, un
garaj pentru trci ma§ini §i patru dormitoare, fiecare cu baie
separata. 0 inchiriase doar cu §aizeci §i cinci de dolari pe luna. Un
Limp se simlise vinovat pentru asta, .de§i fusese propunerea lui
Peeley. Cu timpul, a ajuns s5 o considers ca facand parte din
existenta faro grip a unui administrator pe domeniile Tannahill.
Merse Pe drumul de accts, pans cand vazu urmele cauciucurilor
care-i aratau ca o ma§ina fusese scoasa din §osea, apoi se intorsese.
Era mullumit ca putca aprecia dimensiunile ma§inii dupa distanla
dintre route din 145 §i cele din spate. Era vorba, prohahil, de un
Cadillac sau un Lincoln.
Se intoarse spre intrarea in casa §i privi cablul telefonic, acolo
unde se ramifica dinspre §osea. Trase de sarme intr-o parte.
Fusesera taiate. Trehuia s5 sune la Societatea de Tdeconiunicatii
pentru a anunta vandalismul comis. Ar fi vrut sune §i Pe
Tannahill, dar trehuia sa mai a§tepte.
Iii scoase halatul de casa §i pijamaua §i se scufund5 in piscina
din dreptul salonului. Apa era rece, a§a ca inota grabit spre
treptele ce duceau afara. Tocmai ie§ea, cand vazu un chip fixandu-1
din adanc. Avu un §oc terihil. Pentru un moment, crezu ca este un
om. Cobori §i, prin apa verde, care estompa contururile, gasi o
masca. Era sublire §i lipicioasa §i risca sa se rup5 in mana lui. 0
scoase u§or din apa §i o a§eza pe ciment. Parea facuta dintr-o
pelicula foarte sublire, dar nu asta it surprinse. Ohiectul avea
trasaturi cunoscutc, neclare la margins din cauza actiunii apei. Dar
semana, neindoielnic, cu cineva. Era figura omului care-I
impiedicase pc Tezla sal injunghie.
Stephens rasa masca acolo, se imbraca §i, pulin inainte de ora
pleca la ttirou. Iii amintise ca geanta Mistrei ramasese acolo.

18
 CA SA VENIC1E1
N-o cercetase prea atent noaptea trecuta §1 era posibil afle
adresa scotocind in ea. Era .timpul sa gaseasca o explicalie is
legatura cu Tannahill, clarifice situalia „adeptilor indieni" care
vorbeau de razboaie atomice, i§i hiciuiau confratii §i foloseau arme
terihile.
Mai intai - Mistra. Aparlinand grupului tii hind urmarita cie ai
sai, ea era cheia 'rnisterului. Dupa un sfcrt de ors, examina
conlinutul gentii ei, impra§tiat Pe hirou: un porttigaret, un
portofel pentru hancnote unul pentru marunti, chei, ni§te carli
de vizita, o batista scumpa §i un pachet mic, invelit in panza. Le
cerceta in ordine, tot mai dezamagit. Nici unul din ohiecte nu avea
macar o iniliala. Tocmai desfacea pachetul din panza, c5nd ii veni
o idee: nu avea nici ruj, nici pudra - nici un fel de farduri. Motivul
deveni evident cand terming de scos ambalajul de panza. inauntru
era o masca. Arata surprinzator de natural, altfel decal cele pe
care le vazuse el vreodata. Sc uita fix la ea §i simli cum ii picre
culoarea din obraji.
—Ce dracu se intampl5 aici?
Se calms §i privi din nou masca. Era semitransparent5 §i
extrem de sublire.
Incepu sa bombane. Nu avea destule informalii ca sa inleleaga
despre ce e vorha §i sa decida ce are de facut, iar evenimentele
cereau o hotarare rapids. Pe urma mai era §i Mistra, intai
torturata §i apoi urmarita, pentru a fi ucisa.
Realitatea era atat de §ocanta incat it puse in mi§care. Era
con§tient ea undeva, chiar aici in cladire, exists o posibila sursa de
informalii. Fara sa ezite, ie§i din hirou §i se indrepta de-a lungul
coridorului, spre Societatea Mexicana de Import.
U§a era incuiata. Deschisc cu un §peraclu §i ridica
transperantele. Totul parea neschimbat. Dear statuetele,
observate mai atent, s-au dovedit a fi din lut, nu din piatra. Pareau
pale Pe dinauntru. Ridica una pentru a se convinge. Era mai grea
deck se apepta. Cand s-o puns la loc, vazu un cablu electric
pornind de sub ea. Era conectata la o priza din podea.
Stephens nu mai §tia ce sa creada. Era totu§i curios. Deconecta
cablul §i puse statueta deoparte. Sarma disparu intr-un mic orificiu
lasat in lut. Era imposihil de vazut in interior §i flu putca inlelege

19
A.E. van VOGT
scopul legaturii electrice. Puse figurina la loc, exact cum o gasise §i
se intoarse spre birou.
Scrtarele erau incuiate, dar reu§i sä le descuie cu o cheie luata
din geanta Mistrei. inauntru se aflau acre, facturi, registre, o maps
cu scrisori, care incepeau in general astfel: domnule, tyi
expedient obiecte de artd rn valoare de... Mai era un dosar cu,cOpii
ale unor scrisori confirmare sau ceva in genul: Veit giisi cecul
nastru alaturat... In sfar§it, un altul cu huletinc de expedilie; pe
care erau tiparite adresele beneficiarilor „obiectelor de arta".
Majoritatea aveau antet mexican.
Stephens numara de douazeci §i §apte de on numele Waldorf
Arms, inainte de a fi sigur Ca asta poate constitui o pista posibila.
Vazuse locul de cateva ori. Era o cladire dc locuit, cu cinci etaje,
intr-un Cartier elegant, destul de ciudat construita §i, dupa cat se
parea, cu acces limitat.
Din pacate, nici un formular nu conlinea vreun nume, dar, cel
putca sä afle adresele §i apoi sa controleze cine locuia acolo.
I§i nota vrco duzina.
Intors in biroul san. i§i aminti de Tannahill §i suns la Grand
House. Ii raspunse imediat o voce ragu§ita:
—Cine sunteli?
Stephens i§i spuse numele, surprins de tonul morocanos. „Sä fi
fost Tannahill?" Omul de la eclalalt capat se lamuri:
—A, avocatul! DomnUl Tannahill nu-i aici, domnule Stephens.
Sunt paznicul, sergent Gray, de la poll/ie. Sunt singur aici cu
electricienii. Ali auzit de crima, nu-i a§a?
—Da.
—Bine. Domnul Tannahill a plecat la tribunal sa discute cu
doinnul Howland.
Stephens i§i stapani o exclamalie. Era convins ca Tannahill nu
e foarte incantat sa-§i rezolve singur astfel de probleme. Ii
ofilerului in grabs §i inchise telefonul. In cateva minute
se indrepta spre biroul procurorului dist rictual.

20
 CASA VENICIE1

CAPITOLUL III

Inca din holul tribunalului, Stephens auzi voci vesele, undeva

in cladire, dar, abia dupd cc apasase de cateva on hutonul liftului,
intelese ce se intampla - petrecerea de Craciun era in toi.
UFO pe scan §i arunca o privire in hiroul lui Howland. Totul
parea in dczordine - femei §i harhati, in picroare sau a§ezati
marginea hirourilor, chiar pe podea, in grupuri mai marl sau mai
mici, zeci de sticle §i pahare cu bauturi pests; tot.
Nimeni nu statea singur. Fiecare era cuprins intr-un .grup, aka
cä Tannahill, daca se afla acolo, petrecea §i el cu
11 gasi pe Frank Howland stand pe podea, intr-un colt
indepartat. Stephens i§i turns ceva de Mut §i a§tepta ca procurorul
s5-§i ridice pnvirea impaicnjenita, din paharul cu lichid maroniu,
§i sä-1 recunoasca. Asia se intampla abia dupa eateva secundc.
Howland it intampina galagios:
—Bunk Stephens!
Se ridica anevoic in picioare §i I de gat. Erau amandoi
destul de inalti, dar inainte ca Stephens sa se poata apara, se simli
luat pe sus.
—Dragii mei, zbiera Howland, vi-1 prezint pe vechiul incu
prieten, Allison Stephens. Tipul asta s-a imbogalit rapid nu
inteleg cum a facut-o. E administratorul unui domeniu care line
cat toata zona asta blestemata.
paharul, invitand Pe toata lumea cu generozitate.
Paharul se lovi de umarul lui Stephens §i lichiorul i se varsa pe
haind §i pe pantaloni. Howland nici macar nu observa, iar
Stephens it injura in gand pe idiot. Procurorul racnea acum cu
voce de bariton:
Sa fie clan, Stephens este prietenul meu §i-1 invit la aceasta
petrecere! Purtali-vä cu el cum ati face-o faid de mine insumi!

21
A.E. van VOGT
U.K., Stephens, stain de vorha mai tarziu; acum, cautaii un loc!
impinse, ranjind, Intr-un cerc de femei:
—Al vostru e fetclor, Inca c hurlac.
Se aratara incantatc. Una din ele i§i scoase hatista §i-i §terse
haina uda:
—Cabotinul! Stii, a§a face mereu!
Erau lernei de diferite varstc. Stephens bau, ramanand un timp
in mijlocul lor. Dar, cand se despartira, hahar n-avca despre cc
discutasera. II gasi pe Howland in bratele unei fetetinalte, care se
lasa motile pc podea, cand Stephens il trasc Pe procurer,
dcsfacandu-i bratele din jurul taliei ei.
ingaima ea, vreau sä dorm!
Si chiar adormi pc loc. Lunganul nu parea con§tient ca fusese
desparlit dc prictena lui. Intelese hrusc incepu sa se agile ca sä
scape din stransoarea lui Stephens. Tipa:
—Cc dracu' faci? Tipa asta a lost intotdeauna un sloi de gheata
§i, tocmai cand o §i cu in brale, vii tu...
Se opri §i clipi, paru sä se dezmeticeasca §i-1 prince pc Stephens
de mans:
—E§ti exact omul Pe care voiam sa-1 vad. dau ceva sa
cite§ti! Am vrut sa i-o arat §1 lui Tannahill, dar n-a trecut pe aici. A
venit cu po§ta de dimincala – recomandata. De§tept tip, §efu'
vostru, rase afectat: Tare a§ vrea sä §tiu cc joc face. Hai la mine in
hirou!
Dcscuie un sertar §i scoase o foaie de hartie impaturita.
Stephens o desfacu §i o citi, incruntandu-se. Scrisoarea era batuta
la ma§ina §i nesemnata:
Dragii donznuk Howland,
Daca vei deschide mornuintul lui Newton Tannahill, vei vedea ca
sicriul e gol. Nu crezi ca asenzonarea Imre unchi i nepot e tzinzitoare?
Te las RI tragi singer concluziile. Nu uita de Ingrijitorul negru, with
mort noaptea trecutill
Stephens o reciti cu huzele stranse, incercand sa faca legatura
Cu evenimentele recente. Adevarat sau nu, era clay ca cineva voia
sä rascoleasca lucrurile.
Din cealalta camera izbucni un ras de betiy. Cineva striga ceva.
Clinchetul paharelor §i murmurul discutiilor continua.

22
 CASA 1/ENIC1E1

Stephens i§i umezi buzele si privi spre Howland. Omului ii

cazuse barbia in piept §i parea adormit. Se mica hrusc
bolborosi:
—Nu inleleg. Ce 1-ar putea determina Pe un om sä se prefaca
mart pentru a-§i moveni propria avere? N-are sens. Cum ar putea
sa pars mai tartar, a§a, deodata?
Tacu. Stephens clatina din cap §i strecura hartia la loc, de unde
o scosese Howland. Apoi incuie sertarul §i puse cheia in huzunarul
procurorului. Acesta nici nu se mi§ca.
Stephens cohori scara, insolit de urletele belivilor, pans in
momentul cand inchise, in sfar§it, up de la intrare. Se urea in
ma§ina §i se gindi calm la urmatoarea micare necesara. Apoi se
hotari: „Trebuie sa-1 vad Pe Tannahill!"
Porni motorul §i trecu pe la chio§cul de ziare. Anuntul mortuar
se reducea la o singura coloana, lungs de §apte-opt centimetri.
Relata pe scurt cum fusese gasit cadavrul ingrijitorului negru,
John Ford, intr-o finfana maya, pe jumatate Nina, de gatre Arthur
Tannahill, de curand sosit acasa. In rest, prima paging era dedicaid
sosirii lui Tannahill in Almirante. Aparuse §i o fotografie
int-40nd un tank slab, cu o fain ingusta, dar frumoasa. Parea
ohosit, dar ziarul avea o explicalie §i pentru asta: tanarul Tannahill
fusese internat aproape doi ani intr-un spital din est, in urma unei
rani grave la cap. Fusese impu§cat accidental §i se afla Inca in
convalescenta.
Povestea continua Pe celelaltc pagini, cuprinzand §i o scurta
istorie a familiei Tannahill. Stephens, care citise o rclatare
completa §i la fel de clogioasa la biblioteca publica din Almirante,
impaturi ziarul §i se intrebii ce va mai urma. Hotari sa sune din
nou la Grand House. li raspunse tot %ergentul GI ay:
—Nu, Inca nu s-a inters.
Stephens cina intr-un restaurant numit Contentmem Bar". Se
sirmea nemullumit. Avea seniatia cd nu face destul. Si, cc era mai
eau, Tannahill nu parea contient de pericolul in care se afla. Nici
Stephens nu era, de !apt, prea lamurit.
Terming de mancat §i mai bau o cea,ca de calea, in timp cc
recitea mai atent, de data asta, articolele despre Tannahill. Una
2 Contentment = placers, multumite (n.trad)

21
A.E. van VOGT
dintre ideile importante era ca tofruind donin Tannahill nu e
cunoscut in °rapt' pe care 1-a vizitat doar de cloud. ori, pe aind era
copil. Studiase la New York 44 in Europa. Glonful 11 rdnise up de
gray Inuit recapiitase cunovtinIa tinip de un an laptesprezece
Aceasta, in afarti de perioada 24 aprilie - 5 mai, and, incii sub
influenia fugise din spital. Se restabilea grew i, din pdcate,
avea Inca- amintiri neclare despre uncle evenimente din vial(' sa."
Stephens ramase surprins cand citi data dispariliei lui.
Tannahill. „A.§ putea verifica", se gandi, „§i chiar acum".
le§i nerabdator pe u§a. Din fericire, se intunecase. Avea.nevoie
de acoperirea nomii pentru a-§i atinge scopul. Nu se simlea
tocmai bine, gandindu-se unde se duce, dar suspiciunile lui
trebuiau sä inceteze. Ca avocat al lui Tannahill, avea nevoie de cat
mai multe Porni ina§ina spre cimitirul din partea de
nord-vest a oraplui. In patru minute ajunse §i gasi planul locului
la poarta. Dupa ce localiza mormantul lui Tannahill, pares sub un
copac §i porni pe jos, de-a lungul unei alei intunecoase. Ajuns la
gardul dinspre nord, se intoarse spre est §i i§i dadu seama ca se
apropie. Incepu sä citeasdi inscripliile de pe pietrele funerare.
Gasi mormantul dupa cinci minute. Morse pe marginea unui gard
de fier §i intra pe sub arcada unei Numele era fixat deasupra,
in litere de metal §i, chiar in intunericul luminat doar de farurile
ma§inii, arata destul de bine. Erau aproape o duzina de pietre
funerare in interior. Stephens se apleca deasupra celei mai
apropiate. Scria in spaniola §i numele era ortografiat destul de
ciudat:
Francisco de Tanequila y Merida
febrero 4, 1 709 - julio 3, 1 770
Urmatorul nume era tot spaniol. Datele erau: 1740 - 1803.
Abia pe a treia piatra, numele capatase versiunea engleza -
Tannehill, cu „e" in loc de „a". Acel stramo§ murise in 1852.
Probabil ca traise in perioada „goanei dtipa our".
Stephens i§i continua drumul, mai lini§tit acum. Nerabdarea ii
disparuse. II impresiona vechimea mormintelor, era mandru de
legaturile sale cu o familie ce avea in urma o atat de lung istorie.
I§i imaging cum se nascuse Francisco de Tanequila la poalele
muntelui §i cum fusese inmormantat aici, in vireo zi luminoasa a

24
 CASA VENICIE1
lui 1770. Prohabil, inainte de revolutie - cu mult, mult timp in
urma. Familia Tannahill avea radacini adanci in pamanturile
acestea.
Simi cum it cuprinde frigul noptii. Batea vantul dinspre mare.
Fo§neau copacil §i frunzele se scuturau in cantecul .lor §optit,
acela§i cantec auzit noapte de noapte, Inca de cand mormintele
acelea tacute fusesera sapate.
Se aplecii mult deasupra ultimci cripte. Lumina it ajuta sä vada
numele: Newton Tannahill. Reciti data decesului, pentru a fi sigur,
§i se indrepta hrusc. oboseala unui om care a ajuns la
capatul unui drum lung. Newton Tannahill, unchiul, fusese
inmormantat la 3 mai, anul curent. Intre 25 aprilie §i 5 mai, Arthur
Tannahill, nepotul, lipsise din spital.
Stephens voi sä se intoarca, dar auzi un zgomot u§or in spatele
lui. Un object hunt §i tare it izhi in spate §i o voce rosti calm:
—Nu mica!
Stephens ezita, dar, intelegand ca nu exists alternative, accepta
infrangerea.

25
A.E. van VOGT

CAPITOLUL IV

Era lini§te in intunericul de sub copacii din cimitir. Stephens se

incordase pentru a profita la timp de cea mai slaba sansa. Dana ar
fi incercat sä-1 lege, s-ar fi luptat. Auzi din nou vocea aceea blanda
in spatele lui:
—A§eaza-te jos, cu picioarele incrucipte. Daca ma asculti, n-c
fac nimic.
Folosirea persoanei intaia singular it lini§ti pe Stephens. Fusese
sigur 6 erau mai multi impotriva lui. Dar persoana intaia fusese
folosita pe un anumit ton, greu de descris, care nu lasa nici o urma
de indoiala asupra intentiilor agresorului. Era un singur em, aka 6
nu avea de gand sä se supuna orbe§te:
—Ce vrei?
—Sä stain de vorba.
—De ce in felul acesta?
Urma un ras scurt:
—Pentru ca ai putea face o mi§care brusca. Stand cu picioarele
incruckate, nu vei putea sä ma ataci. Vocea i§i pierdu timbrul
placut.
—Stai jos! spuse asculit.
—Despre cc vrei sa vorhim?
—A§eaza-te!
Tonul era dur. §i convingator, iar ohiectul bent it impingea din
nou de la spate. Se ghcmui, in sila, blestemand printre dinti. Se
a§eza, inca incordat, hotarat sa nu mai accepte nici o alts
—Cc dracu' vrei? intreba aspru.
—Cum te nume§ti? Vocea era din nou blanda.
nd Stephens raspunse, omul ramase tacut cateva secunde.
—Mi se pare 6 am mai auzit numele asta undeva. Cu ce to
ocupi?

.6
 CASA VENICIE1
Stephens ii spuse ce meserie are.
—Avocat, da? Acum §tiu despre cine e vorba. Peeley mi-a
vorhit de dumneata, dar n-am fast atent.
—Peeley! exclama Stephens. intelese imediat.
—Doamne, dumneata e§ti Tannahill.
—Da, cu sunt.
LUi Stephens i se lua o piatra de Pe inima. Se ridica vorbind
repedc:
—Domnule Tannahill, v-am cautatpeste tot.
—Nu to intoarce!
Stephens se opri cu calcaiul ingropat in praf. Era §ocat de
ostilitatea ordinului. Tannahill continua lini§tit:
—Domnule Stephens, eu nu judec niciodata numai in funclie
de prima impresie. Asa Ca vei 'Imam Cu spatele la mine pand cand
clarificam catcva lucruri.
—Sunt sigur ca v-as putea dovedi ca sunt administratorul
domeniilor dumneavoastra §i ca actionez in consecinla.
Incepea sa inteleaga la ce se referea Peeley in telegrams. Cu
acest. Tannahill trehuia lucrat cu manu§i.
—Vom vedea, veni imperturhahil raspunsul. Spui ca m-ai
Cautat peste tot?
—Da.
- cum ai ajuns aici?
Stephens intelese imediat la cc se referea Tannahill. hi
imagina – instantaneu, dar pregnant – cum va fi aratat cu
lanterna in mana, cercetand numele de pe pietrele funerare.
Trixu repede peste asta §i i§i punea acum intrebari, incercand
explice prezenta celuilalt acolo. Dar imelese ca, inainte de
a cere lamuriri, trebuia justifice propria prezenta.
Descrise, cat putu de succint, tot ce i se intamplase, incepand
din dupa-amiaza aceea, de cand plecase de acasa. Cand ajunse la
scrisoarea pe care i-o aratase Howland, se opri sa adauge:
—Asta m-a adus aid; aveam de gand sä verific cateva date.
aidlalt nu comenta, a§tepta ca Stephens sa termine ce avea de
spur. chiar dupa aceea, ramase tacut cel putin un minut, inainte
de a raspunde:
—Hai sa ne a§ezam sub copacii accia! Trebuie sa vorhesc cu

27
A.E. van VOGT
cineva.
Stephens observa Ca §chiopata destul de rau. Totu§i, nu parea
sä-1 doara, pentru ea se a§eza Pe iarba cu destula u§urinta. Dupa ce
Stephens insu§i se a§eza, Tannahill inccpu:
—Crezi ca vor deschide mormantul?
Stephens tresari. Nu se *disc atilt de departe, dar recunoscu,
in sinea lui, Ca intrebarea mergea direct la tints. Se intreba dad
asta insemna ca sicriul c intr-adevar gol... Ezita, gandindu-se ca
procurorul Frank Howland fusese destituit din funclia de
administrator at domeniilor Tannahill §i ca, fiind o persoand
importanta in grupul Adams-Howland-Porter, avea posihililatca
sa-i faca multe necazuri fostului sau patron.
Spuse rar:
—Mi-e teams ca la asta nu vä pot raspunde, domnule. L-am
sunat Pe Peeley §i, indata ce sose§te, vom merge la Howland, sä
vedem daca a re.u§it sa-1 identifice pe autorul anonimei. Aveti
cumva idee cine ar putea fi?
—Eu sunt cel care pune intrebari, veni raspunsul taios.
Stephens i§i mu§ca huzele:
- AS fi fericit sa pot raspunde la toate intrebarile
dumneavoastra, domnule Tannahill, dar cu §tiu mai Nine cum
merg lucrurile pe aici §i a§ putea ajunge in miezul prohlcmei
foarte repede.
—Stephens, situalia e foarte simpla din punctul meu de vedere!
Am stat mult timp in spital, paralizat pe partea dreapta. Am fost
incon§tient timp de Inca un an dupa accident. In aprilie trecut,
spre sra'r§itul lunii, am disparut din spital §i am fost regasit pe
trepte, la 5 mai, Inca incon§tient. Abia dupa o saptamana mi-am
revenit. Dupa Inca trei saptamani am primit scrisoarea unei femei,
care semna Mistra Lanett... Ce s-a intamplat?
Stephens null putuse stapani un strigat, insa nu spuse deck:
domnule!
Tannahill ezita, dar povesti mai departe:
—Mistra Lanett s-a prezentat ca fiind secretara lui Newton
Tannahill, mort, se pare, §i inmormantat chiar in zilele cand
lipseam eu din spital. Mi-a explicat apoi ca voi fi confirmat drept
unic mo§tenitor at domeniului §i at uneia din cele mai mari averi

28
 CASA VEplICIE1
din California. A,, fi putut deci sä ma mut acolo §i sa-mi former un
spital propriu, cu personal cu tot. Dar aveam doua motive sa
raman uncle cram. Primul: aveam mare incrcdcrc intr-unul din
medicii spitalului. Acesta nu s-a lasat cumparat §i n-am putut
iau de acolo, dar mi-a justificat intr-adevar increderea. Acura pot
sä merg — incet, dar merg. Celalalt motiv c legit do o amintire
confuza, ca un vis, in legatura cu ceva ce mi s-a intamplat Pe cand
'lipseam din spital. N-o sa-ti spun nimic despre asta, dar este ceea
cc m-a convins, de fapt, sa yin aid sanatos, nu ca un invalid.
Respira adanc:
—Evenimentele Insele par a susline aceasta decide a mea.
A urmat o tacere lungs. Apoi, Pe un ton ceva mai aspru,
continua:
dupa ce am ajuns aici — cram Inca la hotel — am
fort vizitat de trei barbati. Unul dintre ci era un indian mexican,
marunt, cu un nas enorm. Prctindeau ca imi cunt vechi prieteni §i
s-au prezentat: Tezlacodanal era indianul, Cahunja — unul care
parca metis, §i rocs un individ, al carui nume nu 1-am relinut. Se
incapatanau sä mi se adreseze cu numele unchiului meu, Newton
Tannahill. Nu mi-era teams de ei, dar, ca sä ca§tig timp pentru
propriilc mele investigatii, am semnat o scrisoare, Pe care mi-o tot
varau sub nas.
—Scrisoare? se auzi Stephens ca un ecou.
—Era pentru Peeley §i, prin ea, it autorizam sä continue platile
dare memhrii Clublilid Pan-American — acesta era numele. Am
adaugat o clauza: ca accasta imputernicire sa fie reinnoita la
fiecare §ase luni. N-au avut obiectii §i, tinand cont de ignoranta
mea in astfcl de afaceri, cred ca am scapat destul de u§or.
- simtit ameninot?
--Nu. Mi s-a parut, insa, foarte ciudat sä fiu confundat cu
unchiul meu. Asta m-a hotarat.
Stephens se gandea din nou la ceea cc spusese Tannahill despre
scrisoarc. intreba, in sfar§it:
—Expresia „sa continue platile ca §i pana arum" era precis
mentionata?
—Da.
—Bine, se linkti, asta inseamna ea a existat o asociere

29
A.E. van VOGT
antcrioara. Putem sä-1 intrebam Pe domnul Peeley. Dar cum
putcau sä vä confunde Cu unchiul dumneavoastra? El era Cu ccl
pulin douazeci de ani mai in varsta...
Tannahill nu raspunsc imediat. Cand vorbi, yucca ii suna foartc
indepartata §i fara urma de manic:
—Stephens, eu traiesc un comar. In spital, am avut vise
ciudate, in care aparcau person* fantastice.
0 data mi s-a parut ca ma aflu intr-un sicriu. Alta data r-am
vazut aid, in Almirante, California, privind batrana mare. imi
aminteam casa, ca prin (Tata. Desigur, Pecley imi trimiscse cateva
carti desprc ea §i ceca cc am chit mi-a influenlat prohahil viscle. In
aceste carti Sc spune ca Grand. House c mai vcche decal i§i pot
aminti alhii. Poatc Ca §tii ca are o arhitectura pre-maya. Daca to
uiti la treptele lungi, din fala, cc se intind pe toata lungimea
acestei laturi a casci, ti se pare mai mull templu decal casa, de§i
interiorul a fost ingenios impartit, tocmai pentru a fi locuit. Cand
cram in sicriu
Se opri. Era lini§te in intunericul cimitirului. Apoi:
—Dad cite§ti ziarele, §tii restul.
- amintit, adineauri, numele Mistra Lanett. Spuneati c5 a
fost sccretara unchiului dumneavoastra?
—Da.
Stephens era din ce in cc mai uimit. Nu se gandise nici un
moment ca Tannahill ar putca avea o legatura cu Societatea
Mexicand de Import §i grupul acela de brute. Trchuia tina
cont de asta. Nu trebuia sa menlioneze nici un fel de nume acum,
cand celalalt era Inca neincrezator. Totul suna la fel dc fantastic ca
§i povcstea lui Tannahill insu§i. Se incrunta la gandul ce-i trecu
prin minte: „Nu vom putea spune nimic din toate astea in fala
unui tribunal condus de Adams-Howland-Porter."
Gandea deja in termeni juridici §i constatarca aceasta it
stimuli. Continua cu toata scriozitatca. •
—Domnule Tannahill, trebuie sa dam de capatul acestei
afaccri cat mai curand posihil! Am o banuiala ca ati putea fi acuzat
de o crima uciderea ingrijitorului negru. Oricum, cineva se
straduic§te sa demonstreze asta si, fic ca se va dovedi adevarat, fie
ca nu, not trebuie sa fim pregatili. referit, mai devrcmc, la

3()
 CA SA 17E5W1C1E1
co§marul de a fi fost ingropat de viu. Nu §tiu data v-ati dat scama
de asta. A intervenit intamplator. Dc fain, cc voiati s5 spuneli?
Tacere.
—Domnule Tannahill, cinstit vorhind, nu cred ca trchuic sa-mi
mai ascundeli nimic acum!
Din not' tacere. Stephens renunta. Spuse incet:
--Poate prefera sä :,qteptati sosirea domnului Peeley pentru
a discuta impreuna tot cc s-a intamplat.
Dc data asta Tannahill vorhi. Vocea parea cä vine de departe,
ca §i cum gandurile i se intorceau de la mare distanta:
—A fost un vis. Am visas ca" sum ingropat de viu. Ti-am spus
traiesc un co mar.
Vocca i se schitnba. Se insufleti:
Si acum, Stephens, cred c5 ar fi hint s5 punem capat
intalnirii noastre. Am cateva planuri in mime §i ti le voi dezvalui
Maine, data vei veni la Grand House sä ma vezi. Pana atunci, poate
reu§e§ti sä lei legatura cu Peeley. Spune-i s5 villa urgent aici.
Sc ridica incet §i se sprijini in hasten.
—Cred c5 ar fi mai Nine sä plecam separat. N-ar fi Nine ca
Howland sA descopere... - ezita §i incheie in §oapta
mo§tenitorul lui Tannahill §i avocatul sail au venit in cimitir
impreuna, s5 verifice data unui dews.
—Dar mai este o problema, domnule. S.per c5 aveli permis de
port-at-ma. Asta ar...
—Nu am nici o arma.
—Dar...
Se auzi un chicotit si hastonul ie§i din umbra §i-I pocni pe
Stephens exact deasupra centurii.
—Cum e? rase Tannahill.
—Oho!
—S-ar putea s5 to sun maine. Sau, mai Nine, lasam dupa
Craciun. Aranjam atunci o intalnire. Altceva?
Stephens §ovai. Avca o intrebare atat de importanta incat se
&Idea sä nu torten lucrurile data o punt acum. Spuse rar:
—Ziarele afirma cä rana v-a afectat series memoria. In
povestea dumneavoastra, lucrurile par chiar mai grave. N-ali putd
sä-mi spuneli data sunteli sau nu amnezic?

31
A.E. van VOGT
Celalalt raspunse dup5 o pauza:
—Nu-mi amintesc nimic din viata mea dinaintc de a ma qui in
spital. Vorbesc, gandesc normal, dar, in ce prive§te faptelc
antcrioare trezirii din primavara trecuta, in mintea mea e un mare
gol. Nu-mi mai §tiam nici numele, 0115 cand 1-am auzit rostit in
jurul meu. Rase scurt. Te asigur ca . asta complic5 mult situa~ia. Si
acum, domnule Stephens...
Sc opri §i apoi continua cu seriozitate:
—Sper dai seama ca am avut incredere in dumneata,
spunanduli ceca ce nici o alts fiinta umana n-a mai auzit. Am
facut-o pentru c5 to consider un om cinstit, cel pulin pentru
moment, §i pentru ca am nevoie sä ma ajuli sä clarific aceasta

Putei conta oricand pc mine. raspunse Stephens.

—Nu vei spune nimanui, decat cu incuviintarea mea.
—Nimanui.
Stephens se intoarse la ma§ina §i ramase. cateva minute
inauntru, gandindu cc Era ohosit §i, in acela§i timp, nelini§tit --
prea multe intrebari faro raspunsuri. De cc ar vrea cineva sa
insinueze ca unchiul §i nepotul sunt aceea§i persoana? Si de ce sa
is in consideralic aceasta posihilitate in loc sä 1.5(15 de ea? Faptul
ca nimeni nu-1 vazuse pe nepot inainte de moartea unchiului nu
demonstra nimic. Ce rost aveau ma§tile, atat de perfect lucrate
incat — era obligat sä recunoasca — putcau fi purtate Lira ca cineva
Ali did seama c5 sunt ma§ti?
A\ ea o senzatie de irealitate, ca §i cum ar fi fost implicat in
co§marul unui nebun. Se elibera de asta.
Din conversalia cu Tannahill oblinuse, totu§i, tin indiciu
despre Mistra Lanett. Parea sä fie in legatura cu celelalte detalii.
Stephens porni motorul §i se indrepta spre Waldorf Arms. Nu
avea nici un plan de actiune. Dar era convins ca acolo e un centru
de undo grupul opereaza. Altfel, numele n-ar reveni atat de des in
documentele Societalii Mexicane de Import.
lei parca ma§ina lang5 cladire, dar nu cobori imediat. In
intuneric, arhitectura neobi§nuita a cladirii incununate cu
cupola se zarea nedeslu§it. La nivelul solului arata doar ca un bloc
obi§nuit, de forma patrata, chiar putin demodat, construit simplu,

32
 CASA VEWICIE1
din caramida.
Era gata sä se dea jos din ma§ina, Lind vazu un omulet
grabindu-se spre intrare. 0 statura un nas inconfundabile.
Tezlacodanal, cel care it amenintase cu culitul noaptea trecuta.
Incordat §i nerabdator, Stephens urea Pe trotuar. Incontestahil,
(Muse poste o urrna recenta.

3 - Casa vegniciei 33
A.E. van VOGT

CAPITOLUL V

Din umbra ma§inii, Stephens it urmarea pe individul scund

intrand pe sub porticul puternic luminat. Porni repede dupa el.
Ajunse la u§a cu rasuflarea taiata §i arunca o privire prin geam.
Se retrase in grabs, apoi inainta din nou, 'Ana cind reu§i sä
vada in interior. Indianul a§tepta l'anga un stand de reviste, pe
jumatate intors cu spatele spre Stephens, §i se uita intr-un ziar
sublire. Apropiindu-se, vazu titlul The Almirante Herald §i i§i dadu
seama ca celalalt citea cu interes articolul despre sosirea lui
Tannahill.
Tezlacodanal i§i puse ziarul impaturit sub brat, ridica
dispreluitor din umeri §i porni, prin holul spatios, in directia
liftului. Il saluta din cap pe mecanic §i trecu mai departe, intrand
intr-un coridor stralucitor luminat. Se opri la jumatate, in dreptul
unei u§i, scoase o cheie, incerca stangaci sa deschida §i disparu.
Stephens i§i croi drum prin gardul viu §1 se deplasa de-a lungul
unei laturi a cladirii. Se opri langa o fereastra, de unde se strecura
o ma de lumina prin- storuri.
Fereastra era deschisa §1 perdelele se mi§cau in briza care adia
u§or. Era lini§te §i nici o umbra nu se vedea in interior. Dupa o
jumatate de ors de a§teptare, Stephens incepu sa se intrebe dna" a
apreciat corect distanta. SA fi fost acesta apartamentul in care
intrase Tezlacodanal, sau altul?
Se intoarse, oprindu-se la fiecare fereastra. Storurile erau pe
jumatate trase §1 putu verifica astfel Ca toate camerele comunicau
intre ele.
Stephens se trase in umbra unui boschet §i reincepu sa a§tepte.
Timpul trecea greu §i se facea din ce in ce mai rece. Luna se ridica
in stanga, peste varfurile copacilor, ca o felie mare de tamale ce se
furi§a tot mai sus, pe cer. Veghea aceasta devenea tot mai stranie.

34
 CASA VEPIICIEI
Era greu ca§tigi existenta ca avocat.
Lumina staruia in spatele storurilor, o licarire slat* ca o
sfidare. Era tot mai agitat §i manios pe Tezl tcodanal, ca nu se duce
la culcare; apoi manios pe sine insu§i. Ci m putea sä creada ca
lumina nestinsa insemna obligatoriu ca omul e inca treaz? Gandul
acesta it determine sä actioneze.
Se apropie de fereastra §i, impingand storurile, privi inauntru.
Vazu un divan, un covor ro§u, un scaun §i o deschisa. De acolo
venea lumina, de la o lampa de birou. In spate se vedeau rafturi cu
carti §i ni§te statuete de lut.
Stephens se indrepta, precaut, spre cealalta parte a ferestrei.
Impinse marginea storului §i privi din nou. Umbre. Mai multe
scaune §i lumina reflectata. U§a deschisa nu se vedea de aici. Nici
un zgomot care sä indice vreo urma de viata, prezenta vreunei
fiinte umane.
Era din ce in ce mai atent, dar nu ezita. Impinse fereastra §i,
intr-o clips, se balansa pe pervaz. Prinse storul §i, ridicandu-1, se
furi§a pe sub el, lasandu-se pe divanul de sub fereastra. Cobori
storul la loc, a§tepta cateva secunde, apoi pa§i fare zgomot Pe
covor. Din cinci pa§i mari, traverse camera §i ajunse langa u§d.
Nu era nimeni in cea de a doua camera, dar o u§a deschisa
ducea mai departe. In timp ce statea acolo, auzi respiratia regulate
a unui om care dormea.
Stephens nu se mi§ca imediat. Ce voia de fapt? Informalii. Dar
ce fel de informalii se a§tepta sä ()Nina?
Nehotarat, arunca o privire prin camera. Cabinetul nu era a§a
mare cum parea de la fereastra §i toate cartile se aflau intr-o
singura biblioteca. Stephens privi scurt intr-acolo §i tocmai voia sä
se intoarca, preocupat de principala lui problems, cand un titlu ii
atrase atentia: Viteazul Tanequila. Era un volum sublire §i nu-i lua
prea mult timp sä §i-1 strecoare in buzunar. Apoi, atent, le trecu
repede in .revista pe celelalte. Majoritatea erau in spaniola, limbs
pe care n-o prea cuno§tea. Dar mai erau §i trei in engleza, care-1
facura curios. Luandu-le cu grip, se retrase in salon §i apoi spre
fereas t`ra.
Ajuns gall, in siguranta, uimirea-i crescu la gandul ca reu§ise
sa se retraga §i, mai ales, sä intre.

35
A.E. van VOGT
Acasali gasi telefonul reparat §i suna la Societatea de
Telecomunicalii. Dar cu Peeley tot nu reu§i s5 is legatura.
Hotarat sä a§tepte un raspuns, i§i Puse pijamaua §i halatul de
casa §i se aFza Pe sofaua din salon, cu cartile furate lang5 el. Erau
toate despre Grand House §i desprc stapanii ci §i nu-§i amintea s5
fi Niazut vrcuna din cle pana acum, nisi macar la biblioteca publica
din Almirante, sectiunca speciala Tannahill.
Stephens alese mai intai istoria cladirii (The Histoty of the
Grand House) §i citi Pe pagina de garda:
Prima edilie
Treizeci ci cinci de volume publicate
Distribuito cu reginz special
lanuarie 1870
Intoarse pagina §i citi primul paragraf din capitolul I:
De mai bine de o mie de ani, neclintitci pe un deal Malt, o casti
extraordinard stir de veghe la mahtl math. Nu se vie precis tine
anunze a construit-o.
Stephens trecu ell privirea peste intreaga paging, le rasfoi pe
urmatoarele, citind Cate un fragment la intamplare §i relinand
esenlialul din celclalte. Modul accsta de a citi se dovedi folositor.
1§i amintea de romanele istorice citite candva. Imaginalia
autorului furniza amanunte din bel§ug despre una din cele mai
pulin cunoscute epoci din istoria lumii: Vechiul Mexic §i
California de Sud, de la anul 900 d.C.3 pana la venirea spaniolilor.
Complexitatea detaliilor ii suna fals lui Stephens. Cuno§tea
destul de nine istoria populatiilor maya §i tolteca pentru da
scama c5 detaliile depindeau de descoperirile arheologice §i de
descifrarea unui sistem de fapte inregistrate, dar neprelucratc. Si
iata: nume de preoli, soldati din garda unui personaj numit
Uxulax, care fusese !intuit cu sageli pentru nu se §tie ce crima. Cu
o mie de ani in urrna, acest ticalos, ivit acum din .noaptea uitarii,
fusese executat §i inmormantat in parted de est a dealului, sub nicte
pini, dobordli mai tdrziu de tolteci. §i toate astea erau povestite in
dou5 fraze, lara vreun scop aparent.
Cand au venit, in fungi de soldaii, asuddnd obosili, de-a
Lunt ul coastei, in coldura unei toamne timpurii, toltecii au vrut s5
3 d.C. = dupa Christoskra noastta (n.trad.)

36
 CASA VENICIE1
distruga casa. Dar, ca §i celelalte expedilii care ajungcau, din cand
in cand, pe aceste taramuri indepartate, nu aveau echipamentul
necesar pentru a distruge o constructie de marmura.
Si preolii-soldati au mai descoperit ceva. Confortul lasat de
fo§tii proprictari, care se retrasesera in graba, intr-un sat mai sigur
din nord, era superior tuturor pe care le-au avilt el
vreodatd. Impiicat conviintele grin constniirea unui tenzplu de
learn, pe o colinCi artificiald, astfel Inc& acesta sd domine casa.
Kukulcan find astfel aparent satisfocut, Clll folosit cladirea ca
repdinfii pentru el fenzeik lor. Favorila unui lung ,sir de
preoli-comandanhi a Post... Numele era ters. Stephens privea fix §i
incurcat la scrisul acum ilizibil. Nu prea sä existe vreun motiv
pentru asta, dar cerneala cu care fusesera taiate randurile era
foarte inchisa la culoare §i nu se mai vedea nici o urrna de litera
dedesubt.
Ridica din umeri §i continua sä citeasca. Era fascinat acum, Pe
masura cc inainta. Numarul mare de detalii crea o anumita
atmosfera.
Criza ocupantilor tolteci a survenit dupa ani §i ani
de expedilii militare importante. Preotul comandant
depa§ise zece ani in accasta funclie §i, fiind un individ limitat, — alt
nume §ters — a decis sä fie asasinat Inainte de a descoperi secretul
de la Grand House.
Privirea lui Stephens trecu hrusc pe pagina urmatoare. Se opri.
Prima propozicie n-avea nici o legatura cu cele dinainte. Se uita un
moment, incruntat §i apoi descoperi cc nu era in ordine. Paginile
1,1 §i 12, conlinand detalii ale asasinatului §i, probabil, referiri la
misteriosul „secret", fusesera rupte.
sa istoria §i lua apoi biografia stramoplui familiei
Tannahill. Numele insu§i — Viteazul Tanequila — avea farmecul sau.
Primele capitole incepeau cu o perioada timpurie din viata
personajului, capitanul Tanequila — na§terea sa in nordul Spaniei,
calatoriile de-a lungul coastei Africane, metodele, nu prea
ortodoxe, de imbogatire §i calatoria finala in America. Aceasta se
terminase cu naufragiul corabiei sale, Almirante, pe
Californiei, in timpul unei furtuni cumplite, in anul 1643, cu mai
Inuit de 300 de ani in urma.

37
A.E. van VOGT
Stephens reflects somnoros la aceste date, luptandu-se sa-§i
aduca aminte cifrele indicand na§terea §i decesul acelui Tanequila
inmormantat in cimitirul de curand cercetat. Acela murise in 1770,
dna i§i aducea bine aminte. Impresia sa ca acesta fusese primul
dintre stramo§i era deci falsa. Gre§ise cu mai mult de o suta de ani.
Intoarse pagina. Incepea un capitol nou, numit Dupti prtund.
Nita acum, Stephens doar frunzarise cartea. Dar acest capitol it
citi integral.

DUPA FURTUNA

La prdnz, toli supravietuitorii ajunseserd la form. Nu mai aveam

nici un semn de la Espanta, de Courgil, Margineau sau Kerati §i nu
ne indoiam cd se inecaserd. Imi pdrea rdu de Margineau. Era o
canalie ironica, dar ceilalli trei erau mult mai rdi — nive lepcidaturi
ursuze din port, care vor putrezi in iad pentru necazurile pe care mi
le-au pricinuit. Probabil cd va trebui so spun o rugdciune pentru
sufletele lor, pentru a face pe placul echipajului. Dar, pentru moment,
am ridicat doar o cruce in nisip, am mormdit cdteva cuvinte §i i-am
trimis pe toji la muncit
N-aveam tinzp de pierdut. .Alonzo vdzuse nive bd§tintgi ddnd
tdrcoale pe acolo §i nu puteam fi siguri cd sunt din soiui obi§nuit, a
idioilor prietenosi. Era obligatoriu sa ne recuperdm armele de pe
nava care se scufunda.
Pe la cloud, Cahunja observd cd furtuna se indeparta, aca cd 1-am
trimis, cu incd doisprezece oameni, in doud barci, sa inceapd
descdrcatul navei, inclusiv al armelor. Vdntul ,Si valurile slcbeau ord
de ord §i seara marea era calms. Tot seara, aveam deja doud tunuri
mai multe nzuschete la mal, aca cd am incetat sa ma mai tem de
bel§tina§i. De fapt, in dimineafa urrndtoare, am trimis un grup sa
inceapd tratativele cu cei care s-ar arcita pe acolo, pentru a face rost
de mcIncare.
Ne aflam pe un farm sdlbatic. In Coate direciiile se intindeau
dealuri joase, cu vegetaiie abundentcl, pentru cd era iamd §i plouase
mull. Erau §i cdteva mla§tini kingd tabdra noastrd ,Si desi§ul din jur
mi§una de pcisciri sdlbatice. Tipetele §i cdrditurile for asculite nu mai
conteneau toatd ziva.
38
 CASA VEVVICIEI
Cei care plecaserd in cdutarea hranei impulcaserd trei cdprioare
gdsiserd nive raddcini conzestibile. Acestea, impreund cu
mdncarea de pe corabie, indepartau, pe moment, pericolul de a muri
de foame. De fapt, chiar din prima zi, foamea n-a mai fost o
problems. Nu mai vdnizem niciodatd un pdnidnt atilt de bogat, cu o
clinzd atdt de constants. Ne-ani dat seama de asta incd din primele
sOptdmilni ,Si am avut dreptate. Aici este una din cele mai minunate
grddini ale lunzii tot tinzpul ,anului.
Intr-a cinced zi, oamenii de path au adus un indian in tabard
—un om mic urdt, care vorbea perfect spaniola. Era, desigur, un
nemernic §i primul impuls a fast sd ascult ce are de spas §i pe urtneY
sd-1 inec. Dar se dovedi un interpret neprefuit pe deasupra, aducea
ve,sti bune. Ne-a confirmat ceea ce noi deja bdnuiam - ca exista un
sat spre nord. Marele of, care locuia in casa de pe dealul cel 'Malt de
deasupra satului, ne invita la el. Din nefericire, el trebuia sd plece
pentru un timp §i nu ne putea Intdmpina personal. Femeile au primit
vestea cu bucurie - pentru ele, viala in aer liber fusese foarte
neplOcutd - dar eu marturisesc cd cram neincreza-tor. De cc ar invita
un om, destul de degept pentru a ajunge of de trib, utz grup de
spanioli sa intre in casa lui, cdnd ar trebui cd va inceta se)" fie
stdpdnul ei in ziva in care noi vom ajunge acolo?
Dar nu conta. Cu armele noastre puteam invinge once incercare
de triklare. Mai mult, ne-am ldmurit dupd aceea cd ala-numitul
mare of se retrakea din propria casa, pentru a putea cdnkiri
pericolul pe care noi ii reprezentam. Eram hotdrdt sd-1 ucid in clipa
cdnd va risca o intoarcere. Inteligenia bdoinalului putea fi
periculoasd.
Ocuparea casei s-a dovedit chiar mai simply decdt credeam.
Aveam opt tunuri aozdndu-le in spatele dirrilor de piatrd din
jurul coastei dealului, dominam toad zona. Intr-o sOptdmdnd ne
intdrisem atdt de mult pozi iile, Inuit numai europeni bine inarmaii
ne-ar fi putut ameninla. N-am intdmpinat nici un fel de rezisteng
Servitorii misteriosului fel absent au acceptat sosirea noastrd ca pe
ceva normal §i nici unuia nu i s-a pdrut curios ca eu sd ocup
dormitorul fostului stdpdn.
°data- cu trecerea timpului, a fost evident cd ne actepta o lungd
cedere pe aceste meleaguri. Cunoscdndu-i pe cdpitanii celor cloud
39
A.E. van VOGT
cordbii ale mole amintindu-mi de intelegerea noastra cu privire la
impariirea profituNi, nu aveam nici o indoiald cd „negltjaserd" sd
and caute, dace ei insisi sapaserit In cazul acesta, se indreptatt, cu
spre capul Horn §i Spania §i vor mai trece ani pond and
sii ajungd aid altci corabie. Pornind de la aceastii presupunere, am
decis sd liimuresc situajia echipajuhti in sat.
Am coborot eu insunzi i-am adunat pe bd,stina4i in §lruri lungi
femei fete. A foss foarte sinzplu sd aleg treizeci dintre cele
mai .frumoase fenzei §i izolez pe soill lot; pentru a .11 imediat
executaii. Fiecare nzenzbru al echipajului i§i alese cdte o fenzeie dintre
vaduve 3ci cele cdteva fete. 1-ani clisotorit, dupd Biblie, le-ant
',nip/frill colihele, in funclie de proprietarii anteriori. Am ivies a
exista totusi o problenzd - aceea a bastarzilor pe care fenzeik ii aveau
de la bii§tina§i, dar am liisat pe fiecare borbat sii rezolve asta in felul
sat'. Viata a redevenit normald in sat, intr-o hind.
In anul .urnuitor m-a preocupat, in mod deosehit, dezvoltarea
Iinutului. Pentru a obline rezultate cdt mai dune, am decis
interzicerea inrobirii localnicilor. Am trinzis, in schimb, grupuri
inarmate pentru a captura oameni din satele indepartate. Locuitorii
noului sat Almirante le explicate prizonierilor ce indatoriri au
vegheau ca acepia indeplineascil Nu pdreau sa observe a
munca prizonierilor era numai in beneficiul nzeu. Au fost ,si incidente
nefericite. Dar, pdnii la sfdrs'itul anuhti, o multime de terenuri erau
cultivate, datoritd noului sistem.
La. sfdr§-itul celui de al doilea an, fostul proprietar al casei nu
&Muse Inca nici un senzn de vial& Ant dedus de aici cd apreciase
cored situalia cedase casa pentru a inzpiedica distrugerea eL
N-am giisit nici o urnzii a tenzplelor toltece care, conform legendei, se
cdndva in jurul casei. Fusesera, desigur, diirdnzate orice
urnzd a existenlei for dispdnise.
Casa mi se pifrea un exenzplu de arhitecturd maya. Stilul
palenque4 era bine reprezentat, atilt in interior cdt la exterior, deli
oarecum diferit de tot ce vlizusem eu pdnd atunci in America
Centrald.
Aceste problenze nu ma preocupau insii pe atunci aproape cd

4 Palenque — centru al civilizaliei maya, lasud-vest de Yucatan (Mexic); stil

caracteristic sculpturilor gasite aici (n.ed.)

40
 CASA VENICIE1
nil-au iecit din minte in timpul cella de-al treilea an, cdnd au inceput
tentativek de asasinat. Ne-a salvat intl.lilia nzea ca ceea ce se
Intdnzpla nu era door o serie de eveninzente izolate, ci actiunile
fostului proprietar pentru a-§i goli casa de intrusi. Cu Oil hti
Tezlacodanal nil s-a infipt in spate §i m-ar fi ucis, dacti individl.11 ar fl
avut mai multti putere. Sligeata, trasti spre Cahunja, era cdt pe ce
perforeze pltimanul drept. Dar a suipat. Alonzo a avut ghinion.
lubita Icli indiand, Gico Aine, 1-a injzinghiat. Vieille fenzeilor nu erau
in pericol, dar for li se pregatea altceva.
Gico ,Tezlacodanal au suipat inzpreunti cu alll doi indieni. Dar
am prins totuyi until 1-anz executat, suspecttindu-1 de complicitate,
'deli n-aveanz nici o dovadti. Acesta a foss primal dintr-o lungti serie
de atentate, pe care le voi descrie anzlinunfit in alt capitol. Ele
constituie o hung parte din drunzul care ne-a dos Ia o eventualii
descoperire a secretului de la Grand House. Acest secret care...

Pagina era rupta la jumatate. Fusese decupata de-a curmezi§ul

§i in lungul marginii interioare. Stephens cauta s5 vada data
bucata rupta nu fusese cumva puss in alta parte, in carte. Dar nu
descoperi deck ca mai erau alte §apte pagini astfel rupte.
Dintr-o privire, observa ca toate pasajele taiate se refereau la
„secretul" de la Grand House.
Stephens mai cauta §i alte pasaje cu astfel de trimiteri.
Nemaigasind nimic, se intoarse la capitolul citit. Acolo era
mentionat numele Tezlacodanal. Era interesant de §tiut ca existau
descendenti. Se &idea inca la asta, sau a§a i se parea, cand,
deodata, se trezi din somn tresarind.

41
A.E. van VOGT

CAPITOLUL VI

0 lumina crepusculara se raspandi in incapere, Era atat de

slabs ca abia reu§i sa observe cloud umbre langa el. Se uita fix in
intuneric, cu incordarea omului amenintat de ni§te intru§i in plina
noapte.
La inceput, nu recunoscu pe nimeni.
Se auzi o voce de barbat:
—Nu mi§ca, Stephens!
Se incorda §1 mai tare. Tonul era amenintator. Stephens inghili
in sec §i observa acum, cand ochii i se mai obi§nuisera cu lumina,
ca erau cel putin zece-doisprezece oameni in camera.
In mod ciudat, asta it inviora. Era de a§teptat ca doi oameni sa
incerce sä-1 ucida. Dar acum erau prea multi. Nu era nevoie. de
atatia pentru asta. Nu avea vreun motiv intemeiat sa creada a§a
ceva, dar asta era parerea lui, a§a simlea in momentul acela.
Se calms §i gandi: „E grupul care o biciuia pe Mistra."
Cei doi de langa el se a§ezard pe ni§te scaune in apropiere.
Primul care vorbise continua:
—Stephens, sä nu faci vreo mi§care necugetata! Purtam
„ochelari de noapte", cu care vedem perfect in intuneric.
Paula, apoi:
—Cine e§ti tu, Stephens?
Acesta, incercand sa-§i imagineze ce fel de ochelari erau aceia,
repeta involuntar:
—Cine sunt eu? Cum adica?
Intentionase sä continue, dar se opri. Intrebarea era nefireasca.
Simi iar un gol in stomac. „Banda" n-ar fi pus o astfel de
intrebare. Ei §tiau cine e.
Odata ajuns cu rationamentul aici, intreba:
—Dar voi cine sunteli?

42
 CASA VEWICIEI
0 femeie §opti din intuneric:
—Mecanismul lui de gandire e u§or de descifrat. Cred ca e
nevinovat.
Omul, care parea ca vorbe§te in numele grupului, nu lua in
seama intreruperea. Spuse:
—Stephens, pentru moment nu suntem mullumili de tine in
aceasta afacere. Dad e§ti, intr-adevAr, cine pari a fi, te sfatuiesc
foarte serios sa raspunzi la intrebari. Daca nu, vei incerca, desigur,
sA ne induci in eroare.
Stephens asculta concentrat. Nu putea sA se decida §i se gandea
la consecinte. Avea din nou senzatia ca luneca in ireal. Descoperi
deodata ca ar putea o mullime de informalii, ca avocat al
lui Tannahill. Spuse, inviorandu-se:
—Nu §tiu la ce dar drumul inainte.
Femeia, care-i intrerupsese pulin mai devreme, rase incet:
—Crede ca va afla ceva.
„Purtatorul de cuvant" parea iritat:
—Draga mea, iti apreciem talentul de a citi gandurile dar, te
rugam, abline-te de la aceste comentarii inutile.
—Acum s-a speriat proste§te, zise femeia, dar se intrerupse,
intelegatoare. Gata, am tacut!
Se lass o tacere grea. Stephens era tentat sä fie cinic §i totu§i
simlea ca aici se ascunde ceva. Era o chestiune de bani, de
inteligenta §i de brutalitate – oamenii puteau fi biciuiti §i
impu§cati fard ezitare.
Se simti din nou crispat §i-§i dadu seama foarte clar de propria
sa situalie. „De ce sunt judecat"? se intreba. Nu §tia nici macar de
ce e acuzat.
Inainte de a mai spune ceva, omul reveni:
—Stephens, ti-am cercetat trecutul. Intr-adevar, a existat un
copil numit Allison Stephens, ndscut acum treizeci §i unu de ani in
nordul Californiei. A urmat §coala intr-un oarecare ord§el, liceul
la San Francisco §i, conform datelor noastre, personajul cu acest
nume a intrat in marina in 1942. -
Se opri. Stephens i§i derula in minte informaliile respective:
imaginea oraplui copilariei, un incident din liceu, ziva cand s-a
imbarcat pentru serviciul activ. Incuviinta din cap §i a§tepta.

43
A.E. van VOGT
Acestea erau adevaruri acceptate deja. Tacerea se prelungea §i el
intelese ca o lasau Pe cititoarea de ganduri sa-i observe reactiile.
'Faptul it uimi pulin, nu reu§ea sä inteleaga rostul intalnirii. Un
gand nou ii incolli in minte. Spuse tare, uluit:
Cinc credeti ca a§ putea fi'?
Femcia raspunse:
—Sinccr vorbind, nu cred ca e cazul sä mai continuum. Vad
clar cum i se inlantuiesc gandurile §i simt ca- emolia, surpriza din
voce sunt reale.
Se auzi un al doilea barbat vorbind:
—Dar de ce a patruns in apartamentul lui Tezla?
—Stephens,• daca raspunzi multumitor la asta, e§ti liber! spuse
primul.
Tocmai deschidea gura sa le explice cum it vazuse pe Tezla la
Waldorf Arms, dar se opri.
Femeia it intrerupse:
—Acum c manios. dat seama deodata ca c o mare
obraznicie din partea noastra sa venim §i sä-1 interogam, ca §i cum
am avea vireo calitate oficiala.
Izbucnira in ras cu totii. Barbatul care vorbea, in mod obi§nuit,
in numele celorlati, continua imperturbabil:
—Totu§i, ce 1-a indemnat sä intre? Stephens, nu to rasa
stapanit de furie! Raspunde!
Acesta ezita. Era impresionat de tonul serios al celuilalt.
apoi, de ce nu? Daca raspunsul- 1-ar scapa de ace§ti indivizi
periculo§i, de ce sä nu-i asculte?" Spuse incet:
—Tocmai vorbisern cu Tannahill §1 el mi-a spus ca Mistra
Lanett fusese secretara unchiului sau. Asta era legatura intre ea §i
voi. Ada ca, atunci cand 1-am vazut pe... ezita..., cum se nume§te?...
Femcia it intrerupse:
—Cred ca motivele lui sunt mai complexe. Probabil, voia s-o
gaseasca Pe Mistra. E un tip ingamfat.
Se ridicara. Unul dintre ei spuse cu voce joasa:
- Luati cartile!
U§a se deschise – se auzi tar§ait de pa§i, apoi zgomotul
ma§inilor care porneau. Vibratiile motoarelor se indepartau.
Stephens i§i verifica up. Mai intai o deschisese Mistra, acum,

44
 CASA VEplICIEI
oamenii ace§tia. Trebuia sä schimbe incuietoarea, de§i ar fi foss
mai bine sa cerceteze provenienta cheilor, Pe care ei toli le aveau.
Se retrase intr-un dormitor §1 i§i dadu scama, pentru prima data,
c5 femeia care citea gandurile pierduse din vedcre un lucru
important. Nu descoperise c5 el aflasc adresa lui Tezla in biroul de
la Societatea Mexicana de Import. Parea o gre§eal5 grava §i-i
permisese lui sä pastreze celelalte adrese, pe care le putea cerceta
maim dimineala. Poate ca una din ele era a Mistrei.
Posibilitatea era tentant5 §i se duse la culcare gandindu-se cat
era ea de frumoasa.
Puffin dup5 ora noua, in dimineala urmatoare, alese una dintre
adresele dc Pe lista. La num5rul Pe care-1 cauta, se afla o mica
proprietate, inconjurata cu gard inalt de fier. Casa era la oarecare
distanca de §osea. Un bdielel, in trecere pe acolo, ii explic5:
—Este casa domnului judecator Adams.
Stephens se gandea, aproape absent:
—Asta-i ridicol. Judecatorul n-ar face...
Nu reu§i sä decida ce-ar face sau nu judecatorul.
A tot verificat adresele notate pans aproape de ora unsprezece.
Aparlineau, far5 exceptie, notabilitatilor oraplui: judecatorul
William Adams, judecatorul Alden Porter, John Carewell §i
Martin Grant, proprietarii celor doua cotidiene, conducatorii a
trei trusturi de construclii, Madeleine Mallory, care delinea
singura banes particular5 din Almirante, alte cloud doamne din
inalta societate §i un reputat comerciant. Ultimul, dar nu mai
pulin important, era J. Aswell Dordee, proprietar al unei fabrici
de oteluri in est, cunoscut pentru a se fi retras, Inca tank., in
Almirante, s5-§i ingrijeasca sanatatea.
Lista era atat de impunatoare, incat, pe masur5 ce se completa,
Stephens se convinse c5 a intrat intr-un cuib de viespi. Credinta ca
ar putea ameninia cu publicarea listei, daca membrii bandei ar
continua s5-1 urmareasca Pe Tannahill, ceda in fata neplacutei
constat5ri ca ora§ul era in Intregime controlat de ei. Petrecu mai
mull de o ora in bibliotecile celor dou5 ziare, studiind fotografiile
•personalitatilor din Almirante. N-a cerut imagini anume, a§a ca
n-a reu§it sa gaseasca decat §apte persoane dintre cei
Le cerceta incercand s5 hotarasca daca ace§tia ar fi

45
A.E. van VOGT
putut, Cu ajutorul ma§tilor, sä se transforme in membrii bandei
cunoscute.
Nu era sigur. Ar fi trebuit s5-i vada personal §i sa le auda
vocile. Si nici asta n-ar fi fost suficient. 0 voce se putea imita u§or,
it asigurase ()data un actor. In ce prive§te infali§area, in lipsa
chipurilor cu care sä compare fotografiile, oamenii puteau sä
semene foarte bine unii cu Stephens pleca de la ziar fara sa fi
luat vreo hotarare asupra pasului urmator. Era 24 decembrie, o zi
nu tocmai potrivita pentru cercetari. Magazinele erau deschise
pana la noun seara, dar majoritatea institupor erau deja parasite.
Era nerabdator sä inceapa cautarea amprentelor lui Newton
Tannahill, de§i, fara ajutorul asta devenea o problems.
Dup5 vacanca, o s-o roage pe domni§oara Chainer sä saute
documente semnate de batranul Tannahill. Amprentele lasate
intamplator pe o hartie nu sunt u§or acceptate ca aparlinand unei
anumite persoane, dar era totu§i un pas necesar.
Stephens porni, fara tragere de inima, spre casa. In ultimul
moment, se decise sä ocoleasca pe la Waldorf Arms. Luand astfel
hotararea sä provoace soarta, i se paru normal sä opreasca la
cincizecilaizeci de metri de intrare, in speranta ca va veni cineva.
Se afla acolo de vreo zece minute, sand u a ma§inii se deschise
brusc §i Mistra Lanett, respirand greu, se a§eza in scaunul de lang5
el.
—Trebuie sä ma ajuti sä intru in casa. N-am curaj sa trec pe
acolo singura.

46
 CASA VEWICIEI

CAPITOLUL VII

Stephens nu raspunse imediat §i nici nu se mi§ca. Avea un

sentiment ciudat: pe jumatate manic, pe jumatate placere. Era
fericit sä o reintalneasca §1, in acela§i timp, era furios ca ea gase§te
intotdeauna metode melodramatice de a se apropia de el. Dar
trebui sä admits c5 n-a prea avut de ales la ultima for intalnire.
Ii reveni glasul:
—Cum te mai simli? intreba cu un aer nepasator.
Mistra avu un gest de nerabdare:
—A, a, fost un fleac. S-a vindecat in aceeai noapte.
Purta un costum verde, care se potrivea cu culoarea ochilor ei.
Efectul era izbitor. Ii imprumuta un fel de stralucire. Era incantat,
dar se ablinu §1 prefers sa spuna doar:
—Presupun cä-ti dai seama ca-mi datorezi o explicatie.
0 surprinse uitandu-se staruitor spre intrarea cladirii. Fara a-§i
intoarce privirea, zise:
—Putem vorbi inauntru. Te rog, sä nu mai pierdem timpul.
—Vrei sä spui ca cineva ar putea s5 te impiedice sa intri in
propriul tau apartament?
—Nu, dad sunt insolita de un barbat.
Mistra ie§i din ma§ina:
—Sä mergem!
Nimeni n-a incercat sä-i opreasca. Stephens, care fusese prea
preocupat noaptea trecuta pentru a mai fi atent, avea acum
posibilitatea sä priveasd uimit in jur. Plafonul era foarte inalt §i
avea o lucratura foarte complicate. Covoarele valorau, desigur, mii
de dolari.
Liftul se opri la etajul trei §i strabatura, impreuna, un coridor
larg, iluminat nu se §tie de unde. Pere §i tavanul reflectau o
stralucire rece, albastruie. Mistra se opri in fata unei u§i

47
A.E. van VOGT
transparente de sticla. Stephens vazu o alts u§a in spatele acesteia.
Era opaca §i, aparent, metalied. Cheia intra intr-o fanta aproape
invizibila din up exterioara. Se deschise scarlaind.
Intrard. Ea a§tepta o clips, pans cAnd prima u§5 se inchise in
urma for §i apoi o descuie pe cea de a doua. Se deschidea intr-un
hol, neobi§nuit de inalt – cinci metri probabil. La fel era §i camera
in care-1 conduce.
Mistra i§i arunca geanta §1 e§arfa pe un scaun §i se indrepta
spre un fel de bar, mascat in perete.
Stephens i§i scoase pistolul.
—Mai pine verific pulin apartamentul.
—Nu e cazul, raspunse Mistra fara sa se intoarca. Aici suntem
in siguranta.
Siguranla ei nu-1 satisfacu. Alerga spre holul care ducea la cele
doua dormitoare, fiecare cu baie separata. La capat erau o scars §i
o u§5 inchisa. Nu numai ca era incuiata, dar era metalica §i parea
foarte rezistenta.
Se intoarse in salon §i o lug pe alt hol, spre un fel de camera de
muzica. In spatele vitrinelor, pana la inallimea tavanului, se
vedeau albume de discuri. Dar asta numai pe peretele opus u§ii. In
dreapta era aparatura electronics: pick-up, televizor, radio §i chiar
o stake de emisie, cu transformatoare §i tablou de comanda.
Clatina din cap §i se intoarse spre bihlioteca de pe peretele din
stanga. Avea multe carli §i era curios sd-i afle preferintele literare.
Primele rafturi nu reprezentau mare lucru – carti tehnice,
cu sutele.
Acum se orienta mai repede §i gasi cateva rafturi de istorie –
cam jumatate din carli in spaniola. I§i nota §i cateva titluri in
engleza: lstoria civilizajiei spaniole in America, Influence spaniole in
vechiul Mexic, Inceputurile origului Almirante, Viteazul Tanequila,
Grand House istoria ei. Un clinchet de pahare dinspre salon ii
aminti ca o femeie frumoasa e mai importanta cleat orice carte. 0
gasi in spatele harului, turnand un lichid cafeniu inchis in doua
pahare. Ii intinse unul:
—Incearca! Prohahil ca n-ai mai bdut a§a ceva niciodata.
Stephens se a§eza pe un taburet §i privi bautura cu atentie.
Parea un fel de apa murdara.

48
 _ CASA VE5WICIEI
—Ce este?
—Bea!
Era ca §i cum ar fi inghitit un chibrit aprins. Arsura cobori pe
gat, spre esofag. Puse paharul jos, sufocandu-se. Simi ca scoate
fum pe nas. Ochii ii lacrimau. Ii era ru§ine de sine insu§i, Allison
Stephens, care-§i inghitise lacom licoarea, facandu-se praf dintr-un
singur pahar. Clipi alunge lacrimile §i o vazu Pe fata,
sorbinduli bautura amuzata.
—Nu te da batut! ii spuse incurajator. Asia e ca muzica clasica.
Ti se pare din ce in ce mai hung pe masura cc o asculi. E mai bun5
decat orice alt lichior.
Stephens bau din nou. Efectul se dovedi la fel de cumplit,
nediminuat. Dar de data asta nu se mai ineca, nici nu mai lacrima.
Cand terming,, se uita la ea:
—Repet, ce-i asta?
—Octli.
Trebuie s5 fi avut o figura perplexa.
—0 veche bautura maya§5, ii explica Mistra. Asta e,
bineinteles, versiunea mea.
Mentionarea maya§ilor ii aminti lui Stephens de cartile din
biblioteca. Mai ball o inghilitura, se simli din nou §i spuse,
in sfar§it:
—Ce-i cu toata povestea asta? Cine sunt oamenii care te
biciuiau?
—0, ridica ea din umeri, membri ai unui club.
—Ce fel de club'?
—Cel mai greu accesihil din lume, rase u§or.
—Care sunt conditiile de inscriere? insists Stephens, de§i
deja ea ea se amuza pe seama lui.
—S5 fii nemuritor, rase din nou.
Ochii ei verzi straluceau. Figura intreaga era plina de viala,
fierbinte §i provocatoare.
Stephens se incrunta. Era evident c5 nu va aline nici un
faspuns mullumitor de la ea, daca nu va spune el insu§i cafe ceva.
—Uite, ce-i cu cartile de acolo? Care e secretul de la Grand
House?
Vreme indelungata, Mistra it fix5 staruitor. Se colorase pulin la
c 4 - Casa veiniciei 49
A.E. van VOGT
fats §i ochii ii erau anormal de mari. Raspunse, intr-un tarziu:
—Cred Ca to-am auzit in biblioteca. Cat ai reu§it sd cite§ti?
—Nimic.
Stephens ii povesti despre cartile luate de la Tezlacodano.
Clatina din cap, cu o expresie ganditoare:
—Paginile acelea lipseau §1 din volumele mele, cand le-am lust.
- cuvintele §terse?
Incuviinta. Cateva minute baura in tacere §i Stephens avea
impresia ca ea va spune mai mult. i chiar asta facu:
—Intamplator, eu §tiu numele §terse. Toate sunt folosite de
micul nostru cult. Rase §i-1 privi intrebator.
Lui Stephens i se 'Area greu de crezut.
—Deci asta era. Vocea ii sulfa ragu§it.
—Asta era.
0 vazu umplanduli iar paharul. 0 urmari cu fixitate de bufnita
pans terming §i pe urma bAu §i el putin.
—Ce dracu', bolborosi, se intampla cu California? Tot soiul de
culte trasnite on incotro to-ai uita. Se infurie: aceasta a§a-numita
civilizatie mexicana timpurie — dacA a existat vreodata vreun popor
care §i-a pierdut sufletul, ei au fost aceia.
Ochii ei strAluceau ca doua nestemate. Totu§i ii vedea
trasaturile neclar, ca printr-o lentils nefocalizata. Continua
incruntat:
—Vechii mexicani erau, intr-adevar, cea mai
sfingeroasa. In ultima for perioada, se ofereau mai mult de
cincizeci de mii de sacrificii umane pe an celei mai murdare bande
de zei §i zeite, pe care imaginatia unor ignoranti i-a nascocit
vreodata. Diavoli nemernici! Minti scarboase §i bolnave, gunoaie
ale lumii.
Observa ca terminase §i al doilea pahar. Se ridica, nesigur,
tinandu-se de bar.
—Hai sA nu mai vorbim! nici sä nu mai bem, to rog! 0
singura inghititurA in plus §i ma imbat.
Se apropie de ea §i o prinse in brale. Nu se feri de sarutul lui §i,
dupa un moment, chiar li faspunse. RAmaserA imbrati§ati,
sarutandu-se pre! de un minut. Apoi el ii Mc:1u drumul §i facu un
pas inapoi. Vocea ti tremura:

50
 CASA VEWICIEI
—E§ti cea mai frumoasa femeie pe care am intalnit-o vreodata.
Sesiza cä it prive§te din nou, a§teptand. Parea o invitatie. Urma
o lungs imbrati§are §i raspunsul ei era mai mult decat §i-ar fi dorit
vreodata.
Dar, cand se ridica, se clatina §i camera se invartea. Se prinse
iar cu o mans de bar §i spuse, pe un ton de repro§:
—Sunt beat.
—Adica drogat, it corecta ea.
Se afla, nu se §tie cum, in centrul camerei, leganandu-se,
privind-o prin ceala care se rasa in jurul lui.
—Ti-am dat un narcotic.
Stephens pa§i cu greu cage ea, dar simli cum podeaua se inalla
spre el. Pod
Se trezi pulin, in §ocul caderii.
—Dar de ce? Ce...
Erau ultimele lucruri oarecum Clare pe care §i le amintea.

51
A.E. van VOGT

CAPITOLUL VIII

Stephens se trezi cu soarele batandu-i in ochi. Ramase mult

Limp intins, privind ca prin ceala tavanul unei camere ciudate.
Apoi intelese brusc unde se af15. Se ridica din pat §i, aducandu-§i
aminte, ezita sä mearga mai departe. Incet, incepu s5 se relaxeze.
Era in viala. Oricare ar fi fost motivul pentru care it drogase, nu i
se intamplase nimic gray.
Isi gasi hainele pe un scaun. Se imbraca repede §i privi pe
fereastra dormitorului. Iii aminti ca mai e un dormitor la caliva
metri, Pe coridor. Merse acolo in varful picioarclor, gasi
deschisa §i arunca o privire.
Cateva secunde o fixaye Mistra, inca adormita. In somn, fata ei
parea uimitor de tanara. In alte imprejurari i-ar fi dat cu cinci-§ase
ani mai pulin decal ii (Muse la inceput. Parea sa aiba douazeci
patru de ani, nu treizeci, cum crezuse.
Iii amintea totu§i ca ea nu se odihnise toata noaptea. Nu-i era
clan daca fusese in aceea§i camera cu ea sau in camera alaturata.
Dar o auzise tipand de cateva ori. Vorbise mult despre Grand
House.
Majoritatea cuvintelor erau nedeslu§ite, dar unele lucruri §i le
amintea 'impede. Probabil c5 lasasera in memorie urme - la fel de
puternice ca cele de „octli" pc gat. Amintirile erau zguduitoare §i
era gata sä se retraga, cand sesiza ca ea deschisese ochii §i ii privea.
Stephens se retrase automat. Ochii ei erau schimbali, lumino§i,
dar adanciti in orbite. lei amintea stralucirea aceea ciudata
dinainte de a fi fost prea adormit ca s5 mai observe ceva.
Simi deodata ca avea mai mult de douazeci §i cinci de ani,
chiar mai mult de treizeci. aminti vorbind de nemurire.
Casa cea veche... spusese in intunericul crispata §1
agitata, ca §i cum orizonturi ascunse ale ei s-ar fi spart ca

52
 CASA VENICIE1
ni§te valuri uria§e, aratandu-i viziunea
—Casa cea veche, veche...
Si Stephens inlelese, in sfar§it, tars umbra de indoiala, secretul
de la Grand House. cuprinse un frig ca de moarte cam.1 observa
c5 ea simlise ca §i el §tie. Deschisese gura §i se ridicase Pe
jumatate, pentru a se apropia de el. Paturile. pareau sa se topeasca
in jurul ei. Ochii ei erau adancuri de. foc, in lumina soarclui, cc
patrundea prin fcrestre. Mu§chii felei pareau tot atat de duri ca §i
trasaturile de piatra ale unei statui, iar corpul i§i pierduse
frumuselea, de incordat §i rigid cc era.
Reactia ci violenta lug sfar§it repede. Trupul i se destinsc. Se
cufunda la loc, in a§ternut. Zambi §i spuse lene§:
—Cc e asta? Vii la mine furi§andu-te?
Vraja se rupse. Stephens paru sa se trezeasca din adancul
fantasmelor sale la o luciditate jenata. Femcia asta se comporta
prea firesc pentru el.
—Nu. Ma duc sa ma rad.
Era important acum pentru Stephens sa se indeparteze de ea.
Barbieritul era o realitate palpabila.
—Vei gasi tot cc-ti trebuie in Baia mare din capatul holului.
In limp ce se radea, i§i aminti ca. era Craciunul. Dar interesul
sat' nu dura prea mult. Gandurile ii alunecara iar spre Mistra. Nu
se aazea nici un .sunet. In tot apartamentul era a§a o lini§te, Inc&
i§i putea auzi propria respiralie. Imaginalia sa reincepu sä lucreze.
Se intreba daca anumite idei, odata intrate in mintea unui om,
mai pot fi scoase de acolo. Terming de imbracat §i se duse in
biblioteca. Se gandi: „A§ avea nevoie sa citesc cartile ac,elea
integral." Grand House – istoria ei nu era la locul ei pe raft. Dupa
o scurta cercetare descoperi ca nu mai era nicaieri. Lipscau, de
asemenea, Inceputurile oracului Almirante §i Viteazul Tanequila.
Stephens se retrase uimit. I se parea de necrezut ca ea sa fi
ascuns cartile. Inca mai statea acolo, nemi§cat, cand auzi du§ul.
Deci Mistra se sculase.
Stephens traversa salonul §i holul care ducea la dormitorul ci.
Soarele patrundea prin toate ferestrele sudice §i estice §i, in
lumina aceea, se topira toate gandurile celoase ale noplii. Se
simlea ridicol. Fantezia nemuririi se destrama. Dar mai erau totu§i

53
A.E. van Va GT
lucruri pe care dorea sä le afle.
U§a dormitorului era deschisa. Stephens batu destul de tare, ca
sa-§i impace con§tiinla, dar nu destul ca Mistra sä auda, prin
zgomotul apei care curgea. induntru se distingea §i mai tare
zgomotul durului, pentru ca up de la baie era deschisa. Aburul se
impra§tia lene§ afara.
Apa se opri §i urma un lipait de picioare goale. Paula. Apoi,
Mistra, infa§urata intr-un halat mare, fluierand u§or, ie§i din baie.
Se uita la el ganditoare, dar nu spuse nimic. Se a§eza in fala unei
oglinzi imense, pentru a-§i aranja parul.
Stephens a§tepta. Sentimentul ciudat, trait mai devreme in
preajma ei, revenea – nu a§a de puternic, nici a§a de confuz, ci mai
personal.
Era, hotarat, o femeie frumoasa, frumuselea ei datorandu-se
infati§arii placute, maturitalii §i increderii in sine. Parul blond,
ochii verzi §i stralucitori, fala sublire §i bine Conturata o faceau sä
arate tanara §i, in acela§i timp, inteligenta. Pielea era frumos
bronzata §i, dupa trasaturile felei, 'Area sa aiba stramo§i pe
continent. Se indoia ca inainta§ele ei i§i alesesera barbali numai in
limitele stramte ale unei singure rase. Femeia aceasta avea sange
fierbinte, venind de undeva, de foarte departe.
Gandurile it indepartasera de la scopul venirii sale in
dormitorul ei. Se incorda §i incepu:
—Azi noapte pareai preocupata sä afli din ce cariera provine
marmura de la Grand House. tie cineva asta?
Ii vazu fka in oglinda, privirea atenta. Ochii ei se intoarsera
spre el, fixandu-1 calm §i cercetator. Se &idea ca nu-i va raspunde,
cand ea spuse:
—Deci am avut iar co§maruri, de la ,;octli", nu-i a§a?
Adauga razand:
—Cred ca ar trebui sä renunt sä mai beau a§a ceva.
Rasul ei nu suna deloc amuzat §i, in fond, nu-i raspunsese la
intrebare. 0 a§tepta sa termine. Apoi spuse:
- In legatura cu carierele acelea de marmura...
11 intrerupse:
—De unde sa §tiu? Blestemata de casa are mai mult de o mie
de ani.

54
 CASA VEWICIEI
Stephens insists:
—Am inteles, din primul paragraf al carlii despre Grand
House, ca nimeni nu §tie cine a construit-o, dar ar putea exista
indicii referitoare la locul de unde provine piatra.
Mistra it privea din oglinda §i zambea ironic. Spuse:
—Nu ma mir cand oamenii reactioneaza ca tine. Ai aproape
toate indiciile necesare. Nu pare sa te supere faptul ca te-am
drogat. Vad, pe fala ta, §i ghicesc, din intrebarile tale, ca
mele se par rezonabile. 1 totu§i continua sa lup~i.
Stephens se aplecase inainte, concentrandu-se involuntar
pentru a-i auzi raspunsul. Se retrase acum in scaunul sau,
simlindu-se caraghios. „Iata un cult care practica o religie veche §i
ins'etata de sange. Membrii lui purtau numele unor morli. Era un
grup ezoteric, amoral §i, probabil, criminal." Aproape fara sa-§i
dea seama de asta, se lasase prins de aceasta atmosfera nefireasca,
chiar pans la a crede, pentru o jumatate de ors, imposibilul.
—De ce m-ai drogat?
Ii raspunse fara ezitare:
—Credeam ca pot sä aflu ceva aducandu-te in acea stare de
dezorientare.
—Nu inieleg.
Ridica din umeri:
—Am vrut, de asemenea, sä ma lamuresc daca e§ti persoana de
care se tem ea ai putea fi.
Stephens nu reu§i, pe moment, sa vada legatura.
Spuse uimit:
—Cine cred ei ea sunt?
Se intoarse §i-1 tintui cu privirea:
—Nu ti-ai dat seama?
Parea uimita. Se opri, nehotarata, §i spuse apoi incet:
—Cineva a construit Grand House. Cine? A fost o dilema in
toti ace§ti ani.
Explicatia it dezamagi pe Stephens. Era o nebunie care nu-1
mai interesa, dar Mistra continua:
—Dad to ai construit-o, ai reu§it sa te ascunzi de mine foarte
bine. Oricum, celorlalli nu le said sä se teams, in continuare, de
tine.
55
A.E. van VOGT
Tresari de uimire. Pentru ca, nebunie sau nu, deja fusese ucis
un om. De ce n-ar fi §i el eliminat, daca-1 considerau periculos,
ucis pentru ca vreun nebun it credea in varsta de o mie de ani?
Rosti cu greu:
—Voi ucis pe John Ford, nu-i a§a?
Scutura din cap §i-i raspunse cu seriozitate:
- Nici un membru al grupului nu e vinovat de asta. Cea care
cite§te *duffle ne-a verificat pe cincizeci §i trei.-
—Cincizeci §i trei! repeta Stephens involuntar. Nu se a§tepta la
aceasta informalie exacta.
Mistra parea sa nu auda:
—Aparent, e o crima banala, dar poate ca-mi va ajuta in
atingerea scopului meu. Nu §tiu incii.
„Scopul ei" – Stephens se crisps. Chiar despre asta ar fi vrut el
sa afle. Se apleca spre ea, intreband fara sa a§tepte, de fapt, un
raspuns:
—Care este scopul tau?
Se lass o tacere lungs. Continua sa-§i aranjeze parul cu
indemanare. Figura i se vedea ganditoare in oglinda. Se apleca
incet, trase un sertar §i scoase o foaie de hartie. Spuse, fara sa-1
priveasca:
—E un ultimatum pe care-1 voi transmite in curand la radio
pentru guvernul din Lorillia. Termenul limits va fi in funclie de
ziva cand voi lansa mesajul. Referirea la Marte apare din motive
psihologice. Vreau sä le strecor destula indoiala in suflete, pentru
a fi sigura ca vor evacua uzinele pe care le voi numi. Asculta!
Citi rar, cu o voce clara §i hotarata:
Catre. cei care lucreazd la proiectul atonzic „Blackout5". Exact in
cloud ore, intregul combinat va fi distrus de fluxuri energetice, venire
de pe o navd cosmic& Acliunea a fost autorizatd de poporul planetei
Marte, deoarece conductitorii vostri pldnuiesc un atac atomic -
surprizd asupra Statelor Unite ale Americii.
repede acasal La ora doudsprezece sa 1114 mai fie nimeni
in fabrici! N-aveli cum sa va aparaii.
Noi nu vom accepta un rtizboi atomic pe panzdnt!
privi §i spuse, ca din intamplare:
5 Blackout = camuflaj (n.trad.)

56
 CA SA VENICIEI
—S-ar putea sä schimb ora, dar restul va ramane. Ce parere ai?
Stephens abia auzise. La inceput, ramasese perplex, dar acum,
deodata, se sperie:
—E§ti nebuna?
Ii raspunse rece:
—Foarte normala, foarte hotarata §i, pana la un punct,
depinzand de ajutorul tau. Nimeni nu poate invinge singur o
fortareala bine aparata.
—Daca vei ataca Loriilia, vor presupune ca Statele Unite sunt
de vina §i vor dezlantui un contraatac rapid.
II privea cu buzele stranse §i clatina din cap:
—Oamenii a§tia sunt abili §i indrazneti. Au planuit sä
bombardeze prin surprindere §i apoi sa nege ca ci au facut-o. Nici
nu4i dai seama ce idee groaznica e asta.
—N-ar putea scapa a§a u§or.
—Ba da – tonul ei era imperturhahil. Daca principalele °raw-
americane ar fi §terse de pe fala pamantului, toata releaua
industrials §i cea de aparare ar fi distruse. Cine ar mai declara
razboi, data primele bombe ar cadea la Washington, in timpul
unei sesiuni a Congresului?
Mistra clatina din cap §i ochii ii sclipira.
--Prietene, nu e§ti de- loc lucid. Te asigur ca grupul nostru nu
s-ar fi gandit sa paraseasca pamantul, decat in fala pericolului Pe
care 1-am semnalat.
Stephen& ezita. Apoi raspunse, aproape fara rost:
—Ma comport de parca a§ crede Ca au nave cosmice, de parca...
Privirea i se opri pe hartia din mana ei:
—Lass-ma sa vad acel ultimatum!
1-1 intinse, cu un zambet enigmatic. Stephens it lua §i intelese,
dintr-o privire, de cc se amuza Mistra: mesajul era intr-o limbs
strains. Nu §tia limbs lorilliana destul de bine, incat sa-1 descifreze
integral, dar presupuse ca ea spunea adevarul.
Mistra ii explica:
—Asta e motivul rupturii dintre mine §i Ei vor sa mute
Grand House de pe Ilamant, pana cand trece furtuna. Eu cred ca
avem ni§te responsabilitali aici. Nu putem continua sa ne folosim
cuno§tintele doar pentru propria placere.

57
A.E. van VOGT
—Unde s-ar putea duce? hi dadu seama ca a§tepta raspunsul ei
aplecat inainte, cu respiratia oprita.
Parea sä nu fie con§tienta de tulburarea lui. Spuse, cu voce
nepasatoare:
—Pe Marte. Avem acolo un centru la mare adancime, unde
casa ar fi in siguranfa.
—V-ati muta cu totii acolo?
—Numai in timpul razboiului.
—Nu cumva v-ati speriat degeaba? Chiar dad intentiile
lorillienilor sunt confirmate, crezi ca-§i vor irosi bombele in
Almirante?
Pe fata ei trecu un zambet mohorat.
—Nu, dar dad apele de pe coasta opusa, fats de Los Angeles §i
San Francisco, vor deveni radioactive, vom fi §i noi afectati.
Radioactivitatea ar influenta acel ceva din marmura, care
prelunge§te Chiar §i noi, cei care ne-am opus zborului, ne
dam seama ca n-am avea nici o §hnsa.
Stephens era gata sä continue, cand observa ca intervenise ceva
nou. Spuse repede:
—Deci se mai opun §i ca voi sa parasiti Parnantul. De ce
nu to ajuta?
—Desigur, Tannahill a fost impotriva. Aici, el este proprietarul
legal al casei. Pe Marte nu exists trupe ale statului, care sa-i
garanteze dreptul de proprietate. Ar pierde avantajele pe care le
are asupranoastra.

Chiar intelegea incurcatura in care se afla Tannahill. Se

incrunta:
—Nu vad insa cum fi putut convinge impu§candu-l.
—Asta n-are nici o legatura.
Era u§or nelini§tita:
—Solutia era mult mai simpla. Grupul a acceptat sä devina
dependent financiar fala de Tannahill. Fiecare persoana urma sä
semneze cedarea tuturor proprietatilor dtre domeniul Tannahill,
in schimbul unei rente. Oricine ar fi fost descoperit, dupa aceasta,
ca adund bani §i alte bunuri, ar fi fost pedepsit.
—Dar aici e vorba doar de bani, protests Stephens. Dad,

58
 CASA VEWICIEI
intr-adevar, casa are atata putere, atunci e lard prel.
—Nu uita ca planul a fost propus pentru a proteja casa de
pericole §i mai mari.
Mistra ii spulbera argumentele printr-un simplu gest.
—Ar merge foarte binC. Cella sunt atat de hotarati, incat,
dupa impu§carea lui Tannahill, au a§teptat sä fie in afara oricarui
pericol §i au inscenat acea falsa inmormantare. transferat
proprietatile pentru ca tofu! sä fie pregatit in momentul in care
Tannahill s-ar trezi §i ar semna aprobarea pentru mutarea casei pe
alts planeta.
In mintea lui Stephens se facu
—Deci Tannahill §i unchiul sau sunt una §i aceea§i persoana.
Cand §i-a revenit i§i uitase trecutul?
—Eu am facut asta. M-am dus la spital §i 1-am drogat. I-am luat
prin surprindere. Credeau ca ne contrazicem doar in planul
ideilor.
—L-ai drogat pe Tannahill §i i-ai distrus memoria!
Nu rai intreba nimic. 0 credea. Vorbind cu aceasta femeie cu
vointa de fier, se simlea depa§it de situalie.
Se gandea: „Supt reprezentantul legal al lui Tannahill §i totu§i
stau sä ascult toate astea." Nu voia sä foloseasca
impotriva ei. Presupunea ca n-ar fi putut dovedi nimic §i ca, mai
mult, drogul trebuie sä fi fost produsul unei chimii mult mai
avansate cleat cea a parnantenilor. Cine 1-ar fi crezut?
Mistra continua:
—De fapt, mecanismul uitarii e u§or de controlat. La nevoie,
asta se poate realiza §i cu ajutorul unei hipnoze puternice.
Narcoticul pe care 1-am folosit eu are calitatea de a fi mai
persistent. Si ii pot da oricand antidotul.
—De ce nu i-1 dau
—Pentru ea, spuse ea cu un zambet cochet, ei nu §tiu ce
substanla am folosit §i in ce dozaj. Ar fi periculos sä intervina.
Stephens clatina uimit din cap, inca in dilema.
—Atunci cine 1-a impu§cat pe Tannahill?
—Probabil au fost doar ni§te lupte de strada. Clarvazatoarea a
constatat ca nimeni nu e vinovat, in grupul nostru.
Stephens i§i aminti ca cea care citea gandurile omisese ceva in

59
A.E. van VOGT
legatura cu el. Sovai, dar, pans la urma, ii spusc:
—Pare foarte dependenti de femeia aceea.
Se opri din nou, ezitand sa-i demonstreze ca femeia-telepat
ratase decodarea unei importante informalii, in cazul lui.
—E totu§i greu de crezut Ca, intr-un astfel de moment crucial,
o impu§catura ar fi putut linteasca, din intamplare doar, pe
proprietarul de la Grand House. Nu se mai opunea nimeni
altcineva la plecarea de pe Pamant?
—0 singura persoana, dar s-a razgandit, ca §i Tannahill, de
altfel.
—Adica s-a razgandit aparent.
—Triselle 1-a verificat.
—Triselle e numele telepatei, nu-i a§a?
—Da.
Izbucni:
—Nu minimaliza pericolul unei impu§caturi intamplatoare!
Acesta e co§marul nostru: accidente, §oferi incendii, lupte
intre bande, razboi.
—Totu§i...
Stephens se ridica, neterminanduli *dui.
—Toata discutia asta ma face sa ma simt ca §i cum mi-a§ neglija
indatoririle. Mai bine i-a§ telefona 1ui Tannahill, chiar daca e
Craciunul.
Mistra se intoarse §i-1 privi uimita:
—Craciunul! Se pare ca drogul a avut un cfect puternic, nu-i
a§a? Suntem in 26 decembrie. aminte§ti?
—Cum?
Dupd primul §oc, Stephens facu eforturi sa-§i aduca aminte,
dar fara folos. Nu pastra in memorie deck o noapte lungs,
intrerupta doar de lipetele Mistrei. Mormai pentru sine:
—Atunci, chiar trebule sä telefonez, §i Inca repede.
Dis-paru in salon, undo vazuse telefonul. II suns intai pe
Tannahill, formulanduli scuzele in minte. Dar nu era nevoie.
Tannahill ii raspunse:
—Tocmai voiam sa sun eu, Stephens! A§ vrea sa cuno§ti pe
cineva. Vom fi la tine intr-o ors. Sper ca te-ai distrat bine dc
Craciuri.

60
 CASA VEpTICIEI
Stephens raspunse cä da. Inchise, dupa explicase ca nu e
acasa, dar cä va ajunge imediat. Tannahill parea calm. Aparent, nu
se intamplase nimic neobi§nuit.
Incepea sä se simta mai bine. Forma numarul de la birou, auzi
receptorul ridicandu-se §i apoi vocea secretarei:
—Alo, Almirante 852.
—Domnipara Chainer, a§ dori...
Femeia it intrerupse:
—0, domnule Stephens, imi pare a§a de bine ca ati sunat! Aici
s-a petrecut o crima. Domnul Jenkins, mecanicul de lift, a fost ucis
in Ajunul Craciunului.

61
A.E. van VOGT

CAPITOLUL IX

—Ucis! repeta. Stephens ca un ecou. Ce sä insemne asta?

Indirect, Jenkins era angajatul lui Tannahill. Dar era greu de
crezut ca ar fi avut vreun loc in tabloul vast, care incepea sA se
contureze. Si totu§i – mai intai un ingrijitor .ucis, apoi un Mier.
Cineva actiona hotarat §i fara mils. Daca nu grupul, atunci cine?
Incepu sä puns intrebari. Nu se §tiau prea multe. Jenkins
fusese gash ranga lift, cu o rand de culit in spate. Putand fi vorba
de vlozie, sotia lui fusese arestata.
In timp ce i se povesteau aceste amanunte, Re Stephens incepu
sA-1 apese un simtamant foarte neplacut. Ii fusese simpatic
Jenkins.
—Uite, spuse in final, am sä yin §i eu mai tarziu. Acum, la
revedere!
Ramase incruntat. Se intamplau tot felul de lucruri §i nu se
putea §ti clar unde duc. Dar, dui:id spusele Mistrei, grupul nu prea
acordase importanta ingrijitorului, decat in masura in care
asta it afecta pe Tannahill.
S-ar putea sä li se pars ca moartea lui Jenkins n-are nici o
legatura cu ei. Si chiar a§a s-ar putea sA fie, dar trebuia dovedit.
Stephens simli ea el este intr-o pozilie Ode pentru a dovedi asta,
impreuna cu multe altele.
Se intoarse in hol, batu la Mistrei §i inn* dui:Ca un moment
de a§teptare. Ea it privi intrebator cand ii spuse ca trebuie sa plece
pentru a-1 intalni pe Tannahill. Intreba apoi nelini§tit:
—Dar tu?
—N-o sa mi se intample nimic, raspunse ea cu indifernIA.
—Poate vii §i tu.
Acum era rece.
—Nu. Mi-era teams sA intru doar. Acum sunt in siguranfa,

62
 CASA VEWICIE1
spus.
Stephens ezita, venindu-i in minte ca nu §tia inca de ce se teme
ea.
—De ce era greu sa intri?
—Pentru ca ei nu vor ca eu sä am o nava la dispozitie.
Stephens deschise gura sä spuna ceva, dar se razgandi.
—Nava?
Era nedumerit §i, in chip ciudat, nu indraznea sä impinga
lucrurile mai departe. Spuse:
—A§ putea veni mai tarziu sä to insolesc – inauntru sau afara.
Mul~umesc, ii raspunse indiferent, dar nu voi fi aici.
Stephens avu sentimentul ca niciodata in viala lui nu i se
dadusera papucii intr-un mod mai definitiv §i mai lamentabil. 0
fixa curios:
—Nu li-e teams ca voi spune cuiva?...
Rase:
—Te vor crede nebun.
Tomi nu-i venea sä plece.
—Te mai vad?
—Poate.
Spuse „La revedere" §i iei din dormitor, pe jumatate sperand
ca-1 va chema inapoi sau se va desparii de el prietene§te. N-a
facut-o. Deschise cele doua u§i de la intrare §i le tranti in urma lui.
Cobori cu liftul §1 se trezi deodata afara, clipind in lumina
puternica a amiezii.
I se oprise ceasul, dar presupuse ca e aproximativ ora unu.
Ajunse acasa fara alte incidente.
Sosi §i Tannahill, cam la zece minute dupa aceea, singur.
Stephens ii deschise u§a §i tresari la gandul ca se vedeau, pentru
prima, oara, la lumina zilei. totu§i 1-ar fi putut recunonte
oriunde: un tank palid, slab, cu obrajii supti, care mergea
sprijinindu-se intr-un baston. Fotografia din ziar combinata cu
imaginea din cimitirul intunecat it ajutau identifice cu
u§urinca.
Stephens ii oferi bratul, dar Tannahill it inlatura cu un gest.
—Am decis sa venim separat, a§a ca am venit eu mai devreme.
Nu-i explica cine era cel ce urma sa" soseasca. Merse

63
A.E. van VOGT
§chiopatand spre salon §i se a§eza. Stephens se mira cat de
impasibil parea. Incerca sä §i-1 imagineze a§a cum fusese omul
acesta inainte de a fi fost impu§cat: „vitcazul Tanequila", batran de
sute dc ani, cu minte de °lel, capitanul unci corabii spaniole din
secolul al §aptesprezecelea. Parea imposibil, pentru ca omul acesta
era manic:nit §i nefcricit. Poate nici nu era a§a, in realitate.
Tannahill privi in pamant, respira adanc §i spuse:
—Trebuie sä marturisesc, Stephens, Ca ai scos de la mine,
noaptea trecuta, mai mull decal intenlionam sä spun cuiva. Si asta
ma °blip sä continui cu marturisirile. A§tepta acum raspunsul lui
Stephens, care clatina din cap §i zise:
—Nu pot decat sä repet ca sunt profund preocupat de situatia
dumneavoastra.
Tannahill continua:
—Am sä-li spun un secret, Pe care hotarasem sa nu-1 divulg.
Se opri din nou, apoi:
—Imi aduc aminte ca am fost intr-un sicriu.
Stephens a§tepta in tacere. I se parea ca un singur cuvant ar
rupe vraja. Tannahill interveni:
—Mai bine ma grabesc; altfel, vom fi' intrerupli.
In cateva cuvinte, ii povesti cum fusese luat din spital, dus la
mare distanta cu o nava ingropat de viu §i, in sfar§it, adus
inapoi la spital.
Vocea lui Tannahill se stinse Si se facu lini§te in salon.
Stephens intreba, dupa o scurtA ezitare:
—La ce etaj vä AO, in spital?
—Cand m-am trezit ultima data, la al cincilea. Mai inainte, nu
§tiu.
Stephens incuviinta:
—Putem controla. Ar fi interesant daca v-ar fi coborat printr-o
fereastra de la etajul al cincilea. Cum ar fi putut s-o faca?
I-ar fi platut sa intrebe despre nava, dar putea fi primejdios,
cont de ceea ce §tia deja. Avea o puternica relinere numai
la gandul existentei unor nave cosmice §i al unor indivizi care
invinsesera moartea, fiind mai avansali tehnologic deem intreaga
umanitate. Acuff' credea tot ce-i spusese Mistra.
Gandurile i-au fost intrerupte de un zgomot de motor. 0

64
 CA SA VE5W1C1E1
ma§ina intrasc Pe aim §i ambreia ca sä urce dealul. Stephens privi
intrebator la Tannahill, care spuse repede:
—Am angajat un detectiv la Los Angeles. El trebuie sä fie. Cat
ar trehui sa-i spun, din ceea cc tu?
—Un detectiv!
Erg ultimul lucru la care s-ar fi a§teptat tii era destul de
dezamagit. Totu§i asta dovedea ca povestea lui Tannahill era
adevarata. Raspunse prevazator la intrebarile lui Tannahill, dar
cam fara chef.
--Depinde cc fel de cam este.
Ma§ina se uprise. Se auzeau acum pa§i pe pietri§ul aleii §i apoi
Pe scarf. Sung tii, in cateva clipe, Stephens Tacu cuno§tinta cu un
amulet robust.
--Bill Riggs? repeta Stephens numele.
—Bill Riggs, incuviinia personajul pistruiat.
Era un nume care nu se putea uita. Stephens stranse mana care
i se intinsese §i rgmase in picioare, apatic, in Limp cc Riggs vorhea:
--Trebuie sä atenti la mine cateva minute sa vedeti cum
le-am aranjat Pe mate.
Tannahill incuviima, dar Stephens nu era prea curios. Ahia era
atent la Riggs. Tannahill se intorsese pre el §i-1 intreha:
—Ce parere ai, Stephens?
Atunci i§i lug inima in dinti §i raspunse:
Il cuno§teati pe domnul Riggs inainte de a-I angaja?
--Nu I-am vazut in viala mea.
Riggs deveni, astfel, o figura indepartatii, impersonala, neimplicata
in prohlemele locale. Daca 1-ar fi putut gasi pe ccl care-i scrisese lui
Howland, lc-ar fi putut fi de folos.
ar trebui spuneli totul, remarca Stephens.
Tannahill accepta, aparent fara reserve. Se opri o singura data,
pentru a-i cere lui Stephens sä rezume conlinutul scrisorii primite
de procurorul districtual. Vocea i se inmuic cand ajunse la
coincidenla dintre data inmormantarii lui Newton Tannahill §i
absenta sa din spital. Dar spuse totul. Cand termina, Riggs
interveni:
—Dar amprentele?
Stephens .ovai. Dacia Mistra spuscsc adevarul, amprentele ar fi

c 5 - Casa velniciei 65
A.E. van VOGT
putut sa corespunda. Spuse:
—Nu s-au descoperit pans acum.
Riggs incuviinta §i-i recomanda lui Tannahill:
—Daca povestea ajunge la tribunal, incercati sa amintiti cat
mai min de amnczic. E lucru destul de obi§nuit, dar, la un proces,
suns fail. Se intrerupse:
acum am -0 multime de lucruri de facut. Sc intoarse spre
u§5, dar se opri. Desigur, m-am interesat, in ora§, de
dumneavoastra - cu prudenta ca din intamplare. Am inteles ca
familia Tannahill deline cam un sfert din California, dar am
descoperit a, aka cum spus deja, dumneavoastra personal
nu sunteti cunoscut in Almirante.
Se opri. Tannahill replica:
—si'?
- -Pal, domnule, nu e Dine s5 nu fill cunoscut. Prima reactie a
oamenilor, fata de un om bogat, e invidia. Trebuie sä simta ca aveli
intcresc comune. Sfatul meu e sä mai cheltuili din banii mo§teniti.
pe oameni sä creada a v5 imparta§esc norocul. Apoi, daca
va incepe un proces, vor privi din perspectiva propriilor interese.
Tannahill aruna o privire spre Stephens, care incuviinta din
cap §i spuse:
—E o idee Nina. Am sä incep imediat- s5 chcltuicsc, domnule
Tannahill.
Riggs deschise u§a §i iar se-ntoarse:
—V5 telefonez, indata cc dau de vreo urma.
Stephens urmari, de la fereastra, ma§ina veche a detectivului
indepartandu-se pe alee si disparand dup5 un pale de copaci.
Intalnirea ii lasase o impresie mai buna decat se a§tepta.
—Cred ca ne putem baza pe el.
In momentul in care vorbi, i§i (Wu seama ca folosise,
incon§tient, pluralul. Era o remara foarte potrivita - exact la asta
to puteai a§tepta de la un avocat loial. Si totu§i, insemna a, in
mintea lui, staruia ideca ca viala poate sa continue ca §i inainte.
Si era clar ca nu se putea. I se spusese ca exista o casa in care se
poate trai ve§nic. Daa era a§a, dreptul de proprietate pentru
Grand House era foarte important. Lovind in proprictarul oficial,
Mistra perturbase modul de viata al intregului grup.

66
 CASA VEPIIC1E1
Il auzi Pe Tannahill:
—Stephens, vrei sä suni la Ageniia de Plasare livers s5 vezi data
au ceva pentru mine?
Se intrerupse.
—Untie e bucataria? A§ vrea un pahar cu apa.
Stephens ii arata §i Pe urma sulfa la agentie. Nu apuca sa spuna
decal:
--Sun din partea domnului Tannahill...
0 voce de barbat ti §i raspunse:
—A, atunci pate ti transmiteli dumneavoastra ceva. livers la
telefon. Spuneti-i domnului Tannahill CA am gasit o menajera
pentru dumnealui.
Stephens asculta in tacere. Fata in casa urma sä dea o proba Pe
28 §i omul de la agentie era sigur Ca vor fi mullumili de ea.
Avusese noroc sä g5seasca personal cu experienfa.
Stephens tocmai inchidea, cand intra Tannahill. Ii rezuma

—Vreau s5 iau cina in ora§ apoi s5 fac un chef §i sa dau de

Nut la toata lumea. Obrajii palizi i se colorarA. Am mare nevoie
de asta. Ti-ar placea s5 vii §i tu?
Stephens clatina din cap:
—Mai bine stau aici §i incerc sä iau legatura cu Peeley. Dad
reu§esc, ma iau dup5 urmele de sticle aruncate §i yin §i eu.
A§tepta ca celalalt s5 piece, se uita la teas §i bombiki – era
trecut de trei – apoi suna la Societatea de Teleconzunicapi. Dupa o
lung5 a§teptare, telefonista raspunse:
—Doreali 0 convorbire personala, domnule Stephens, nu-i
a§a? Am sunat de cateva on la domnul Peeley – §i acasa, §i la
birou. Dar nu 1-am &it. Ali vrea sä cu cineva diri cas5?
—Ei bine, da!
Dupa cateva secunde,' raspunse un om din personalul de
serviciu:
—Domnul Peeley e plecat in desert, pe timpul vacantei,
domnule... Nu, domnule, nu-i §tiu Inca adresa. mai
sunat, dar asta Domnul Peeley a spus ca tine leg5tura
cu noi, dar pans acum n-a dat nici o veste. Avem §i telegrama
dumneavoastra aid.

67
A.E. van VOGT
Stephens lasa instructiuni ca avocatul sa sune, on la el, on la
Tannahill, cat mai curand posihil.
Cerul era ca o catifea albastra, acrul - rece proaspat, cand
Stephens se intorse in ora§. Avcau un nou lifticr la Palms Building.
Era socrul paznicului. Batranul it inlocuise temporar Pc Jenkins.
Corpul acestuia fusese ridicat curand dupa cc-1 gasiscra. Dar
Stephens it ruga pc portar arate locul crimei. Fusese
descoperit la capatul scarii care ducea la subsol, in spatele liftului.
Nu reu§i sä gaseasca nici macar o urma sau pata care sa-i indite ca
Jenkis luptase sa-§i apere
Dezamagit, dar con§tient ea c dear un inceput, Stephens urea
la el in hirou. Ramase acolo numai cat sä caute adresa lui Jenkins.
Cuno§tea situalia familiala a acestuia §i, doamna Jenkins
e la inchisoare. era curios sä vada cc va, putea afla. Ajunse acolo pe
drumul col mai scurt. Era in zona saraca a oraplui - o casa din
stuc, cu Palmieri inai i.
Suna, dar nimeni nu raspunse. Cohori o poteca napadita de
huruieni, cc ducea in spatele casci. Curtea, imprejmuita, era plina
de gunoi §i de iarba inalta, netaiata la limp. In capful celalalt se
gasea garajul §i undeva, inspre nerd, sub un copac, se vedea o
rulota mica. Prin co§ul ci metalic se strecura o tiara subtire tie fum.
Stephens se indrepta intr-acolo §i ciocani la
Ii deschise o femeic. 0 recunoscu Pe Madge, una din femeile de
serviciu de la Palms- Building. Ramase cu gura cascata cand ii Vazu:
—A, domnul Stephens' exclama ea.
- 0 caut Pe doamna Jenkins, minii Stephens.
Falg ingusta §i vulgara se posomori:
---E arestata. Politia credo ca ea l-a omorat.
Stephens privi ganditor pre Madge. Femcia §tia cam tot cc se
intampla in Palms Building, iar el avca intentia sä afle cat mai mull
din cc §tia ea.
Afi0 expresia lui cea mai fermecatoare:
—Ei, Madge, chiar crezi ca ea a facut-o?
Ochii ci §ireti clipira:
—Noo, cc motiv ar fi avut? Nu era soiul care sa-§i gaseasca
u§or pe altul. Si o femeie de soiul asta trchuic sa aiha mare grip' cc
face.

68
 CA SA VENICIEI
Era clar Ca Madge nu avea astfel dc temcri in ce-o privea. Parea
gata sa vorbeasca §i Stephens spera sa afle ceva, and in vedcrc Ca
Jenkins nu se Area fcrea de ea.
—Madge, a§ vrca sa tc gande§ti la tot cc s-a intamplat in Aide
dinaintca mortii lui Jenkins. Aminte§te-ti tot cc ti-a spus. Orice
amanunt ar putca fi un indiciu important.
Madge ridica din umcri:
--Nu Area cred sä v5 pot ajuta, domnulc Stephens. Bill mf-a
spus de tipatul pc care 1-4 auzit in hiroul indienilor, chicoti ca.
and domnul Pcclev a venit, mai tariiu, in noaptea accea, el i-a
povestit §i...
---Peelev!
Ramase trasnit, dar se stapani:
--Te referi la Walter Pecicy, avocatul din Los Angeles?
—Da, el. Ii dadea intotdeauna caw zece dolari lui Bill. E un
domn Nine.
—Da, spusc Stephens absent, cred c5 da.
In mintea lui se formase o imagine fa'ntastica, cu multc falete.
Dar sc potrivea!
aminti ca, in acca prima noaptc, "Fczlacodanal deschisesc
a§teptand un barbat
Peelev era solid.
Nici nu-i trecuse grin mime c-ar fi putut fi unul dintre ei, mai
ales pentru ea Mistra mentionase atitudinea posesiva a lui
Tannahill, in legatura cu Grand House. Aparent, casa era
suficienta pentru acest individ incapalanat. Nu sc impotrivise ca
ceilalti sa participe la detaliile administrative. In sfar§it, Stephens
spusc:
—Asculta, Madge, dadi-ti aminte§ti ceva, spune-mi mic mai
intai, O.K.?
—Sigur.
Se intoarse, intrebandu-se de cc 1-ar fi °moral Peelev pc
Jenkins. De cc sa nu fi vrut sa se tic Ca este in ora§? In fond, nu
era obligat cxplice actiunile, nici lui Allison Stephens, nici
altcuiva.
Cobori, din nou, in ora§§i observa ca era trecut de cinci. Mama
ceva §i apoi, time de doua ore, urmarL din ma§ina, tine intra sau

h9
A.E. van VOGT
ie§ea de la Waldorf Arms. Avea o teorie despre locatarii cladirii.
Erau membri ai grupului care, pentru moment, nu se deghizasera
in cetaleni respectahili. Ca §i Mistra, erau exact ceca ce pareau a fi.
Stand dc veghc, vazu in total cinci oameni intrand sau ie§ind
din casa. Dintre ei, i-au atras atenlia doi, amhii albi, distin§i §i
necunoscuti.
Pe la noua renunta sä mai spioneze §i se indrepta spre Palms
Building.
Avu un sentiment de dezamagire §i, in acela§i timp, de u§urare,
cand vazu intuneric in biroul Mericane de Import.
Asculta la u§a, ca sä fie sigur, §i apoi deschise cu §peraclul.
Incurajat, aprinsc lumina, verifica daca c singur §i gasi registrul cu
adresele, chiar Tara nume, ale partencrilor societalii mexicane. Mai
adauga douazeci §i dou'a la cele Pe care deja le avea. Dupa cc
terming, ridica una din figurinele de lut §i incepu sa o cerceteze. Se
intreha cum ar putca ajunge la mecanismul interior, cand un
zgomot ii atrasc atentia. Sc intoarse repcde §i sari in picioare. Un
cam it urmarea din pragul u§ii. Strainul era inalt Si bine facut. I se
parea foam familiar, dar nu-1 recunoscu imediat.
Omul purta Pe fala o masa sernanand perfect cu Allison
Stephens. Avea sentimentul ca se uita in oglinda §i... luminile se
stinsera hrusc.

70
 CA SA VENIC1E1

CAPITOLUL X

Sc trczi in intuneric. P5rea ca se af15 intins Pe pamantul gol.

Pipai in jurul sau. Nu era nici o indoial5 — Omani
Stand acolo, i§i aminti ca fuscsc lovit, probabil pe la spate, §i i§i
pierduse cuno§tino.
Simti ca. Inv:pc:neve cand i§i adusc amintc §i sc pipai la ceafil.
Dar nu descoperi nici o contuzie §i nici vreun loc sensihil la
palpare. Nedumerit, se ridica in picioare §i-i cauta pistolul. Spre
u§urarea lui, era in huzunar. Repcdc, caut5 §i gasi 0 cutie de
chibrituri. Primul se aprinsc §i se stinse atilt de repede cä nu v5zu
nimic. Pe celalalt it aprinse in c5uul palmei §i reu§i sa vad5
p5mantul gol deasupra, dedesubt §i in Coate partile.
0 pe§ter5.
Chibritul se stinse §i r5mase din nou in intuneric. Se gandi:
„Nu pot l'i prea departe de Palms Building."
Asta-1 mai intari. Aprinse un al treilea chibrit §i observ5 c5 §i in
spatele lui era intuneric, nu numai inainte. Se uit5 §i la ccas. Era
zece fara cinci. Chibritul palpai §i se stinse. Stephens porni in
directia spre care era oriental deja. Se mica incet, tinandu-se de
perete, pa§ind atent §i asigurandu-se c5 terenul c sigur, inainte de
a se lasa cu toata greutatea. 1§i dadu seama, la un moment dat, ca.
urea.
Pentru scurt Limp, se simli mai Nine. Cel putin, era o directie
logic5 spre ie§ire.
Trecu o jumatate de 0r5.
„Doamne, se gandi, undo sunt? Si undo ma duc?"
I§i aminti de natura solului pe care se trezise §i, deodata,
mintea i se lumina. Desigur! Urca spre Grand House. Incercii s5-§i
aminteasc5 dna e departe. Cam jumatate de mita, banuia.
Dup5 vrco ors ca nu mai era in pe§ter5. Picioarele ii

71
A.E. van VOGT
calcau Pe 0 du§umea acoperita cu un covor. Se opri §i ramase
ascultand in intuncric. Nici un sunet. Mai scapara un chibrit
vazu, la lumina lui slaba, ca ajunsese intr-0 camera mica.
Intr-un colt se gasea0 sofa, intr-o iar pc masa erau cateva
lampi ciudate, cu gar. Incerca sä aprinda una din cic, dar fitilul
parea intepenit §i nu reui &cat sa iroseasc5 vreo cateva chibrituri.
Scotocind dupa ahajurul lampii, atinse un huton. Apasa tii se dadu
inapoi, surprins, cand lampa se aprinse stralucitoare. Toata
camera se lumina ca in timpul zilei.
Stephens s-ar fi oprit sa cacique aceasta lumina, dar era prea
incordat, prea con§tient de faptul ca fusese adus aid cu un anumit
stop, nqtiut de cl.
Not5, dintr-o privire, ca mai erau trci scaunc frantuze§ti, pc
Tanga sofa, §i alte mobile ciudate. Dar lucrul ccl mai important era
ea descoperise un coridor stramt, deschizandu-se in spatcle unci
draperii. Land lampa, Stephens porni inainte, pana la nite scarf.
Urcandu-le, descoperi un panou metalic. opac.
II impinse, cauta un mecanism secret de deschidere dar,
nereu§ind, se intoarse in camera pentru a o examina cu mai multa
atentie.
Nu exista nici un semn ca ar fi lost locuita. Era plina de pral.
Tapiseria de la sofa era decolorata de praful gros §i deasupra se
afla 0 copie a volumului Grand House - istoria ci. Cand it ridica,
cam 0 loaie de hartie din el. Era acoperita de destine fanteziste
deasupra era scris, cu cerneala dccolorata: Mai bine traduci. Inca/)
tilt aceastdlinihn I§i aminti de gandurile ce-i trecuscra prin
minte cand iii aruncase privirca prima data poste aceasta
povestire. Se arunca pe canapea §i incepu sa citcasca, cu lacomic.
Cartea era deschisa la un capitol cu titlul Salvarea C'a.sei.
La inceput, citea nerabdator, dar, incet, se calma. Cartea ii
fascina §i uita de sine insu§i. Expedilia spaniola, calatorind din
Mexico sere Golful San Francisco, nu vazuse casa datorita unci
actiuni curajoase a lui Tczlacodanal. Indianul coborase sa
intalneasca grupul. Fara ezitarc, a denumat calauzele indicne ale
grupului, ca fiind spioni ai triburilor razboinice, §i s-a oferit sa
conduca el expedilia de-a lungul tarmutui. Stapanirca perfecta
limhii spaniole 1-a impresionat Pe comandantul de Portala, care

72
 CASA 1/Ep;ICIEI
lusese deja numit guvernator al Californiei. Atata incredcre ii
inspirasc noul ghid, incat idiotul n-a banuit nimic. Calatorii
escorta lor military au fost condui in interior, aped din nou pe
coasta, casa in spatele lor.
Ciilatoria de intoarccrc a urmat acelai drum, iar proprietarii
de la Cimnd House an avut limp decid5 ce c de !Rut.
Acoperind casa cu pAmfint plantiind copaci in lata ei, au
reuit s-O dinsprc mare. Dar arum era necesarii o
solutie drastica §i permanena Altfel, ar fi lost observata de
aventurierii i prcot,ii spnioli, care vcneau in num5r din cc in cc
mai mare.
S-au dccis sa simuleze dist rugerea easel.
Au lost puss santinele pc tease drumurile. Indienilor din sat li
s-a interzis sä mai urce dealul §i sutc de lucratori au lost adui din
nerd. Dormeau in baraci pazite, iar in timpul zilci, locuitorii casei,
intotdcauna inarmati §i vigilenti, ii urmare.au ciirand marl cantitati
de Omani, de pe dealul estic, pcntru a camufla casa.
Au ingropat-o cu totul, au continual sä plais;eze copaci in law
ci §i au reu§it sä pastreze intreaga operatiune secretii pentru cci de
jos.
A lost necesar un an §i Inca doua luni tii, cand au terminat,
muncitorii au fost du§i inapoi, la casele lot. Dar a doua zi dupa
sosire, o armata nine organizata de indieni din munti s-a napustit
salbatic asupra for §i i-a masacrat pana la unul: barbati,.femei §i
copii. Nu era nici un indiciu, in carte, ca atacul ar fi fost pus la calc
de vrcun Tannahill, dar le-a lost de mare toles. A spulberat,
dintr-o singura lovitura, pc toll cci care de mascarca casei.
. Seam tarziu, putin dupa aceca, locuitorii din Almirante au
vazut un lOc mare Pe muntc. A ars aproapc noaptea
dimineata, cand li s-a permis sä se apropic, au putut vedea marl.
lcspeii de marmura pc pamantul acoperit de funingine — pestc tot
dovezi c5 Grand House arsese eu adevarat$
Deasupra casei a fost ridicata o mica hacienda spaniola. S-au
mai plantat copaci, iar Tanequila a cohorat in Mexico City §i a
oferit cateva petreceri soinptuoase Nu-i ramasese 0
avere care sa trezeasca invidia cuiva, dar a oblinut o donalie de
terenuri de marl proportii de la un guvernator caruia ii placusera

7;
A.E. van VOGT
delicatesele servile la mesele sale. DonaOa a fost inregistrata la
Madrid §i s-a numarat printre cele ratificate ulterior de guvernul
american.
Stephens se opri §i-§i imaging un Tannahill neinduplecat,
judindu-se de-a gazda cu oameni morti de doua sute de ani, cand,
deodata, deveni con§tient de ceca cc facca. Pur §i simplu statea §i
citea. Era uimit. „Se pare ca ma simt in siguranta", i§i rise. Revazu
in minte tot cc se intamplase, incercand sa descopere cc a,nume it
relaxase. Cartea?
Acesta parea sä fie raspunsul. Cartea stahilea legatura intro
pc§tera §i Grand House. Era o parte din ceea cc se intamplase. Din
nu se §tie cc molly, un mcmbru al grupului it adusese in accasta
pc§terii secrets, ajutandu-1, dupa toate semnele, s-o descopere. De
cc? i unde plecase?
Ajuns in acest punct, Stephens se poticni. putea inchipui
nici un motiv rezonahil. Asculta, incordat deodata. Nu se auzea
nimic. Tacerea era apasatoare. I§i indesa cartea in huzunar, ridica
lamp §i ramase in picioare, nehotarat. incotro s-o ia?
In sfar§it, dadu perdeaua la o parte §i, impiedicandu-se, o lug
Pe coridorul stramt, inspre trepte §i ajunse la panoul metalic,
opac, Pe care-1 cercetase mai devremc. Puse lampa jos. Trase cu
putere, impinse §1, dupa un minut, respira liher. Insists §i ca
o parte din rid se ridica, pliindu-se fara zgomot.
Prin deschizatura fermata, razcle lampii luminau o camera
mare. Stephens sari vitrine cu card §i cateva figurine de lut,
asemanatoare celor din hiroul Societeigi Mevicane de Import.
Ridica lampa §i patrunse prudent in camera. Tacerea it invaluia
ca §i in pe§tera, §i asta-i &Au curaj. Camera era mai mare decal
crezuse §i la un carat se gasea o scara. Se grabi spre, ea, trecand
printre doua randuri de vitrine. Parea sä fie destul loc, in aceste
vitrine, pentru expunerea unor figurine §i a unor bijuterii ciudate.
Banui Ca este un muzeu, dar nu se opri sä priveasca mai atent.
Si totu§i, pe cand urea scara, incepu sä identifice locul. Ajuns in
.varf, putea vedea holul luminat de la Grand House.
Stephens inainta incet. Prin u§ile duble putea sä vada ca afara e
Inca intuneric.
Prinse curaj. In ciuda orei indicate de ceasul sau, fusese

74
 CASA VEpl1C1E1
con§tient ca s-ar fi putut sä fie dimineata, nu noaptc. Deci i§i
pierduse cuno§tinta doar pentru cateva minute.
Arunca o privire in salon, apoi intr-o camera plina cu carpi ~i
intr-un dormitor. Erau goale §i nu se auzea nici un zgomot de
nicaicri. Dar nu era momentul sä ramana la Grand House. Se grabi
sä cohoare in muzcu. Se opri sa verifice intrarea in pe§tera, sä vada
cum functiona din interior. Apoi trasc panoul metalic in urma lui.
Nu se opri, ci parcurse repede camera mica §i ajunse in pe§tera.
Era din nou incordat, dar hotarat. Avea timp sa exploreze pe§tera
Si asta intentiona sä faca.
Cobori, urea apoi OM la locul unde un al doilea tunel, mai
mic, se deschidea spre dreapta. Se uita la ceas. Era 12.15. Nu era
prea intelept sä se abata din drumul drept. Si totu§i, merse mai
departe. lima in tunel §i incepu sa alerge, luminanduli drumul cu
lampa stralucitoare Pe care o luase cu el. Pe§tera cobora §i se
intorcea curbandu-se spre Grand House, numai CA, acum, era
prohabil cu cateva sute de metri sub nivelul casei.
Pe§tera se termina intr-un nou tunel — transversal. Stephens
privi intai intr-o directie apoi in cealalta. Nu §tia incotro sä se
indrepte. Traversa coridorul subteran §i atinse peretele. Era din
metal.
Avea o culoare §tearsa §i crezuse ca e din piatra. Masura o suta
de metri pana-n locul unde metalul continua sä descrie o curba §i
pe§tera se inchidea cu un perete opac.
intorcandu-se in punctul de plecare, Stephens impinse peretele
metalic de cateva ori, dar suprafaia zgrunluroasa nu coda. Merse
aproximativ o suta cincizeci de metri, depa§ind tunelul transversal
§i intalni, i in directia aceea, un perete metalic.
Sc intoarse, din nou, de unde plecase se indrepta spre ceea ce
considera a fi tunelul principal. Cand ajunse, cohori in lungul
coridorului pana la un alt perete metalic, care se intindea pe toata
latimea pe§terii. impinse, convins ca trebuie sä existe un drum §i
ca va putea sa-1 gaseas6, Pe o suprafaia atat de ingusta.
intr-adevar, cand incerca sa-1 dea la o pane, peretele ceda §i un fel
de u§5 glisanta se desprinse u§or, bascula inainte §i se rasuci fare
zgomot spre stanga, lasand o deschidere larga.
Fa§i intr-acolo §i se trezi in subsolul de la Palms Building.

75
.l. E. van VOGT
Cateva momente, Stephens riimase ascultand. Apoi aprinse
lumina electrica, stinse lampa. 0 cerceta rapid, apasand pc
huton, aprinzand-o i stinglind-o de cateva ori. MuOmit ca
operatia c destul de o duse la loc, in Lund, o !Asa pe
pamant.
Repede, inchise u a metalica si ohserva ca, inauntru, era
tencuitrt, ca A semene cu peretii suhsolului. 0 deschise o
inchise, ca sa inteleaga mecanismul. Apoi Sc indrepta sere hiroul
Mexicane de Imporl.
Nimic nu se schimhase de la plecarca lui: u§a deschiA, lumina
aprinsa §i statuetele la locul lor.

76
 CASA V.ENICIE1

CAPITOLUL XI

Pe la ora unu, Stephens pleca caute pe Tannahill. 11 gasi Cu

o ceata de tineri veseli intr-un club de noapte numit Drink Haven().
Lin chelner ii puss; lui Stephens un pahar in mana.
---E-n online, spuse voios. Tannahill, milionarul, plate§te.
Se auzi un murmur aprohator in intreaga incapere, mare §i
in t unecoasa.
Stephens incerca sä-§i croiasca drum spre Tannahill, care se
afla intr-un separeu, in partea opusa u§ii. Auzea franturi de
conversalie:
nota de la... — Stephens nu prinse numele harului — a
fast de opt sutc nouazeci §i .;ase de dolari.
---Cineva mi-a spus ca a dat bac§k ficcarui chelner cate
cincizeci de dolari:
--Sc spune ca hunicii lui organizau petreceri de cite o
saptamand.
---Spey ca vremurile acelea sä se intoarca.
Gineva it inghionti pe Stephens. Se uita in jos §i-1 vazu pe
Riggs:•
—Am vrut doar sä §tii Ca cunt aici. lie mai vedem.
Plea
Stephens it urrna indeaproape pe Tannahill, pans la harul
urmator. Patronul ii intampina la u§a §i era clan ca fusese
dinainte. Cu o vow limpede, it invita Pe Tannahill in cel mai mare
§i mai aglomerat salon. Aparura ccl putin o duzind de tinere, care
voiau sä-1 sarule pe Tannahill. Acesta parea sä se simta Nine §i
Stephens nu putea sa-1 condamne. Un om care statuse atata timp
in spital avea ceva energie de descarcat. Decise sa nu mai incerce
sa se apropie de clientul sau, ci sä ramana la petrecere pans va
6 1 lawn = port. lirnan. refugm (n.trad.)

77
A.E. van VOGT
obosi.
Dupa vireo ora, era pe punctul de a pleca acasa, cand o femcie
bruneta, cu 0 fala paha, dar dragula, se strecura langa el. Era
scunda §i purta o rochie de un ro§u aprins. Avea cercei mari, cu
ruhine, iar pe degete ii straluceau inele cu diamante §i smaralde,
probabil false. Rochia era de asemenea brodata Cu pietricele.
Spuse:
. —M-a trimis domnul Tannahill sa punem totul la punct.
Stephens clipi mirat, iar ea dadu drumul unui ras muzical.
—Am vazut casa §i am nevoie de ccl pulin trei fete sa ma ajute.
Trchuic sa le gasim un loc unde sä doarma. Eu o s5 raman in casa:
Sunteli dc acord?
Menajera! Aburii bauturii pareau sa se destrame §i Stephens
imelese ca asta era femcia despre care vorbise cu ccl de la hiroul
de plasare. Iii aminti ca Tannahill era nerabdator sä aiba personal
de serviciu.
—Daca domnul Tannahill e de acord, sunteti angajata. Cand
incepe?
—Domnul Tannahill vrea sa incep maine dimineata, dar eu nu
voi putca decat poimaine. Va trebui sa inteleaga.
Vorhea foarte form.
- sa spuneli pc 29?
—Domnul Tannahill mi-a oferit o prima. de 0 suta de dolari
daca incep maine §i cincizeci dac5 incep pe 29.
Rase vesela:
—0 sa ma mullumesc Cu cincizeci.
Ana ca se numea Gico Aine i ohserva, in acela§i Limp, c5 e ora
doua noaptea.
Ii lua ceva Limp sa-§i aminteasca unde mai intalnise numele
acesta. In Viteazul Tanequila era un paragraf in care se spunea:
„Alonso a avut ghinion. lubita lui Indiana, Gico Aine, 1-a ucis cu
un pumnal".
Stephens inca se mai gandea la implicaliile acestui nume cand
ajunse acasa, pc la patru. Deci banda incerca sä intre iar la Grand
House, intr-un fel sau altul.
Se facuse ziva cand Stephens se trezi la sunetul unor vase
ciocnite in bucatarie. Clipi §i, pentru moment, avu impresia ca e

78
 CASA VENICIE1
menajera lui. Dandu-§i apoi scama ca nu putca fi ca, sari din pat
§i-§i puce halatul.
Se opri in pragul bucatariei. Mistra Lanett se urcasc Pe un
taburet §i deschisese o u§a de la dulap. Il vazu §i spusc calm:
—Pregatesc micul dejun.
Stephens simti cum ii crepe pulsul. Ramase a§a, cateva
secunde, tremurcind de emolic. Pe ulna reu§i sä se stapancasca.
0 privi furies. Femeia asta avea mai multa putere asupra lui
deck ar fi fost dispus sa recunoasca. Pentru ea, relatia for parea
pur §i simplu intamplatoare.
Se apropie incet de ea:
—E o intoarccrc cam rapida pcntru cineva care a spur ea „s-ar
punca" sa-ne mai vedem. Cc mai ai de gand?
Ea se intinsese sine raftul de sus §i, sub privirea lui, lua cateva
farfurii, apoi se intoarse, tachinandu-1 cu un zambet u§or:
—Ce se intampla? Nu te a§teptai sä ma mai vezi?
Era prca experimentat ca sa-i permita unci femci sä-1 chinuic
flirtand astfel. Facu un pas §i o stranse puternic in brale. Simli,
grin pijamaua subtire, cum trupul ci cedeaza. Buzelc el a§teptau,
dar nu-i intoarsc sarutul. Ii dadu drumul §i o intreba sec:
—Ai reu§it sä is i cu pine de la Waldoif Arms?
Ea incuviinta din cap.
—Am ridicat nava cam la o suta cincizeci de kilometri §i am
cohorat intr-o capsula de salvare.
Nu se a§tepta la un asemenca raspuns.
—Aveli nave cosmice?
Mistra punca masa. Vorhi fara sal priveasca:
—Don ai fost intr-una din cic.
Inca o data, nu reu§i urmareasca raspunsul. 0 privea
enervat. Si tot u§i mintea lui se straduia sa lege noun informalie de
ceea ce §tia. Apartamentul ci era special construit. Cladirea
intreaga, ac ca structura grandioasa, era ciudata. Era o idec
fantezista, dar nu mai mull ca altele deja acceptate.
—Care e procedeul? intreba intr-un tarziu. Se creeaza o
deschidere in cladire in noptile cetoase §i atunci nava to zboara in
intuneric?
Tonul lui sung

79
A.E. van VOGT
--Ciudat, dar este 0 descricrc destul de fidela. ik.a se §i
intampla. Dar acum to rog sa to imbraci. Siam de vorba la masa. E
urgent.
Stephens Sc barbieri se imbraca, neincetAnd sä se framante.
Nu reui sa se relaxeze cleat in fata painii prajitc cu §unca tiff a
ce§tii de cafea. Privi deschis sprc Mistra. Ochii ci verzi erau tisenini,
parul aranjat meticulos,
Se opri, amintindu-i masca pe care 1-0 gasise in geanta. Faptul
ca ci purta la ea sugera ca adcvarata ci identitate era cea cunoscuta:
Mistra Lanett. Vazu ca-1 observa, ohrajii increlindu-i-se intr-un
zambet. 0 masca nu putea sä fie atilt de sensibila, sa-i schimbe
expresia atilt de u§or.
O intreba curios:
— Care c secrctul nemuririi?
Mistra ridica din umcri:
—Grand House.
Stephens insists:
- -Dar cc influenta are asupra corpului':
--Celulele pielii se dez-diferentiaza.
Stephens repeta cuvantul §i 0 privi intrehator.
Ea ii explica:
--Celulele pielii se intorc la starea de tinerele. Ceea cc
afecteaza intregul trup, organele, totul. Ma rog, aproape tinerele.
De fapt noi imbatranim, dar foarte incet.
- --Cum adica, celulele se intorc la tinerete? i cu restul
corpului cc se intampla?
Tonul ci deveni indiferent:
--Sccrctul tinerelii este in pick. Pastreaza piclea tanara si ai
invins timpul.
--Vrei sä spui ea Coate cosmeticieneic astea, care pun accentul
pe frumuselea pielii, cunt pc drunlul cel bun?
Ridica din umcri:
--Orice tratament cored' al pielii este henefic. Dar procesul de
intinerire c mull mai profund decal simpla ingrijirc a cpidermei.
Ai auzit ca exista fiinte carora pot sa le creased brale sau picioare
noi... Asta e proecsul de dez-difcrentiere §i depinde de piele. Se
intrerupse. Alta data am sail spun mai mull. Acum timpul ne

80
 CASA VEpl1CIEI
preseaza. Am nevoie de un avocat.
Deveni brusc serioasa, ochii i se ingustara. Sc apropie de el:
—Howland m-a sunat ieri dupa-amiaza. M-a convocat la hiroul
lui, azi, inaintc de prang, in calitate de manor in proccsul
declan§at de ucidcrea lui John Ford. Trebuie sã merg insotita de
un avocat.
Explicatiile ci atinsera o coarda sensibila. Stephens simlea
acum, cu mai multa acuitate, primcjdia. Mai 'mai, intregul grup se
simtca frustrat de controlul absolut al lui Tannahill asupra casci.
Acum Mistra era obligata spuna povestea - o poveste, ire
orice car unui reprezentant al legii. Teoretic, ar putca scapa
punanduli o masa faurinduli o noua identitate. Dar asta se
pedepsea conform legii. Orice tranzactie, implicand transfer de
hani sau de proprietate, de la un individ la altul, ajungea sa fie, mai
devremc sau mai tiirziu, de competenla unui functional
guvernamental, chiar daca acesta era dear perceptorul. Totu§i, un
avocat ar putca °Nine un avantaj din toate acestea.
Mistra spuse:
—Vrei sa fii avocatul mcu?
Stephens ie§i din visare:
—Da, presupun Ca da. Dar staff
Se incrunta. „Putea ()arc el, care se ocupa de administrarea
domeniului, sa reprezinte Pe cineva implicat in proces, fara sal
consulte, mai intai, pe Tannahill?" Incerca sä ca§tige timp:
—Cc legatura ai to cu crima? Adauga repede: Stiu cite ceva,
dal vrea sa-mi spui totul, de la inceput.
--Am fast secretara lui Newton Tannahill am locuit in casa
'Ana acum cateva saptamani, cand am renuntat, din motive
personale. In esenta, cam asta este.
--At unci 1-ai vazut Pe John Ford ultima data?
--L-am mai vazut o data pc strada, saptamana trecuta.
--Inv:leg, spuse Stephens, clatinand din cap. Dintr-o data se
hotari. Mcrg cu tine pentru audicre, dal nu-ti garantez ca to voi
reprezenta la proces. Trehuic sä respect etica profesionala. Acum,
hai sä gasim o pmeste pentru Howland §i, Orland cont de trecut, ar
trehui sa fie plauzibila, incheie el sardonic.
Mistra raspunse:

: 6 - Casa veaniciei 81
A.E. VOGT
—Am sa-ti povestesc despre mine.
Stephens asculta fascinat. Povestirea incepca cu cinci ani in
urma, sand fata intrasc in serviciul lui Newton Tannahill. Ii explica
natura indatoririlor ei: fusese angajata sä puns in ordine sä
catalogheze colectia de arts dar, mai tarziu, munca ei se extinsese.
In tinipul lungilor lui ahsente, ajunsese chiar sä raspunda de casa
§i de terenul aferent. Povestirea avea insa doua omisiuni
importante. Pc de o parte, cum de ea, care arum ani avea
nevoie de o slujba, ajunsese sa poarte haina de vizon §i sa conduca
0 rnaina scumpa? Pc de alts parte, nu explica de cc renuntase a§a
de hrusc la slujha ei, cu doua saptamani in urma. Howland va punc
aceste intrehari, desigur. Dc aceca intrehase §i Stephens.
---A, hanii mei! Parea a se gandcte la asta pentru prima oara.
Am taut invcstitii dupa sfaturile domnului Tannahill. Era !bane
priccput.
- de cc lasat serviciul?
--Am ramas din loialitate pentru domnul Newton Tannahill.
Asta nu arc nici o legatura cu mo§tenitorul sau.
Avea 0 expresie cat se Nate de hlanda. Stephens se gandi pulin
§i incuviinta:
----Suns Nine. F4ti sigura a nu exists ceva care sa se intoarca
impotriva ta?
ovai. Pc urma nega clatinand din cap:
--Nimic din ce-ar putca afla Howland.
Stephens o privi un moment, in timp cc ea strangea repede
masa. Scena avea ceva tihnit, foarfc placut. Ii prinse hralul and
trccu Pe langa el. Ea §i-1 retrace:
---- Ai de slat un telefon, spuse cu prefacuta severitate.
Stephens rase, Nine dispus, se ridica §i forma numarul lui
Howland.
Sccrctara ii facu legatura imediat. Procurorul nu admitea nici
un fel de intarziere:
--Vreau sa fie aid in dimineala asta. Fara gluma, Stephens!
Acesta raspunse incct:
—Nu ti se pare a exagerezi In fond, doamna e oriand

Howland replica Calm:

82
 CASA VEWICIEI
—Daca azi la pranz nu e aici, am sa emit un mandat de
arestare.
Stephens nu incerca ascunda uimirea:
—Protestez fala de o atitudine atat de aspra, dar, daca insi§ti,
venim.
-----Insist, spuse Howland. Dar acum, daca n-ai nimic impotriva,
vreau sä to intreb ceva... •
Vocea i se schimba, deveni mai suava, mai confidentiala:
- In legatura cu uciderea lui John Ford, Stephens!
—Da?
Stephens a§tepta.
—Domni§oara Lanett a singura to legatura cu acest car.?
„Nu, n-ai sä faci asta!" gandi *Stephens. „N-o sä ma faci sä
recunosc nici macar ca. ne-am gandit la acela§i lucru". Spuse tare:
—La ce to referi?
—Nu te-a mai contactat nimeni altcineva?
—Nu Inca. M-ai recomandat cuiva?
Celalalt rase amuzat.
—Nu prea. Acum, serios, Stephens, cineva o sä fie condamnat
pentru uciderea acelui negru! Afacerea pare serioasa. Am motive
sä cred ca uciga§ul se teme §i ma gandeam ca te-a angajat Pe tine
ca avocat.
Stephens intreba sec:
—Deci §tii cine e, nu-i a§a?
—Da, cred ca da. Problema e sä oblinem dovada §i sa aflam
motivul. Dar mai sunt neclaritaii, la care n-a§ vrea sä ma refer.
Acum, uite, Stephens – autoritar – o aduci pe tanara doamna in
dimineata asta §i va fi totul in ordine. La revedere!
Stephens inchise §1 incepu imediat sa formeze numarul de la
Grand House, dar se razgandi §i puse receptorul jos.
Se gandi sä a§tepte pans dupa audiere, pentru a avea ce
povesti.
Mistra tocmai intra, vesela:
—Luam ma§ina mea. Azi sunt §oferul tau, oriunde ai vrea sä
mergi.
Ma§ina era un Cadillac nou, decapotabil, stralucitor. Stephens
o privi lung §1 urea langa ea. Ii studia profilul in timp ce ea intra pe

83
A.E. van VOGT
§osea. Se miry in sinew lui: „secretary cu cinci ani in urma §i
arum..." Era greu de explicat.
Ajunsera la tribunal fara nici un incident §i au fost imediat
invitati in hiroul lui Howland. Procurorul se ridica §i-O privi
insistent pc Mistra, trecand de la hainele elcgante la pantofii
scumpi, urcand din nou spre garnitura dc vizon de la gat §i spre
palaria de hung calitate. Un z.ambet de satisfactic i sc intinsc pe
!sap. Pe urma itii schimba atitudinea. I se adresa, pc nea§teptate,
aspru:
--Domni§oara Lanett, ati fost amanta lui Newton Tannahill?
Mistra paru surprinsa, pc urma amuzata. Spuse form:
—Nu.
—Dna c a§a, continua Howland cu inciipatanare, cum explicali
ea in fiecare lung, de cand ati fost angajata, vi se plateau 12.000S,
in total 144.000S Pe an? asta timp de cinci ani. Un salariu
notahil, trehuie sa admitcti, pentru o secretary, angajata sa
cataloghcze colectia de arta.
Stephens era pc jumatate intors sa vada reaclia Mistrci. Se
gandea: „Da, cum cxplici asta?" Cifrele crau impresionante.
Calmul sail se topi. Se simtea ca un cam in halans deasupra
prapastici, nesigur de pozilia sa, cautand cu disperarc sä se prinda
de ceva §i sa-§i mentina cumva echilibrul intr-o situalic atat de
complexa. Ajunsese sa creada orice. Era convins de existenla unui
grup de netnuritori, locuind de secole intr-o easy fora varsta, Pe un
deal inalt, deasupra oceanului nesfar§it. Acceptase ideca ca
poscdau o §tiinta avansata §i ea crau foarte bogati.
Cuno§tintele abstracte it inspirasera in actiune, dar, la un
anumit nivcl, incepea sit* gandeasca comet, in termeni lcgali.
Dezvaluirea veniturilor ci. it §ocase. 144.000S pc an! Nu era
omul care sa judece numai in functic de hani, dar sumo era
impresionanta.
Ca §i cum s-ar fi intors de la mare distanla, deveni incet
contient ca Howland spunea ceva:
- ...incrcderc Ca doinni§oara Lanett va iniclege SA coopereze
autoritalile. Cred ca nici n-a visit sa termine printr-o crima un
simplu cai de deceplic. Desigur, tic to ce ma refer. Nu-i a§a,
domni§oara Lanett?
 CASA VE5WICIEl.
Tanara raspunse:
—N-am nici cca mai yap idec. Neg mate acuzatiile §i
insinuarilc sau ce altceva cunt. Nu §tiu nimic despre moartea lui
John Ford.
Howland o privi nelini§tit:
— Haidet,i, domni§oara Lanett! Ar fi mai bine sa va dati scama
in cc situatie va aflati. Inca va privesc cu prictenic §i vreau sä fiu
inielegator. N-a vrea sa fiti prezentata curlii drept complice sau
participanta la 0 conspiralie terminata cu 0 crima.
Stephens decisc ca e timpul sä intervina. Inghiti in sec, facu un
ultim dont sa-§i revina §i intreba:
—Cc vrei de la domni§oara Lanett'?
Sc calma, reu§i sa se stapaneasca §i continua:
—In legatura cu intrebarea ta, a§ vrea sä §tiu un lucru: cum a
murit Newton Tannahill?
Howland o privea Pe Mistra ironic:
—Chiar, domnioara Lanett, cum a murit?
Mistra tresari, dar vorhi calm:
—Atac de cord. Domnul doctor de las Ciengas va fi in masura
sa vä spuna mai bine dealt mine. El a examinat corpul inainte de
inmormantare. Am luat drept bun cc mi s-a spur §i cc era scris pe
certificatul de deces de la New York.
—A, da, New York, spuse Howland. Are cineva ides uncle se
gase§te acest certificat? L-a vazut cineva vreodata? Se intrcrupsc §i
spuse in silo: dar asta nu mai contcaza acum, domni§oara Lanett!
Vocca lui suns ascutit §1 Stephens deveni deodata atent. Vazu
ea §i Mistra sesizase schimbarca de ton §i ca it privea cu incordare.
—Da? intreba ea.
- Aveti ceva impotriva sä-1 intalniii Pe Arthur Tannahill,
mo§tenitorul domeniului?
Mistra (vita:
—Nu tin neaparat.
Howland sari din scaun:
—Nu cumva rezerva dumneavoastra se datoreaza faptului ca
azi dimineala, cand am deschis mormantul lui Newton Tannahill,
am gasit cripta goala?
Ocoli biroul:

85
A.E. van VOGT
—Dad n-aveli vreo obiectiune, mergem chiar acum la Grand
House §i va prezint domnului Tannahill.
Stephens, care se gandise la consecinte, spuse:
—Am sä-i telefonez domnului Tannahill §i-am explic
Howland se intoarse spre el amenintator:
—N-o spui nimic. lncearca doar previi §i vom trimite o
escorts a politiei acolo. Vreau s5 fie o surpriza, ranji el.
Stephens se infurie:
—E cea mai mare porcarie Pe care am intalnit-o vrcodata. E§ti
sigur ca §tii cc faci?
—N-am fost niciodata mai sigur.
Stephens se controls §i spuse cu o voce in care se simlea
tcnsiunea:
—Pentru Dumnezeu, omule, gande§te-te Ccl cu care
vrei sa to porli astfel este un Tannahill. §i amprentele? Sigur, pot
fi verificate §i, astfel, toata afacerca va fi rezolvata.
Se simlea cam stramtorat. Daca Mistra spusese adevarul,
atunci amprentele nepotului erau, logic, acelea§i cu ale unchiului.
Era imposibil ca ci sä nu Sc fi gandit la acest lucru.
Howland spuse:
—Am controlat. Nici una din agentiile obi§nuite nu are
amprentele lui Newton Tannahill. Avand in vedere ca numai
,amprentele luate de oficialitali sunt legale, nu putem face nimic.
Stephens nu reu§i sii se decida daca ve§tile ii aduceau lini§tea sau nu.
—Oricum, spuse indaratnic, lasa-mä sd-i telefonez §i sa
stabilesc o intalnire! Sunt sigur ca vom putca aranja lucrurile rata
o nepolitele
Howland clatina din cap:
—La drac.•u'! Toni suntem egali in fala legii; nu exists favors i.
Vii cu not sau pun un politist sa tc Dina aici pand ajungem cu §i
domni§oara Lanett – la Grand House?
Luand-o inainte pc sari, Stephens se gandea: „asta e rezultatul
faptului ea Howland a pierdut postul de administrator al
domeniului; love§te cat poate."
Afacerea avea insa §i o parte buns: de acum inainte interesele
sale coincideau cu ale lui Tannahill.

86
 CASA V4NICIEI

CAPITOLUL XII

Casa era straveche. Dc o mie de ani, sau mai mult, statea de

-veghe pe muntele ei, privind in jos are aceea§i mare. Ca marea
insa§i, nu avea nici tcluri, nici ganduri, nici dorinte. Cu trecerca
anilor se mai schimbase Cate ceva in exterior, dar numai mat: not
decoraliuni, efortul de a o mentinc curate, interioarele alttel
aranjate. Ornamentele erau mereu schimbate. Diferite modele de
gradini erau concepute §i lucrate cu ingrijire, pentru a crea un
. decor §i mai viu, §i mai rafinat. Gramezi de pamant erau mutate
pentru a crea un peisaj, lasate ani de zile §i iar mutate. Copacii
plantati traiau §i se uscau, erau taiali. Casa nu vedea, nu simlea,
nu-i rasa §i nu se schimba. Dainuise de-a lungul anilor,.puternica,
pe un pamant puternic, un edificiu fora viata, din marmura
mister.
Era o casa impunatoarc, cu o istorie unica, 'stand neclintita pe
un deal inalt. Stephens se gandea adesca ca ceea cc 0 aparase de
curiozitatea trecatorilor era hariera de copaci, care-i masca
dimensiunile remarcahile. El fusese impresionat de simpla vedere
a scarilor, singura data cand se apropiase de casa, cu ani in urma.
Pe and marina urea, el privea in urma. Soarele se oglindca
piezi§ intr-o vasty intindere de ape, care incepea exact la marginca
estica a oraplui. In dreapta §i in stanga, suburbiile se desili§urau
pe ni§te dealuri verzi. Departe, in sud, se vedeau, argintii, doua
licariri gemene, acolo unde linia ferata ieea din desk yi dintre
Valle care o ascundeau. De aici se indrepta spre Pacific.
Ma§ina ocoli un pale de copaci, urea pama §i iata on!
Prima imagine it facu pe Stephens sa se ridice in snalin. Uitasc
de efectul treptelor sau poate ca aceasta casa nu insemoase atat de
mult pentru el ultima data cand o vazuse. Perdeaua de copaci
fusese plantata prohabil tocmai pentru a incelo§a amintirile.

87
A.E. van VOGT
Ascundea scara. Trecatorii putcau privi pc deasupra copacilor §i
vedcau don (*) casa mare, cu un singur etaj. Nici o treapta nu era
vizibila de jos §i crau douazeci cinci, dup. cum numara
Stephens. Se intindeau, in partea din fata,/pe Iowa lungimea easel,
cel putin treizeci de metri, urcau apoi sprc o terasii larga de
marmura, centratii in funclie de 0 u0 dubla de
Treptele erau de marmura. Casa era construita din dale
lustruite, din acela.;i material, albul ci accentua impresia de
departarc. Vazuta de aproape, sub albul stralucitor se deslu§ca o
tenta verzuie.
Stephens ii Luna pc Mistra §i Howland atarLdin ma§ina, urea
incet tcrasa, in spatele lor §i a§tepta, in timp cc Howland suna la
Dupii un moment, mai sung de vrco cinci ori, dar nu raspunse
nimeni.
Stephens pled de langii u§5. Se plimba pc terasii,
casei. 0 briza u§oara ii atingea obrajii §i asta-i adusc
amintc de §ocul pc care it sufcrisc in hiroul lui Howland. Se
&idea cum, arum o mic de ani, o femeie, azi Inca in viala, statuse
pc accea§i marmura eterna §i simlise mangilierea acelcia§i brize,
intr-o dupi-amiaza de lama calitOrniana, atemporalii, la fel ca
aceasta.
Dc fapt, pc atunci, linutul nu se numea California7. Era inainte
de stapanirea spaniola, cu dcnumirilc ei de Baja sau Alta
California, inainte de venirca aztecilor §i chiar inainte de
legendarii. tolled .
Stephens privi in jos, undo larmul verde intalnea marea
stralucitoare §i calma. Dc aproape cincizeci de generaiii, casa
privea, de la inaltimea ci, in aceste adancuri. Vazuse oamcni
ciudati, veniti din lari indepartate §i necunoscutc, dincolo de
orizont. Stephens simii cum il cuprinde melancolia, invidia
repulsia NIA de batranele §i moarte, in limp cc casa accasta etcrna
i§i continua veghea sub cerul, mcreu fierhinte, al Californici.
Privi posomorat pests marginea de marmura a tcrasci. Treptele
crau la fel dc Nine §lcfuitc §i in par& laterale. Dar mai sariscra
cateva awhii, din be in loc. Sc intrebil dacii nu se datorau cumva
vechilor luptc, pietrclor aruncate, varfurilor de sageli.
7 California in limha spaniola inseainna ..aduris de cuptor- (n.trad.)

88
 CA SA VE$NICIE1
Iii continua gandurile:.. Cc avea special locul acesta? Cum ii
ajuta casa pe oameni sä traiasca ve§nic? Ingenunche §i desprinse o
a§cnie de marmura. 0 Ouse in buzunar, intentionand s-o analizeze
mai tarziti. Dar, intorcandu-se, o vazu Pe Mistra, la caliva metri.
Ochii li Ne-ntalnira; Stephens i§i retrase privirea, jenat, dar nu
inaintc de a observa ea ea se amuza.
Deschiderca utiii curmA momentul neplacut; se auzi vocea lui
Tannahill-vorbind cu Howland. Stephens se avantA:
—Domnule Tannahill, am vrut sa vA tclefonez, dar am fost
ameniniat cu inchisoarea dad voi indrazni.
Tannahill it privi printre gene, apoi pe Howland...
--Mai Nine intraii cu
AdAuga, dupa 0 pauza:
---Atipisem §i nu am Inca servitori. Pc aid!
Stephens lima ultimul. Se aflau in holul central al easel.
Pardoscala de marmura era Nine lustruita. La capat se afla o scara,
cc ducea in jos sprc un palier, de unde scarile cohorau, in unghiuri
drepte, ie§ind din ciimpul sat' visual. De o parte §i de alta a holului
se gAseau douasprezece u i de stejar – §ase pc fiecare parte.
Tannahill ii conduce spre cea mai apropiata. Stephens
ramasese in urma pentru a-i §opti:
—Situalia e grava.
Tannahill incuviinta.
—Ma a§teptam.
Se a§ezara cu totii in salon, in afara de Tannahill. Privirca lui se
fixa asupra Mistrci.
--A, sccretara unchiului mcu, Mistra Lanett, domnipara care
a demisionat hrusc, chiar inainte de sosirea mea. Dc cc ail facut-o?
Howland it intrcrupse:
—Pot sA va ofer o explicalic plauzibila a actiunii ei. Am motive
sa cred ca Mistra Lanett era amanta unchiului dumneavoastrA.
Acum caliva ani, el a indepartat-o. V-a creat neplaceri pentru a se
razbuna.
Tannahill spuse:
—Hai sa incetam cu mascarada asta! Ati deschis mormantul?
—Da.
—Ce gasit?

89
A.E. van VOGT
—Sicriul e gol.
--MO de gand sä ma acuzati de crima?
--Da, dcsigur.
—ldiotule, spuse Tannahill.
Dar Stephens observa ca palise. Se facu
Stephens nu se mica §i nu vorhi. Nu i se parea ca Tannahill ar
gre§i, fortand nota. Nimeni nu §tia mai Nine cleat el ca Howland
int recuse orice masura. 1 se parea ca procurorul fusese surprins de
modul direct in care fusese demascat adevaratul lui scup, din chiar
momentul intrarii in case.
II privi Pc Tannahill cum §chiopata spre un scaun, pc care se
a§eza. Howland se rasa §i el pc alt scaun, in partea opusa a
camerei. 0 privi Pe Mistra rise:
—Ei, domni§oara Lanett, c§ti Bata sä intri in joc?
Tannahill clipi. Un strop de culoare ii urea in obraz.
—A§ vrea sa-i pun cateva intrebari domni§oarei Lanett.
Howland spusc aspru:
sä va confruntali cand va fi Pe hanca martorilor. Tot
cc vrcau cu acum de la ea...
Aid interveni Stephens cu ton mucator:
—Howland' Vreau sä aflu, clar, natura acuzatiilor care i se
aduc domnului Tannahill. 11 invinuili pentru omorarea unchiului
sau §i a lui John Ford sau numai pehtru John Ford?
Howland it puce la punct, scurt:
--Nc vom formula acuzatiile in momentul arestarii.
--Presupun, raspunse Stephens neclintit, ca motivele fostului
administrator al domeniului Tannahill ar putea fi gre§it intelese,
cand acesta, in functie de procuror acum, i§i acuza vechiul client.
E§ti pregatit sa suporli astfel de insinuari?
Era evident ca Howland nu era omul care sa se teams prea
mult de viitor. Facu un gest de nerabdare:
— Desigur, arestarca nu va avea roc pana cand cazul nu va fi
complet. A§teptarn confirmari de la spitalul unde a fost internat,
despre actiunile sale din ziva de 3 mai. Si mai sunt alte cateva
amanunte. 11 previn insa Pe domnul Tannahill ca ar fi mai bine sa
nu paraseascii ora§ul.
Tannahill se ridica. Parea ohosit.

N)
 CASA VEA'ICILI
—Mi se pare di domnul Howland greets iticerand sä ajunga
dcparte lard, hai sa zicem, suportul financierr local, pc care sunt
sigur ca 1-ar fi oblinut, dna ar fi folosit metoda potrivita. Pot sa-i
spun un singur lucru - it privi pc Howland drept in ochi - daca se
hotarii§te sä formuleze accasta acuzatie ridicola impotriva mea, se
va gasi implicat intr-o lupta fara crulare.
Incheic inset:
- acum, la revedere, domnule Howland! Sigur ne vom mai
vedea.
Howland se inclina ironic:
- sunt sigur de asta.
Se ridica §i o privi pe Mistra:
—Mergeti, domnipara Lanett?
Tanara se apropie u§or dc Stephens:
—11 conduc pe Howland §1 ma inters sä te iau.
Nu a§tepta raspunsul lui. Se intoarse tii porni spre
impreuna cu Howland. Stephens privi in jur Tannahill it observa.
Ramasesera clear ci in casa, pentru moment, la fel dc importanta
ca o fiinta umana. Stephens se aczlii §1 incepu sä se glindeasca. Nu
se auzca nici un sunet. Casa de marmura mai rezistasc, tiicuta, Inca
unci Mc din lunga ci existenta, ncpasatoare la agitalia locuitorilor
ci. Intr-o ink de ani se dovedisc imuna la astfcl de nervozitati
marunte.
Tannahill rupse tacerea:
—La cc tc refereai? A fast Howland fostul administrator al
domeniului?
Cand Stephens ii cxplica, Tannahill ramasc ganditor, cu huzele
stranse. Apoi:
—0amenilor nu le place, in general, sa Sc simta cumparati. Dar
sä nu to superi daca-1 amagesc Pe Howland, oferindu-i, de forma,
postul inapoi. ea asta nu se va intampla dcfinitiv. Nici cu,
nici el n-am avea incredere. Dar posibilitatea recavigarii unui
venit considerabil poatc sä alba cfect asupra lui, chiar dacLi °feria
concreta va fi refuzata.
Stephens nu comenta, dar nu era chiar atilt de sigur de refuzul
lui Howland. Spuse inset:
—Domnulc Tannahill, aveli idee de cc un cam s-ar preface ca

91
A. E. van VOG T
moarc, ar plati o taxa maic de mo§tenirc i s-ar muta din m)u pe
propriul domcniu, pretinAndu-se propriul situ nepots.'
-- -Nu vorhi prostii! Am o ipoteza, daca asta vrci sii spui. Pare
clar ca am lost pus in rozipa pentru di nu aveau trupul unchiului
meu. Sc aplcca sere Stephens series:
----Cc alts cxplicatic logics poate fi? Moartea lui a declan§at
intregul §ir cle e‘enimente. Oricine ar fi vinovat cle asta trebuia sal
simuleze o inmormantare legala, ca sä scape cle banuiala unei
crime. A§a di au luat trupul meu incon§tient din spital §i 1-au
substituit. Aparcnt, era o asemanare. Fiind incon§tient, nu trchuia
sa-mi amintesc incidcntul.
Era plauzibil. Stephens raspunse, prevazator:
—Nc-am putea construi apararea pornind de la toate astea. Ar
mcrita.
Tannahill era intunecat:
--- Dar cc facem cu domni§oara Lanett'.'
—Ca secretors a unchiului dumneavoastra, va fi, Para indoiala,
un manor important. Nu suns prea ingrijorat de ccea cc va spunc;
uncle lam ar putea fi legate pozitia ei aici, dc bogalia
evidenta tii a§a mai &parte...
– spuse Tannahill, dus Pc ganduri.
Stephens incerca sa se scuze:
Imi pare rau, dar sit uatia va este potrivnica.
Tannahill ramase concentrat §i intunecat:
---Cred ca §tiu cc vrca accasta Lanett. o voi face, cued c
necesar. Vocca i se inaspri:
----SA fie clar, Stephens, nu exists nici un lucru pe care n-a§ fi in
stare sa-1 lac. Am aflat din istoria familiei melt ca un um curajos
limitcaza in nici un fel actiunile, in momente de criza.
Stephens se intreba elite carli ale familici citise Tannahill, dar
nu insists asupra detaliilor. Auzea un automobil urcand dealul §i
ghici ca se intorcea Mistra. Dupa o scurta ezitare, spuse:
—Domnule Tannahill, dupa parerea mea, in primul rand,
trehuie sa evitam o posihila arestare. Pentru asta, creel ca trebuie
sa ne sprijinim Pe respect ul
li explicA la cc se gandise §i incheic:
--Va trebui sä avem incredere ca ziarele ne vor sustine §i ca

92
 CASA 1.1EIVICIE1
vot publica cc le spunem noi. Dar creel c5 ar trebui sã le anunt5m
dinainte.
Tannahill, pc al ciit ui chip se citea limpede neincrederea in
acest plan, spuse lira tragere de inim5:
- vcde ca-ti place s5 lei taurul cfc coarnc.
—Sc
, --De asemenea, voi trece pc la judec5torii Porter ;i Adams.
Creel c5 ci nu §tiu cc \Tea I-lowIancf s5 faca.
Nu Area era sigur de asta, dal era posihil ca nimeni din grup s5
nu Itie cc se planuia impotriva lor.
In accasta privin15, nu putea mea incredere in Mistra. Fa era
impotriva lui Tannahill ;i s-ar fi I)utllt s5 nu urea sa-1 salveze. In
plus, ca avea propriile ci planuri.
Tannahill ii intinsc mina:
--Dumnezeu mi-c martor ca incept sa-ml placa ,tot mai mull
incurcatura asta.
Dup5 sttansera mainile, Stephens spusc:
--Cea mai hung apArare, in ccl mai rau car, e sa g5sim noi
in;ine critninalul. VA sun indata cc allu (XVII important.
Sc opri sus, Pc trepte, privi in jur. Mistra tocmai intro pc
ales. Briz.a era acum mai puternica ;i perspectiva ii laic respiratia.
Ccrul dupa-amiezii era strillucitor. Pacificul, o masa de valuri
m5runte, sclinteictoare Ca pietrele pretioase, fremata in soars.
Dcdesubt, ora;u1 purta cea nlai verde mantic a sa. Casele abia se
mai zareau grin vegetalia luxuriant5.
Mistra opri marina la scam, iar Stephens inccpu sd coboafe.
Cand ajunse destul de aI)roapc, ea se intinse ;i-i deschise u;a.
Spuse:
--Repedc, te mg!
Speriat de tonul ;i de cxpresia ci, Stephens urea in grab5.
--Cc s-a intamplat?
Nu-i r5spunse, dar marina porni in viteza. Apasa pc un huton
acoperi;u1 aluncca u;or, inchizandu-se dcasupra capctclor lor.
Ferestrele Sc inchiscra ;i cic.
CAnd *Ilse la cap5tul-drumului principal de accts, in loc sa se
intoarc5 tii sä cohoare dealul, ca coti Pc dup5 un grup de copaci
ajunsc pe o aloe ingusta, cohorand printre dou5 garduri vii, 'bane
inalte. Vitcia devcni atilt de mare, incilt Stephens tipa:

93
A.E. van VOGT
—Mistra, pentru Dumnezeu!...
Sc opri §i se inecA. Dupii vreo treizeci de metri, drumul Sc
termina pe marginea unci stand. Stephens se intoarsc sprc ca
ingrozit §i vazu ca poarta o masca transparenta in dreptul nasului
§i gurii. In acela§i limp, mires ciudat in ma§ina.
Inca se mai &idea ca prin ceala la ce se intampla §i hajhilia
dupa frana de mina, cand capul i se lovi u§or de tabloul de hard.
Scnzatia nu dura deck o apoi totul se topi in neant.
 CASA V.ENICIE1

CAPITOLUL XIII

Stephens clipi §i 0 auzi Pe Mistra spunand:

—Poi sal suni Pe Tannahill, dace vrei avertizezi.
Cuvintele pareau fare stns; aducandu-§i amintc cle situalia
disperata - ma§ina gonind spre marginea unci stanci - avu din nou
reflexul de a trage frana.
Dar nu era acolo.
Uimit, se uita in jur vazu Ca se afla in apartamentul Mistrei.
In drcapta era barul, iar in stanga coridorul care ducea la
dormitor. Deasupra, intr-o parte, era o fereastra prin care intrau
razcle stralucitoare ale soarclui. Un radio se auzea in surdina
dintr-un colt, iar Mistra, care, dupe toate semnele, rusese aplecata
in spatele barului cand se uitasc el prima oara intr-acolo, se ridica
aducand doua pahare.
privi atent:
--Te asigur ca poi suna de aici. Telefonul e conectat la un
sistem de relee §i, prin el, cu liniile teleibnice obi§nuite.
Stephens privi telefonul §i clatina din cap, nevrand sa
recunoasca, fala de ea, ca nu pricepc despre cc e vorha. Se intoarse
a doua oara, in mintca sa, la ccle intamplate, dar nu-§i amintea
cleat cursa spre marginca stancii, incercarca de a prinde
. frana §i...
ata t.
Asia era!
0 privi acuzator:
--Cu cc m-ai iovit?
Mistra iambi:
---Imi pare rau, dar n-aveam Limp cxplic mi-a fast frica
sä nu tc impotrive§ti.
El raspunse iritat:
--Daca-mi aduc aminte Nine, trchuia sal duci pe Howland la

95
A.E. ran VOGT
hirou aped...
11 intrerupse repede:
--Am luat legatura cu grupul §i le-am spur de planurilc lui
Howland. S-a hotarat ca arum conteata un singur lucru: s5 avem o
acoperire. Deci Sc vor face presiuni asupra lui Howland. Dar nc c
teama ca nu va merge.
Stephens se gandi la toate personalitalile ora§ului pc care lc
,;tia mcmbre ale grupului §i care ar fi putut s5 fac5 presiuni
spuse halos:
—De cc nu?
Mistra clatina din cap:
--Dragul mcu, nu inielegi? Howland are ambiiii politice. Daca
prietenii ii foricaz5, Sc va intoarce impotriva lor. S-a mai
intamplat o dat5,-in istoria noastra, §i am pierdut controlul asupra
oravlui pentru cativa ani huni. Nu vrcm sd se intample asta din
nou.
--At unci cc arc organizalia voastra de .?,and s5 lad'?
Mistra r5spunse concis:
--Mai intiii o incercare de a-1 lace Pe Howland s5 se
razgandeasca. Dad nu reu;im, any decis s5-1 lasam s5 fad cc vrea.
Sigur, in caiul acesta, it vom distrugc.
Vrci sa spui c5-1 Lisa s5-1 aresteze pe Tannahili? se
inc5p54rin5 Stephens. Imi pare r5u, dar cu inc5 intentionei sa
impiedic asta, dac5 pot.
—De cc's
--Nu poi SA nu-mi dau seama ca lerneia care 1-a drogat pc
Tannahill, nu-i va apAra interesele. dad grupul intreg it
considera antipatic, alunci avem dc-a face nu Cu 0 salvare, ci, pur
simplu, cu o lin§are. Ei bine, cu refuz sä particip.
S-ar putea ca grupul s5 nu--1 placa, dar asta nu le-a inlluentat
hot5rarea. Ei §tiu ca schimharca proprietarului c un proccs
complex. Nu exista mo.,tenitori am putea chiar pierde casa. Am
simtit - ca trehuic sa incerc sa oprek grupul sa paraseasca
Piimantul, dar n-am facut-o cu placere.
Stephens spuse cu hotarare:
--E o capcana undcva. Ai lust de acord ca grupul c Ionic
nerabdAtor sä se puns la adapost. Poll sa juri ca nu pliinuiesc s5-1
 CASA VEWICIEI
sacrifice pe Tannahill?
Raspunsul ei veni prompt §i suna destul de onest:
— Nu pot sä jur, dar a§a cred, dupa cat ii cunosc eu.
Nu putea vorbi in numele celor din grup. Doar ei puteau
cunoasca intentiile secrete. Poate §1 telepata. Spuse:
—Cred ca trebuie sä impiedicam o arestare neplacuta. Cred ca
am putea convingem pe Tannahill, prin avocatul sat', sä se
predea §i sä fim gata sä-1 eliberam pe cauliune. Sub nici un motiv
Rowland nu poate fi lasat sä faca ce-1 taie capul.
—Atunci, mai bine suna-1 pe Tannahill. Lui Howland tocmai i
se cere sä lase balta cazul. Dna reactioneaza cum ne a§teptam, va
avea mandatul de arestare intr-o ors.
—Cum?
Sari in picioare §i, un moment mai tarziu, vorbea cu Tannahill.
Ii explica ce se petrece, fara a-i spune de unde are informaliile §i-i
infali§a planul lui. Incheie:
—Trebuie sä aveli o ma§ina de serviciu, undeva Pe domeniu,
care sä nu fie u§or de identificat. Luati-o! Daca se poate, de sate
on vä da'i jos din ma§ina, nu folosili bastonul... mustata...
§i ne putem intalni cum v-am sugerat.
Tannahill nu parea impresionat:
—E un sfat bun §i o sa-1 urmez.
Stephens inchise mai lini§tit.
Mistra spuse, ca din intamplare:
—Nu vrei sa to pe fereastra?
Stephens se incrunta:
—Ferestra!
Se ridica banuitor. Storurile veneliene eiau lasate §i lumina
soarelui patrundea prin ele ca o flacara. Ridica storurile §i se opri,
clatinandu-se. Era gata sä le§ine, de§i ' nu putea spune ca nu se
a§tepta la a§a ceva. Ramase cu gura cascata:
—0 Doamne!
Cerul era intunecat. Dedesubtul lui se desfa§urau distante
amelitoare.
ocul initial trecu. Lumea de jos parea informs §i fara vials. 0
sfericitate ciudata marea sentimentul de irealitate. I§i aminti unde
mai vazuse astfel de imagini nedeslu§ite: fotografiile luate de

c 7 - Casa voiniciei 97
A.E. van VOGT
„Voyager 2" dc la o inallime de pests 100 de mile creau acela§i
efect bizar.
Se desprinse de la fereastra, se apropic u§or de Mistra §i apoi o
lug la fuga, de-a lungul coridorului, spre camera de muzica. Era
a§a cum §i-o amintea. Ie§i dura o privire scurta §i observa ca
metalica din varful scarilor (inchisa la prima lui vizita) era acum
deschisa. Urea in ceea cc putea fi numit camera de control a navel.
Acolo se gaseau patru scaune fixate in podea. Erau a§ezate la
rand, in fata unui tahlou de control lung §i jos. Camera era a§ezata,
evident, deasupra spaliilor de locuit, pentru ca, prin ferestrele ci,
putea privi in toate directille §i observa §i corpul metalic al navel,
curhat, aerodinamic §i totu§i cu sectiune aproape patrata.
Deasupra ferestrelor, exact in fala scaunclor de control, crau fixate
ccranc T.V. §i pc ficcare se putea distinge clue o imagine a lumii
de dedesuht.
Nava parea sä plutcasca. Nu avea senzalia de mi§care §i nu
4tuzea zgomotele motoarelor.
Stephens se a§czA intr-unul din scaune, dar sari in sus
gandindu-sc: „E chiar apartamentul ci. De accea cladirca Waldorf
Arms arc cupola accea pc acoperi§ – acolo era de fapt hangarul
acestei nave. Dcci nu m-a pacalit."
Se intreha acum de cc negase atata Limp evideno, in ciuda
informaiiilor pc care le avea. Cuvintelc nu fusesera de ajuns
pentru a-I convinge. Si acum vedea cu proprii sal ochi.
Dar gandurile i se intoarsera totu§i la cuvinte – la tot cc
spuscse ca despre atacul lorillicnilor.
Reveni in salon, cu pa§i rari. Mistra statea pc sofa cu paharcic
Pe o masa, in fala ci. I1 privi scrutator §i slating din cap.
—Tot nu vrci sä ma ajuti? intreba ea.
—Nu pot.
—De cc?
Simti nevoia sa se justifice §l totu§i nu avea un raspuns clar.
Spusc, in final:
—De cc crczi ca al ncvoic de mine?
Remarca simplu:
In ultimul razboi, homhardicrcic avcau cchipajc numeroase
– un cam pentru ficcarc sarcina. Am instalat rcicc care, teoretic,

98
 CASA VENICIE1
imi vor permite s5 fac totul singura. Dar, in practica, nu m-a§
putea dcscurca in fala unui foc inamic loarte puternic.
—Chiar trehuic sa se ajunga la asta?
—Pentru scurt limp vom fi in rata de acliune a celci mai
puternice aparari anti-acriene din lume, iar aceasta nava n-a fast
conceputa pentru razboi. De accea mi-au §i lasat-o. A§a mi s-a
spus astazi. Le convine sa creada ca nici un membru al grupului
nu-§i rises viala in mod scrios.
- tu o vei face?
—Allison, trehuic sä incercarn! Nu exists alto cale.
Stephens cauta un raspuns potrivit, dar nu-I gasi §i, in cele din
urrna, spuse iritat:
—Nu inteleg de cc atata graba.
—Am primit §tiri decisive. Atacul asupra Statelor Unite va fi in
octombrie, in loc de ianuarie viitor.
--Mai sunt opt luni §i tu ai inceput deja sä te Stephens
sirmea cum i se ridica tensiunea.
—Nu intelegi ca hombelc pe care le vor sunt inca
depozitate la un loc? S5ptarncina viitoare vor incepe deja sä le
distrihuic la depozite, pentru avioane §i submarine. Dup5 asta nu
nc ramane decat razboiul psihologic.
Il privi lung §i spuse:
—Va trchui sä ma crezi pe cuvant in privinla atacului §i a
pericolului.
Se opri din nou:
—Allison, in felul asta poi intra in cash!
°feria era prea nea§teptata ca el sä inteleaga imcdiat. Se a§eza
jos foarte lini§tit; §ocul ii incetinca goana gandurilor. I se pare
normal sä fi presupus ca ea ii N'a face candva o astfel de °feria. In
lOnd, §tia atat de multe lucruri, meat grupul nu putea face decal
doua lucruri: s5-1 is printre ci la Grand House sau s5-I ucida.
Mistra ii propunea scum, in schimbul unui pre!, o cale de intrarc.
Tresari, con§tient de obstacolele existente. Ar fi vrut cu
disperare sä creada cä ea putea face asta, dar ultimele evenimente
§i faptul c5 ea insa§i era in pericol faccau oferta sa para ireala.
Intr-un tarziu, spuse posomoriii
--Nu cred c5 tu, singura, poll deschide pentru mine Grand

99
A.E. van VOGT
House.
—Cred ca pot.
Continua fara priveasca:
—Dragul meu, viala lungs are mornentele ei intunecate. Te
macina tot felul de ganduri: Ce rost are totul? Incotro mergem?
Allison, eu m-am jucat cu copii mici, pentru ca, 90 de ani mai
tarziu, sä fiu tot neatinsa de varsta, in timp ce ei, imbatraniti §1
ve§tejili, erau pamantului pentru totdeauna. E greu,
crede-ma! Unii dintre not au devenit cinici §i cruzi, punand astfel o
bariera intre ei §i duritatea ciclului vials-moarte. Un timp am fost
§i eu a§a. Traiam clipa. Aveam nenumarali amanhi, unul dupa
altul, abandonandu-i la primul semn de imbatranire. Dar faza asta
a trecut §i am trait un timp ca o calugarila. Era doar reactia
adversa. Am inceput sä descopar o filosofie de vials lungs mult
mai subtila. ciudat, aceasta filosofie, la care am ajuns a§a de
greu, e bazata pe lucruri simple. Trebuie sa intelegi Ca ceea ce e
sanatos e §i bun, ca nevoile fizi trebuie sa se imbine cu cele
spirituale §1 multe alte idei care sunt mult mai profunde decat par.
Dar am mai invalat ceva: ca o femeie are mai multa nevoie de un
anumit lucru decat de orice altceva. Si totu§i eu am lasat aceasta
nevoie neimplinita. intelegi la cc ma refer?
Stephens o privi serios, mi§cat de neobi§nuita caldura din
vocea ei joasa. Tresari de emotie cand intelese la ce se referea.
—N-ai avut nidiodata un copil. Asta e, nu-i a§a?
Mistra incuviinfa.
—Regula grupului este: fail copii. S-au nascut caliva, de-a
lungul timpului, dar au fost adoptali de familii din afara grupului.
S-a facut asta fara remu§cari §1 eu insumi am acceptat aceasta
atitudine ca necesara. Dar acum nu mai pot s-o fac. Si astfel, de
zece ani, caut un om potrivit sa fie tatal copilului meu.
Se opri §1 respira adanc:
—Allison, presupun ca ai ghicit: as vrea sa fii to omul acela!
Degetele ei ii atinsera bland incheietura mainii. Se apropiase
incet, fara ca el sa-§i dea seama, §i atingerea brusca a fost ca o
scaparare de scantei. Un tremur fierhinte ii trecu prin tot corpul. Ii
prinse mana, o stranse §i apoi 1-0 saruta delicat.
—Dar de ce eu? ingaima.

100
 CASA VEplICIEI
- sunt prea rationale, Allison, dar numai pentru CA nu am
timp destul ark ce simt. Si trebuie facut ceva pentru a salva
Pamantul. Te iubesc cu adevarat §i e, probabil, pentru prima data.
Vocea ei era moale. Stephens o saruta, Inca neputand sä
creada. Buzele ei raspunsera cu 0 intensitate care nu rasa loc
indoielii.
—Mistra, e§ti a§a de frumoasa!
Rase cu vocea ei plina:
- i e pentru totdeauna. S5 nu asta!
Uitase. Incera sä se elibereze de ganduri. Pentru o chi* o
stranse atat de tare incat ea rase sufocanu-se:
—Dragul meu, aer!
Stephens i§i desprinse bratele din jurul ei. Se (Mu Inapoi §i
spuse serios:
—Vorbe§ti despre copii, vrei s5 aduci o vials pe lume. Dar cum
ramane cu miile de vieli care se vor stinge in timpul atacului tau?
II privi §i scutura din cap mirata:
—Ti-am aratat avertismentul pe care-I vom transmits.
- Stii foarte bine c5 nu-1 vor lua in seams.
Se apleca spre el:
—Allison, atacul trebuie pregatit, oricare ar fi consecintele.
Trebuie sa ma ajuli.
Continua repede:
—Doar nu ai de gand irose§ti §ansele de a intra in case,
§ansa dragostei noastre! Jur c5 le voi da toate posibilitatile de
scapare!
—Dar v5d c5 pe tine nu to socote§ti printre §ansele mele.
—Eu nu am un prel anume. Nu poli plati dragostea decat cu
dragoste. Si asta mai tarziu.
Pentru o clip* asta dar apoi scutura incet din cap.
Spuse, in sfar§it:
-Imi pare rau, Braga mea. A§ da aproape orice...
Se opri int inse mainile, neputincios.
—Dar nu trebuie 55 dai nimic.
Stephens nu raspunse pe loc, dar era hotarat. Dace ar face
acest pas, n-ar mai fi stapan Pe propriile sentimente. Se analiza,
foarte con§tient ca ar putea deveni un imbrobodit, din cauza

101
A.E. van VOGT
acestei femei. Si totui, nu voia sä se clibereze cu totul.
Acum era momentul hotarator. Trehuia sä aleaga: sa mearg5
inainte sau sa dea inapoi.- i chiar pentru dragoste, trebuia mai
intai sä fie credincios idealurilor sale.
N-avca ce repro§eze. Ea credea in lelul ci. Dilema era
numai a lui. Puteau fi mii de oameni in fabricilc pe care ea dorea
sä le hombardeze. Vor fi acolo, in ciuda oricarui avertisment, §i el
nu putea puna in primejdie. l§i explica sentimentele cu
poticneli; se simlea ca un prost, ca §i Lind n-ar fi avut destula
forp.
Dar, in fond, el se hotarase. Un barbat §i o femeic nu puteau
duce un razboi impotriva unci Cand terming de explicat,
Mistra incuviinca ganditoare §i spuse:
—Te duc inapoi in Almirante imediat cc se intuneca.

102
 CASA VENICIE1

CAPITOLUI, XIV

Noaptca era intunecoasa. Dear briza fo§nca u car prin cimitirul

tacut. Tannahill intarziase deja o ora. Mistra incepu sa Sc lbiasca
langa el:
—Probabil ca politi§tii 1-au arras intr-o cursa.
Stephens nu raspunse, dar se gandi el c5 ,111 era un lucru
imposihil. Ordonand arestarca lui Tannahill, la nice or(-1 dupa cc
se intorsesc la hirou, Howland facuse un pas hot5r5tor. Ni 1 exista
tale de intoarcere. Nici blocarca traficului nu era cxclusa.
Dupa o jumatate de ora, chiar inaintc de miezul nopiii, Mistra
vorbi din nou:
—Poate ar fi mai Nine daui as ramanc eu aici, iar to tc-ai duce
sä telcionezi la politic, sa vezi dac5 1-au prins.
--Nu Inca. Putca sa intarzie dintr-o multime dc motive.
Se facu, din nou, lini§te. El sugerase cimitirul ca loc de
intalnire pentru ca le devenise familiar, lui §i lui Tannahill.
Stephens interveni, intr-un
—M-am gandit mint la grupul vostru. Ati avut multe
neinlelegeri in trccut?
—Nu, de cand o avem pc clarvazatoare printre noi, de douri
sute de ani.
—Chiar voiam sä to intrcb de cc aveli numai una. Am crczut c5
cititul gandurilor se datorcaza unci victi foarte lungi.
—Nu, veni raspunsul ci scurt. Unul dintre membri s-a infiltrat
intr-o familic cu rezultate rcmarcahilc in accasta directie, undeva,
in Europa. Timp de dou5 generatii s-a incercat, experimental,
oblinerea unui copil cu calitati paranormalc. A fast ales, pana la
urrna, un nepot al primci perechi.
- facut asta cu acordul tuturor?
0 ohscrva cum se intoarcc §i-1 privqie:

103
A.E. van VOGT
—Unde vrei sä ajungi?
—Nu §tiu.
Era adevarat. Incerca sä puns cap la cap lucruri care nu
fusesera inca explicate. „De ce-1 lasasera sä vada pe§tera
subteraria? Cine era omul care i-o aratase?..." Motivele Mistrei
pareau acum destul de Clare. Era, de asemenea, evident cä reu§ise
s-o dezarmeze pe femeia-telepat, opunandu-se pe fala planului for
de a parasi Parnantul.
Era insa pulin probabil ca cineva ar putea pastra, nestingherit,
un secret fala de un telepat, pentru o lungs perioada de Limp. Ar fi
insemnat doar anumite ganduri §i sä le dai drumul
celorlalte,_ era o problems de autodisciplina, aproape la limitele
neputintei. Motiv pentru care era posibil ca cineva din afara sä fi
comis crimele.
totu§i, el insu§i reu§ise sä dovedeasca posibilitatea de a
ascunde un gand important. Nereu§ind sä observe ca el delinea
infbrmalii importante despre Societatea Mexican? de Import,
clarvazatoarea i§i tradase vulnerabilitatea. Cineva din grup -ar fi
putut sä observe asta de o buns bucata de vreme. Stephens §i-1
inchipui Pe individ ascunzanduli gandurile cat putea de mult. I§i
aminti, de asemenea, ca planul crimelor fusese probabil conceput
in ultimul an. Nesupunerea Mistrei era doar un moment in istoria
gruputui.
"Stephens intreba:
—S-a opus cineva la ideea de a avea un telepat in grup, cand a
fost atins acest subject prima data?
—Da – tonul ei era u§or ironic – toli, in Mara de persoana care
descoperise calitatile paranormale ale femeii.
—Cine?
—Tannahill.
—Avand in vedere Ca el dispune de casa, presupun ca avea
motivele lui.
Mistra deveni serioasa:
—Desigur, cele mai importante motive. Banuia ca suntem
nemultumiti de conducerea lui §i voia sä le dea de inteles
eventualilor comploti§ti cä nu au nici o §ansa.
Stephens incuviinta din cap:

104
 CASA VEWICIEI
—Cine s-a impotrivit cel mai mull?
—Lucrurile nu stau chiar a§a. Trebuie sä intelegi Ca
majoritatea suntem destul de conservatori. Am dori sä ne
organizam intr-urr comitet director, avand casa drept baza. Nefiind
posibil, preferam, in condilii normale, sä o lasam in grija lui
Tannahill. De§i ne e dezagreabil, §tim perfect in ce situalie suntem
cu el. Un alt proprietar ar putea aduce ceva neprevazut. Ada ca n-a
fost foarte greu sä fim convin§i ca un telepat ar avea un efect
stabilizator. I-am obligat pe „recalcitranii" sa-§i exprime
gandurile ascunse §1 cand, in sfar§it, s-a trecut la vot, a fost o
unanimitate surprinzatoare. Ei, de fapt, nu chiar surprinzatoare.
Rase pulin ciudat.
Stephens interveni:
—Mai fusesera incercari de a scoate casa de sub controlul lui
Tannahill? Inainte de propria to incercare, vreau sä spun.
—Fostul proprietar! Cred ca asta ar putea fi considerata o
astfel de incercare.
—Te referi la misteriosul §ef, care locuia acolo cand a venit
Tanequila pentru prima (Kira'? intrcba surprins. S-a mai aratat?
Vreau sä zic, s-a mai intors inapoi?
—Da, s-a intors, §i multi dintre not s-au intors cu el.
—Al fost §i tu printre ei? Asta era a doua surpriza. Tu ai fost
inaintea lui Tannahill?
Ramase tacuta:
—Allison, tu nu pari sa intelegi cat de mult timp a trecut
de-atunci! Ma aflam pe o corabie, unde pasagerii trebuiau sa se
apere singuri intr-o rascoala a echipajului §i a sclavilor de la vasle.
Am invins, dar a venit furtuna §i nimeni nu §tia sa navigheze. Am
atins larmul de cateva ori, o data in Africa ecuatoriala, presupun,
apoi in America de Sud; in sfar§it, complet de§i ina
hotarali sa ajungem la destinalie, am fost dui de vant spre Capul
Horn.
—Dar de ce te aflai pe corahia aceea? Unde te duceai?
Stephens a§tepta fascinat.
Ea ezita un moment, apoi spuse:
—Eram, pe atunci, fiica unui comandant roman in Britania.
Stephens apoi intreba:

105
A.E. van VOGT
—In ce an era?
—Aproximativ 300 c:n.
--Casa e chiar atat dc vechc?
—Cu mull mai veche. Cand am ajuns la !arm, toli oamenii
no§tri au lost uci§i de proprietarii ei. lar ci se allau acolo de secole.
—Dar cine a construit-o?
—Asta am vrea §i not sä aflam, raspunse ea sec. Nc-am gandit
ca s-ar putea sa fii chiar tu acela. lui aminte§ti?
Stephens nu spuse nimic; apoi facu un pas hotarator:
- Mistra, marele §ef, dinaintea venirii lui Tannahill, era
Peeley?
—Da.
—De cat timp e in grup?
Taccre.
---Mistra!
--Ma gandesc, spuse ea bland. A§teapta!
—Cat de Nine iii aminte§ti?
—Perfect.. Dar... §§§!
Din nou lini§te. In sfar§it, continua, oftand:
--Peeley a fost Ibarte activ in experimentele care au dus la
selectarea celei care citete gandurilc. A lost printre primii care au
acceptat ideca lui Tannahill ca e nevoic de 0 asemenea persoana.
Cred c§ti pe o piste false, dragul meu.
—Numai dac5 n-a descoperit 0 metoda de ascunde
gandurile, sublinie Stephens.
Mistra ezita din nou, apoi se hotari:
—In situauia lui nu pate sä face nimic.
—E avocat al domeniului.
Vocea ei era acum mai sigura:
--E important, dar nu decisiv. Am fort foarte prudenli. Nu pot
intra in amanunte, dar un hirou separat in Almirante, sub
conducerea unci persoane neutre, e una din masurile de
precauliune – Howland, tu, aluii inaintea voastra.
--Dc cc a lost Howland dat la o parte?
--A ohscrvat, intamplator, ca semnatura de tic un document de
acum 0 suta de ani c aceea§i cu aceea de Pe until recent.
Stephens rase ironic:

1 ()6
 CA SA VE$NICIE1
—Deci a Post inlocuit Cu un cam caruia i s-a spus scum totul.
—De catrc mine, sublinic Mistra. N-am spus Ca grupul e de
accord cu asta. Se intrerupse. Allison, c ora unu. Daca nu to duci sa
telefonezi, o voi face eu. Nu-mi face nici o placere sa stau toata
noaptea intr-un cimitir.
Stephens whorl din marina fara chef.
—Prcsupun ca ai dreptate, spuse. 0 privi. Statea la volan, cu
chipul in umbra. Ma duc intai la farmacia din apropicrc. E la doua
strazi de aici. Daca au inchis, nierg mai dcpartc, chiar pana in ora§.
I se paru ca Mistra a incuviinlat din cap, de§i nu spuse nimic.
Se intinse §i o saruta. Buiele ei nu-i raspunsera, dar, deodata, ii
inconjura gatul cu Stephens se "retrace repede. Vocca ii
tremura pulin and ii vorbi:
--Ar fi mai Nine sa ic§i din marina §i sa a§tepti mai in umbra.
A§a poti sa veil pe oricine se apropie.
face griji pcntru mine, am o arma! Metalul luci in
maim ci, pc Lind §optea: Aminte§te-li ca salvare.a Pamantului e
mai importanta decal orice alteeva, chiar decat not inine!
Stephens porni repede spre poarta. Odata ajuns, se opri sa
cerceteze strada, de ccalalt5 parte a cimitirului. Nu observa nici o
mi§care.
Traversa repede, in umbra copacilor, plantali de-a lungul
strazii. A§a cum banuia, prima farmacic era inchisa; urmatoarea --
la fel. Ahia Pc la dou5 farii zece intra intr-un bar §i reu§i sa sune la
politic. Raspunsul la intrebarea lui veni prompt §i la object :
„Arthur Tannahill n-a lost Inca arestat".
Parcurse in graha distanta inapoi pima" la prima static de taxi.
Opri §oferul pulin mai departe de poarta cimitirului. Alerga
aproape tot drumul. Zgomotul pa§ilor sai Pe caldaram trada
nerabdare. incetini incurcat. I.§i spuse in sine: „Ma§ina era de
partca asta a mormintelor familiei Tannahill".
Iii continua drumul cativa pa§i, apoi se opri. De§i era intuneric,
putea sa vada grilajul care inconjura mormintele. Era la caliva
metri sere dreapta. Ran-lase nemi§cat. Drumul parea pustiu,
inainte §i inapoi. Probahil ca Mistra trasese Cadillac-ul undeva sub
copaci. Presupunerea nu parea ins5 intemciata.
--Mistra! Hei, Mistra! striga.

107
A.E. van VOGT
Nici un raspuns. Si nici un sunet, in afara batailor inimii sale.
Incaparanat, dar fara sperama, incepu sa caute. Se convinse dupa
vreo cincisprezece minute.
Mistra §i marina nu se mai aflau in cimitir; nici Tannahill nu
parea sä fi aparut.
Stephens lua un taxi spre apartamentul ei, dar facea prea
multe iluzii. Ea nu era acolo §i nici la el nu era. Sulfa la Grand
House, dar nu ras.punse nimeni. Dadu drumul taxiului, i§i scoase
propria ma§ina din garaj §i se intoarse in ora§. Trecuse de trei
jumatate dimineala, cand ajunse la Palms Building. 0 singur4"
lumina mai era aprinsa in hol, in fala liftului, §i u§ile erau incuiate.
Asta nu insemna nimic. Peeley avea chei — era, de fapt, singurul, in
afara de Stephens §i de portar, care le avea legal.
Strecura cheia in broasca, apoi se retrase indecis. Ce avea de
gand sä faca? Avea arma la el, in caz de primejdie. Dar era oare
bine ca Peeley sa-§i dea seama ea fusese descoperit?
Raspunsul era „nu". Dar daca o luasera prizoniera Pe Mistra...
Intra incet in cladire. Urca pans la etajul trei, pe scara de
scrviciu. In biroul Mexicane de Import era intuneric.
Cateva minute asculta la u§ä, apoi cobori incet in subsol. I-a luat
cateva minute sa trap de peretele fals, pentru a-1 foria sä cedeze.
Coborand in pe§tera de dedesuht, gasi lampa unde o lasase, inchise
dupa el u§a secrets §i incepu sä scruteze intunericul dinaintea lui.
N-avea nici o alts solutie. Pe§tera era singUrul loc ramas
necercetat, inainte de a porni sä controleze, una caw una, adresele
celor ca membri ai grupului.
Ridica din umeri §i porni mai departe. Tunelul se largea
progresiv §i cobora, revenind apoi la acela§i nivel. Stephens
mergea repede. Ajunsese deja la o distanta de cinci sute de metri,
in inima muntelui pe care se afla Grand House. Uitandu-se la ceas,
observa ca trecusera douazeci de minute, cand ajunse la al doilea
tunel, care se ramifica din primul. I§i continua drumul fara sä
ezite. Cand ajunse la peretele metalic, vazu ca o parte fusese
ridicata §i de acolo pornea un coridor cu pereli de metal.
Se retrase in grabs §1 mic§ora lumina. I§i auzea bataile inimii,
in intuneric. Trecusera deja zece minute §i nu se auzea nici un
zgomot. 1§i continua drumul, pe rang perete, pans la u§ä. Impinse

108
 CASA VEplIC1E1
pulin §i se strecura inauntru. Sesiza o licarire difuza, ca reflectarea
unei lumini foarte slabe. Imposibil sä mai a§tepte. Mistra putea fi
in pericol. Stephens intra, cu arma intr-o mans §i cu Tampa in
cealalta.
Se trezi intr-un hol mare, bine luminat, cu pereli din sticla
translucida. Se opri sä cerceteze materialul, dar nu gasi nisi o
deschidere. „Sticla" parea foarte rezistenta.
Ajunse la o camera spatioasa, acoperita cu o cupola; acum vazu
de unde se reflecta lumina. Intr-un colt, aproape ascuns de mai
multe panouri de sticla stralucitoare, era un glob care raspandea o
scli pire verzuie.
Stephens privi in jurul sau, uimit. Inca din prag i se paruse ca
aude ceva. Era ca o vibralie nedeslu§ita, dar persistenta, ca §i cum
un mecanism ascuns ar fi pulsat continuu, reactionand poate la
propria lui prezenia. Efectul era straniu §i nenatural.
Descoperi ca mai cunt §1 alte coridoare, ramificandu-se din
camera centrals, dar nu porni imediat in explorarea Tor. Se
apropie, insa, cu mare atentie, de glob. Palpaia cu scurte
intermitente. Lumina nu ramanea constants mai mult de cateva
clipe. Stephens era la aproximativ un metru §i jurnatate de prima
„bariera" de sticla, cand, deodata, o zona cam de jumatate de
metru patrat de pe glob, chiar in fala lui, i§i schimba brusc
culoarea — mai intai in galben pal §i apoi in alb.
A§tepta incordat in timp ce o imagine incepea sä se contureze.
Era o sfera luminoasa pe un fundal intunecat, punctat de sclipiri
minuscule.
Sfera se marea rapid §i Stephens vazu ni§te semne pe ea, liniile
familiare ale Americii de Nord §i de Sud, promontoriul peninsulei
Iberice.
Parnantun Era o imagine dintr-o nava spaliala, venind de la
mari distante. Planeta ocupa acum tot ecranul §i continua sä
creasca. Stephens vazu Californici; apoi imaginea deveni
prea vasta pentru capacitatea ecranului.
Intelese ca ma§inaria cobora vertiginos, partial scapata de sub
control. Oceanul trecu in goand pe langa el, Pe urma, o scurta
vedere a linutului muntos... prabu§irea!
Efectul era cu atat mai uluitor cu cat totul se petrecea intr-o

109
A.E. van VOGT
lini§te perfecta. Cu un minus inainte, nava se halansa Pc culmea
unui munte; apoi, intuncricul.
Stephens se gandea, mut de uimire: „Nava asta trchuic sa se fi
prabu§it aici Cu cinci mil de ani in urm5. Cinc sa fi fost pasagerii?"
0 alts imagine se forma arum pe suprafala vibranda a
glohului...
Privi vreo dou5 ore, neintrerupt. Intregul set de imagini se
repeta de vreo catcva ori, pentru o mai Nina fixare. De fiecare
data, crau inseratc not secvenle pentru clarificarea altora, mai
obscure. Povestca incepea sa se contureze, devenind tot mai
coerenta.
Candva, in trecutul indepartat, nu se §tie momentul precis, o
nava spaliala condusa de un robot-computer se prabu§ise pe o
mama, din cauza unci defecliuni accidentaic. Impactul a gencrat
alunecari de teren nava a fost ingropata sub stanci, la mai Nine
de treizeci de mctri adancime. Computerul supravicluise. Fiind
programa! sa citeasca gandurile §i, concomitent, s5 le transmits pe
ale sale, stabilise imediat contacte cu un grup de primitivi. Mint&
lor crau sub influenta superstiliilor, a§a ca lui i-a fost u,wr sa be
imprime ideca de a sapa, pentru deschidc drum pang la
intrarea navel.
Erau insa incapahili sa repare nava on sa inteleag5 cc se dorea
de la ci. Atunci computerul le-a sugerat sa construiasca un templu,
sa aduca mai intai ficcare bloc de piatra in nava, pentru tratare
specials. Ca sa-i impresioneze Pe salbatici, procesul se petrecca
intr-o explozie de scantei §i strafulgerari de lumini orbitoarc.
Procedeul consta, de fapt, in hombardarca materialului cu
particule suhatomice, objinute din elemente artificiale loarte rare.
Scopul era sa prclungeasca celor care urmau ajule pc
robot in repararea navei.
Din primul grup de primitivi, a carer vials a fost prelungita,
toti, in afara de unul, au fost uci§i grin mijloace violente. Printrc
noii Stephens a recunoscut, cu uimire, un barbat inalt cu
pielca alba, care scmana Peeley §i cu sigurania ca era chiar el. El §i
cu supravicluitorul din prinful grup, un individ mai sound, au
inceput s5 hanuiasca adevarul: nava nu era un zeu. Creierul
electronic i-a primit §i a inceput, in secret, sa le furnizeze

1 10
 CASA VEpl1CIE1
§tiinlifice. Au invalat, printre allele, care parte a
rohotului era receptorul gandului §i care transmitator.
La un moment dat, robotul descoperi ca preolii mai not ai
templului receptau uncle din gandurile transmisc de el. Ca masura
de prevedere impotriva suspiciunilor ivite, computerul le-a aratat
celor doi ai sai cum sä reglezc transmilatorul de ganduri,
pentru a-i limita zona de acliune la interiorul navei.
L-au oprit complet.
A fost un impuls de moment. Ostilitatea venea, mai ales, din
ura §i tcama adanc inradacinate in mintca individului maruntel din
prima serie de aderenti.
Cci doi erau ingroziii. Folosind armelc gasite Pe nava, au
distrus transmilatorul. Pentru a se apara, robotul a raspandit
automat un gaz toxic. Tuind, cu trupurile contorsionate de
durcrc, cci doi au fugit. U§a s-a blocat in urma lor. N-au mai fost
niciodata admi§i in interior.
Cu timpul, au analizat cc se intamplase; datorita cuno§tintelor
§tiintifice pe care le aveau acum, au ghicit ceca cc nu §tiau. I-au
ucis pc toll din grupul al doilca. Au acoperit groapa §i au
sapat canale §i peveri subtcranc. Planuiau sä urce din nou la hard
sa cerceteze incarcatura.
Computerul dorea dear sa repare nava, pentru ail continua
calatoria. Era con§tient di se pune la cale ceva §i Ca, in cele din
urma, va fi nevoit asume uncle riscuri.
Intr-o zi, cci doi intrara in pc§tera cu echipament de forme.
Dar perelii metalici ai navel au rczistat chiar la uneltele prevazute
cu diamant. In timpul acesta, computerul a inregistrat intentia
individului mai scund de a acliona impotriva celorlalli din grup §i
rezistenta lui Peeley% la aceasta idce.
Criza datorata razboiului atomic it indemnase pc maruniel sa
incerce un plan final, dccisiv. Rohotul nu putuse detcrmina care
era exact schema planului. Complotistul statea prudent la distanta,
in afara zonei de captare a receptorului de ganduri.
11 impu§case Pe Tannahill, intention:And sa-1 ucida, pentru ca
Peeley, ca avocat al domeniului, sä controleze transferul
Ambilia lui nemasurata includea chiar dominalia
asupra intregii lumi. Dar Stephens nu reuea recunoasca

111
A.E. van VOGT
figura. Daca era Inca prin preajma, purta probabil o masa
Cand filmul s-a. oprit, Stephens petrecu cateva minute
examinand conlinutul navel. Conform imaginilor inregistrate,
rafturile secrete crau incarcate cu mici capsule stralucitoare,
conlinand fiecare o cantitate mica dintr-un element artificial, in
stare pull.
Erau elemente necunoscute pe Parnant, atat de indepartate de
uraniu, in sistemul periodic al elementelor, incat, in ipoteza ca ar
fi existat vreodata in stare naturals, asta se intfimplase doar intr-un
scurt moment in istoria universului.
Stephens nu prea §tia ce sä faca cu ele. Pareau fara valoare in
situalia de fats. Era pulin probabil sä existe vreun cumparatorm
poate cineva din grup... Se facuse §ase §1 un sfert cand Stephens
intra obosit in subsolul de la Palms Building §i urca treptele. Il
obseda gandul c5 n-avea nici o asupra identitafiii
tovaraplui lui Peeley, uciga§ul. Era vital sä afle cine e §i s5
informeze grupul.
Ajunse la suprafala, ramase o clips lang5 lift §i apoi urca la
birou. La jumatatea palierului, intrezari Pe scars un cam. Maria lui
Stephens se strecura fulgerator in buzunar, cantarindu=§i arma
intre degete. Dar i§i scoase mana goals.
—Ei, Bill Riggs! spuse.

112
 CASA 1/E'lVIC1E1

CAPITOLUL XV

°data ajun§i in biroul lui Stephens, detectivul incepu:

—Am informalii cu privire la inmormantarea lui Newton
Tannahill. Antrepenorii au fost de la o societate de pompe
funebre din,Almirante, delinuta de un oarecare Norman Moxley,
care o cumparase cu cateva luni inaintea inmormantarii §i a
vandut-o imediat dupa aceea.
Se opri. Stephens clatina din cap. Astea erau fleacuri, pe langa
naucitoare, aflate de el Pe nava. Si, totu§i, nu erau mai
pulin necesare. Cunoverea in ansamblu a intregii §i a
istoriei ei it ajuta sä inteleaga totul cu mai multa acuitate. Poate ii
intarea §i pentru targuiala finals. Dar aici, in Almirante,
era Inca preocupat de acuzaliile aduse lui Tannahill.
Se indoia ca Moxley ar fi parasit ora§ul. Prohahil Iblosise o
masa iar acum o scosese. Trchuia doar sä afle cine, dintre
personalitatile oraplui, fusese „plecat", in timpul §ederii lui
Moxley, pentru a-1 identifica pe membrul bandei care jucase
respectivul rol. Dar toata aceasta mascarada era imposibil de
dovedit.
I§i dadu scama ca Riggs ii a§tepta comentariile. Spuse tare:
—Nu suns prea incurajator. Procurorul ar putea folosi faptele
impotriva domnului Tannahill.
—Intr-adevar, admise Riggs, §i informatiile despre doctor sunt
cam de acela§i fel. Se nume§te Jaime de las Ciengas. A absolvit o
universitate californiana acum 15 ani, dar n-a inceput sä profeseze
decal anul trecut in decembrie, cand s-a stabilit in Almirante.
vandut cabinetul, cu 100 S, la 15 mai §i a plecat din ora§ a doua zi.
Un individ alunecos, dupa parerea mca.
Stephens deveni curios:
—De undo ai aflat toate astea?

c 8 - Casa vainiciei
113
A.E. tan VOGT
- -Am inceput Fin a compara cartea de teklon din perioada
cand a avut loc inmormantarea, cu ultima Numcle
doctorului de las Ciengas era inscris in prima, dar nu §i in cea de a
doua, iar societatea dc pompe funehrc schimbat arum numele
Benson Brothers Funeral Parlor 8. Am trecut pe acolo §i am aflat
tot cc ti-am povcstit. In plus, cand au cumparat ci intreprinderea,
lOrmalitatile au lbst perfectate de filiala locala a Bancii
Amcricanc. Am anal de la directorul handl cat de mull platise
Moxle■,., la cumparare. Atat fralii Benson, cat §i directorul bancii it
descriu pe Mox1cv ca fiind un englez inalt, rezerv'at, distins
politicos. Auziscra Ca e un jucator impatimit, dar nu avcau
inlormatii eerie despre asta. Parea sä aiba in jur de patruzeci dc

Si cu dodorul cum ramanc? intrebii Stephens, gandindu-se

cum ar putea impotriva lui Pee
----Am aflat date ceva dc la sccretara asociatiei locale a
medicilor. Era un pierde-vary prielenos, cu 0 mutra cinica, dar
simpati/at de colegii lui. Avea tii un hobby — otravurile §i o
documentatie imprcsionanta in legatura cu ele, "Aar, ()data cc
otravurile nu au legatura cu cazul nostru, n-am mai insistat in
directia asta.
Seopri §i se uita intrebator la Stephens. Ochii i se ingustasera
i Stephens avea impresia ca detectivul ii urmare;te fiecare reactie
i ca §tie mai mull decal spune.
Nu era chiaratat de sigur ca otravurile nu avcau legatura cu
cazul. Oamenii aceia foloscau, in mod sigur, drogurile pentru
scopuri determinate cum ar fi produccrea amneziei. Ar fi trebuit
cercetat, dar mai tarziu.
intelese, deodata, ca aparilia sa 1w-di-Wire nu fuses(' lamurita §i
ca Riggs ar fi putut sa se intrchc cc cauta el acolo, in primele ore
ale diminetii. Trchuia sä dca 0 explicalic. Nate ca nu strica sä-§i
faca un confident din micul dctectiv, macar pana la un punct.
lncepu:
-Durum& Riggs, domnul Tannahill §i cu mine am ajuns la
concluzia ca o organizatie importanta actioneaza aici. E vorha de
multi hani. Cercetkile mole dovedesc complexitatea
Socicialca itinciat5 a 1 .ratilor Benson (n.trad.)

114
 CASA frEplICIE1
li povesti despre veniturile Mistrei despre scrisoarea Pc care
Tannahill fusese obligat s-o semneze. Eira sä mentioneze ca
Mistra C sursa iniormaliilor sale, ii spuse ca, dup5 purerea lui,
membrii grupului suns acum dependenti financiar de Tannahill.
Aduse vorba §i despre pctera, dar afirma ca o descoperise din
intamplarc.
Nu-i spuse nimic despre nava, nemurire, cultc, ma§ti sau despre
modul cum descoperise el int regul grup. Conchise:
c dificila, domnule Riggs. Intr-un fel ar trehui sä
dcmascam acest grup, dar nu §tiu daca ar fi sere hinele celui care
ne-a angajat. Trehuie sa avem grija sa nu-i facem domnului
Tannahill not du.,mani §i sa-1 gasim pe adevaratul uciga§.
Riggs ineuviinta, dus pc ganduri. Spuse, intr-un tarziu:
--Pe§tera accea... credeti ca are vreo lcgatura cu cazul?
Stephens (vita, apoi minti:
--M5 indoiesc.
—Atunci s-o lasam deoparte, continua Riggs series. VA spun
cu, domnule Stephens, aluziile acestea la amnezic, pe§teri secrete,
hande, ma cam sperie. Cred di am face Nine sä nu vorhim despre
astfel de lucruri. Si acum, trchuie sa va spun cinstit c5 v-am
urmarit toata ziva.
—M-ai urmarit! se auzi Stephens ca un ecou. II cuprinse o
senzatie de gol, apoi de spaima. I,i aminti, rapid, evenimentele din
timpul nopiii. Nu-1 deranja ca Riggs sa fi allat tot cc i se
intamplase, in afara de incidentul din peocra, nu era nici un
scmn ea titia ceva despre asta. Spusc uurat: Sunt uimit.
Riggs continua:
—Cum putcam §ti ea nu sunteli chiar dumncavoastra
du§manuf tipului care m-a angajat? M-am gandit c mai pine sa
va verific. A fast, ce-i drept, cam plicticos, in cimitir, sa stam
patru acolo far5 sa facem nimic.
CaImul lui Stephens disparu. Se ridica pc jumatate, din scaunul
in care statea, apoi se lasa incet la ioc:
--Patru?
--Nu §tiu daca o sa va placa, dar el a ateptat acolo cateva ore
sa plecati dumncavoastra, spuse Riggs.
—Cine?

115
A.E. van VOGT
—Tannahill. Am avut impresia c5 el §i fata se intelesesera
dinainte. Oricum, cand, in sfar§it, plecat, el a venit la ea. I-a
spus ca vrea sä fie sigur c5 ea o s5 fad cc a promis. lar ea a
raspuns: „Da, o sä ne casatorim." Pe urrna el s-a urcat in ma§ind §i
au pornit catre Las Vegas. Se opri §i ochii lui alba§tri aveau o
nuanta de intelegere and continua: A
—Vad c5 asta v5 (15 o lovitura grea. Imi pare rau!
Stephens deveni con§tient c5 se ghemuise in scaun, cu fala
incordata, 6-1 dor ochii §i gatul la fel, dup5
ce repede, de cateva ori, in sec. Cu un efort, se stapani §i
intreba anevoie:
—Ce s-a mai intamplat?
intors §i v-am urmarit prin tot ora§ul. Cand ajuns la
Palms Building, a i intrat §i incuiat u a. Mi-a luat dou5 ore 'A
intru printr-o fereastra de la etajul trei §i apoi ne-am intalnit in
hol. Asta-i tot.
Stephens incuviinia din cap §i spuse:
—Cred ca avem amandoi nevoie de un somn bun.
Mai erau o mullime de lucruri de facut: sa dispuna. plata
dace va fi nevoie, apoi detalii ale apararii, pregatirea
documentelor legale. Accasta va fi activitatea lui de falada. Restul
privea incercarile sale de a se apropia de grup. Trebuia sä fie in cea
mai buns forma posibill
In timp ce-i spunea „Noapte build" lui Riggs, se &Idea c5
hotararea Mistrei fusese determinate de refuzul salt. Nereu§ind sä
()Nina ajutor de la el, facuse un pas decisiv. l§i amintea ultimele ei
cuvinte – c5 salvarea Pamantului e mai importanta deck dragostea
lor.
Il raven pe Tannahill. Putea sä ameninte grupul cu ajutorullui.
Extenuat, Stephens se Intinse pe patul de campanie din
cabinetul de lang5 biroul
Nu adormise Inca, la 8,30, cand soli domni§oara Chainer. A
coborat la frizeria din cladirea alaturata, s-a barbierit §i a traversal
s5-§i is micul dejun: Se intorcea la hirou cand a vazut, nu departe,
firma unui laborator de analize. Nu era prima data cand o observa,
dar 0115 acum nu-I interesase.
Scotoci, involuntar, in buzunarul hainei, dup5 bucalile de

116
 CASA VEWICIEI
marmura luate de la Grand House. lima in cladire §i intinse
a§chiile de piatra omulu; din spatcle tejghelei. Intreba:
—Cat de repede le analiza?
Lahorantul era slab, in varsta §i purta ochelari cu rams de aur.
Raspunse tot cu o intrehare:
—Cat de repede aveti nevoie de rezultat?
Mormai ceva despre vacania‘
Stephens it intrerupse:
—Uite, platesc dublu, daca-1 am maine dimineaca.
Repede omul ii dadu chitanta:
—Pe la 10, spuse el.
Pe and ie§ca, Stephens auzi un baiat cu ziare strigand:
despre atacul lorillienilor!".

117
A.E. van VOGT

CAPITOLUL XVI

Stephens cumpara ziarul cu mainile tremurand. Pe prima

pagina stria mare: LORILLIA ACUZA STATELE UNITE DE
ATAC ARMAT
Dedesubt, mai ink, dar tot cu majuscule, era scris:
AMBASADORUL INMANEAZA 0 NOTA DE PROTEST
DEPARTAMENTULUI DE STAT.
Apoi incepea articolul:
Guvernul Statelor Unite a respins categoric acazatia avioanele
de razboi americane ar fi alum uzine i instakttii din Lorillia, askizi
pratzz ((Iva era Secretand de Slat Walter Blake a
amnia! gavemul nu accepur protestal...
Privirile lui Stephens alunecara mai departe, cautand
informaiii mai substantiale decal proteste §i acuzatii. Sari la un
paragraf in care se putea citi:
Observatorii din corpal diplomatic all Jest aimiti de acuzaiiile
neacorddtzda-le nice an fel de Incredere. Tot* din Antall('
a sash o relatare ca nzesajele radio au lost interccptate transnzise 1(1
Palatal Congresalui. raportaa, hazels' ea sant
In imposibilitate de a continua armOrirea navelor inamice, care
scopaserd ridicdndu-se Ill o inaccesibila ce/or din Lorillia.
Mai naafi proind co au treat papaw serf oase atacatorilor, de§4
nil mind nici dovada Cu vreo nava a lost doborda..
Stephens citea §i inghitea in sec, pcntru a-§i stapani emotia. Iii
imagina scena: Mistra cohorand printr-un adevarat iad de
proiectile teleghidate, rachete anti-aeriene §i ohuze de mare
calibru. Relatarea din ziar era dovada ca ea rezistasc focului
dczlantuit. Iii riscasc trupul nemuritor §i pentru cc? Pentru o
lume care s-ar putea sä nu afle niciodatii ca a fast in pericol.
Parea evident ca mai multe nave participascra la atac, dar asta

118
 C/15-a-1 I 1...S.V/C 11.1
nu mai conta. Grupul capittliaSe de fric5. Conituntati cu
amenintarea de a-I ucidc pc Tannahill, alarmati de not
posihile, 0 ajutasera duca planul la indeplinire.
Era o schimbare majora de strategic. Grand House va r5mane
la locul el §i grupul, de asemenca. Daca nedumeriti
manioi, nu vor crea,noi punctc de litigiu, nu va Ii nici un r5zhoi.
Inainte de pranz, Stephens a sunat la hiroul procurorului
districtual tii, dup. o scurt5 intarziere, a fost pus in legatura cu
Howland. Acosta intreba rece:
dai seama ca disparitia lui Tannahill este dovada
vinovatiei lui? Inscamna ca am avut dreptate sa emit mandat de
arestare Pe numelc lui.
Stephens ki exprima uimirea, prevazator, temandu-se ca ar
putca fi inregistrata convorbirea. Spusc comic clar:
--Cu toate acestea, un um care nu ;tie ca va fi arestat, cu greu
ar putca fi acuzat de a fi incercat sa scape.
---Vile cc este... incepu Howland.
—E posihil minti Stephens - ca domnul Tannahill sii fi plecat
la San Francisco, pentru a petrecc Revclionul acolo. Spunea c5 ar
vrca sa se distreze putin. Indata cc alb ceva, it voi prcveni in
legatura cu aqiunca dumitale. Imre limp, ii voi plezenta o cercre
de cliberare Pe cauliune judec5torului Admits i voi solicita 0
audiere urgenta.
Dup. prang, intorcandu-se la birou, infra intr-o libtarie din
ceniru. II intreba pc vanzator:
— ceva referitor la longevitatc?
—A, vrcti carli de geriatric, nu-i a§a?
Stephens presupuse ea asta era, de§i nu cunotea cuvantul. Il
urma. pc vanzator de-a lungul unor rafturi, urmarindu-I cum
examincaza un §ir de titluri. Scoase o carte subtire.
—A, Prehingirea vigil, scrim de un rus, Bogomolets.
sa mananci iaurt bulgaresc, care contine o bactericce lc distruge
pe celelalte, din intestine. Eu insurni fac asta, dar c prca devreme
ca sa va pot spune la cc rezultat duce.
Rase i apoi continua:
avem aid broura [laid priciu7, editata dc
Comileml Afacerilor Public(' din New York. Daca ceva nu c in

1 19
A.E. van VOGT
regula undeva, nu to lasa pans ce nu e totul vindecat! Ai varma
celui mai batran organ al tau – asta e ideea. Ce fobs ca ai o inima
de patruzeci de ani; daca ai un ficat de nouazeci?
Stephens cerceta cartea §1, in final, o accepts.
Spuse ezitant:
—Altceva? Ceva in legatura cu diferentierea celulelor?
Ii explica, daryanzatorul elating din cap a indoiala:
—Avem o carte despre cameleoni – fascinanta!
Stephens le cumpara Pe toate trei. Se intoarse la birou,
con§tient deodata de tensiunea in care traie§te. Se a§eza la masa §1
incepu sa se gandeasc,a.
In Almirante era un singur om care, legal, Avea destula putere
pentru a actiona impotriva grupului: Frank Howland. El putea
emite online de arestare, putea face apel la curli superioare, in
cazul unor sentinte care nu ii conveneau. El era in stare sa
polarizeze atentia publics §1 sa puns pe cineva ,sub urmarire.
Problema ar fi sa-i furnizeze lui Howland destula informalie
pentru a-1 stimula, dar nu destula pentru a ghici adevarul.
Frank Howland... asociat. Rase, dar nu foarte vesel §i se hotari:
„II caut maine."
Ridica receptorul, suns la aeroport §i inchirie un avion care
sa-Iduca la Los Angeles, la miezul nopiii.
Ie§i, cumpara o cazma §i o lopata §i le puse in ma§ina. In
noaptea aceea trebuia sa verifice acel aspect al afacerii despre care
nu avea nici o dovada. Ace§ti oameni erau probabil nemuritori,
dar nu se putea baza doar pe vorbele unei singure persoafie.
Intors in birou, scoase un carnet de insemnari §i scrise:
Presupuniind cii tot ce ant of at e admirat, ce ar mai fi de cercetat?
0 de lucruri, dar, surprinzator, puline care puteau fi
ahordate direct. Nu se aflase Inca cine-i ucisese pe Jenkins §i Pe
ingrijitorul negru §i nici cine-i trimisese lui Howland scrisoarea.
Rolul lui Peeley, de conspirator, impreuna cu indianul
neidentificat, ramasese nelamurit.
Ce puneau oare cei doi la cale? De ce se opusese individul cel
scund plecarii de pe Pamant intr-atat incat sa incerce uciderea lui
Tannahill, cand acesta acceptase mutarea casei? cum spera el
sa-1 foloseasca pe Allison Stephens, pentru a forla computerul sä

120
 CASA VEWICIEI
cedeze'?
Problema lui, devise Stephens, se reducea la o intrebare: cum
putea folosi capatate pentru a-i intinde o cursa
uciga§ului, a zadarnici intentiile grupului §i a (line casa pentru
el, Mistra §i restul lumii?
Se uita la ceas. Patru fara cinci minute. Mai avea de a§teptat ccl
pulin patru ore pans sä actioneze.
Trecu pe la morga, care in Almirante se afla langa pompele
funebre. Verifica dna Fiord murise din cauza unei impu§caturi.
Jenkins fusese injunghiat. Asistentul de serviciu -se mira:
— Ciudat lucru, rana asta! Ai crede ca a fost ucis de un culit
inro§it in foc. Rana e compiet cauterizata.
Raza-ac! -
Stephens un fior rece. Iii petrecu restul dupa-amiezii§i o
parte din sears verificand adresele extrase din registrul de la
Societatea Mexicana de Import. Grupul de nume reprezentau
buns parte a magnatilor din acea zona.
Mai mult ca oricand, simti ce handicap are un om obi§nuit
masurandu-se cu astfel de forte intarite §i bine aparate.
Cina §i, putin inainte de ora noun, se duce acasa §i imbraca o
pereche de pantaloni vechi, o cama§a groasa §i o jacheta. Porni
spre §i ajunse in zona mormintelor familiei Tannahill.
Asculta cateva minute, a§teptand un semn ca a fost vazut. Dar
lini§tea era la fel de deplina ca §i in noaptea trecuta. Era evident ca
poliia loca. la nu considera Ca e vreo primejdie ca cineva sa incerce
sa deschida mormintele, a§a ca nu luase nici o precaulie impotriva
acestei eventualitali.
Stephens ie§i din ma§ina. Intentiona sä deschida doua
morminte. Primul era a lui Francisco Tanequila, mart in 1770, §i
celalalt urma sä fie ales la intamplare. Dupa o ora, se afla, ud de
sudoarc, intr-o groapa putin adanca pe care o sapase in primul
mormant. Era inspaimantat de densitatea solului. Parca era
caramida. Dupa o ora se gandea deja sä renunte. Dar intunericul
absolut al noptii 1-a hotarat sä mai ramana. Si a fost rasplatit cAnd
Lopata lui a atins, deddata, un pamant mai afanat. Dupa Inca 0 ora,
scoase o bucata de lemn putred, desfacu sicriu1§i inlatura pietrele.
Erau vreo duzina, in grcutate totala de vreo 90 de kg. Stephens se

121
 tan VOGT
asigura Ca sicriul nu mai conline §i altceva, Pe urma umplu groapa
la loc §i se a§eza sa se odihncasca. Stia Ca mai arc de sapat la al
doilea mormant.
incerca mai multe, cazmaua in Omani. Alese solul
ccl mai moale §i incepu sä sape. Dar, dup. vreo treizeci dc
centimetri ajunsc la ceva care rczista loviturilor lui. I se paru
ciudat §i i§i aprinse lanterna. Incepu sä caute cu mainile prin
pamant. Haine...
In cateva clipe, scormonind cu atentie, descoperi capul. Fata
era distrusa, de nerecunoscut. Stephens se cutremura vazandu-1.
Dar, dup5 un moment de *dire, ii lua o mina, i§i scoasc
ochelarii de ware din tocul lor, §i-i imprima amprentele dcgctului
aratator §i ale celui mare pc lentile. Itii puse ochelarii la loc in toc
§i-i strecura in buzunar.
Simlind un gol in stomas, Stephens acoperi cadavrul cu grija §i
se indrepta sere casa. Era miezul nopiii trebuia s5 ajung5 §i la
aeroport. Conduse pang acasa far5 nici un incident, suna la
acroport, sä vada data pilotul pe care-1 angajase it a§teapta, apoi
facu o haiea i se imbraca.
Pc la unu, avionul decola §i atcriza dup5 o jumatate de ora,
lang5 Western Avenue, Pe un wren pustiu, din partea de sud a
oraplui. Lu5 un taxi pang pc bulevardul Sunset, uncle se afla
biroul lui Peelcy, intr-o curie in genul celor spaniolc. Locul era
intunccos, mate magazincle §i birourilc fiind pale la ora aceea din
noapte.
Era pregatit sä intro cu forta, dar una din cheile luate din
po§eta Mistrei se potrivca. A fast simplu sä gascasca scrisoarea,
semnata de Tannahill, prin care-1 autoriza pe Pecley „s5 continue"
catre memhrii Clubului Pan- American.
Pc drumul de intoarcerc, Stephens dormi tot timpul §i se cause
la culcare, imediat cc ajunsc acasa.
La pram era din nou in centru.
Iii cercetase ochelarii in timpul §i amprentele mortului
pareau destul de vizibile. Acum, la lumina zilci, be privea din nou.
Ambele lentile avcau pe etc caw o amprenta Nine conturata.
Stephens le studic, apoi iii scoasc batista §i §ierse, partial,
amprcnta dcgctului aratator. Pentru scopul sau, nu era tocmai

122
 CASA IlENICIE1
Nine sa alba ambele amprente dare. ()data luata accasta
masura de precautie, se indrepta sprc circa de politic §i dadu
ocheiarii ofitcrului de serviciu. Explica:
--Acum cateva rile am anuntat ni§te van&ali mi-au intrerupt
legaturile teleibnice. Azi dimincata am gash ace§ti ochelari in
iarba. Mi-am ris ca media sä vi-i aduc pentru a fotografia §i
controla amprentele de pe ei.
Locotenentul,.cu ochelari §i el, examina lentilele cu inheres.
—Sigur, vom verifica. Va cautain noi, domnule Stephens.
Stephens se intoarse sa piece, dar reveni Tanga politist. Cilia pe
care voia s-o determine nu putea a§tepta sä se lack*" investigatiile cu
incetinitorul. Urma:
--Am impresia ca va trebui sä controlati §i la Washington §i la
Departamentul Circulatie - sectia permise de conducere -.in
Sacramento. Ciit limp o sä vä ia?
Ofiterul raspunse la intrehare:
—Daca nu figureaza in evidentele noastre ar putea dura o
saptamana.
Stephens, mai pesimist, calcula doua saptamani. Sovai pu4ill §i
apoi spuse:
—Din cafe tiu eu, puteli afla totul telegrafic.
—Pentru un simplu vandal'? Omul era uimit.
Stephens raspunse:
— Sunt curies §i nu am de gand sä consider incidentul
neimportant. A§a ca am sä platesc cu verificarea telegrafica. Vreli
sa-mi formularul sal semnez'?
Stephens trecu apoi pc la lahoratorul de analize. Batranul veni
din spate, dlipind:
—Da' §tiu Ca sunteli Nine! Imi oft:rill plata suplimentara
pentru a fi gala la 10 §1 nu veniti sä aflati rezultatul.
—Platesc totu§i a§a cum am promis, it lini§ti Stephens.
CeMalt incepu sa-i explice:
—Mostra pe care adus-o nu arc filmic deosehit din punct
de vedere chimic. E, pur §i simplu, carhonat de calciu - marmura.
--La naiha! izhucni Stephens.
—Nu vä grabiti! N-am terminal Inca, iambi batranul.
• Stephens a§tepta.

1 23
A.E. van VOGT
- In ultimul timp, datorita cercetarilor moderne, cu privire la
oxidul de uraniu, am inclus §i testele cu electroscopul printre cele
obinuite. Surprinzator, dar marmura dumitale e radioactive.
privea triumfator pe Stephens §i repeta:
—RadioactiVa... foarte puffin. N-am reu§it sä recuperez nici o
bucata. i, luate separat, calciul, carbonul §i oxigenul nu suns
radioactive. Foarte interesant. Dace asta ar putea duce mai
departe, ce-ar fi sa lasali cercetarile in seama noastra?
—Numai data nu spuneli nimic la nimeni, raspunse Stephens.
—Dar dumneata ce crezi cä am facut?
Din nou afara, Stephens se gandi: „Radioactivitate..."
Asta explica totul §i nimic. Era un aspect al naturii pe care
omul nu reu§ise sä-1 cerceteze complet. 1§i. imagine, deodata,
omenirea locuind in case radioactive pentru a deveni nemuritoare.
Se intreba dace robotul nu putea opera decat in cadrul unor limite
stabilite. Ar putea procesul s5 fie extins la mai mull decal caliva
Sä ajunga vreodata la scara intregii umanitali?

124
 CASA VE51■11CIE1

CAPITOLUL XVII

Plea spre birourile editorialului Alnzirante Herald. Dar

Carewell, proprietarul ziarului, „nu era in ora§". Suna la
judecatorii Porter §i Adams §i la Inca o serie de membri ai
grupului. Toni erau „plecali in vacanta", „plecali din ora§",
„a§teptali sä se intoarca maine".
Stephens le lass la toll cate un mesaj, rugandu-i sa-1 caute la
orice ore din'zi sau din noapte, and se vor intoarce.
Mana la pranz, apoi se duse la biroul lui, se a§eza la masa de
lucru §i incepu sä se gandeasa la ceea ce facuse. Nu mai putea sä
§teargii telefoanele pe care le (Muse. Membrii grupului,
intorcandu-se la casele lor, vor gasi mesajul lui. Cand i§i vor
povesti intro ei despre mesajul primit, vor intelege !impede a
Stephens tic cine cunt ei.
Din punctul for de vedere, el putea sä pare un intrus, un om
care §tie Area multe.
Trebuia sa-§i intareasa chiar sa atace, dace era
necesar.
Inca se intreba cum ar putea sa face asta §i Cu ajutorul cui, cand
domni§oara Chainer Ii suns:
—Domnule Stephens, vä cauta domnul Howland.
Stephens simli un fior ciudat. Pentru ca, desigur, se gandi el
aproape pierzandu-§i rasuflarea, ar putea fi o „cale"...
Putea fi doar o faieta, dar nu una lipsita de importanta.
putea fi de mare folos in momentele de criza.
Se auzi, dup. un moment, vocca lui Howland:
- vrea sä vii la mine, la birou, azi dupe-amiaza. Ai putea?
—Ce-ar fi sä yin chiar acum?
—Bine.
Inchise §i, incet, tensiunea scazu. Deodata i§i dadu seama ca

125
A.E. van VOGT
era alai de concentrat asupra lucrurilor, pc care trcbuia sä i le
spuna lui Howland, incfit nu se intrebase cc avea accsta sa-i spuna
lui.
Ofta pentru ca intrase in joc trehuia sä continue. Nu sc mai
putea intoarce. Telefona Inca o data sa vada daca s-au inters
ziari§tii sau judecatorii. Nu.
Stephens lass mesaj, cu rugamintea sä i se teleloneze.
Medi la tribunal §i fu imediat point in hirou. Howland se
ridicase de la masa de lucru, pentru a-1 intampina. Ii intinse_mana.
—la loc!
Stephens se a§eza. Howland se intoarse in scaunul sau §i spusc

—Stephens, am reu§it sä descoperim amprentele lui Newton

Tantiahill. Nu se potrivesc cu ale ncpotului sat', Arthur. Deci am
facut o mare gre§eala ordonand arestarea lui Tannahill.
Se opri §i parea studieze reactiile lui Stephens. Acosta
facca elorturi sa-§i mentina 0 expresie impasibila. Spuse rece:
—Ti-am spur sä nu to grabc§ti.
Howland scra§ni din dinti:
naiha! Dc cc mai intai n-a avut nisi un fel de amprente?
Apoi se calms. Zise: Am nevoie de ajutorul tau.
Stephens de-ahia it mai auzea. Prima senzatie de nauccala din
mintea lui facuse loc unei marl uimiri. Grupul reu.;isc sä revolve
problema modificarii amprentelor. Nu putea decal sa ghiceasca
metoda, dar era prohahil in legatura cu diferentierca cclulelor.
Daca celulcle intincreau, putea sa se produca §i schimbarea
amprentelor. 0 aka *explicalie mai hung nu avea. Don daca nu era
pregatif sa renunte la ideca nemuririi, ca la o mistificare. Dar i§i
dadu scama, posomorat, ca nu se simlea in stare de a..‘,1 ceva. Se
intoarNe CU gandul la cc spunea I-lowland §i la cc avea, el insu;i, de
spur. I)ecise ca situatia nu se schimbase Area mutt.
Howland se aplecase sere el:
—Stephens, sunt gata sä uit trecutul! Gala! Mi-am bAgat
minlile in cap. Acum, iata care-i problema: daca retrag acuzatia,
sunt ruinat. Daca-mi poi sugera 0 ie§ire, to ascult.
Stephens lupta impotriva tensiunii care-i contractasc mu§chii
stomacului. Asia era exact §ansa pe care o a§tepta.

126
 CA SA 1/Ep/ICIEI
Spusc:
--Am sa-ti spun exact cum 0 s-o scoatem la capat cu domnul
Tannahill!
—Te ascult! use Howland bland.
Stephens ii povesti, dintr-o sullare, despre biciuirea Mistrei,
dar nu-i spuse cinc crau oamenii care facusera asta. Nu dadu
nume, nu mentiona nici navele spatiale, nici pc§tera, nemurirea
sau computerul de Pe nava din subteran.
Dimpotriva, se concentra asupra faptului ca un numar de
indivizi, apartinand unui cult misterios, oblincau hani de la
Tannahill. Asta cxplica uciderca ingrijitorului negru §i toate
celelatte evenimente.
Cand pleca din biroul procurorului, Stephens se simica de
parca ar mai fi facut un pas mare in intuneric. Porni spre Grand
House. Dup5 cc ocoli palcul de copaci, scarile devenita vizibile
el se a;tepta sa vada un semn de viata in casa. Dar nu era a§a.
Suna cateva minute la u§a, Fara nici un raspuns. Ar fi putut
infra cu una din chcile Mistrci, dar, in loc de asta, merse pana la
marginea terasei, sari in iarba §i se strecura in spatcle casei. De
acolo, casa parea intunecata §i disproportionata, proicctlindu-se
Pe cerul albastru, avand in fundal marea stralucitoarc, de o nuant,:i
mai inchisa. Era tacuta §i izolata, sub povara unei varste de
neinchipuit, cc apasa parca §i asupra lucrurilor din jur.
Casa se ridica in scare. Nu incapea indoiala ea aid crima era o
poveste vechc, violenta – un [apt comun, iar uncltirile - la fel de
fire§ti ca ci lul victii i al morlii, Pe care fusese construita sa-1
infranga. Era la fel de plina de secrete ca tii de ani, iar zidurile ci
elcgante ascundcau o istoric sangeroasa...
Mate dependimele emu la oarecarc distanla, separate de casa
grin gradini de flori doua randuri de boschetc. Copacii fusesera
plantati, cu maic,bstrie, Pe langa diferitele cladiri, pentru ca uralenia
lor sä fie ascunsa ochilor color cc locuiau in casa.
• Ajunse pe panta estica a dealului. 0 vale putin adanca se
intindea inaintea lui §i putea sa vada, printrc copaci, la o oarecare
distanla, acoperi§ul verde al unei forme. Apoi, din nou dealuri,
ondulandu-se spre orizont. Stephens merse de-a lungul crcstei,
pima in punctul uncle drumul cohora pc marginea unei stand --

127
A.E. van VOGT
acela§i drum §i aceea§i stanca spre care-§i indreptase Mistra
marina.
Cand se intoarse la cea mai apropiata cladire, avea deja. o
imagine de ansamblu a casei §1 a imprejurimilor. Soarele coborase
spre apus, iar apa unduia la nesfar§it, scanteietoare. Stephens nu
avea nici un interes sä sparga lacatele de la u§ile ,celor noua
depozite din spatele casei. Banuia ca. nu era nimic semnificativ
acolo. Doar Grand House conta.
Intra pe up din faca §i cerceta cele douasprezece camere. Erau
opt dormitoare, o biblioteca vasta, o sufragerie, salonul o
bucatarie enorma. Fiecare camera avea u§i mari, cu canaturi de
sticla, deschizandu-se spre curtea interioara.
Se opri in hol, studiind planul cladirii. Vazu ca fusesera candva
trci arcade principals, perfect reconstruite, cu caw cloud camere in
fiecare sectiune.
Se intuneca in timp cc Stephens cobora dealul. Era oarecum
deprimat. Trebuia sä gaseasca o modalitate de a afla identitatea
indianului, singurul supravieluitor din primul grup de locuitori ai
casei.
Cina in ora§ §i apoi se intoarse acasa. Iii parca marina §i tocmai
voia sä intre, cand o franghie, aruncata de undeva dintr-un
boschet, ii inconjura umcrii. Latul se stranse in jurul coatelor §i it
tranti la parnant. Caderea it amelise §i nu reu§ise sä se aperc de
franghia incolacita in jurul lui. Simli cum ii indesau un calu§ in
gura.

128
 CASA VEplICIE1

CAPITOLUL XVIII

--Gala, Stephens, ridica-te §i vino aici. Stephens! Folosirea

numclui ii risipi speranla ca ar putea fi o simply handy cle noaptc,
pornita sa jefuiasca. Sc ridica in picioare, dar se clatina and ni§te
maini puternicc ii in§facara pardesiul §i smulsera, cautand sa-i
apuce haina, desfacuta brutal, ()data cu camap. Pc jumatate gol,
se trczi izbit cie trunchiul unui copac §i legat cu 0 friinghic.
Dupa cateva secunde, se auzi un sunct sublirc, pierator §i
simti un bici plesnindu-1 poste umerii goi. Se sufbca. Era ca §i cum
i-ar fi sfa§iat spatele Cu un culit. A doua §fichiuire ii tale
rasuflarca, iar spaima ca hiciul ii va sf4ia §i fku sä se
contorsioncze. Cu i§i aura capul intr-o scorhura a
copacului: „Dumnezeule, o sa platcasca ei pentru asta!"
Furia it suslinea, in Limp cc hiciul it lovea fara mita. Durerea
aceca asculita se transforms intr-o amorlealit confuza. Gcnunchii
incepura sä i Sc indoaie §i un fel dc ccala ii cuprinsc mintea. Totul
devenise ncclar cand hataia inceta. Se auzi 0 voce aspra:
—Puteam sä tc omoram. Asa c doar un avcrtisment. Daca to
mai amesteci vreodata in afaccrilc noastre, oricarc ar fi motivul, o
sa tc insemnam pc viala. Ili vom scoatc ochii §i-ti vom face franjuri
mutra asta dragula.
Plecasera, prohahil, pcntru Ca se facuse lini§te. Se sprijinca do
copac sä nu cada. 1§i rcvcnca cu grcu §i, ahia cand primelc raze de
lumina aparura dinsprc est, simti Ca se pate tine din nou Pe
picioarc. Obscrva ea friinghia e desfacuta la un capat §i incolacita.
0 desprinse copac §i se clibera. Cazu pc iarba, respirand
greu. Intr-un tarziu, porni sprc easy.
Descuic up, bajbai Fin salon §i se rasa sa cada Pc o canapea.
Pulin mai tarziu intra in dormitor, se spala §i-§i intinse o alific care
sa-i aline durcrca, Pc spatcle plin de rani. Se pansy §i facu apoi

c 9 - Casa veiniciei 129

A.E. can VOGT
nite cafea. Dupa prima cea§ca, Muria incept' sa i se potolcasca si se
simli ceva mai bine.
Zacu toata dimineata §i o parte din dupa-amiaza. li rcvcni incet
curajul ahia mai tarziu, cand intelese Ca grupul d5 seamy cat
de multe §tic el. Altfel, era greu de crezut Ca se :,iteptau ca el s5
renurge.
Mira era mare. Un grup de nemuritori, traind, in secret, printre
muritori, fusesera fortali sä se desconspire in urma actiunilor
catorva mcmbri ai grupului §i din cauza iminentei unui razboi
atomic. Acum, fara a fi con§tienti de planurile misteriosului
indian, incercau sä stranga randurilc. Daca reu§cau, asupra tuturor
celor intamplate s-ar fi lasat ceala. Allison Stephens ar fi ramas in
umbra, imprcuna cu victimele — John Ford §i William Jenkins.
Intr-o zi nu Area indepartata, ar fi devenit dear un nume pe o
lung5 lista a mortilor. Ca ani, cateva decenii, un moment de
eternitate. Cu totul in afara planurilor incerte de a face ncmurirea
accesibila intregii omeniri, propria lui dorinta era destul de
puternica pentru a-1 determina sä mcarga mai departe, indiferent
de primejdie.
Pe la dou5 jumatate, Stephens se simli in stare sa se ridice
din pat. Se barbieri §i se imbraca, apoi i§i lua ceva de mancare din
frigider §i suna la Grand House. Dupa cateva apcluri, cincva ridica
receptorul §i raspunsc — o voce de femeic:
—Aici menajera. Cinc e la aparat?
Era vocea lui Gico Ainc. Dcci grupul se intorsese.
Stephens i§i spuse numelc, a§tepta, pentru ca ca parea sa se fi
departat de receptor, pana veni raspunsul, rece:
—Domnul Tannahill ma roaga sa va informer ca a lamurit tot
cc era de lAmurit in scrisoarea pc care v-a trimis-o la hirou.
—Scrisoare? intreba Stephens incurcat.
incerca sä se adunc.
—Domni§oara Lanett este acolo?
—Domni§oara Lanett nu cste nici dumncaci disponihila pentru
dumneavoastra.
Clic!
Stephens inchise §i el. Pc urma, pleca la hirou. Domni§oara
Chaincr it anunla din u§a:

130
 CASA VEy\IICIEI
--Ave o scrisoare recomandata pc birou. Va este adresata
„personal", a§a ca n-am deschis-o.
—Muliumesc! spuse Stephens automat.
Citi cu buzele stransc:
Draggy domnule Stephens,
grin aceastd scrisoare CO angajamemul dunmeavoastrd
cu dorneniile Tannahill s-a incheiat, Incepdnd de astazi. Vag- ruga sd
trinziteii cheile la Grand House §i sä parasiii hiroul in rastimp cie o
fi recompensat adecvat, la timpul cuvenit.
Al dzimneavoastrd,
Arthur Tannahill
Stephens impaturi scrisoarea §i o puse in huzunarul de la piept.
Era blocat, dar nu deprimat. Grupul se deharasa de el. Prohahil ca
urmau reprcsalii. Chiar referirea la „recompensa" era o mi§care
tactica. In cazul in care ar fi acceptat sä piece din Atmirante,
probabil ca ar fi primit totu§i o sumo mare de hani.
11 suna pc Riggs la hotel §i it prinse imediat. Acosta ii raspunse:
—Imi pare rau, domnule Stephens, dar nu v-am mai sunat
pentru CA am primit o scrisoare de la doamnul Tannahill, in care
mi se spunea ca dumneavoastra nu mai aveli nici o legatura cu
cazul §i ea nu mai c nevoie sa.va caut.
—Dear o scrisoare? Nu v-ali mai intalnit?
—Nu.
—Nici macar un telefon?
—Cc vreli sä spuneli? Riggs parea alarmat.
—Uite cc e, Bill, series acum, am toate motivele sa cred ca
domnul Tannahill e linut prizonicr. Ti-au trimis toile de drum?
—PM, in scrisoare se afirma ca nu mai c nevoie de ele. Urma sä
adaug costul calatorici la nota de plata... La dracu'! Vreli sa
spuneli ca ne trag Pe sfoara? Eu tocmai imi faccam hagajele.
—Mai bine despacheteaza, dna vrei sä ramai in afacere!
—Sigur ca raman. Uncle ne intalnim?
Trehuic sä loriez ni§te indivizi periculo§i sä dea
cartile Pe tap §i am nevoie de tine...
Telefona la ziare. Nici Carewell, nici Grant nu erau acolo. Cel
pulin a§a i se spusese. In ambelc cazuri, discuta cu redactorii §efi §i
ii rise ficcaruia:

131
A.E.
_ van VOGT
patronul ca vor fi evenimente importante in
noaptea asta. tic dansui uncle. Este singurul reprezentant al
presei invitat tii ar 1i Nine s5 vina personal. Tot grupul va fi prezent.
Suns apoi la judecatorii Porter §i Adams §i, neputand sa is
legatura cu ci, discuta cu secretarele. Au fast singurele apeluri
cAtre membri ai grupului. Zvonul avea s5 circule §i ceilalti puteau
veni §i neinvitali. Stephens era sigur ca vor fi acolo: grupul §i
uciga§ul, maniacul §i victimele sale, omul care aspira sa dominc
int reaga planets §i cci care-i stateau in cale.
Asta trebuia s5 fie raspunsul. Omul risca enorm. In orice
moment, puteau descoperi ca unul dintre ci unelte§te in
secret. lar asta era o trims de neicrtat.
Ar fi trehuit s5-i omoare Pe ca sa se salveze.
Gandul acesta ii aduse aminte lui Stephens de cadavrul gasit
intr-unul dintre mormintele familici Tannahill. Telefona la politic,
dar amprentele nu fusesera Inca identificate. Inchise bombanind.
Voia o disculic lamuritoare in noaptea asta §i Inca nu avea acea
informalic vitals.
Nelini§tit, lua un carnetel §i scrise:
Cadavrul este suer nu legal de aceasta afacere? Trebuie sa
presupun C a este.
!Uwise pe ganduri §i mazgali iar:
f/ cunosc. Na-! cunosc.
Stephens ramase gAnditor, fixand hArtia cu o privire intunecata.
Nu era logic sa presupuna cunoa§te. Dar, fara aceasta
presupunere, trebuia sa puns capat imediat analizei lui. Scrise din
nou:
Presupun cunosc. Cine e?
Dup5 un moment de *dire, scrise in capul paginii:
Caracteristici fizice ale cadavrului: cam de status mea... Pe tine
cunosc din aceastii afacere care are talia mea? Walter Peeley.
Se opri. Accasta identificare improbabila determina o
de ipoteze noi, ca ni§te semnale luminoase in mintea lui. Selects
rapid faptele importante din §irul de rationamente posihile. Peeley
lipsea dc o saptamana. Jenkins it vazuse in noaptea cand Mistra
fusese biciuitO, dar, in ciuda tuturor incercarilor de a-1 gasi, nu mai
fusese vazut de atunci.

132
 CA SA VE5WICIEI
Computcrul it intormase ca Peeley se opunc planurilor
violente ale cornplicclui s5u. Acum, la declan§area prohabil
Ca individul i§i ucisese „colegul" prca scrupulos, in ciuda
precauliunilor re care, conform spuselor robotului, Peeley le
luase.
Mai mult decal oricand, toate astea dovedcau Ca sosise
momentul decisiv. Uciga§ul nu parea sa se teams ca Allison
Stephens ar spune grupului ceva despre nava. Si totu§i, el
ascunsese aceasta informalie mai mull de o mie de ani.
Ori arum nu-i mai pasa, on tii asta era mai plauzihil-- era
convins de reu§ita.
Stephens se mai gandca Inca la vista, cand up se deschise.
Domni§oara Chaincr intra, inghiti in sec, se ineca:
--A venit o domni§oara Lanett, care vrca sä va Wads.
La aparilia Mistrci, donmi§oata Chaincr paru s5 se ofileasca.
Parca era o capita de fan ruginiu, toamna. U§a se inchisc §i
Stephens o fixa pc Mistra cu ochi str5lucitori.
Dar incantarea lui se stinsetepedc. Privirca ci era rece.
-Pot sä stau jos'?
Stephens o studia posomorat. B5nui ca va incasa inc5 un re(uz.
Zise:
--Vad c5 ai ca§tigat in atacul contra Lorillei.
Ea incuviinta.
-Te-a §ocat?
Clatina din cap.
Oricum, nu puteam sa partici!), dar, odat5 cc to crcdcai c5 ai
dreptate... Se intrerupsc hrusc: Tc-ai casatorit cu Tannahill?
Se uita la el cu lucre-aminte:
-Caine ti-a spur?
Stephens n-avea de gand sal tradere pc Riggs, acum, cand
detectivul urma sa joace un rol mat de important in intalnirea. sa
Cu grupul. Raspunse:
-Era solutia logic5. Casatorindu-te cu Tannahill, de ii
automat jumatate din hunurile lui, dup5 legea californiana.
Dupa o scurta taccre, Mistra continua:
----Am venit iau geanta, cea pc care am uitat-o in prima
noapte.

133
A.E. van VOGT
Sc infiora. Nici nu incerca macar sä nege casatoria. Deschise
sertarul de jos al biroului §i-i dadu geanta, faro un cuvant. Ea o
lua, 0 goli §i pusc la loc obiectelc, unul cote unul. 1§i ridica privirea
spre el:
—Unde sum cheile?
--A! Cauta grin buzunare §i i le intinse. Am sa vin diseara sä
nc intalnim cu Probabil ai auzit deja.
11 privi ciudat:
—Ar trehui s5 §tii c5 Tannahill §i-a recapatat memoria. Astfel
stand lucrurile, nu ti-a mai Camas nici un prieten in grup.
Stephens o privi fix cateva momente:
—Nici unul?
Vocea ci era impasibila:
—Nici unul.
Stephens iambi acru. Era „d'ebarcat" Pe toata linia. Nu voiau
s5 inteleag5 c5 a§a ceva nu era posibil - cel Pull" cat Limp va mai
avea suflare in 'flip.
—S5-i spui lui Tannahill c5 nu ma poate concedia. Sunt angajat
de Walter Peeley. Numai el ma pate da afara.
Asta era culmca ironiei. Data Peeley era acolo, in mormant,
i-ar fi fast destul de greu sa-lconcedieze pc Stephens.
Mistra ii raspunse:
—Foarte Nine, o s5-i cerem domnului Peeley sä te anunte
oficial.
—Dar cum ramane cu not doi. Dragostea to - era Boar o
prohiema de strategic?
—Nu, ii raspunse, dar chipul ci nu se imblanzi. Am sä depa§esc
momentul. Am sute de ani la dispozilic. 0 s5-mi revin §i poate,
candva, o sa apara altcineva.
Raccala din vocea 611 paniliza. Intelese ca are nevoie de ceva
important ca sä o mai poata impresiona. Intreba:
—Clarvazatoarea mai e cu voi?
privindu-lintrebator.
spuse el. Nu e hung.
—Tot pc „tema Peeley" canti?
Stephens ezita.
—Unde e Peeley? S-a inters?

134
 CASA 1/E§NICIEI
Raspunsul veni greu:
----Nu Inca. Dar nu to teme! Suntem gala. Daca lucreaza
impotriva noastra...
--Nu el. Mi-a scapat ceva... creel...
—Atunci cine este?
Sc apleca sere ea cu seriozitatc:
--Mistra, sunteli intr!-O primejdie de moarte!
Ea clatina din cap §i iambi ironic:
—Allison, e§ti prea melodramatic §i e !impede de cc. Incerci sä
ne speriipentru a fi acccptat printre not. N-o sä mearga. Te asigur
ca nu ne ameninla nici un perici)1. Niciodata n-am fast mai
prevazatori. I§i lua manu§i1c. Stephens insista:
--Mistra, stai!__
Se Vasa la loc in scaun. Ochii ci verb erau intrebatori. I1 auzi:
—Nu intelegi ca incerc sa va ajut? Am infOrmatii...
--Ce inibrmatii?
Stephens n-avea nisi o intentie sa-i imparta§casca acestei tinere
reel §i ()stile ceea cc creicrul electronic al navel ii dezvaluise. In
plus, planul sau de hataic consta tocmai in a-i tine sub tensiune,
daca era necesar. Si, pentru asta, el era ccl care avea nevoie de
Intreba:
- --Mistra, exista vreo modalitale de a distruge Grand /louse?
Ea rase:
--Dear nu crezi ca a§ spune cuiva asta, nu-i a§a?
Stephens se apleca inainte:
---Dacii Ili la viola to, incearca sä raspunzi!
Ochii ci se marira:
—Dar e ridicol! Crezi ca ar putea fi cineva din grup alai de
prost? Casa e tot cc avem.
Stephens continua, neinduplecat:
--Inccrc sa-ti sugercz ca acesta este chiar scopul tradatorului §i
§tiu cc spun. Deci, exista vreo modalitate rapida dc-a distruge casa
pentru totdeauna? Poate un exploziv special. Nu ma refer la o
bomba atomica, ci .la ceva care s-ar putea ascunde intr-un buzunar,
de pilda. ca-ti cer route mull...
Ea cilia dar, in Mc din urma, incuviinta:
vad fuel un !au in a-ti spune. Oricum n-al putca sä

135
A.E. van VOGT
folose§ti acute cunotinie impotriva noastra. Elementul 167 este
o anomalie a naturii. Raspiindit, in pudra find, crecazA instabilitate
atomica in marmura §i ar putea sä o dezintegreze astfel incat
niciodata n-am mai putea recupera materialul, in forma lui
originara.
—Element ul 167? Altceva n-ar putea sa o distruga?
--Asta-i tot, din caw §tiu.
—Mullumesc. imi pare rau Ca nu pot identifica persoana.
Poate-mi mai spui to Cate ceva despre oamenii vo§tri. Cali sum in
eras acum?
—Patruzeci §i unu.
„Din cincizeci §i trei, reflecta Stephens. Ar fi 0 mare lovitura
daca i-ar prindc Pe tali." Continua Cu fermitate:
--Trehuie sa fie acolo top. SA creada ca c unica lui §ansa. E
singura tale de a-1 demasca. intelegi, nu-i ap?
Mistra sc ridicasc tii incepuse sa-§i Puna manu0e.
garantez 0 audienia in seara asta. Dar, daca nu poli
dovedi nimic, col un cam mart.
Adauga cu 0 vow joasa tii serioasa:
--Restituindu-i memoria lui Tannahill picrzcind controlul
asupra lui, nu mi-a mai ramas deck un vot. Nu pot face nimic
pentru tine §i nici n-o sa incerc. Trebuic sa to descurci singur.
Se intoarse §i parasi hiroul. Stephens a§tepta cateva minute, pe
urma §i-i spuse domni§oarei Chainer:
—Daca vine cineva inainte sa pled, spune-le Ca ma intorc pc la
§ase.
Cobori, a§tepta un moment potrivit §i intra in subsol, fara sä fie
vazut. Ajuns in pc§tera, se simli in siguranta se indrepta cat putu
de repede sere nava computerizata. Pe masura cc se apropia, era
tot mai incordat. „Il va accepta °arc robotul din nou?"
Se sufoca aproape de emolie, cand vazu up deschisa. Dar
increderea mecanismului electronic ii dadu curaj. Planul sau era
dcci acceptat, cel Puffin partial.
Cand se apropie de sfera verde, pc ea sc forma o imagine. I se
arata, exact, Pc ce raft va gasi elementul 167, dar §i elementele care
i-ar putca anula decide distrugatoare. Computerul parea sa
considere ca elementul 221, un gar, ar fi ccl mai potrivit. Stephens

136
 CASA VENICIEI
lua, in caw o eprubeta, o mostra din fiecare element §i se intoarse
la glohul luminos. Dar Pe el nu mai era nici o imagine.
Computerul nu putea ajute mai mutt, nu putea sa verifice
dna, intr-adevar, cadavrul lui Peeley se afia in mormantul 1w
Tannahill. •
Stephens se intoarse posomorat la Palms Building. Domni§oara
Chainer plecase, dar, Lind intra in cahinetul sail de lucru, vazu ca
are un vizitator.
Walter Peeley statea in scaunul confortahil, din spatele
hiroului sau.

137
A.E. van VOGT

CAPITOLUI, XIX

Dupa cc se salutara, Stephens se uita nedumerit la celAlalt.

Aparilia lui Peeley – considerat mart, in evolutia logic:5 a
evenimentelor – nu-i afecta planul de a determina o explicalic in
noaptca aceea. Dar imaginatia lui febrila incepu sa lucreze. Daca
acel cadavru nu era Peeley, atunci cinc era?
I se Wiru di Peeley nu aratase niciodata mai Nine. Fata lui cu
vagi trasaturi indiene, grcu de identificat insa, §i cu multa culoare
in obraji, raspandea o impresie de Anatate, inconfundabila.
Peeley rise:
---Tocmai am slat de vorha cu Frank Howland. Mi-a spus ca
aveli un plan pentru a-i aresta Pc parazitii care au ocupat
domeniul Tannahill in toti ace§ti ani. Stephens rama.se mut de
uimire. Indiscretia procurorului districtual ii produce un §oc.
Intreba cu 0 vow pierita:
—Cc ti-a spus !lowland?
I§i d5du scama ca remarca sung critic la adresa celui care
desconspirase totul. Continua repede:
—Vreau A spun... daca mi-ai relata ceea cc §tii deja, a§ putea
completer
Ascultandul pe Pecley,Intelese c5 Howland ii spusese tot cc
§tia. Stephens se lamurise c5 c 0 tradarc la mijloc. Dar nu mai
conta. Ideca de a aresta grupul pentru port ilegal de arme §i
pentru lolosirea ma§tilor nu putea cauza decal o suparare minora.
I-ar fi u§urat situalia 1w Tannahill. Grupul ar fi avut de-a face cu
legea pentru un limp. Poate, dupa nenumarate tergivers5ri, ar fi
fost pronuntate §i cliteva sentinle de condamnare la inchisoare.
Dar Coate astea n-ar fi dizolvat grupul. De asemenca, ucigaul,
ambitiosul complice al lui Peeley, n-ar fi putut fi identificat. Dar
nici planul lui n-ar fi fast afectat Area mull, uncle aspecte

138
 CASA 1/ENICIE1
constituind o surpriza neplacut5 pentru Pceley insu§i.
Totu§i, Peeley era unul din cci doi conspiratori din grup. In
cazul accsta, poate ca nu-i va preveni Pc ceilalti.
Peeley sugera apoi sa cineze impreun5, in ora§. In timpul
mesei, lui Stephens i se paru deodat5 incredibil ca Howland s5-i fi
povestit planurile sale lui Peeley. Erau prea multe in joc pentru ca
procurorul districtual sa ri§te. Ordonand arestarea lui Tannahill,
comisese o eroare gravy pentru cariera sa viitoarc. Dar atunci, de
unde capatase Peeley Coate informaliile?
Stand acolo, la masa, o noun banuial5 i se strecura in minte:
cadavrul era al lui Frank Howland. Peeley it ucisese pentru a se
proteja de compliccle sau tradator. Rohotul nu reu§ise s5 explicc
cum se proteja Peelcy, dar acum parea evident.
In fond, Peeley it angajase Pc Howland, un um de aceeai
statura cu el, asemanator ca infati§are. Inca fiind reprczentant al
domeniului Tannahill, Howland devenise procuror distric" tual.
()data confirmat in accasta functic, obscrvase asemanarea dintre
cele doua semnaturi – una din sccolui XVIII i alta din secolul
XX. Dupa aceasta, Peeley impresionase grupul prin rapiditatca cu
care it concediase Pc Howland, t5indu-i mice legatura cu
domeniul.
Si astfel ajunsesc sa-1 angajeze pe Allison Stephens, din nou
asemanator lui, ca statura i infali§are.
In momentul critic, cci doi urmau s5 fie ucii, iar Pceley, avand
pregatite sediile din Los Angeles, putca sa poarte cand masca
unuia, cand a celuilalt §i sa joace rolul unuia sau al amandorura.
Imaginea era atat de convingatoare, incat Stephens se scum,
intra intr-o cabina telelbnica suna la Howland, la hirou. Nu era
acolo. Plecasc. li telefona §i acasa, uncle raspunse o femeic:
—Domnul Howland nu e a§teptat in seara asta decat foarte
tarziu.
Stephens se gandi sa intrebe daca sty de vorb5 cu doamna
.Howland. Ar putea sa afle daca ea a obscrvat ceva ciudat la soul
ci, in ultimele rile. Renunta insa §i inchise. Se intoarse incet la
masa. De§i nu reqise sal gaseascA pc I-lowland, asta nu era o
dovada definitiva in sprijinul (code' sale. Presupunea insa ca era
adev5rata, chiar fara dovezi.

139
A.E. van VOGT
Era tentat sa-i arate lui Peeley scrisoarea Fin care Tannahill it
concedia. Astfel 1-ar fi convins ca nu i-ar lolosi la nimic sal
omoare. N-ar mai fi putut, oricum, sä foloseasca postul lui, dupa
cum avea de gand prohabil. Inca se mai gandea sä scoata
scrisoarea, cand Peeley spuse:
—Ce-ar fi sä mergem la tine, dup. cc mancam, §i sä ma ajuti
sa-mi forrncz §i eu 0 imagine de ansamblu despre
Stephens i§i Inchipui ce-ar fi iQsemnat sa se afle singur, intr-o
casa de la marginea oraului, cu Walter Peeley. Prompt, ii arata
scrisoarea lui Tannahill.
Peeley o citi §i i-u inapoic, Lira comentarii. Parea adancit in
ganduri, pc drumul spre vila lui Stephens.
Dupd un whisky cu sifon, Peeley ii mai ceru o data scrisoarea.
0 reciti incet §i, in sfar§it, spuse:
—Cum de s-a inters impotriva ta?
--N-am nisi cea mai vaga idce. Sper intru iar in gratii in
scara aceasta.
—Deci intentionezi sa-ti duci planul la Indeplinire?
—Arum nu ma mai pot opri, minti Stephens. Am aranjat totul
impreuna cu Howland..
Faptul ca omul din fala lui avea prohahil masca lui Frank
Howland in huzunar §i era Bata oricand sä 0 foloseasca, nu
schimba nimic.
Continua sä vorheasca despre domeniu Inca vreo ora. Peeley
parea sa asculte, aparent plin de inheres. Putca sä insemne ca urea
sa capete informatii de la un um care tocmai fusese indepartat din
grup.
La noun §i un sfert sulfa telefonul. Stephens tresari. Ridica
receptorul cu o mana tremuratoare:
—La telelbn Allison Stephens.
Vocea omului de la celalalt capat i se adresa:
—Domnule Stephens, aid politia. In legatura cu amprentele...
avem identificarea pc care cerut-o.
—Da? spuse Stephens calm, dar inima incepu sa-i Nita
puternic.
Inchise, naucit. hi reveni, incet. Nu mai era altceva de facut,
decal sa continue a§a cum planuise. Va incepe prin a-1 acuza Pc

140
 CASA 1/EplICIE1
Walter PeeIcy. Pe urma va ajungc la punctul culminant, nea§teptat
pentru ccilalti. Apoi... cllitina din cap incurcat. dadca scama
exact care va fi raspunsul la acest punct culminant, clar, oricum, i
se parea ca va fi aproapc sigur ucigator.

141
A.E. van VOGT

CAPITOLUL XX

Cand parca, Stephens observa §i ma§ina Mistrei acolo. Ccl

pulin urea sä fie a ci. Alte cateva limuzine erau aliniate in
apropiere.
11 urma Pe Peeley Pe scarf, observAnd c.a toata casa e stralucitor
luminata. Sunara la 110 §i le raspunse Gino Aine, aratand cu totul
altfel, foarte distinsa, fara bijuteriile ci ieftine. Ii conduse, tacuta,
in salon, unde Stephens numara unsprezece oameni, a§ezati pc
scaune sau stand in picioarc. Ii rccunoscu Pc judecatorii Adams §i
Porter, pc Carewell §i Grant, Tannahill §i Mistra. Mai erau doua
fcmci §i trei barbali necunoscuti.
Tannahill it intampina cu 0 urma de zambet ironic pc fats. Nu-i
intirise mana:
--Dumneata c§ti Stephens? intreba de parca n-ar fi fost sigur.
Stephens incuviinla scurt din cap §i se intoarse sprc intregul
grup. Era nerabdator sä inceapa. Isi aranjase sosirea cu patruzeci
de minute mai inainte de a lui Howland, cu scopul de a inainta
principalele acuzalii §i de a ca§tiga, daca era posihil, increderea
grupului.
Isi deschise servieta, scoase ni§te hartii §i privi Inca o data in
jur. Se intreha care din fcmei c cea care ghice§te *duffle – §i nu
pentru ca s-ar fi temut de ceea ce ar fi putut ea afla. Sc indoia ca
femcia ar putea descurca planurile foarte complicate Pc care urma
sä le puna el in mi§care – uncle serioasc, altcle, simple tertipuri.
Spera ca ea Ali dca scama ca pericolul nu vcnca de la el, ccl care
vroia doar sa exercitc presiuni asupra grupului, cu un anumit scup.
incepu solemn:
—Prima mea grija a fost, fire§te, sa-i fiu de folds domnului
Tannahill. Vazu, cu coada ochiului, cum remarca sa aducc un
zambet Intunecat pc_fala lui Tannahill, dar continua:

142
 CASA VE§NICIEI
--De aceca am prcgatit dovezile care, cred c5 fi de acord
Cu mine, vor convinge Pe toat5 lumea ca domnul Tannahill nu este
i n-a lost niciodat5 vinovat de crima.
Era con§tient cä Mistra, aczat5 in ce151alt capilt al salonului se
uita la el de parc5 ar fi incercat s5-i prind5 privirea. Dar el
continua s5-i urm5reasca cu atentie pc cci awzati in grup, mai in
fala.
i§i cxpusc argumcntcic impotriva lui Peeley, simplu, direct, cu
forta. Si fiecarc cuvant ii facca sä inteleaga cat de puternica ar fi
fast pledoaria sa intr-un tribunal, la un prates. Vizite secrete in
Almirante, legaturi Cu panda §i sume imense din veniturile
domeniului Tannahill platite unor persoanc neautorizate.
ceea cc ar fi lost mai conving5tor, dupa audicrea
preliminara, Peeley ar urma sa dispar5. Aceasta ar fi ca §i cum §i-ar
admite vinovatia.
Dc catcva ori, in time cc vorbea, Stephens it studio pc Peeley.
Omul privca incruntat in podea §i, de dou5 ori, it observ5
loindu-se in scaun.
Dovezile lui Stephens nu avcau nimic de-a face cu nemurirea,
navele cosmicc sau razboiul atomic. Era'u loam „terestrc",
incercand sa imbine lucrurile la nivel superficial.
(Newton Tannahill a fast ucis pentru di a descoperit cum se fitratt
sume mail de bani, de pe propfietatea sa.)
Stephens avea fapte cvidente in sprijinul sau: disparilia
doctorului §i a ingrijitorului.
(Nepolul a fast ingropat In local unchiului. De ce? Pentru cli,
prababil, cadavnil unchiului fusese mutilat.)
In logica sa, deliberat superficiala, Stephens analiza la fel de
simplu motivul ucidcrii lui John Ford.
(A fast ucis pentnt a face presiuni asupra hti Arthur Tannahill, ca
sii-1 forteze sei semneze o scrisoare prin care so autorizeze continuarea
plaiilor din veniturile donzeniuh.ti.)
Jenkins? (L-a vdz1li pe Peeley in aced prima noapre nu trebuia
sa .vpund nimeinui cO acesia fusese in orq.)
Stephens terming acuzarea spunand:
--Nu am avut intentia sä explic motivele care 1-au determinat
Pe domnul Peeley sä dea sume de bani atilt de marl, care nu-i

143
A.E. ran VOGT
apartineau, grupului iiiiplicat. Dar arum cared stunt inch eptitit sa
va sugcrez importanta spirituala a cultului mava sau aztec --
niciodata n-am reqit sa le disting domnul Pceley ii
apartine, nu trehuic subcstimata. Avem aid de-a face cu caeca cc
am putca numi loialitate Doamnelor si 1)omnilor, asta
este lot cc am avut cic spur in cazul domnului Pecley.
Penult prima data, Sc uita fix la Mistra. Ochii ci crau rcci, dar
parea incurcata. Stephens iambi foriat, Sc indrepta sere un scaun
do lane U a§isca;eza.

144
 CASA VE5WIC1E1

CAPITOLUL XXI

Totul in camera era la fel ca la inceput. CaOva ahia i§i

schimbasera u§or pozilia. In rest, numai el se mi§case. Cci doi
ziari§ti i§i notau ceva. Tannahill statea pe 0 canapea, cu fata in
maini; parea ca rade. Judccatorul Porter; cu figura lui blanch"' §i
amabila, cu ochclarii sai fumurii, ca un scut ce-i ascundea expresia
ochilor, ii fixa, zambind ironic, pe Peeley. Zise:
—Ei, domnule Peeley, cc ai de spus in apararca dumitale?
inceput, Peeley continua sa taca. Statea intr-un scaun adanc
§i merita prive§ti fata. Parea nehotarat. Clipi sprc Stephens
§i... Inca o data... Pe urma privi sere up cc ducea in hol. Suspina §i
se uita lung la Stephens:
---Deci dc asta te grabeai...
Se lasa din nou tacerea. Paru sa-§i dea seamy ca toti it priveau,
pentru ca rase aspru, i§i scoasc o ligara din buzunar, (Inc:and-0
nerves la gura:
urea sä mai and o data explicalia lumitale in legatura cu
motivele pe care le-a§ fi avut de a comite aceste crime. Spune clar
cc ai de spus!
Ascalta, iinandu-§i capul user ridicat, dc parca ar fi incercat sä
prinda un ton mai subtil, dincolo de ceva cc exprimau, la
suprafaca, cuvintele lui Stephens. Cand acesta rezuma, din nou,
conlinutul scrisorii pe care Tannahill fuscsc obligat s-o semnczc,
avocatul incepu sä rich", din cc in cc mai tare §i mai hotarat. Arata
ca un om care se incapatfina sä reziste in fata primejdiei. Spuse:
—Idiotule! Ai spus to insuti ca, grin scrisoarc, cunt autorizat sa
cowbird -- intelegi? sa continui catre respectivul grup. Din
scrisoarc rcicse clar ca Tannahill §tia mai Nine decal mine scopul
acestor
Stephens ii raspunse lini§tit:

c 10 - Casa ve*niciei 1 45
A. L. van VOGT
—Ai scrisoarea la tine?
Tonul sau i§i facu efectul. Pan5 in acel moment, Peeley crezuse
probabil ca reu§ise sa mic§oreze importanla scrisorii. Acum nu
reu§i s5-§i stapancasca o privire uimita. Ochii i se holbara:
—Ah, canalie! Ai fast in hiroul mu din Los Angeles!
—Sunt sigur c5-ti dai seama — nici o incercare de a dcveni
melodramatic §i de a nega existenta scrisorii nu va convinge pc
nimeni din cei de NO.
Peeley se a§eza. Ciudat, dar 'Area sä alba o neclintita stiipanire
de sine. 11 privi calm Pc Stephens, apoi Pe Judec5torul
Porter i§i §terse ochii §i se incrunta spre Peeley:
—Nu crezi c5 exagerezi? Vad c5 ai in vedere posihilitatea de a
duce to tot greul §i consider asta o dovada de
intelepciune. Pe de alt5 parte, nu putem rasa s5 planeze o umbra
asupra proprietarului easel. De asemenea, hotiirarea to ar respinge.
temerile pc care le-am avut in ultimele tile, in cc tc prive§te. Privi
insprc cci doi ziari§ti:
—Cc parere aveti, domnilor?
Carewcll, un individ inalt §i slab, care vorhise pan5 atunci in
§oapt5 cu Grant, se ridica:
--Edilia noastra specials de dimineal5 va confine reahilitarca
§i justificarea actiunilor domnului Tannahill. Incepu s5 citeze:
Familia ,Tannahill este, de generaiii, cabana vertebrald a
oraythti Almirante. Acest ziar, cu o hingd i onorabild traditie in
orq, nu va A accepta Injosirea unei familii tipic americane
caltforniene. Intr-o lame asaltato de incertitudine, aproape distniso
de parvenitism inzoralitate, de indivizi fdrd principii, trebuie sci ne
intoarcem mereu tnspre oamenii care au rddlicini adanci In aceste
pomtinturi §i nli inspre vagahonzi ford mime. In cc prive§te acuzatia
de crima privi spre Mistra — totul e cat se poate de banal.
Tanarul dumneavoastra colaborator dovede§te o logic5
elementara solids, dar nici un pic de imaginalie.
Mistra se ridicS §i ii fact' semn lui Stephens. Se retrasera
impreuna, intr-un colt. Ea vorhi cu voce joasa:
—Asta e marea revelalie? Parca spuncai ca nu e Peeley.
Stephens raspunse manias:
---Unde dram' c clarvazatoarea? Nu poll s-0 aduci aici? Vreau

146
 CASA 1/E. NICIE1
sa-i vorbesc.
Mistra it privi lung. le§i rcpede din camera, Lira sä mai spuna
nimic. Se intoarse insolita de o fats dragula, cu ochi foarte ageri.
Cel putin a§a parea — pana cand s-au apropiat §i Stephens vazu ca
ochii ei, in ciuda sclipirii tinere§ti, erau calmi §i Inv:1(TO. Mistra o
prezenta:
—Ea este Triselle.
Fata ii stranse manta, cu o figura ganditoare:
—Nu pot ghici ce ai de gand sä faci.
—Ti-ai dat seama cc se intampla?
—A Post evident de cand a intrat. Nu i-ar conveni sa piece in
felul asta.
Stephens intreba nelini§tit:
—Cc altceva mai §tii?
—Nu 1-am gash Pe informatorul tau — ezita — nu §tiu cc
inseamna asta, pentru ca totul c in intuneric. Oricum, oricinc ar fi
cel care ti-a spus cc ti-a spus, se in§cala. Nu e nimeni...
Stephens o intrerupse scurt:
—Hai ski nu ne certam acum! Simi sau nu ameninlarea unci
primejdii?
—Nu, doar a... se opri.
—Da?
—Foarte neclar...
—De la eine?
—Nu... nu §tiu! Imi pare rau ca nu to pot ajuta — i§i mu§ca
huzele, concentrate.
Stephens privea neajutorat spre Mistra, care clatina din cap:
—Nu prea sunt lamurita despre cc vorbili. Dar asta se intampla
in mod obi§nuit, cand Triselle.sta de vorba cu cineva.
Stephens tacea. Triselle dovedea telepatice mai Nine
decal crezuse el. Cel care o in§cla reu§ise, evident de-a lungul
anilor, dezvolte o mare ahilitate de a-§i ascunde &duffle. 0
privi din nou pe fats. Dar ea clatina deja din cap:
—Toil incearca. Ore intregi stau de vorba cu mine, incercand
diferite metode prin care sa-§i tainuiasca gandurile. Uneori -am
impresia ca unii reu§esc dar, desigur, nu pot fi sigura.
Stephens incuviinua:

147
/1.E. ran VOGT
---Succesul lot tc-ar impiedica sa alb daca gandul a aparut sau
nu. Cinc creat impresia, in mod deosehit, ca aril reu§it?
Femeia ofta:
---Vad c5 nu m-ai inteles. Toll au reu§it, intr-un moment sau
altul. A. um imi dau scama ca i dumneata ai reu§it sa ascunzi 0
intOrmatic vitala in noaptea accea.
In celalalt capat al incaperii, Peeley Sc ridicase in picioarc:
domnilor, dupe cum väd, trehuic sä dispar §i sa duc eu
tot greul cautarii uciga§ului. Accept acest rol.
Stephens inainta repedc pang in mijlocul incaperii:
—Stall jos, domnule Pecley! spuse politicos. Mai am cite ceva
de spur.
Nu a§tepta raspunsul ci, intorcandu-se sere grup, explica, Pe
scurf, de cc Frank Howland Allison Stephens fusescra pe
rand, ca reprezentanti locali ai domcniului. Conchise:
—Prevad ca, ieind de aici, domnul Peeley se va intoarce
curand, dar in rolul domnului Howland.
Se opri privi in jur. Erau din nou stapaniti de nerabdare.
Uimitor insa, nu banuiau Inca adevarul. Tannahill Il fixa, cu o
ironic mucatoarc, pe Pcelcv:
—Tot vcchilc tale mecherii, nu-i a§a?
Judecatorul Porter spuse:
--Walter, c§ti intr-adcvar incorigihil. Am avut i Cu astfel de
idei. Dar nu am incercat niciodata sa le pun in practica.
Stephens continua:
—Domnul Howland cu mine aveantun plan: toti cci prezenli
sä fie arestati pentru port ilegal de arma §i sa le fie scoase ma§tile.
Astfel, n-ar fi --lost ca fiind cetateni importanti ai
oraplui §i ar fi fost pentru un an sau chiar mai multi, in
functie de sentinlele date.
Judecatorul Porter clatina din cap:
—Nu pare un plan intelept. Ma mir de tine, Walter!
Stephens era uluit. Ace§ti oameni traiscra Area mult. Erau Area
amorali. In fala tradarii, se comportau de parca ar fi fost normal ca
mcmhri ai grupului sa incerce, din cand in card, sa preia
controlul la Grand House. Spuse, in sfar§it:
-----Din pacate, 0 alta intamplare nefasta a dejucat planurile

148
 C'ASA 1/E'l\fICIE1

domnului Peeley. Imaginati,va: el 1-a ucis Pe John Ford i-a scris

lui Howland. A fort vazut de Jenkins tii a trehuit sa-1 ucida grahnic,
„rasa-ac", pe care imi inchipui Ca o pastrati pentru sit ualii
speciale. totu§i, cu toate masurile lui de prevedere, a facut o
gre§eala fatala.
Stephens ajunsese la punctul culminant al atacului s5u,
con§tient ca Pceley inccpea sä se nelini§teasca. Observa asta cu
coada ochiului pentru ca omul statca mai in spate §i u§or lateral
fats de el. I l auzi:
--Eu plec. E prca melodramatic tot ul.
—Inainte dc a pleca, it opri Stephens, scoale-ii 'nasal!
In timp cc vorbca, i§i apuca repede pistolul §i-1 indrepta spre
Pecley. Mi§carea nu paru sa-i deranjeze Pe ceilalti. Nu la
iveala vreo alts arms. Dar cuvintele lui avura un efect foam
puternic. Cativa sarira in picioarc. Tannahill, care era deja ridicat,
spusc ascutit:
--Masca!
Stephens a§tepta SA se faca din nou lini§te, dupa care repeta,
calm:
---Sedate-o, prietene! Ai actionat in legitima aparare. Te asigur
ea vci scapa, fie di grupul e de accord, fie ca nu. Sa ma ajute cineva!
Trehuie sa (Aisle o metoda rapida de inlaturare a m4tii.
Triselle inainta. Avea o sticla cu lichid incolor. Iir.isc lui
Peeley:
—Intindc mainile!
Acesta cilia, ridica din umeri §i o lasa toarne solutia in
palmele intinse. Mainilc i se ridicara §i, cand coborara, Frank
Howland se alb in Lao lor. Avea o figura ameniniatoare §i ranjca
cand rccunoscu:
—Bine, o sa fiu mai atent, in cc vki prive§te! L-am omorat pe
Peeley in legitima apararc, dar nu-mi pot permits o acuzatie de
crima.
Stephens se incrunta. Cuvintele nu dovedeau o intelegere
deplina a sit ualici.
—Howland, cc §tii despre activitatea - facu un scmn spre cci
prezenti - acestor oamcni?
Howland paru surprins:

149
A.E. van VOGT
—Dar mi-ai spus. Un cult... odata ce am fost implicat - se
intrcrupsc scurt - nu conteaza.
Stephens privi spre Tannahill fixa, impietrit, podeaua.
Judecatorul Porter it privea ganditor pe Howland. Mistra
vorhea incet cu Triselle. Stephens intelese ca-i imparta§eau
parerea: omul nu era periculos. Si totu§i nu era multumit. Spuse:
—Howland, de unde ai luat masca lui Pecley?
Mi§care. Iii ridicara privirile. Howland ezita:
—A venit cu po§ta.
Fruntea ii era acoperita de sudoare..
—A venit impreuna cu 0 scrisoare prin care mi se dadeau
instrucliuni de folosire. imi amintea de cariera mea de actor -
vreau sa spun, talentul de a-imita voci. Cel care-mi scria imi sq.&
sä folosesc acest talent sau, altfel, va afla unde se afla
cadavrul lui Peeley.
—Care trehuia sa fie motivul tau de a actiona, daca ai fi fost
prins?
—Trebuia sa spun di pentru hani... Iiidica din umeri. Era
destul de grcu, dar ()data prins, nu puteam decal sä spun adevarul.
Dupa scara accasta erai liher, nu-i a§a?
—Da.
Stephens it observa §i era dezamagit. Nu-i punea spusele la
indoiala, dar parea grcu de crezut Ca a putut fi prins astfel in cursa.
Era care posihil sa fi fast in§elat in a§a fcl incat sa fie convins ca a
comis o crima? Daca era a§a, lamuririle definitive trchuiau sa mai
a§tepte: 11 duse Pe Howland la u§5 spunandu-i:
—Tree Pe la tine maine. Mai vorhim...
Howland incuviinta. Fala ii era inca incordata. Zise:
--Doamne, sunt fericit sa ies din camera asta! Ce se intampla,
de fapt, cu oamenii 'Apia?
Stephens n-avea de gand sa-i raspunda. Se gandea inca la
pericolul ccl mare. intreha crispat:
—Unde sunt
—Doar nu ma crezi atat de prost sa fi amestecat Willa in
treaha asta!
—Cum?
Stephens i§i stapani spaima. Calculi, in minte, cat timp i-ar

150
 CASA VENICIE1
trehui organize/A: o patrula destul de mare pentru a cerceta
terenul. Inielesc cä n-ar putea fi dcstul de rapid. 11 urmari pe
Howland cum coboara str5batu repede terasa §i cobori in
curtea interioaa Fluiera u§or §i a§tepta.
0 silucta ic§i din intuneric. Umbra §opti: „Riggs"! §i ii strecura
lui Stephens o !oak: de hartic in mina. Apoi disparu in intuneric.
Stephens se grabi spre intrare. Trecand Pe langa o fereastra,
citi nota detectivului: Toad IireKcrlil. Mototoli hartia, o puse in
huzunar §1 intra in salon.
Afar* omul maruntel i§i puse masca lui Riggs §i se indrepta
incet spre una din u§ile din curtea interioara.

151
A. E. van VOGT

CAPITOIAJL XXII

Mai aparusera caliva din grup in timpul absenlei sale. Se aflau

acum in camera lambrisata Cu stcjar, cu utii marl, cu canaturi din
sticla, deschizandu-se spre curtca interioata. Toate, in .afara dc
una, crau inchisc.
Stephens numara doisprezecc barbati §i asc femei in camera.
Toil it priveau.
Sc indrepta repede spre clarviizatoare, ignortindu-i pe ccilalti.
I'a clatina din cap:
Amenintarea parca sa creasca, putin mai inaintc, dar acum a
sciizut lal. Acura inteleg mai hint de cc to tcmi, dar nu simt nimic
de Iclul prin prcajma.
Stephens arunca 0 pr wire spre Mistra:
oameni sunt aid, in casa?
•Pa t r uzeci.
-- Caine lipsete? Nu spuncai ca sunt patruzeci §i unu in ora§?
intrebii incordat.
numarasem §i pe Peeley, spuse ea simplu.
Stephens se intoarse, dal o privi apoi din nou:
toll aid in momentul acesta?
li raspunse Triselle:
Tezla a plecat, acum douazeci de minute, sa controleze
gradina.
Vorhiscra destul de tare pent ru ca top cci din incapere sä auda.
Se facu lini tc. Stephens simli ca tensiunca se mai risipisc.
deci: optsprezece nemuritori. li studic curios. In ciuda hainclor
scumpe, barbaiii crau destul de insipizi. Soarta nu se ostenise sd
aleaga ni§te excmplare impresionante. Thtu§i, femeile crau, faro
exCeptie, frumoasc. Nate ca dc accca fusesera alcsc.
Probabil ca acum ficcare din ci se gandea la indianul acela

152
 CA SA 1.11iLd_11(1E1
martini ;i sinistru. Stephens a;tepta pana incepura sii se agile
spuse:
-- Am vatut o fotografic. Acolo aparea Feeley ;i un um, ciim de
slatura lui Tezla, dar nu semana cu el. lzhucni deodata: La dracu'!
Mkt'lc astea Perfecte ale voastre! Oricinc se pate translOrma in
oricine. L-am vazut de doua ori Pc Tezla. A;a c in realitate sail
purta o masca?
---0 masca, raspunse Tannahill.
Stephens injura.
---E indian?
- Fotografia Pe care ai vazut-o... de end era?
—Dc doua mil de ani.
Tannahill se rasuci rapid in scaun ;i ordona:
--Cautati peste tot! Paziti tome u;iIe! Daci aduceti-I
imediat! Vom Iamuri toate astea Pe loc.
---A;teptati!
Vocea asculita a lui Stephens strahatu incaperea opri, la
jumatatca gestului, pc cei care se indreptau sine u;i. Tannahill se
intoarse privi in NO; diferenta chime omul care-;i pierduse
meinoria ;i cel care ;i-o recktigase era evidenta. Se vedea in ochi
i in expresia gurii. Privirea lui Tannahill it strafulgera, Finite
picoapele stranse iar huzelc i se subliasera.
----Stephens, cum dracte-ii permiti sa-mi dal mic ordinc?
- momentul in care una din acestc 11;j se deschide, un agent
al mcu va raspandi- element ul 167 int r-una din curtile interioare de
marmura, Pe terasa say chiar in casa. Ap am convenit. Stephens
continua in graha: Nu trehuie sä vä speriati, daca intr-adevar am
identificat omul. Acum sä vedem cum am putea sa-1 mancvram.
- -0 sä ne descurcam in felul nostru, dupa propriile noastre
legi, interveni Tannahill arogant.
—0 veil face .a;a cum va voi spune eu, spuse Stephens.
prietene, to anunt ca s-a terminal cu puterea to ahsoluta. Am, in
servieta, cincizeci de copii ale acordului pc care-I veti scmna,
pentru transformarea grupului intr-o fundatie a Orel consiliu
directorial it vom forma cu Te-am numit, pentru inceput,
pre;edinte, dar am inclus numele meu Pe lists. Urma
ncinduplecat, dupa o pauza: Ar fi mai bine sa ineepeli sa sctnnati,

153
A.L. van VOGT
pentru Ca nu-nil voi chema agentul in5untru, decal atunci cand
ficcarc membru va avea un exemplar al acordului in mans. Sa
aduca cineva documentele acelea!
Mistra a fost cea care le-a luat. Ochii ci straluceau cand le puse
Pe 0 masa, langa Tannahill. Acesta arunca o privire manioasa §i
era gala s5 ripostcze, cand Stephens i-o tale scurt:
—Repede, omule! Intreab-0 pe Triselle daca spun adevarul sau
nu. Am ciementul 167. Elisio un agent afara, la ordinele melt.
—Triselle! strip Mistra. E adevarat?
—Da.
Tannahill marai:
—Dar de cc dracu' nu m-ai prevenit? Ce dracu' vrci...
—Pentru di are dreptate §i §tie cc face, spuse femcia calm, §i
don null inchipui ca aveam sa-1 deranjez cand it cauta cu atata
disperare pe acela dintrc not care...
Stephens o opri:
—Trebuie sal luam u§or pc Tezla. Gandhi-va la tali ace§ti ani
in care a purtat povara convingcrii ca el, ca supravictuitor al
primului grup, este delinatorul legitim al easel! Acum a Post
descoperit. Tensiunea trehuic sa inceteze. Se intrerupse.
Tannahill, trebuic sä semnezi! Nu uita ca trebuic sa-1 prindem §i
sa-1 convingem!
Proprietarul de la Grand House inca mai ezita. Apo', brusc,
scoase un stilou §i incepu sail mazgaleasca semnatura Pe toile
intinse.
Stephens incepu sa imparta cOpii - mai intai harbatilor. Cand
fusesera semnate deja zece, el insu§i-avand una in buzunarul de la
piept, ie§i cheme Pe Riggs. Cand detectivul intra, eativa
oameni incepura sa se impra§tie pe-afara.
—Deci, domnule, intram in actiune! Ce urmcaza'? se interesa
Riggs.
Stephens zisc:
—D5-mi, to rog, capsula aceca pe care ti-am slat-o!
Riggs 1-0 inmana prompt iar Stephens 1-0 dadu Mistrci.
—Tczla are aces' element din lahoratoarcie voastre secrete,
desigur. AnaliAndu-i planul, scopul pentru care m-a ajutat
sä urc la hordul navci... • ...•

154
 CASH VEplICIEI
--Nava? intreb5 Mistra.
Stephens nu raspunse. Acum, ca documentele erau semnatc,
intentiona s5 le spun5 despre nava care venise din stele, cu dou5
mii de ani in urma. Dar asta mai tarziu... Pentru moment,
continua:
—Scopul lui era s5 afle daca mai funclioncaza computerul.
—Computer? Allison, cc tot spui acolo?
—DacS funcliona, atunci nu avea decat s5 distrug5 casa, dup5
care... computerul ar fi fast obligat s5 trateze cu el. Nu putea s5
mai spore nimic altceva...
Sesiz c5 Triselle se apropiase de ei. intreba:
—Omuletul care tocmai a ic§it in hol — cine e?
Stephens se intoarse pe jum5tate:
—Nu to tune, e Riggs! Daca cineva c inofensiv aici, el este... •
Se opri. 11 cuprinsc o ciudata senzatic de dezniidejde. Avusese
impresia c5 Tannahill it angajasc Pe dctectiv la intamplarc,
alegandu-I din cartes de telefon a oraplui Los Angeles.
Dar, de fapt, Tannahill nu spusese asta. Dintr-o data, Stephens
i§i aminti foarte clar scena. lntreb5 inecandu-se:
—Cc cite§ti in mintca lui?
—Ganduri papice. E dear pulin ingrijorat. Dac5 s-a hot5rat sa
distrug5 casa §i se ascunde, atunci o face grozav de Nine. -
Stephens se apropie de Tannahill, care spuse:
—Nu-mi amintesc prey pine, dar §tiu c5 cram amandoi intr-un
bar. Mi-a oferit ceva de Mut...
—Dar dumneata i-ai telefonat mai intai, nu-i a§a?
—S5-i telefonez?... Nu, sigur ca. nu.
Stephens privi spre u§5, dar Riggs nu se mai vedea. Se ingrozi:
—Va cohori in muzeu, va raspandi elementul 167 §i va intra in
tuncl, sä forieze rohotul...
Fugi spre u§5. Acolo se calms §i ie§i, ca din intamplare, in holul
puternic luminat. Riggs nu era nicaieri.
Stephens alerga spre scarf §i incepu sa cohoare. Acum se
deplasa prudent, atent sä nu ilia zgomot.
U§a din stic15, de jos, era deschis5. Prin ea, Stephens it v5zu pe
Riggs scoiand capacul de la o curie. Trase §i el, din huzunar,
cpruheta luat5 de pe nava. Trecu pragul, gala sä o deschida.

155
A.E. v,an VOGT
—Riggs!
Omul se intoarse impasihil:
--Admiram obiectele acestea dc arta tolteca. Foarte
interesante.
Nu prca era momentul pentru consideraiii estetice.
—Riggs-Tezla, Inca poti .salved N-ai cum sii-nvingi!
Renunta!
Sc lasa o tacere lunga. Omul se intorscse §i-lprivea in lap.
--Stephens, not doi putem conduce lumea! carai el.
--Nu fara Grand House. Inchide curia aia!
--N-avem nevoie de casii, nu intelegi? Avem nava §i
cotnputcrul. Putcm ()Nine dc-acolo orice informatic. Dacia ceilalti
vor fi daii la o parte, va trebui...
0 stralucire vaga, albastruie se raspandea din curia lui.
Stephens ii strip patrunzator:
—Inchide-o! Repcde!
—Mi-a§ picrdc mana acum! Asculta, Stephens!...
—Marta sau viala! GI-ahem-lc! Am elementul 221 aici. Nimic
in lume nu c mai putcrnic. Se va combina chimic cu 167 §i...
Impinse dopul epruhetci §i clibera conlinutul ci, in directia lui
Riggs. Accsta trimisc 0 „raga-ac", dar nu-1 nimeri. Se aplecasc la
limp. Se intoarsc §i porni repcde, in sus, pc sari.
Sub el, camera se cutremura. Un fum albastru inunda
Apoi, intuncric.

—...Mistra Lanett, it iei de soi Pe acest barbat?

—Da – vocea ci era fermi.
Mai tarziu, in marina ii spuse lui Stephens:
—Ma simt ciudat. Iii dai scama ca ma casatoresc pentru prima
data?
Stephens nu raspunse. Se gandea la nava ingropata sub Grand
House. In curand, calatoria ci, lungs vrcmc intrcrupta, va
reinccpc... §i el avea o idec care-i taia respiralia: De ce n-ar pleca
el, Impreund cu Mistra?
---Eu a§ vrea o fats. baiciii sum draguli, dar... o auzi pe
Mistra.
El ofta. Femeile astea, cu idcilc lor &spat casa §i copii. Puteau

156
 CASA l'ENICIEI
incepc cca mai mare aventura univcrsul nemarginit ii
chcma §i ca se gandea la copii. Sc intoarsc i o privi. Dorul dc
aventura i Sc topi sub farmccul privirii ci. Esau mai multc lumi in
ci verti, decat in intrcgul univcrs imaginabil.
—0 fetita yi un haiat, spusc, cautandu-i buzelc..lubirea lor
slida chiar nemurirca. Hotari (led poatc sä mai a§tepte.

157