Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Johanna Lindsey - Când Inima Dictează

    Încărcat de

    Adrian Mazareanu
    6K vizualizări303 pagini
    buna

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    buna

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    6K vizualizări303 pagini

    Johanna Lindsey - Când Inima Dictează

    Încărcat de

    Adrian Mazareanu
    buna

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 303
    > COLECTIA Me Chenlitrnitg Cheeses REUCINC Pernt ects ett tens DE en Reenter ect ctrl pe care ii era dat si il mogteneasci. Cee etree tent) ee cea eee SSO EM UCM Tea sec aS construiesc o nou’ viara la Londra. Acolo, Alana se bucuri de toate privilegiile la care poate spera o fiici de nobil, precum gi de o educatie potrivita unei regine. Insi inaintea debutului in societatea See COE Reco ees re caer Re eos ect eu can Pane eee cao MLR coos Moret Fee eC ar ROC Oca teeta Pitierea ere erat a tres CoC Ce can te cea ene} PUR tun Mon ccancceten tance | impotriva regelui. Fri si riménd indiferent la farmecele prizo- nierei, Christoph se foloseste de orice mijloc pentru aafla adevirul, chiar dac’, in acelagi timp, trebuie si-si puna viaga in primejdie pentru ao proteja de pericole. Acum, in timp ce o pasiune arzatoare Pen eae og crete erence antes Rene mre ne tin eens Johanna Lindsey este una dintre cele mai populare scriitoare de romane romantice, cu peste 60 de milioane de exemplare vindute. eee eee ee oe eee eee ee intotdeauna pe lista de bestselleruri din New York Times. ‘AA mai mule pes Sevrmeas0 wi JOHANNA LINDSEY Cid tné Z a When Passion Rules Jobanna Lindsey Copyright © 2011 Johanna Lindsey KK Clima ‘Alma, parte a Grupului Editorial Litera OP 53; CP 212, sector 4, Bucuresti, Romania tel: 021 319 63 93; 0752 101 777 Cand inima dicteazd Johanna Lindsey Copyright © 2013 Litera pentru versiunea in limba romani ‘Toate drepturile rezervate Editor: Vidrascu gi fili Redactor: Mira Velcea Corector: Cristiana Miu Coperti: Andrei Gamary ‘Tehnoredactare si prepress: loana Cristea Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomAniei LINDSEY, JOHANNA CAnd inima dicteaz& / Johanna Lindsey. trad.: Graal Soft. Bucuresti: Litera, 2013 ISBN 978-606-686-029-1 1. Soft, Graal (trad.) 821.111(73)-31=135.1 821.112.2-31=135.1 JOHANNA LINDSEY Cbd. txincs: dicteasé Traducere din limba englez& Oana Cristina Butta Prolog CED Leonard Kastner se gandise la un moment dat si se retragi definitiv. Ar fi trebuit s4 0 faca, nu doar sd se gandeasca la asta. Era momentul potrivit. Stransese mult mai multi bani decat si-ar fi imaginat vreodata, folosindu-i pur gi simplu talentele. Era la apogeul carierei, avea un succes negtirbit gi nu refuzase niciodata ‘vreo insircinare pana atunci. Clientii lui stiau asta. Nu contau detaliile. De multe ori, clientii nu fi spuneau mai nimic pan nu se angaja sA indeplineasc& sarcina cerut. Acum tncepuse si se simta din ce in ce mai dezgustat de indeletnicirea lui gi si-si piarda indemAnarea, Cand nu-ti pasa, nimic altceva n-are impor- tanta. Cand incepi s4-ti pui la indoiala meseria, incep sa conteze gialte lucruri. ‘Trecuse ceva timp de cand devenise mult mai bogat decat avea nevoie. Nu avea de ce si-gi mai asume riscuri gi, in mod cert, nu avea nici un motiv s& accepte insarcinarea de acum. Dar nu se simfise in stare s& refuze suma care i se oferise - mai mare decat tofi banii pe care fi cAgtigase laolalts in ultimii trei ani - jumatate din ea find platita fn avans. $i nici nu era de mirare ci oferta era atat de generoasi, Asta era una dintre acele putine insircinari cand lui Leonard i se ceruse sé accepte fard si stie despre ce era vorba gi ce avea de facut. Nu fusese angajat niciodatd s& omoare o femeie. Insi avea s&-gi incheie cariera cu o crima gi mai odioas’: uciderea unui bebelus. $i nu orice bebelug, ci chiar urmagul la tron. Un asasinat Politic? O razbunare impotriva regelui Frederick? Nu i se spuse- se gi nici nu-i pasa. La un moment dat in cariera lui igi pierduse orice urma de omenie. Era o sarcina obignuita gi gata. Trebuia si-si Tepete asta iar gi iar. Nu voia sa-gi incheie cariera cu un egec. Singu- ul motiv pentru care insircinarea i se prea atat de dezgustatoa- re era faptul ca i plicea regele gi igi jubea tara. Dar regele putea —_—— _ — gofianna Lindsey avea gi alti copii dupa ce iepea din doliu si isi lua alta sofie. Incs ora usor si intei im palatul regelui Prederick tn timpul zie, Portile palatului, care fusese ridicat in curtea vechii fortarete ce dadea spre capitala Lubinii, erau rareori inchise, Brau pazite, ce rept, dar aproape oricine putea s4 intre, chiar gi cand regele era acolo. Acum era plecat. Se retrasese in castelul de iarna din muni imediat dupa inmormantarea reginei, cu patru luni in urmé, ca ssi poati jel in pace. Regina murise la doar cAteva zie dupa ce 0 nascuse pe mostenitoarea pe care acum cineva 0 voia moarta, Daca ar fi dat vreun indiciu cA era cine era, Leonard ar fi fost oprit imediat la porti. Avea 0 reputatie infama, dar asta sub pseudonimul de Rastibon. In tara lui de bastina se pusese fo recompensa pe capul lui, la fel si in cAteva tari vecine. Dar nimeni nu aflase vreodata cum aratd Rastibon. Avusese griji 84 poarte intotdeauna o glug, sa-gi intalneasca persoanele de contact pe stridute pustii si intunecate, sa-si schimbe vocea dupa cum era nevoie. Dintotdeauna planuise sa se retraga chiar aici, n tara lui, unde nimeni n-avea s& banuiascd modul in care facuse el avere. ‘Acum locuia intr-o zona prosper a capitalei. Nici proprietarul, nici vecinii nu erau extrem de curiosi, iar daca era intrebat cuce se ‘ocupa, dadea vag de inteles cd exporta vinuri, lucru care ii explica si calatoriile dese in alte tari. $tia totul despre vinuri. Putea vorbi despre ele oricat. Dar dadea intotdeauna de inteles cnuavea timp s8 palavrageasc4, iar ceilalti il stiau deja ca pe un om neprietenos gi fl lisau de obicei in pace, ceea ce-gi gi dorea. Oamenii de ge- nul]ui nu-gi puteau permite s4-si fac prieteni decat tot din tagma Jui. In cazul Asta insa, risca s4 intre in competitie cu acestia. Drumul spre camera copilului nu era la fel de accesibil, dar Leonard era descurcéret din fire. Se interes& care erau femeile ce © aveau in grija pe mostenitoarea lui Frederick gi igi alese doica potrivita ca tint. O chema Helga. Bra o vaduva tanava, cu o infatisare obignuit’. Avea si ea un copil de alaptat, motiv pentru care primise i slujba de la palat. in doar o siptimana, Leonard o fermecase deja in timpul scurtelor vizite pe care Helga le facudtsin orag, la familia 6 Cand inima dicteazd ei, gi se culcase cu ea. Era totusi un barbat prezentabil, de nici treizeci de ani, destul de chipes, cu par castaniu-inchis gi ochi albastri. In plus, reusise cumva si se foloseasc& de farmecele pe care le avusese odinioara, inainte s& devind asasin cu sange rece. Daca voia sa se poata retrage in tara lui de bastina, trebuia sd o ucida pana la urma gi pe Helga. Daca o lasa in viatd, I-ar fi putut descoperi mai tarziu, Leonard avu nevoie de inca trei sapt&mani pana sa aranjeze o tntélnire in camera Helgai de la palat, in aripa unde era $i copilul, intr-o noapte in care cealalta didac4 nu avea si fie acolo. Chiar daca Helga fl asigurase c4 nimeni altcineva nu ajungea noaptea in zona aia, in afara de cele doua garzi care treceau pe-acolo de doua ori pe noapte, ea incd se temea sa nu-si piarda slujba daca fl descoperea cineva acolo. Noaptea erau de doud ori mai multe garzi postate la palat. Dar, pana la urmé, pasiunea igi spuse cuvantul, ‘si Leonard avu cale liberd. Tot ce ti mai rimanea de facut era s& se ascunda putin, pana cind garzile plecau altundeva. ‘Nu oucise pana la urma pe Helga. Aga era logic. Folosise un alt nume fals cand i se prezentase, nu pentru a-gi ascunde intentiile criminale, ci ca s o impiedice gi pe ea, gi pe oricine altcineva s4 faca legatura intre Leonard Kastner gi Rastibon. Nu avea nici cea mai vag intentie si-gi ascunda crima. Cel care il angajase, oricine ar fi fost, trebuia s4 auda ce se intamplase. Dar nu avea de ce si o. ‘omoare $i pe didacd, atata timp cat 0 putea adormi cu o potiune strecurat intr-un pahar de vin. Chiar si aga, nu-gi putu stapani un moment de regret. Ocunostea pe Helga de aproape o luna si incepuse si se atageze de ea. Astfel ajunsese s4-si schimbe drastic gi planurile dinainte. ‘Nu avea si se retragi in fara lui pana la urma, fiindcd Helga putea sal gaseasca. Luase hotararea abia astazi, gi nu stia cat avea s& dureze efectul singurului praf de adormit pe care fusese in stare ‘si-l gaseascd. Nu avea de ales, trebuia s se grabeasca. Lud o alta decizie de moment gi fi legi mAinile la spate, pentru ca nimeni 8& nu o banuiasca de complicitate la crima. Mai rau insd, nu se simtea in stare s4 omoare copilul chiar acolo, in camera, unde femeia avea sA se trezeasca gi sd-1 gaseasca aga. Helga il adora pe copilul regelui si sustinea c4-l iubea la fel de mult ca pe al ei. Johanna Lindsey Leonard intentionase sd ducd treaba la bun sfargit chiar. _— ‘unde era cel mai putin riscant, dar, cu o privire catre Help.” care dormea intinsa pe pat si avea s& se trezeasca in curand, razgindi gi incepu si caute un sac. Nu gasi nici unul in principal. Mogtenitoarea coroanei era crescutd in mijlocul unyj lux regal, hrinita cu lingurije de aur, spalata intr-o copaie cre valoneo avere, invelita in agternuturi de satin gi danteluri fing si inconjurata de pietre pretioase. Un raft intreg era incarcat de jucarii pretentioase, mult prea complicate pentru un bebelus, De-a lungul unui perete erau ingirate dulapuri pline cu atatea haine, cA era imposibil ca fetifa s4 le poarte pe toate inainte sa.j ramani mici. Dadacele nu aveau paturi pe care si doarma in camera copilului. Nu aveau voie s& doarma in timpul serviciului, motiy pentru care mica prinfesa avea doud ingrijitoare. Fiecare avea o camérut lang’ odaia regal, unde se odihneau cand fetita nu avea nevoie de ele si unde igi ingrijeau copii lor. Intr-un colt al camerei, Leonard descoperio grmada de perne de toate marimile posibile, folosite probabil atunci cand copilul se juca pe podea. Leonard lua una dintre pernele mai mari de la fundul grimezii, ii desfacu tivul cu un cutit si scoase penele din interior. Apoi facu trei giuri, pentru aer. Fata de pernd avea sii fie de folos in cea ce igi propusese. Leonard se grabi si inghesuie bebelugul in fata de perna, dar avu grija s&inuo trezeascd. Nuavea decat patru luni. Daca se trezea, era posibil si planga. Avea de traversat un coridor lung, apoi inca ‘unul mai ingust, pana la scarile care duceau Ja uga laturalnica prin care intrase. Trebuia sé fie atent la cele doua garzi. O nimica toata, atta timp cat copilul nu incepea s4 planga. Cu o seara inainte prinsese o franghie de zidul din spate al fortaretei, pe latura opus fata de oras. In seara asta igi lasase gi calul acolo, intr-un luminis. fsi luase toate masurile de ‘precautie fiindea portile cetatii erau inchise si atent pazite in fiecare noapte, aga cA avea nevoie de o altd cale de evadare. Dar zidurile fortaretei nu erauniciele lipsite de provocari. Desi Lubinianuel® in razboieu vreun alt stat, mai multe garzi patrulau le in fiecare noapte. 8 se Cand inima dicteazé Din fericire pentru Leonard, era o noapte fara lund. Curtea era luminata de felinare, dar asta era bine, fiindca aga avea parte de umbre unde se putea ascunde in vreme ce se strecura de-a lungul curfii. Ajunse la zid fara nici o problema gi urca scarile inguste pani sus. Bebelugul dormea inca, iar glrzile patrulau e zidul din fata. In doar cateva clipe, Leonard avea s& scape din fortareats. Lega sacul improvizat de centura find avea nevoie de amandoua miinile ca s4 coboare pe franghie. Sacul se legana de cAteva ori in timp ce cobora, iar 0 data se lovi de perete, Dinduntru se auzi un scancet, un sunet slab pe care nimeni altcineva nu |-ar fi putut auzi. In sfarsit, Leonard ajunse in siguranté pe cal. Ascunse sacul Ja sn, pe sub hain. Dinauntru nu se mai auzea nici un sunet. ‘Traversa dealurile Alpine in grab, galopand pan4 in zori. Intr-un final, se opri intr-o poiana deschisé, departe de oras si adapostitd. de orice urmaritori sau de vizitatori nepoftiti. Venise timpul. Avea sé-gi termine sarcina cat mai repede. De cand i se spusese ce trebuia si facd, nu trecuse vreo zi fara si-si ascut cutitul pe care urma s& tl foloseasca. Scoase sacul din san, il deschise si fi didu drumul. Tinand bebelugul adormit intr-o mana, isi scoase cutitul din cizma si apasa lama pe gatul micut. Era un copil nevinovat, care nu merita s4 moara. Cel care il platise pentru asta o merita ins& cu Prisosinta. Dar Leonard nu avea de ales. Era doar o unealtd. Dacd nu facea el, avea s& se giseasca altcineva dispus. Cel putin putea sfargi totul aproape fara nici o durere. Ezité cu o clip prea mult. Bebelugul pe care il tinea in brafe se trezise. fl privi fix in ochi ~ gi zambi. Capitolul 1 SED ‘Lama subtire a spadei se indoi cand Alana fi apis cu putere varful in pieptul barbatului din fata ei. Daca n-ar fi purtat amandoi jachete care s&-i protejeze, spada |-ar fi strapuns imediat. ~Ar fi trebuit s& faci asta acum trei minute, spuse Taticul, scofandu-gi masca pentru ca fata si-i vada dezamagirea din ochii albagtri. De ce nu esti atenta astazi, Alana? »Alegeri*, se gandi ea. , $i atatea posibilitati.“ Bineinteles ci nu era atentd. Cum sa se poatd concentra la lectie cand avea atatea lucruri la care s4 se gandeasca? Decizia urma si-i schimbe viata. Avea trei alternative radical diferite una de alta, fiecare cu farmecul i, iar Alana nu mai avea timp. Astizi implinea optsprezece ani, ‘Nu mai putea mana luarea deciziei. Unchiul ei lua mult prea in serios lectiile de spada. Nu era momentul s&-i spund cu ce dilemd se confrunta, dar trebuia s& discute cu el pana la urmi, giar fi ficut-o mai devreme daca nu lar fi vazut atat de preocupat in ultimele cateva luni. Nu era deloc in apele lui, Cand il intrebase dacA se intamplase ceva, se eschivase cu un zambet gi fi spusese c4 totul era in regula, Nici asta nu era ceva obignuit pentru el. Alana reusise si-si ascunda preocuparea — pana astazi. Taticul era cel care o invatase sé-si ascunda sentimentele. O invatase atatea lucruri ciudate de-a lungul anilo: Prieteniiei tl considerau pe unchiul fetei un om excentric, Cum adicd s& o invete cum sé se bat& cu arme? Dar ea fi apara de fiecare data dreptul de a fi diferit. In definitiy, nu era britanic, Prietenii imu aveau de ce si- compare cu unul de-aillor. Alana tsi pierduse chiar cativa apropiati fiindca Taticul insistase ca educatia ei sa fie c&t mai completa, dar nu-i pasa. Snoaba care se mutase langa ei era exemplul perfect de fiinfd limitat’. Cand facusera cunostinta, _——gohanna Lindsey ' fa lucturi pe care le studiase Alana t pores a re matica se pare fascinant, ery) fratele meu mai mare, replicase fata cu dispret, De ce ai ne obosim cu aga ceva, eu sau tu? Nu trebuie sa stim decat cum s& conducem o gospodarie. Te pricepi si faci asta? "Nu, dar pot infepa cu spada un mar aruncat in aer inainte 94 i antul. ena niciodata prietene, sinimeni nu pierduse nimic, ‘Alana avea destui prieteni care erau impresionati de educafia atat de variati pe care o avea gi puneau asta pe seama faptului cd era strain, la fel ca Taticul, degi era in Anglia de cand se stia si se considera o femeie britanica. ‘Taticul nu era un nume adevarat, ci porecla pe care Alana i-o diduse unchiului ei cénd era mica fiindca ti placea s& creada c& el era tatal, nu unchiul ei Alana avea indlyime potrivita, iar Taticul nu era cu mult mai inalt. Desi avea vreo patruzeci gi cinci de ani, muavea nici un rid ined, iar parul lui castaniu era la fel de inchis la culoare ca intotdeauna. Numele lui real era Mathew Farmer, un nume at&t de britanic, desi accentul lui strain il trida de la o posta. Pacea parte dintre nobilii care fugiser’ de pe Continent in timpul razboaielor lui Napoleon gi imediat dupa aceea se stabilise in Anglia, pentru a incepe o noua viata. O adusese cu el fiindca era singura ruda care fi mai rimasese. Parinfii ei muriserd cand ea era bebelus. Fusese 0 moarte tragic, intr-un razboi in care nici macar nu luptaserd. Incercaser4 4 o viziteze pe bunica ei din partea mamei in Prusia, fiindcA primiserd de veste cd ar fipe moarte, Pe drum, nigtesimpatizantiai francezilor ti confundasera cu inamici ai lui Napoleon gi trasesera In ei, din exces de zel. Taticul spusese c& se intamplase probabil din cauza c4 se vedea de departe ca erau nobili, iar slugile avean © minte aga de ingustd, incat igi inchipuiau cA tofi nobilii erau inamici ai Franfei. Nu stia nici un detaliu, gi orice presupunere fl pista Dar i povestise atatea despre parintii ei cand era mica, le purta o amintire vie, ca it aw dae ‘si cand avea senzatia ca-siamintea 12 -Parca ai fi Cand inima dicteaza Fratele tatalui ei o ingrijise de cand se tia. fi fusese tutore, profesor si insotitor. Era tot ce si-ar fi putut dori de la un tata, iil iubea ca pe unul. Ce patisera parintii ei era oribil, dar asta nu Ai gtirbea cu nimic recunostinta c4 Taticul era cel care ajunsese s& aiba grija de ea. Fiindca barbatul era bogat, viata alaturi de el era o combinatie de privilegii si situatii neasteptate. Avusese un gir nesfarsit de profesori, atét de multi, c4 nici nu le mai stia numarul. Fiecare ‘o invatase altceva gi nici unul nu ramasese cu ea mai mult de cAteva luni. Doamna Annette era singura care stAtuse mai mult vreme. Era o vaduva tanar gi sracd, nevoita si-gi giseasci de lucru. Taticul o angajase s4 o invete pe Alana toate lucrurile pe care trebuia sa le stie o doamné, apoi o pastrase pe post de dadaca, aga c& Annette facea parte din mica lor familie de noua ani incoace. Zilele Alanei devenisera si mai pline dupa ce implinise zece ani, cind Taticul incepuse si o invete cum sé foloseasca diverse arme. In ziua in care intrase pentru prima oar cu el intr-o camera fara omobil8, dar cu peretii plini de spade, pumnale gi arme de foc, igi amintise ca Taticul fi spusese odata, demult: ,Inainte omoram ‘oameni. Acum nu mai fac asta’. Probabil el credea cd Alana nu-gi mai amintea, dar nu era aga. $tia c& luptase in razboaiele instigate de Napoleon pe tot continentul, aceleagi razboaie de care fugise cand venise in Anglia, dar fraza pe care o folosise era cel putin ciudata. In ziua in care fi pusese o spada in mana, il intrebase: ~Asta e arma cu care ai ucis? -Nu, dar am invatat sa folosesc orice arma. Asta te solicité cel mai mult gi iti cere cea mai mare dexteritate, viteza, agilitate si viclenie. Daca te antrenezi cu ea, nu vei avea decat de castigat. Insa pentru tine cel mai bun lucru este c4 vei invita cum sA te feresti de imbratigdrile nedorite, fiindca barbatii vor avea astfel de tentative, convingi cA te pot supune fiindca sunt mai puternici decat tine. Vei invafa sa-fi pastrezi spatiul intim, indiferent ce arma folosesti, ~Dar probabil n-o sa fie niciodat& nevoie si mi apar cu spada, nu-i aga? 13 __ johanna Lindsey -Nu, nu vei purta o spadd ca sa te aperi cu ea. Pentru asta vei. eam nent et le ina ‘Alana si-gi pastreze agilitatea. Inyelegea asta. Ajunsese 6 astepte ou drag antrenamentele cu Taticul, si sale considere cea mai bund parte a zilei. Spre mena de alfi profesori pe care fi avusese, ticul era i ak 13 Tate) nae slujba cand se certase cu Taticul, dupa ce ‘Alana incepuse s invefe cum si foloseasca spada. Alana auzise din intamplare sfarsitul discutiei fiindca se nimerise s4 treacd pe langé biroul lui. ~Arme? Dumnezeule, dar deja e prea indraznea4, prea increzutal Iar acum fi dati gi arme? O educati ca pe un barbat. Cum credeti ca pot s4 o schimb mai tarziu? Nu vreau s& o schimbi, rAspunsese calm Taticul. Vreau si fo inveti cA are de ales cand vine vorba despre confruntarile cu ceilalti. Ceea ce fie fi se pare prea indraznet, barbatesc chiar, fi va fide folos mai tarziu. Dar o doamna nu se comport absolut deloc aga. Taticul chicotise. =E suficient s& inveti bunele maniere si celelalte lucruri pe care ar trebui sa le stie o doamnd. Tine minte: o doamné nu apare din senin. Alana e deja o doamné de cea mai inalta clasa. Nu ii voi neglija educatia doar fiindca e femeie. —Dar pune la indoiala absolut tot ce incerc s4 0 invat, exact ca un barbat. -MA bucur s& aud asta. Am invatfat-o si fie constiincioas’, meticuloasé chiar, atunci cand analizeazd o situatie. Daca un lucru i se pare ciudat, nu vreau si il dea la o parte, ci s& afle motivul. Am incredere cA vei continua lectiile fara sA strici ce am dadit pand acum, Ultima replica sunase mai degraba ca un avertisment. Discutia se terminase atunci, pe loc, sannpoltnprezent, Alana fu un pas in pate gi pute sabia pe perete, Bra timpul s&-i spund Taticului ce o necajea. Nu mai putea amana. 4 Cand tnima dicteazd ~Trebuie s& iau nigte decizii neasteptate, Taticule. Putem sta de vorba diseard, la cind, sau cand ma intorc de la orfelinat? Avea sd se incrunte, stia asta. Desi nu fi interzicea, nici nu era de acord ca Alana s& mearga la orfelinat, cu toate cd era orfelinatul lui. Aflase despre el cu un an in urmi. Taticul infiintase orfelinatul Ja putin timp dupa ce ajunsesera in Londra gi fl sustinuse pana acum. La inceput, Alanei nu-i venise si creada. Nu-si putea da seama de ce nu-i spusese niciodata nimic. Fiindca prin educatia ei de mai tarziu spera ca ea s8 devind o doamna? lar doamnele n-aveau ce s& caute in compania vagabonzilor din cartierele riu famate? Explicatia lui fusese ins& una simpla: ~Mis-a oferit o noua viafa aici. O noua gansa. Num-am simtit demn de ea, aga c4 am oferit gi eu ceva la randul meu, pentru ca alfii s4 aiba gi el gansa unei vieti mai bune. Am avut nevoie de ani intregi pana sa-mi dau seama c& persoanele care au cel mai mult nevoie de ajutorul meu sunt copii de pe strazi, cei lipsiti de orice speranta. Era o cauza nobila. Cum ar fi putut Alana s tinteascA mai jos? I se prea un lucru firesc s& vrea sa le devina profesoara orfanilor. Primise o educatie atat de vasta gi gtia s4 facd atatea lucruri, incat era cu mult deasupra celorlalfi profesori de acolo. li plicea s& predea. Una dintre deciziile cu care se vedea nevoita si dea piept era daca sa igi continue munca la orfelinat sau nu. Ca profesoara, nu ar fi putut alege sub nici o forma vreuna din celelalte doud variante la care se gindea. $i eu am Iuat o decizie, spuse Taticul, din spatele ei. Nu mi-am imaginat cd ziua asta va fi atat de mareati pentru tine, dar nu mai pot aména ce e de facut. Vino in biroul meu, acum. Dumnezeule, avea si i se ofere inca o alternativa? Alana se rasuci pe calcaie gi il vazu cat de tulburat arata. Bl nu avea ins cum si-i observe teama din ochii cenusii prin plasa mastii de ‘scrimé pe care nu gi-o scosese inc&. O zi mareata? Parea ceva mult mai important decat propria ei dilema. ‘Taticul se intoarse spre usa, agteptandu-se ca ea sa fl urmeze. ~Asteapta, Taticule. Copii au pregatit o petrecere pentru ziua mea. Vor fi dezamagiti dac& nu trec pe la orfelinat azi. 15 - __—— Johanna Lindsey i are de ce trebuia s& stea raspunse imediat. 7 net Doar ube pe ora af de mult cael Je cae i a intra ml ~In regula, dar si nu ; Tesi din camera inainte s-0 vadd cum di cu govalald din cap, i i jacheta cu migcar; de aprobare. Alana igi scoase masca #1 j acne spoil ddesficu panglica cu care igi stransese parul lung sibrunet. Acum era de-a dreptul ingrozita. Capitolul 2 GEO ‘Alana nu reugi si se destinda in timpul petrecerii, fiindcs se gindi tot timpul la ce 0 astepta in viitor. Harjoneala copiilor © exaspera azi, intr-atat incat la un moment dat ajunse sa se rasteasca la Henry Mathews: =Vrei si-fi dau una peste cap? Henry era unul dintre favorifii el. Multi copii dela orfelinat care nu-gi cunosteau numele de familie il foloseau pe cel al Taticului, cu permisiunea lui. Henry tinuse neaparat sé fie diferit de ceilalti, aga cd isi alesese prenumele Taticului. Dar Henry era deosebit si din alte puncte de vedere. Nu doar c& avea o inteligenta sclipitoare, refinand imediat tot ce era invafat, ci igi descoperise si un talent care avea si-i foloseascA maj tarziu fn viata. Pacea nigte sculpturi minunate din lemn: ornamente, oameni, animale. fi facuse cadou Alanei o statueta care o reprezenta chiar pe ea. Alana fusese atat de migcatd in ziua cand Henry fi pusese in maini statueta si fugise ruginat. in semn de mulyumire, iegisera impreund in orag, in Hyde Park, si Alana ii sugerase lui Henry sé ia cu el cAteva statuete. Unul dintre ‘vanzatorii ambulanti de-acolo le cumpirase pentru cAteva lire; Henry nu mai avusese niciodatd atafia bani in buzunare. Asta il convinsese, in sfargit, c talentul pe care fl avea merita folosit. 16 Cand inima dicteaza De data asta, Alana fl prinse pe Henry certandu-se cu un alt baiat mai mic pe una dintre statuetele lui. In loc s& se sperie de amenintarea ei, baiatul ranji obraznic. ~N-ai da in mine. Bgti prea draguta. Nu, Alana nu avea de gand sa fac asta. Avea o metoda mult mai bund. fi aruncd o privire dezamagita. ~Credeam cA ai invatat s4-ti imparti statuetele cu copiii mai amarati decat tine. Dar el nui... ~Ai recunoscut gi tu cé asta e un lucru caritabil pe care-] poti face, ti aminti Alana. Henry igi las privirea in pamant, dar totugi impinse soldatul de jucarie catre celalalt copil, care tl ingfaca si fugi imediat. ~Dacé mi-l strica, ti rup capul, murmura Henry. Alana scoase un sunet dezaprobator. ~Poate ar trebui si umblim putin la atitudinea ta? Credeam A generozitatea ti-a inmuiat si inima, mai ales cd poti foarte ugor si faci un alt soldat gi gata. Henry ti aruncé o privire jignita. ~Mi-a luat patru ore sé-] fac. Am stat treaz pana tarziu si am adormit la ore in ziua urmatoare. M-au pedepsit pentru asta. Baiatul ala mi |-a furat. Poate ar trebui si-I inveti pe el s4 nu mai fure nu si-mi spui mie cum si dau degeaba un lucru la care am muncit atat. Alana ofta gi intinse mana si-l opreasca, dar Henry se dovedi mai rapid decat ea. Fusese prea sever cu el, iar faptul cd avea gi ea destule griji nu era o scuza. Avea s&-i cear4 iertare maine, cAci acum trebuia sé ajungi acas’. Dar Henry o prinse la usa cAnd igi lega pelerina ¢i ti imbratis& strans talia. -N-am vrut sé spun asta, n-am vrut! zise apasat. Alana tl mangiie pe cap. ~$tiu. Bu ar trebui si-mi cer scuze. Un dar trebuie dat din toaté inima, altfel nu e un dar. O sé-fi recuperez jucaria maine. ~Am luat-o deja, spuse Henry, dindu-i drumul. Baiatul ala nu voia decat s4 ma enerveze. S-a dus direct in dormitor si mi-a aruncat-o pe pat. Bra un cadou pentru dumneata, doamna 7 __— gohanna Lindsey profesoara’. De ziua dumitale. Ca s4 nu stea singurd cealalty aaa cats statueta pe care Fo fntindea baiatul Soldatul tn miniatura era atent sculptat, pana in cel mai mic detaliu. Zambi, ~Crezi cA mi-ar sta bine alaturi de un soldat? . ~Soldatii au curaj. Oricdrui barbat i-ar trebui o gramada de curaj ca ‘Alana Infelese ce voia si spund gil Intrerupse razand: ~Haide, Henry, nu sunt chiar att de infricog&toare! De cei-ar trebui atata curaj unui barbat ca si mA ia de sotie? Nui vorba despre asta, ci de ce ai aici. Henry gi ciocani fruntea, Femeile n-ar trebui sé fie aga destepte. —-Unchiul meu n-ar fi de acord. El s-a ocupat de educatia mea. Am trecut intr-o alta epoca, Henry. Barbafii nu mai sunt barbarii din trecut. Acum au deschis ochii. Henry se gandi o clip, apoi spuse: —Dac& Mathew Farmer crede asta, atunci aga trebuie si fie. Alana ridicd o spranceana. Nu mai ai nici un argument ca sé-fi sprijini punctul de vedere? -Nu, doamna. Raspunsul lui, atat de grabit, o facu pe Alana sé rada. Pentru copii, unchiul ei era un zeu. Bineinfeles c4 n-aveau cum si nu fie de acord cu el. Alana ii ciufuli parul. —O sa pun soldatul langa cealalta statueta. El va fi protectorul ei. Sunt sigur cA 0 si-i placa. Henry ii arunca un zimbet luminos, apoi fugi din nou, iar Alana {gi didu seama c4 baiatul tocmai luase decizia in locul ei. Cum ar fi putut sa paraseasca orfelinatul si copiii de aici? O rafala rece de vant aproape ii smulse boneta cand iesi afara si alerga spre trasura care o astepta. Spera ca Mary sé fi aprins vasul cu jaratic. Fusese didaca Alanei pe vremuri, iar apoi incepuse s4 lucreze ca femeie in casi gi s4 o insoteasca din cind in cand, dar acum varsta fsi spunea cuvantul. Ar fi putut veni si astepte induntru, dar preferase linistea din trasura, unde putea 8& crogeteze in pace. 18 —W a Cand inima dicteaza Dupa parerea Alanei, era putin ridicol ca trisura s4 0 ag- tepte pe marginea drumului cand ar fi putut foarte bine si se intoarcé dupa ea la ora hotarata. Dar Titicul insistase. Alana nu trebuia sa astepte niciodata, nicaieri, si nu avea voie sa plece de acasa fard 0 escorta intreaga, adica doi valeti si o femeie care si o supravegheze. In primele sase luni tn care predase la orfelinat, doamna Annette o insotise pe Alana gi o supraveghease zi de zi. Desi n-avea nimic impotriva muncilor caritabile, doamna Annette nu era absolut deloc de acord cu faptul c4 Alana voia sd predea lectii fn fiecare zi, fiindc asta semana prea mult cu un ,serviciu". Dar Annette se atagase de copii la fel de mult ca Alana gi chiar Incepuse si ii invete gi ea céte ceva. Parea si-i placa, asta pana <4nd lordul Adam Chapman le abordase intr-o zi, cand se pregateau sa plece. ~Alana? Valetul care tinea uga trsurii deschis& pentru ea o inchise din nou, de dragul lui Mary, iar Alana se intoarse cand se auzi strigata. wVorbind de lup*, se gandi, amuzata. Adam isi scoase palaria, iar Alana fi zambi cald. Intotdeauna se simtea relaxatd cand era si el prin preajma, probabil fiindca era atat de amabil si avea un simt al umorului fascinant. ~N-am uitat ce zi e astézi, continua lordul Chapman, apoi ii oferi un buchet de flori galbene. E o zi mareat& pentru multe domnigoare. Alana fgi dorea s& nu fi folosit cuvantul ,mareata". Asta fi aminti de ce o astepta acasa. -Multumesc, spuse. Dar unde ai reusit si gésesti flori acum, la sfarsit de an? ~Am sursele mele. Barbatul fi aruncd un zambet misterios, Apoi insa rase si marturisi: ~Mama mea are o seri. Bine, gradinarii ei au grijd de ea. NN-o vad sa se afunde in noroi, nici macar pentru nigte flori asa fe Parin¢ii lui locuiau in Mayfair, dar Adam ii spusese cA avea un apartament in care stitea singur, la mica distant de orfelinat. O data sau de doud ori pe sAptimana il vedea trecind. Intotdeauna 19 gohanna Lindsey se oprea s& stea de vorbé cu ea, fi asculta cu interes povestioarele despre copii gi fi povestea si el cate ceva din viata lui, ‘Alana facuse cunostinta cu Adam finde& Annette fl stia dinain- te s& se marite culordul Hensen. Intr-o dupa-amiaz4, Adam trecea pe lnga orfelinat cand Alana gi Annette se pregiteau si plece, Osalutase cu caldura pe Annette, apoi incepuse s& vinala orfelinat, incercand sd reinnoade relatia. Dar, desi era politicoasa, Annette fl trata cu raceala gi cu indiferentd ori de cite ori se intalneau, Niciodata nu spusese de ce, desi Alana o intrebase de mai multe ori, La un moment dat, incetase s& 0 mai insofeasca pe Alana la orfelinat. Asta ins nu il oprise pe Adam din vizitele lui. ‘Alana se simtise flatata cind Adam incepuse sa isi indrepte atentia asupra ei. Cum ar fi putut s4 nu se simta aga, cand Adam era atat de chipes si de fermecator? Abia trecuse de treizeci de ani, deci era de aceeasi varst cu Annette, dar parea mult mai tanar. Alana se gandi inca o data sa il invite pe Adam la cind gi s4-i fac& astfel cunostinfA cu Taticul, dar ~ nu, mai bine in alta zi. fl mai invitase de cateva ori, dar Adam avusese de fiecare data altceva planificat. In curand. Era deja prea frig ca si stea de vorba afar, pe drum. Mary p&rea si fi ajuns la aceeasi concluzie. Deschise uga trasurii gi fi reaminti Alanei: ~E timpul s& mergem, draga mea. ~intr-adevar, fu de acord Adam. © lua de mana gi o ajuta si urce in trasurd, apoi spuse cu un zambet vesel: Pana data viitoare cind drumurile ni se incrucigeazd intamplator. Alana rase, iar Adam inchise uga. ntalnirile lor pareau simple coincidente, dar nu erau. Adam stia exact la ce ora pleca Alana de la orfelinat gi se nimerea s& treacA pe-acolo chiar la momentul potrivit ca sa stea putin de vorba. Era fiul unui conte, dintr-o familie bogata, exact genul de barbat care i-ar fi fost pe plac gi Taticului. Iar astazi ti daduse un buchet de flori! Era clar un semn c& Adam se simtea pregitit 54 ducd mai departe relatia lor. Oare agteptase s4 tmplineasca optsprezece ani pentru a incepe 64 0 curteze? Probabil. Luna trecutd pomenise 20 —_———. Cand inima dicteaza chiar gi despre c&snicie, desi era foarte probabil sd se fi referit la faptul cA venise timpul sd se gandeasca si el mai serios la asta. Nici macar nu-si amintea de unde pornise discutia, dar atunci se hotarase ca Adam sa devina a treia alternativa in decizia ei. Sau avea sa devina, daca incepea sd o curteze cum se cuvenea. Capitolul 3 SEED Alana nu se pierdea ugor cu firea. Nu se simtea chiar in apele ei cand primea vreun profesor nou, dar asta nu era nimic in comparatie cu cea ce simtea acum, in vreme ce mergea spre biroul Taticului. Daca Taticul insista s& continue pe drumul pe care 0 impinsese Lady Annette cu doi ani in urma? Annette o pregatise pe Alana sa intre in societatea londoneza, presupunand cA Alana voia si facd acelasi lucru ca gi restul domnigoarelor de varsta ei. Intr-adevar, Alana abia asteptase sirul nesfarsit de baluri si serate unde s& intalneasca barbati interesanti, dar apoi descoperise ce sentiment de implinire avea de fiecare data cand le deschidea mintea celor mici spre posibilitati nebanuite. Acum nu-si putea imagina cum ar fi fost s& renunte la orfelinat. Cu toate astea, stia cA acele doua lumi nu erau compatibile. ~$tii cA nu vei mai putea fi profesoars, nu? o avertizase recent Annette. Ai facut asta un an, lucru foarte generos din partea ta, dar nu ai nici un viitor acolo. lar prietena ei Harriet, care era sora mai micd a uneia dintre prietenele lui Annette, spusese cam acelasi lucru: Sanu crezi cd soful tau iti va permite si-ti daruiesti timpul cu atata larghete. O sA vrea s4 stai acasd si s-fi cresti copiii. Asta era dilema Alanei. Adam ii plicea mult tocmai fiindcd nu era aga, gi de asta igi dorea ca lordul sa igi declare limpede intentiile. Nu fiindca il iubea, ci pentru cA aprecia faptul ca el fi admira devotamentul fata de copii. Afirmase asta de cateva ori, Un barbat ca Adam nu iar fi interzis s4 mai vina la orfelinat daca se cisdtoreau. ai __— gohanna Lindsey —— Alana grabi pasul. Henny sfutase tia hotidre,Tner-adevts, avea emotii, dar asta doar fiindc& Taticul parea gi el ingrijorar ceca ce hotarase. Spera doar ca Taticul mt mei i mearga la orfelinat, acum c4 era pe pun a Ceard nu mal rare zonulbalsilor si seratelor avea 8 Incea. pain curind. Alana nu-si putea imagina ce altceva ar fi putut si] yreocupe intr-atat. . er iroal lui era una dintre incAperile ei preferate din casa asta mare, cu trei etaje. Bra confortabil, mai ales iarna, cand era aprins si semineul. Era, de asemenea, bine luminat datoritd celor dou ferestre ia tapetului crem, care crea un contrast placut cu mobila inchisd la culoare. Alana petrecuse multe nopti acolo citind cu Taticul, uneori cu voce tare, sau doar stand de vorba. Intotdeauna co intreba cum mergeau studiile. Taticul nu spuse nimic cand Alana intr incet fn camera, Nu stitea la birou, ci intr-un fotoliu lang’ semineu. Ramase in tacere pana cind fata se ageza pe celélalt fotoliu. Cand tl privi, Alana igi didu seama ci el prea chiar mai agitat decat eal ‘Nu-l mai vizuse niciodata aga. Cand mai fusese oare gardianul ef atat de nelinistit, atat de temator? ‘Tinea mainile inclegtate in poala. Alana considera asta un gest involuntar. Evita 4 fi intalneasca privirea; ochii lui de un albas- tru intunecat eau pironiti spre covor. Trupul i chipul ii tradau tncordarea! Vedea cum ii scragneau dintii. Probabil incerca si para cufundat in ganduri, dar Alana nu se lasa pacalita. fliubea atat de mult, incat uitd o clipa de temerile ei gi incercd 84 ile aline pe ale lui, pornind discutia cu preocuparea cea mai putin important, ~Imi place de un tandr, care ar putea veni in curand sé-fi ceard permisiunea de-a ma curta, In cazul sta, n-ar mai fi nevoie si ies in societate, dupa cum m-a pregitit Annette, Am tot incercat at seama cum ar fi mai bine, dar... se intrerupse brusc. Taticul o privea acum cu ochii mijif weeks tna on ~Cine a it s& Inainte afi majord? bonteza fied permisiicion mieni@ 22 Cand inima dicteaza -Nus-a intémplat nimic, tl asigura Alana. Ne-am intalnit din intamplare langé orfelinat de mai multe ori, si ne-am imprietenit. De curand mi-a spus c4 a ajuns la varsta la care ar trebui si se gandeasca mai serios la cdsatorie, si am avut sentimentul, sau mai degraba speranta, cd se gindea la mine cAnd a spus asta. Taticul ofta. ~Inseamni ca simti ceva pentru el? -Nu ined, recunoscu Alana. Imi place felul lui de a fi, asta este sigur, dar motivul pentru care I-ag alege ar fi cd, degi este un lord, nu are nimic impotriva ca eu sa-mi continui munca la orfelinat. Chiar ma admira pentru dedicarea mea. $i vreau s4 continui s4 predau la orfelinat, Taticule. Aga, acum spusese gi asta. [pi tinu respiratia, agteptandu-i reactia, dar Taticul nu facu decat s4 ofteze din nou gi s4 spuna: ~Ai fi putut sao faci oricum. Alana facu o strambatura. ~Annette mi-a spus cd ar trebui s4 renunt, cA un sot nu mi-ar permite niciodata s4 continui. Dac intr-adevar aga e, atunci o s4 ramén nemaritata i gata. Spre ugurarea ei, Taticul chicoti. -Vrei sa fii atat de inc4patanata, printesa? Dintr-un motiv atat de neinsemnat? Alanei ii placea la nebunie cAnd fi spunea aga. Intotdeauna o facea s& se simta speciala. Se bucura gi cd nu il mai vedea atat de incordat. Cu toate astea, nu considera ca ar fi spus vreun lucru neinsemnat. Pana la urmi, discutau despre un moment-cheie din viataei. Dar Taticul nu terminase. —Presupun ca ar fi trebuit s4 fiu mai clar, nu doar sa-ti su- gerez c& nu trebuie s& urmezi exemplul celorlalti dacé nu vrei. Alana, nu vreau sé te csatoresti, nu incd. Nu-mi pas& ci aga este obiceiul in societate. Esti tandra. Nu era nici o grab’. Iar eu nu eram pregatit 68. ~Sa mi pierzi? ghici Alana cind Taticul se opri. N-o si se intample asta, Dar tare mi-ag fi dorit s4 vorbim despre asta mai devreme. M-am stresat atat de mult cu toate astea, de parca ar fi fost neaparaté nevoie s8 iau o decizie - astazi. 23 __—— gohanna Lindsey a atindu-se usurat’, ins4 doar pe moment Chicoti infundat, sin ‘i ddduseamadetnesdoud lucur ‘Taticul parea incor de neliniste. El spusese c4 ar fi putut sq on rains nu cd va putea. lar ea pur si simplu facuse Pa cere, Satelit spusese sf nu fact niciodats asta. Tic] oor apige acta doar findc4 voias& amane ceea ce avea de spus, icia lui mareata. . Peiehd si sperind chelo sa nege totugi, Alana spuse: ve nimic din toate astea nu mai conteaza acum, nul aga? -Nu. —Dece nu? . —Am stiut dintotdeauna cA 0 s& vina gi ziua in care va trebui s8-ti spun adevarul. Mi-am inchipuit c 0 s4 am mai. rault ‘timp, cel pufin eu cétiva ani mai mult, Am crezut cA o 68 intri in societatea Jondoneza cu prietenele tale si o sa te distrezi putin, fara sa simti che neapiratd nevoie si te casAtoresti. Ai invatat din greu pani acum, aga c& am vrut s4 vezi gi partea amuzantA $1 frivold a vietii. Meritai acest lucru. Dar am riscat cand ti-am permis asta. Ai riscat cind mi-ai permis s4 ma distrez? Asta nu are nid un... "Nu, am riscat fiinded, desi fi-am spus cA incA nu e cazul si te gandesti la césitorie, era totusi posibil s4 intalnesti un tanar care si+ti placa la una dintre petrecerile astea la care urma s4 te duci, ‘Asta m-ar fi forfat sa intervin. CAsatoria tae prea important ca 8&0 irosesti aici. ~Aici? Dar iti plac englezii! M-ai crescut ca pe 0 englezoaica. ‘Aid mi-am petrecut toata viata. Unde altundeva ag putea si ma marit? Se intrerupse cu un gafait. In Lubinial? ‘Taticul nu spuse nimic, aga cd Alana se simti datoare s4 tireaminteasca: ~CAnd te-am intrebat despre tara noastra, mi-ai spus cd era inapoiata, chiar medieval din unele puncte de vedere, si cd am fost norocosi & am scpat de acolo. M-ai avertizat s4 nu spun ximanu, niciodaté, cd ne-am nascut acolo gi cA ar trebui sa sustin suntem austriedi, finde altfel toti celalti ne-ar privi de sus. ‘N-am spus nimanui adevarul fiindcé singurul profesor care a ‘spus ceva despre Lubinia nu te-a contrazis cu nimic. A afirmat 2 Cand inima dicteazd si el cd este o fara inapoiaté, care nu a progresat din cauza izolarii. Nu pot s& cred ca vrei s8 ma cAsdtoresc acolo, incheie cu dezgust. Taticul clatina din cap, dar Alana tia cA aga igi ardta el deza- migirea fiindca ea fusese atat de ingrozita de idee. ~E foarte putin probabil si fin nevoiti, dar nu noi vom decide si... Se opri, lisind gandul si-i scape si concentrandu-se in schimb pe atitudinea ei. Ma surprinzi. Din cAteva lucruri spuse de mine ai ajuns s8-ti urasti propria tara? -Nu e corect. Nici macar nu ai vrut sd o consider tara mea. Cete asteptai s& ajung sd cred? Am avut un motiv pentru asta, si nu e cel pe care til-am spus. Méasteptam si-ti formezio parere proprie dupace aflaimai multe, dupa ce citeai despre frumusetea tarii si despre cultura fascinant& care se ascunde in spatele aparentelor. Evident, am gresit cA nu te-am ficut 84 fii mandra de fara noastra mai devreme, fiindcd existd multe lucruri de care ai putea fi manda. ~Poate cd... am exagerat, spuse rusinat Alana, ‘Taticul fi arunca un 2ambet mustrator. =Da, gi asta pentru o problema care nici macar nu eo proble- mA inca. Nu trebuie & te preocupe o cAsatorie care nu e nici pe departe un lucru imediat. Am mentionat-o doar ca pretext pentru discutia asta. Dar se pare cA un alt Iucru care s-a intamplat mai recent a dus la aceeasi discutie. Dintr-odata, Alana infelese de ce se gribea Taticul acum - i se spusese c& era pe moarte. Niciodaté nu se imbrica suficient de calduros, si era plecat atat de des, mergea la orfelinat, la cra- ma de vinuri pe care o avea ~ gi cel putin o data pe siptimana, intotdeauna, oricat de frig sau de cald era afara, scotea unul dintre orfani la plimbare. Dumnezeule, ce boala avea care si fie atat de ‘grav? Nu parea deloc bolnav. Te iubesc, printes’. Si nu te indoiesti niciodata de asta. Dar ‘nu facem parte din aceeagi familie, Nu suntem inruditi deloc. Panica ei scazu imediat. Vestea era gocant4, dureroasa. Dar nu era la fel de rea ca aceea la care se gandise cu o clip inainte. Oare ea era prima orfan’ pe care o ajutase? Facuse bine atAtor copii, 25 gohanna Lindsey ——— ca rar fi fost deloc surprinzator $4 fi inceput toata treaba asta yall b adoptand unul Sing a gtiu gi eu asta? intrebi Alana, “asta e doar o mica parte din ce am si-fi spun. nezeule, nu terminase? Pande vrei? suger Alana. —Haide sa ludm cina mai intai, J Tacieuli arunca o privireplina de nfelesuri, Taetveaad-te gi nu mai trage concluail pripite, Byti prea desteapta pentru asta. | ‘Alana se inrogi. Aga 0 invatase: mai intai faptele concrete, abia apoi intuitia, daca nu avea de ales, Acum primea faptele. Dar ny voia si le audal {$i Taticul igi dadea seama de asta, fiindca spuse: *Inainte sa venim aici, m-am gandit sma fac fermier. Revelatia nu avea nici o legaturd cu ce discutasera pana acum, ‘Alana clipi. Incerca oare sa-i distraga atentia pana se calma? Daca dda, subterfugiul mersese - oarecum. Apoi insd igi daidu seama, "Farmer nu e numele tau real, nui aga? ~ Nu. Cand am ajuns aici intr-un orag aga mare, m-am gandit ca ascunzatoarea cea mai bund este chiar aici, la vedere. Am re- pnunfat la ideea unei ferme, dar numele era unul obisnuit, solid si ru pirea strain, Se potrivea perfect, sila fel ne-am potrivit gi noi {in societate. Zambi si adauga: Am incercat totugi grédinaritul. Cateva luni mi s-a parut chiar o indeletnicire linigtitoare, dar apoi am renuntat. =Prea plictisitor in comparatie cu lucrurile cu care te ocupai inainte? ‘Alana se gandea la rézboaiele in care luptase Taticul, pe Con- tinent. Studiind istoria Europei, invatase despre atatea razboaie. Esti foarte perceptiva. Bine. Taticul se opri o clipa gi chiar privi din nou in jos, spre podea. La un moment dat, ti-am spus c4.am ucis nigte oameni. Erai foarte mica. Se poate s4 nu-ti mai amintesti discutia, si nu e 0 chestie pe care ag fi vrut s& 0 repet. =Tin minte. De ce mi-ai spus aga ceva atunci? -Erai o fetita scumpa, frumoasa, dar si iscoditoare. Ince- pusem s4 ma atagez prea mult de tine. Ti-am spus asta in spe- ranta cf o si te indepartez, cd o s& te gandegti la cuvintele mele 26 . \S Cand inima dicteaza gio s& ajungi s4-ti fie teama de mine, Dar nua mers. Nu s-a creat nici o barierd intre noi. Aveai prea multa incredere in mine, iar eu mA atasasem deja prea mult de tine. Te iubesc ca pe o fica pe care n-am avut-o niciodats. ~$ieu simt la fel, Taticule. $tii asta. -Da, dar asta se va schimba astazi. Alana se simti din nou nelinistita, iar senzatia era de o sutd de ori mai rea ca inainte. Dumnezeule, ce ar putea si-i spund ca s& nu maj iubeascé? Nu reusi sd dea glas unei asemenea intrebari. Incercd 4 anticipeze, dar nu-si putea imagina absolut nici o explicatie pentru ceea ce tocmai auzise. Tar Taticul nu explica nimic. fn schimb, deveni ganditor. ~Sa stii cA nu am vrut si te cresc aga. Ma gandeam s& fim izolati undeva, ca s4 te pot proteja si si inveti s4 nu depinzi de alti. Dar nu am fost in stare s4-ti rapesc sansa unei vieti normale. Se poate si fi gregit, gi eo greseala pe care mi-o asum in intregime. Dar, pana se linigtesc lucrurile, nu trebuie si ai incredere in absolut nimeni. Nici macar in tine? ~Cred cd eu sunt exceptia de la regula. Nu as putea niciodata s8-fi fac rau, printesa. De-asta esti aici acum. ~Ce vrei si spui? Taticul inchise ochii o clipa. Alana fsi aminti din nou ca el nu voia si-i spund nimic din toate astea, ci se simtea fortat de altceva. O priviin ochi. ~TJi-am spus cd am ucis oameni. Bram... ~Tocmai mi-ai zis cA a fost o minciuna, il intrerupse brusc Alana. O minciund pe care ai spus-o ca s4 mA indepartezi gi care ‘nu a mers aga cum ai vrut. -Nu, nu fi-am spus cd a fost o minciund. Ai ales s4 interpretezi cuvintele mele aga cum fi-a convenit. Adevarul gol-golut, Alana, este cA am ucis oameni pentru bani. Era o cariera profitabila, si eram bun la asta fiindc nu-mi pasa de viata mea. Eram un instrument al morfii pe care alfii erau liberi sa il foloseascs. Nuam dat niciodatd gres. Bram unul dintre putinii asasini platiti care se puteau lauda cu asta. a7 __-— Johanna Lindsey Alana tea concepe aga ceva, Taticul vorbea despre altcineva. ve levise la cap, oare? De ce nu-si putea aminti a anda crezi cA ai facut asta, dar nue adevarat! —De ce nu? “pentru ed egti un om bland gi afectuos, care a Iuat un copil orfan si Fa erescut. Pentru cA ai ajutat atafia alfi copii sa aibi o viafé mai bund. Nu esti un ucigas. B adevarat, gtii foarte multe despre arme, dar asta nu te face un ucigas! Taticul scoase un sunet dezaprobator. “Foloseste inteligenta pe care ti-am ascufit-o atat de bine! ‘Asta eram atunci. Acum sunt un om diferit. Ag vrea sa nu fe adevarat, dar este. Ag vrea si ma fi ucis cineva cu ani gi ani in firma, dar eram prea bun. As vrea s& nu-mi amintesc adevaratul ‘meu trecut, dar nu pot. Alana scoase un scancet. ~Chiar ai facut toate astea? =E in regula sa ma urdgti acum, spuse Taticul cu durere in glas. Ma astept la asta. Bu... incerc si inteleg cum ai putut s& faci aga ceva. Ajuta-mal Taticul ofta. Nu voiam si-ti povestesc asta, dar poate ar trebui totugi si stii cum a inceput totul. Numele meu real este Leonard Kastner. Familia mea avea o vinarie, iar strugurii fi aduceau din vaile muntilor din Lubinia. Era o familie mare, dar multi erau deja ‘batrani sau pe moarte cand eram mic. In aceeagi iarnd, tatal meu ‘afost prins intr-o avalang4, si mama mea s-a imbolnavit sia murit ‘siea. Ne-a durut groaznic, dar eu gi fratele meu am mers inainte, sau cel pufin am incercat. Fratele meu avea doar cinci ani, dec nu era in stare si facd mare lucru, Natura lucra iaragi impotriva noastri. Am pierdut recolta de struguri din anul respectiv si ne-am pierdut gi casa, fiindc& nu ne mai puteam permite chiria pe care o cerea nobilul pe al carui pamant eram. Dac ar fi stat de vorba cu tatal meu, ne-ar suit, dar cuvantul meu nu valora mare lucru. . ~E foarte trist ce-mi spuii, daf... 28 Cand inima dicteaza Taticul astepta ca Alana s4-si duca la capt gandul, ins& fata nu mai spuse nimic, Nu voia s8-1 condamne, dar cum ar fi putut s&-1 jerte? Se las pe spate si spuse: ~Continud, te rog. Taticul incuviinta, dar nu scoase nici un cuvant. igi plecd din nou privirea, fra si vada de fapt podeaua, iar amintirile cu care se lupta erau atat de dureroase, cA Alana igi simti ochii plini de lacrimi. Sari in picioare. —Lasa, o sa fac tot posibilul sa... ~Stai jos, se rasti Taticul, fara s& o priveasca, Alana nu se agez4. Nu se gandea decat s& fugi, fiindcd stia ce urma. Taticul avea sé-i spuna ca el ii ucisese familia fiindcd fusese platit sa o faca. fi era teama de ce ar fi putut sa-iceara apoi. Ag vrea s& ma fi ucis cineva cu ani gi ani in urma.” Oare de asta © crescuse gi o invatase cum si manuiascd atatea arme? Ca si-si razbune onoarea familiei gi si il ucida, la randul ei? Capitolul 4 FEED Ceva mai calm, taticul spuse: ~Stai jos, Alana. Povestea mea e doar pe jumatate incheiat, sinu o voi repeta vreodata. Tu m-ai ajutat si o ingrop in trecut. Tu mi-ai luat copmarurile gi mi-ai dat in schimb umanitatea pe care o pierdusem. Meriti si stii de la ce m-ai salvat. Alana se agezA din nou, incet, dar doar fiindea se simtea gata si lesine. fi era atat de rau - Dumnezeule! Crezuse c4 astizi avea sa rezolve dilema in care se afla, dar nu igi inchipuise vreodatd ci urma s4 aiba soc dupa soc afland lucruri atat de oribile. ~Dupa ce eu gi fratele meu ne-am pierdut casa, ne-a fost foarte greu la inceput, Ne-am mutat in oras, unde speram si gasesc ceva de lucru, dar nimeni nu voia s4 ma angajeze fiindca nueram inca destul de mare. O vreme am muncit cu ziua. Apoi, un ceasornicar m-a luat ca ucenic. Era o slujba care cerea mult Precizie. Imi placea mult mai mult decat si mA ocup de vie 29 ___ johanna Lindsey i bani 94 traim bine. Ceasornicarul era : Bc cu singurul lui copil, o fata mai leg nm tare i yaa cum a 804 NGFAGOSTERC dea Cig ani mai tarziu, am cerut-o de sotie, $12 acceptat. MA simteam pinecuvantat, Bra cea mai frumoasi femele pe care o Vizusem ‘tun fiu. Ei doi insemnau totul pentry vreodata - si mi-a nascut un fi : nine. i gi fratele meu erau viafa mea. Pand cand un accident stupid mi i-a rapit pe to ~{mi pare rau, scandi Alana. aces parea si o fiauzit. Bra adancit in amintiri. Bram atit de furios ~ ajunsesem si-mi pierd mintile gin- dindu-ma cat de dureroasé fusese moartea lor. Arsesera pringi intr-o trasurd care se rasturnase intr-unul dintre focurile aprinse ca s& topeasca gheata de pe strada. Daca trasura ar fi acoperit tot focul cind se risturnase, se poate s&-1 fi stins. Daca nu s-ar fi cocnit de un car incarcat pand la refuz, poate n-ar fi rimas pringi sub trésura gi sub vitele care o trageau. Fusese un accident, ¢ adevirat, dar omul care conducea era beat, deci accidentul nu ar fi trebuit si se intample. De-asta md simteam atat de furios. Pana la urma, lam gisit pe betiv si lam omorat. Dar nici asta nu m-a facut s4 ma simt mai bine. Pierdusem tot ce conta pentru mine. Nu mai aveam de ce s& triiesc, aga cA ma hotarasem sd mor. L-am gisit pe omul pentru care lucrase betivanul gi l-am omorat gi pe el. Am vrut s& fiu prins, dar nimeni nu mi-a dat de urma. Nu suportam sé-l vad pe socrul meu, fiindca imi amintea de sotia mea moart4, aga cA nu am mai lucrat nici pentru el. Ajunsesem un muritor de foame. Toti banii fi dideam pe bauturd, ca 4 uit de ceea ce pierdusem. Apoi am auzit c& exista cineva care voia sma pliteasc pentru ceea ce facusem. Asa s-a nascut un asasin? se intreba Alana. Dar Taticul nt era aga. Il stia de-o viafd. Nimic nu ar fi putut #8 o pregateasca pentru o asemenea poveste, ~Macar meritau si moar, s&-i ucizi? ‘oar’, oamenii aia pe care erai trimis ~Meriti cineva? Spal asta soon, dar aps? 30 ——<$<— ~—_— Cand inima dicteaza ———— -Nu, pe-atunci faceam ce era de facut fara s4 ma gandesc la asta, iar la sfargit tmi primeam banii. Nu-mi pasa. Dar da, unii meritau. Uneori insa, cei care ma plateau erau cei care ar fi trebuit s& moard. Nu-mi pasa de viata mea, la fel cum nu-mi pasa nici de vietile celor pe care eram trimis si-i omor. Oamenii aveau atatea motive s& angajeze un ucigas ca mine: pentru politica, din razbuna- re sau, pur gi simplu, ca s scape de concurenta ori de cine gtie ce inamic. Nu eram singurul care se ocupa cu asta, nici pe departe. Dac& nu acceptam un contract, il primea imediat altcineva. -Nu poti folosi asta drept scuza. Soarta lor ar fi putut fi alta. ~E adevarat, recunoscu Taticul, dar totusi aga imi justificam munca. Eram bun la ce faceam. Puteam sa ucid fara durere. Mai bine sé fiu eu decat un macelar care si se lase absorbit de meserie, Eram cunoscut sub numele de Rastibon. Aga am ajuns renumit. -Un alt nume fals? ~Da, un nume care nu avea nici o legitura cu adevarata mea identitate. Pana la urma, am ajuns chiar si ma bucur de reputatia mea. Nu dadusem niciodata gres. Nu stiu de ce eram atat de mandru. Probabil, fiindca eram aga talentat, chiar daca talentele mele erau ingrozitoare. Sapte ani mai tarziu, am inceput sA ma gandesc la cum sil retrag pe Rastibon cu reputatia neatinsa, tnainte sa se intample ceva gi si dau greg. ~Asta era singurul motiv pentru care voiai s4 renunti? ~Nu. Furia mea dispiruse de mult. Nici nu mai voiam sa fiu prins asupra faptei gi ucis de altcineva. ~Nu puteai si-ti iei singur viata? Taticul ti arunc’ o privire amar’. ~Tin minte ca am incercat de cateva ori, cand simteam c4 am ajuns la capatul puterilor, dar de fiecare data am ajuns la concluzia 4 instinctele nu murisera odatd cu constiinta mea. Acum ins, congtiina tncepea din nou sa iasé la iveals, faicindu-ma e4 pun la indoiala ceea ce faceam. Daca moartea pe care o provocam nu aducea dreptate, m4 simteam apoi dezgustat. Era un moment bun sa renunt. Alana trebuia s’ intrebe: 31 gohan £indey ‘i in ca tine, nu-i aga? Nu. _Meai antrenat ca si devin un asasin ca - aga? Nu-mj pot imagina nid un alt motiv pentru care m-al invatat 88 foloses. a arme. states if abwurdal Te-am invatat asta ca s& iti Poti purta de grijy si si-t folosesti corpul ca sf te ape, —De ce ag avea nevoie si ma apar? ~Fiindcad esti cine esti, Alana. -Cine sunt? ~Egtio Stindal. Numele fi suna cunoscut, dar nu gtia de unde, nu acum, cand avea mintea plind de groaza. Asta inseamna oare cA familia ej traia incd sau...? —Cum m-ai gisit? Te rog, Taticule, te rog nu-mi spune cA tu mi-ai ucis parintii. Nu cred cd ag putea... Nu, printesd, o intrerupse repede Taticul. Nu am fost angajat pentru asta. Nu am ucis niciodat 0 femeie, desi ma credeam in stare. Credeam chiar c& ag putea ucide un bebelug. Alana nu mai era surprinsa de nimic. =Ai fost angajat s4 ma ucizi, nu-i aga? ghici ea. -Da. ~Atunci, de ce mai sunt in viata? ~Fiindca mi-ai Ambit. Eram pregitit s4 0 fac, dar mi-ai zambit, si pur gi simplu nu am fost in stare, M-am hotarat s8 imi inchei totugi cariera cu un egec, desi doar o singura persoand mai stie ci nu te-am ucs. ~Ce vrei s& spui? ~Am fost plitit si scap de tine. Am primit jumatate din aur in avans. ,Sa scap de tine" nu ar fi putut insemna decat un lucru. Nu aveam nici o indoiala ce trebuia si fac. $i totusi, puteam interpreta sarcina si altfel. Nu m-am intors niciodata dup4 restul platii gi i-am Misat s4 presupund cA fusesem ucis in timp ce imi duceam sarcina la indeplinire. Disparitia ta era 0 dovada silent. Facuser ‘exact ce mi se spusese, literalmente. ScApa" sem de tine. Cei care ma platiserd credeau cA esti moart, dar asta wu mi afecta cu nimic gi te Half acanin, site ajuta enorm pe tine. Altfel ar fi trimis ~ Tai lasat gi pe parintii mei si creada c& sunt moarta? 32 — Cand intima dicteaza —____ ~Nu. Am invafat de la tine ce ‘inseamna compasiunea, Ma sim- feam din nou ca un pirinte, desi nu credeam cA 0 s& mai fiu aga vreodata. Mama ta murise deja, din cauze naturale, dar stiam ce trebuia sd simta tatal tau. Dupa citeva luni, iam trimis 0 serlsoare in care iam spus cd intentiones sé te tin ascunsé pang cAnd afla cine vrea si te o » ~Tatal meu traieste? intreba incet Alana. _ la el te refereai cand ai spus ci o singura persoand mai gtie Ghai dat greg? ~Da, ele singurul cdruia i-am spus. ~Mulfumese ca i-ai zis, -Nu trebuie si-mi mulfumesti, Nici macar nu pot fi sigur cA a primit scrisoarea mea. Vestea disparitiei tale s-a raspandit atat de repede, ci abia ma indepartasem de Lubinia cnd am auzit-o. Intarziasem fiindcs trebuia S&-ti gsesc o doica de lapte care si vind cu noi. Tatal tau credea ca cineva te ripise gi se agtepta, probabil, si te rascumpere cumva. E posibil ca scrisoarea mea si-1 fi indurerat mai mult, findcd i-am spus c nu te voi duce inapoi pana cand nu afl care sunt dusmanii care vor sa il rneascd omorandu-i fiica, ~Deci moartea mea era o incercare de a-i face lui rau? ghici ~Desigur. Dar au trecut optsprezece ani, Taticule. In tot acest: timp, n-a fost in stare si afle cine a facut asta? ~Tatal tau e un om bun, dar, cind vine vorba despre intrigi, s-a dovedit mai mult decat un incompetent, spuse Taticul cu dispret. Sunt convins ca stia gi atunci care-i erau dusmanii, dar n-a reugit 8& scoatd nici o marturie de la ei. ~Cum de stii asta? $tii cine a fost? Nu, Daca ag fi gtiut ceva, i-a5 fi spus. De obicei nu discutam direct cu cei care mA angajau. Le era mult prea team s4 nu fie descoperiti mai tarziu, s4 nu se afle c& angajasera un ucigas platit. Unii dlienti veneau acoperiti de pelerine gi igi schimbau vocea, dar multi igi trimiteau servitorii sa stam de vorba gi sa ma plateasca. De cAteva ori mi s-a vorbit din intuneric, si cineva mi-a aruncat 33 _ — gohanna Lindsey joare. Nu-mi pasa. Bi ma faceau bogat, iar nefericit si gaunos, si nu-mi pasa de 3 3d te-am gasit pe tine. ern incurent a faee sau nu facea tatal meu? Este cumva englez? Nu, e 0 intrebare stupida. Bineinteles cq nu sunt nascutd aici. Nu m-ai ascunde in aceeasi tard din care meai rapit. Taticul ridica din sprancene. =Presupuneri, Alana? Alana se inrosi. —Uitd ce am spus. Raspunde-mila intrebare, te rog. ~Am monitorizat indirect situatia din fara noastra. Am intrat intr-un club al gentilomilor pentru emigranti din Europa, unde veneau gi demnitari de la Biroul de Afaceri Externe al Maiestatii Sale, Atta timp cat in fara se gtia gi nu era cine tie ce secret, nu se sfiau si povesteascd. =De acolo ifi luai informatiile? intreb& Alana, nevenindui sd creada. —Aga puteam si aflu ce se petrece fara sd atrag atentia asupra noastra. $i am obtinut gi rezultate. Au trecut patru ani pana s4 aud ceva de tatal tau, dar nu erau vestile pe care le asteptam, ci doar cA se césdtorise din nou. Cand aveai gapte ani, am mai aflat ceva: c4 trecuse atta timp, incat se presupunea cA erai moartd de mult. Alana isi didu seama imediat de doua lucruri. Taticul nu voia 4 o dea inapoi, iar tatal ei, care igi luase intre timp 0 alta sotie, probabil nu o voia nici el. -Cum ai putut s4 rami atat de indiferent, stiind ce se pe- trece in tara? Cum ai putut lasa totul la voia intamplarii? izbucni fata. Nu puteai sé te intorci gi s4 afi tu singur? Nu aveam de gind sé te las singurd atata vreme gi nici s& te iau cu mine. Tara noastra e departe de Anglia. ~Nu te cred! Recunoaste. Ma iubesti prea mult, De-asta nt te-ai strdduit cu adevarat 68 affi dacd e sigur si ma duci ina- poi acasa, din act mu ncerc so inigtease IK aruncd un zambet tanérs 3 Cand inima dicteazd. ~Ai dreptate, te iubesc prea mult. Dar nu m-am agteptat si te am in grija atéta timp, sincer. Credeam ci o sa treacA doi ani, cel mult trei. Apoi am inceput s4 ma gandesc in fiecare an: ,Asta e ultimul", Cand ai implinit zece ani, am inceput s& te invat cum si ai grija de tine, fiindcd ma asteptam s& te pierd in curand. Nu am mai lisat nimic la voia int4mplarii. Cand am aflat c4 tatal téu te crede moarta, m-am speriat. M-am gandit s4-i mai trimit 0 scrisoare in care sé-i spun cd esti inc in viafa. Dar nu puteam fi sigur ca scrisoarea mea avea s4 ajungé in mainile cui trebuia. Aga ‘cam facut apel la vechile mele deprinderi gi am angajat pe cineva care nu §tia cine sunt, nu m-a vazut la fata si nu avea cum sa fmi ia urma, El putea sa afle exact ce voiam sa stiu. ~Siareugit? Taticul incuviingg din cap: ~Se finuse o inmormantare de fatada. Nimeni nu avusese vreo Pretentie. Totul fusese doar pentru ca amintirea ta sa-si gaseascd odihna o dat pentru totdeauna. —Dar asta e... morbid! ~Prin asta, tatal tu trimisese un mesaj limpede: nu mai avea nici o speranta c& aveai sa te intorci vreodatd. Dar investigatia mergea mai departe— se faceau cercetiri cu ardoare, ca i cand abia fusesesi ucisd. Tatal tau igi pierduse toatd speranta, iar acum voia rizbunare. E de inteles, desi a ficut-o atat de tarziu. Mi s-a spus A inca se mai cduta omul de la care pornise intregul complot. ~Ai fi putut s& ma duci tnapoi. Ai fi putut si-l lagi pe tatal meu s4 mA apere. Aga ar fi trebuit s& faci inca de cand eram mica, inainte si... ~Tatal tau nu te-a putut apara de mine, Alana, o intrerupse Taticul cu severitate. Se putea ajunge prea ugor la tine. N-aveam de gand s& risc atat de mult o viata pe care o pretuiesc mai mult chiar decat pe a mea, {in vocea Iui se simtea o suparare defensiva care o ficu pe Alana si ezite. Parea atat de sincer, dar cum ar fi putut s4 creada toate astea? Asasini, comploturi, printese rapite, Dacd povestea luiera adevarata, nu-gi didea seama cd agteptase mult prea mult a sii spuna? Era majora acum, Casa ei era aici, nu in cine stie e fara strain care nu insemna absolut nimic pentru ea. Nu era 35, __—— Johanna Lindsey ta sa-si cunoascd adevaratul tat, pe care Taticul tl credea abil si o protejeze. - tat de mult pana ‘sa-mi spui? il intreba, devreme. N-am vrut s& cresti stiind portantd cas mai invefi cevadela interesat incompetent $i incap: De ce ai asteptat atat de m ~Nuputeam s4-ispun mal cine egti si crezdndu-te prea im} alfii, Nu ti-as fi spus nici macar acum, dar... Important? Cine sunt? -Ti-am zis: esti o Stindal. -Numele nu-mi spune nimic, fii mai explicit. ‘Taticul scoase un sunet dezaprobator. -$tii deja. Ai invatat asta cu profesorii tai. Tatal tau este Frederick Stindal, regele care domnegte in Lubinia. Dupa toate lucrurile socante pe care Je auzise, ultimele cuvinte ale Taticului venird ca un balsam, fiindca erau dovada suprema ca tot ce-i spusese pana atunci era o minciund. Incepu chiar sa rada. ~Totul n-a fost decat o gluma proasta, nu-i aga? Imi testezi rezistenta? Naivitatea? E clar c& am dat greg formidabil. Dum- nezeule, cat de usuratd ma simt. Chiar credeam... ca... Cuvintele ei se pierdura. Taticul nu radea, iar expresia lui devenise mai serioasa ca oricand. —Nu mi-a fost ugor sa iau hotararea asta. De cateva saptamani ma tot gandesc ce si fac. Am stiut dintotdeauna ca va trebui s4 te duc inapoi la un moment dat, sé-ti primesti dreptul din nastere, dar n-am vrut sa risc pana nu stiam sigur c4 nu mai e nici un pericol. Sunt atat de furios cA incd nue asa! Ins am primit o veste care ne obliga sa plecam acum. Alana sari in picioare. Nut Nu voi renunta la viata pe care o am aici, nu o voi face. ~Alana, vechiul regim, sustinatorii fostului rege Ernest, incearca sa-l dea jos pe tatal tau. Se folosesc de rebeli ca s4 instige revolte, imprdstie zvonuri mincinoase cum cA regele ar fi bolnav si pe moarte, fara nici un mostenitor. Se va ajunge la rézboi daca nu... ~Ajunge! striga furioasa Alana, cu obrajii plini de lacrimi. Nu mai vreau s4 aud nimic. Cum poti sa-mi ceri aga ceva cand 36 replica frustrata Alana. Te rog sx Cand inima dicteaza nici macar nu-fi pasa de tara aia, iar mie nici atat? Cum ar putea s&-ti pese? Esti un... un asasin! Dumnezeule! Capitolul 5 SEED Alana fugise din biroul Taticului si se inchisese in camera el. O urmase si el, dar fata plangea prea tare ca si aud’ cum o implora sa ii dea drumul inauntru. In cele din urma, bataile in uga eifincetara. Alana nu isi dorea decat s4 se trezeascé, s4 nu mai aiba alte griji in afard de lordul Adam Chapman ¢i intentiile sale, de intrarea in societatea londonezd, care i se parea atat de superficiala acum, cA se hotarase sa fgi continue munca la orfelinat... Lacrimile nu se opreau. $i nici s4 se trezeascd nu reugea. Cogmarul era real. Taticul o mintise de o viata intreagi. Cum s-ar fi putut agtepta sa il creada acum, mai ales cA pretindea nigte lucruri atat de ridicole?! © printesa? Ar fi trebuit sa-i spuna pur gi simplul adevarul, nu s& o minta in asemenea hal. fl credea cand spunea cd fusese un ucigas. incercase sA nege asta. Dumnezeule, cat de mult incercase! Dar nu i-ar fi spus ceva atat de ingrozitor dac& near fi fost adevarat. Era imposibil s4 nu aiba insa gi alte motive pentrua se intoarce in Lubinia. Putea fi ceva simplu; poate fusese fagiduita cuiva la nastere, gi viitorul ei sof isi cerea acum sofia. Iar Taticul fgi schimbase povestea din mers dupa ce fi spusese ea cat de mult igi dispretuia tara de bastina si cd nu avea de gand si se c&sdtoreasca vreodata cu cineva de-acolo, Dar o printesa? Ar fi trebuit s4-si dea seama cd n-avea si creada asa ceval Alana, deschide-mi, o auzi strigind pe Annette, Ti-am adus cina. Alana privi fix uga, apoi merse pana acolo gi isi lipi obrazul umed de ea. ~ Esti singura? ~Bineinteles, de ce n-ag fi? 37 _, ~ Johanna Lindsey Alana isi sterse repede obrajii cu 0 manec& gi deschise apoi se retrase imediat spre birou. Nu isi pusese inca pistolul. fl scoase din buzunar si fi dadu drumul intr-un Bra atat de stupid ci Taticul insista ca ea s8-1 care peste tot doar fiindca stia cum s’-l foloseasca. Inca mai simtea o greutate in buzunar. Uitase de statueta pe care i-o facuse cadou Henry - parea cd trecuse atat de mult timp, nu doar o dup-amiazd. Ageza soldatul pe birou, langs cealalts statuetd, cea care infatiga 0 domnigoara. Henry era cu adevarat talentat, cdci statueta mai veche semana intr-adevar cu Alana intr-o rochie de iarna, fara bonet&. Henry. Ochii i se umplura din nou de lacrimi. Oare avea sa-1 mai vada vreodata? Sau Taticul avea si-i interzicd s& mai meargi la orfelinat? -V-ati certat? intreba Annette din spatele ei in timp ce aranja © tava pe masuta de langa canapea. Nu l-am mai vazut niciodata pe unchiul tau atat de trist. Trebuie sa fi fost ceva foarte serios, Annette parea ingrijorata, dar Alana nu spuse nimic. Nu avea 8& povesteasca nimanui lucrurile oribile care fi fuseser’ tm- partagite. Niciodata. ~Haide, am adus de mancare gi pentru mine, ca sd putem lua dina impreund. O si tinem farfuriile in mana. E un exercitiu bun pentru petrecerile la care primesti de mancare, dar nu exist nici o masa la care si stail ‘Annette incerca s& para veselA acum? Care petreceri? Alana urma s&pplece probabil side aici. Nu putea ramane dupa tot ce aflase despre trecutul Taticului. Avea si-l caute pe lordul Chapman. Dac& nu se ingela cu privire la intentiille lui, poate reugea sé-l grabeascd putin. In mod sigur ar fi putut gasi o scuza plauzibila pentru ase csatori fara intarziere. ~Alana, te rog. Vorbeste-mi. O s8 intervin gi pe lang’ unchiul tau, ca s& indreptam situatia. O si radeti amAndoi cand o s4 va dati seama cé v-ati certat din nimic. ~Nu cred ca voi mai rade vreodata. Alana vorbise pentru sine insagi. Statea cu spatele la Annette, aga cA probabil aceasta nu o auzise. Ins& Alana ii auzi respira- fia sacadata. ~Nu are legitura cu Adam, nu-i aga? ga, 38 Cand inima dicteazd Alana se intoarse brusc. —De ce ai crede asta? Annette rosi. Era atat de draguts. Cineva ar fi trebuit si o ia de sotie imediat dupa moartea sotului ei. Bine, poate nu imediat, ci dupa perioada de doliu cuvenita. ~Fiindca stiu ce planuieste, recunoscu Annette. Incearcd s-ti intre in gratii ca s4 ma fac geloasa pe mine. Speram sa se opreascA inainte s4 fiu nevoita si-ti spun ce se petrece. ~Taticul te-a pus s4-mi spui asta? intreba suspicioass Alana. ~Sigur cA nu, dar unchiul tau cunoaste situatia. N-am avut de ales gi i-am spus ce ar fi trebuit s8-ti spun gi tie mai curand. Stai jos, te rog. Lasa-ma sa-ti explic. Alte revelatii? Alana se simtea deja sufocata de ele! Dar se ageza langa Annette gi ii lua chiar si farfuria. Era firesc s& mAnance, desi nu se simfea in stare, la cat de agitata era. Oare avea A fie nevoita si-] stearga gi pe lordul Chapman de pe lista cu optiuni? —$tii c4 am fost orfana, incepu Annette. Verisoara mea n-a avut de ales gi m-a crescut, dar m-a urat pentru asta, chiar dacé nu m-a avut in grija decat cAtiva ani, pana cand am devenit major’. Mi-a aranjat cat mai multe petreceri, ca s&-mi gaseasca imediat un sot sis ma dea afara. L-am cunoscut pe Adam la una dintre petrecerile date de ea. M-am indragostit de el aproape imediat. Siellafel. ~Dece nu v-ati cAsatorit? —Credeam ca vrea s ma ia de sotie. Eram atat de fericita. Apoi ins mi-a marturisit cd se simtea prea tanar pentru cAsnicie, Voia sa guste viata mai intai, orice o fi insemand asta. Eram tare furioasa. Ne-am certat groaznic. Imi frangea inima doar fiindc& nu voia si igi asume deocamdaté nici o responsabilitate. Iar eu nu puteam sé-lastept, chiar daca ag fi vrut, fiindca verigoara mea insista sa accept fara discutii primul pretendent. ~Aga ci te-ai cAsatorit cu lordul Hensen? Da, m-am cAsatorit cu un barbat care nici macar nu-mi placea. Dar macar era un om bland. Bu insimi ma faceam nefericita fiindcd iubeam un alt barbat. Sotul meu a murit ined dupa nici un an, iar rudele lui m-au dat afard ca s4-si poata imparfi intre 39 __—— gohanna Lindsey ’ ici verigoara mea nu mai voia s& audi de see Iu. Ni bula ski gisesco sIujba, Dar nimen ane in af ind angajeze. Bram prea tandré sa prea driguta, sain vandut tot ce aveam de valoare doar ca s& supra dpe ozipe alta. Unchiul tau m-a gisit intr-un parc, P ingand. Tocmai {mi vandusem ultimele lucruri si ramasesem doar cu hainele Ta limita sardciei - sau mai riu, de pe mine. Urma s& duc 0 viata Mia warble calm, linistit si m-a intrebat ce se intamplase, Apoi mi-a oferit slujba asta. Mi-a' redat pacea si demnitatea. M-a salvat, ick inchipui cat recunogtinfa ii port pentru asta, Mae ia sa aud ‘cat de generos fusese Taticul. Totul era doarunjoc! Annette nu stia nimic- ginici nuavea’ sdafle vreodata, ‘Alana nu avea s& spund nimanui cd fusese crescutd de un asasin, Barbatul care infiintase un orfelinat, care salvase o doamni, care {gi schimbase intreaga via ca 84 salveze 0 pringesd de cei care ti doreau moartea - nu! Minciuni, minciuni si iaragi minciuni, Cum ar fi putut 64 mai creada ceva? Incepu din nou sa plang’. Annette fi vazu lacrimile gi inte- lese altceva. Oh, draga mea, doar nu s-a jucat si cu inima tal Este doar vina mea. Ar fi trebuit s8... Ce? Nu, nu chiar. Lordul Chapman a fost foarte politicos si distant. Mi-a spus cA acum este gata si se cAsAtoreasca, dar poate a sperat si-ti transmit tie asta? De ce crezi cA incearca sa te facd geloass? —Fiindcd a venit s& mA vada. M-a implorat s-Liert pentru acea gregeala din trecut gi mi-a cerut mana. Ins acum e prea tarziu, $1 i-am spus gi lui asta. Mi-a frant inima. N-are cum sa se astepte sil primesc cu bratele deschise dupa atafia ani, Dupa ce am stat de vorba, s-a dus direct la unchiul tau gi i-a cerut permisiunea si te curteze. L-am urmarit. Incerca s4 ma forteze. Vedeam asta dup& chipul lui. $i chiar m-a fortat, dar nu cum se astepta. in schimb, am vorbit cu unchiul tau gi i-am spus tot ce ti-am zis gi tie acum. ie siment eee Pe ‘Adam gi l-a avertizat si te lase in pace. nu ba. it. ‘mi-a Daraspanaa cprie Mary spus cat de des te opresti in stradé ~ $i asta te-a facut geloasé, ghici Alana. $i ti-a sporit furia? 40 ——— Cand inima dicteaza -Nu, ew... La un moment dat Annette se opri. Pérea, incurcata, stdnje- nita si plina de regrete. Alana isi didu seama ca lordul Chapman nu intentionase niciodata sé-i facd ei curte. Nu conta prea mult in comparatie cu toate celelalte lucruri pe care le afiase astazi, dar intelese c& pentru Annette conta enorm. Annette nu-ifusese doar profesoara si doicd de-a lungul anilor, ci sio prietena de nadejde. ~Ar trebui sa-lierti, spuse Alana. E un alt om acum. E pregatit sa-gi asume responsabilitati, Te poate face fericita $i iti poate oferi cAsnicia pe care o visai. Nu renuntala asta. Sil te iubeste, si tuil... iubesti. Chipul Alanei igi pierdu culoarea. ,Ar trebui s8-lierti, Eun alt om acum. Te iubeste." Dumnezeule, ce facuse? Fugi afara din camera gi cobori scarile in goana. Taticul era inca in birou, dar acum sttea fn mijlocul incaperii. Parea atat de indurerat, atat de invins, de parc ar fi pierdut tot ce avea mai scump pe lume. $i chiar aga era. Alana ii répise totul prin cuvintele pe care i le spusese, condamnandu-l pentru ce facuse in loc sa-1 iubeasca gi mai mult pentru cé ti rscumparase in atatea feluri greselile din trecut. Imi pare raul strig’, alergind spre el si aruncindu-i-se in brate. N-am vrut sé fiu aga de... aga de... ‘Nu mai reusi s4 continue, inecata de suspine. Annette, care 0 urmérise alarmata, inchise incet uga. Taticul o imbratis strans pe Alana, mangaind-o cu blandete, asteptand s& se elibereze de toate emotiile care 0 coplesisera. ~Sst, spuse in cele din urma, Eu sunt de vind fiindca ti-am spus totul odata. A fost prea mult, MA asteptam s& mA urdgti. -Nu! Nu te urdsc! Te iubesc, Taticule. Nimic nu va schimba asta vreodat’. ~Atunci poti si ma ierti? Era greu s& spuna cd da, dar nu la fel de greu s& spuna: ~$tiu cé te-ai schimbat. Esti bland si bun gi ai ajutat atatia oameni. Alana i simti ugurarea. Taticul o tmbrétiga gi mai strins, iar fata se lasd pe spate ca el s& poaté vedea cd era sincera. Ochii lui 41 Johanna Lindsey u dosul palmei, fnsa Alana se de toate celelalte lucruri pe care le ‘ga se intoarca in Lubinia, erau umezi cand fi sterse 0 simtea in continuare ingrozi auzise. Nu-l putea lasa s4 crea! Gand, defapt,n0eraa%2 ss qutotcemiaipovesti ~Taticule, te og, cel putin sP' este adevarat, tl implora ea. Te Fog spune-™m! c& nu sunt fiica unui rege. Nu pot face asta, raspunse el cu tristefe. ‘Alana inchise ochii =Tot ce iubesc e ybré ita da cA voia. i, in Londra. Nu vreau sa plec. Vreau sa fiu rofesoara. Vreau sii ajut pe alti, aga cum ai facut situ, , Atunci ajuté-ti fara si opreste rézboiul inainte sa inceapa, printesa. $tii c4 doar tu poti face asta Nu te-ag duce tnapot daca far fi vorba despre atatea vieti, despre oameni pe care i pofi salva pur gi simplu stand alaturi de tatal tau, ca s4 ardfi lumii intregi ca exist un mostenitor. Capitolul 6 CEESD ‘Taticul urma s& o duc acasd, in Lubinia. Adevaratul ei tata nu era pe moarte. Apiruse in fata supusilor de multe ori, ca s& o dovedeasca — sau cel putin asta spunea spionul Taticului. Dar asta nu fusese de prea mare folos, fiindcA dusmanii tronului imprastiasera un zvon cum cd inima lui era slabita gi nu avea s4 mai reziste prea mult, Unii oameni dadeau chiar vina pe boala inchipuita pentru faptul ci numai avusese nici un mostenitor de atatia ani incoace. Multi dintre supugii care erau pe cale sd se revolte erau atat de inapoiati incat sa creado asemenea minciund. Doar Alana ar fi putut sd fi mai linigteasca. Bineinteles cA trebuia s4 se intoarcd fn Lubinia, nici nu mai incapea discutie, Indiferent ce visase gi sperase, nimic nu era mai important decat vietile celorlalti. Dar, dup’ ce rebelii aveau. ‘8 dispara gi minciunile lor aveau sa fie dezmingite, Alana avea 42 Cand inima dicteaza sa se aleaga cu un tatd pe care nu-l dorea si cu o noua viaté pe care o dorea chiar mai putin decat pe noul ei tata. Nu era nimic care si-i tind pe loc in Anglia. Multumita eforturilor Taticului de-a lungul anilor, orfelinatul avea o list lunga de donatori care sa {l sprijine gi care aveau si-l adminis- treze in continuare. lar Alana avea deja 0 garderoba intreaga pe care 0 pregitise pentru intrarea in societatea londoneza gi care era mai mult decat potrivita pentru o printesa. O adevarata printes’. Nu doar un cuvant de . Niciodata nu gi-ar fi inchipuit asta. Cum ar fi putut si-gi dea seama cA Taticul fi spunea aga fiindca era intr-adevar o printesd? Chiar gi acum, adevarul era greu de acceptat. Alana stia cA Taticul nu plinuia s& se reintoarcd singur in Anglia, fiindca nu credea cd ea avea so facd, si voia sA ramand cit mai aproape de ea. Intentiile lui devenira si mai clare c4nd fi darui casa lui Annette, fie si stea in ea, fie 68 o vanda, dupa bunul-plac. Dar, cand Alana igi imbratis& pentru ultima oard prietena in semn de ramas-bun, fi sopti: Ma voi intoarce. $i chiar asta intentiona. Avea si fac tot ce era de facut ca si opreasca razboiul din tara ei de bastina, dar apoi avea s4-i spuna tatalui ei s8-si aleaga alt mostenitor. Nu-i impartasi intentiile si Taticului, dar nici nu inceta sa se gandeascé la asta. Altfel ar fi fost de-a dreptul ingrozita de ce o astepta, nu doar nelinistita. Singurul lucru care-i insenina plecarea fu aparitia lui Henry Mathews, care se cAfara in trisurA in dimineata plecarii si, cu zambetul lui obraznic si adorabil, ii spuse: ~Vin gi eu cu voil Ce zici? Eu, calatorind pe tot nenorocitul de Continent! Cine-ar fi crezut?! ‘Alana nu reusi decat si-l imbratigeze, atat era de fericita. Mai tarziu, in port, cand ramasera singuri o clipa, Taticul ti explica: ~$tiu cat de drag iti e baiatul. Ma gandeam cA o sa-ti fie mai ugor s4 calatoresti cu el. Dupa ce te reintalnesti cu tatal tau, il putem folosi ca mesager de incredere. Alana banuia cA Taticul se obignuise prea neal mt cased un copil, ¢i He itea fi un inlocuitor bun al ei. a se ines Pinarocon ph tristé in acelagi timp. Dar Henry o ajuta 48 —=_, Johanna Lindsey de multe ori in timpul calatoriei, s4 nu se mai gandeasca la ce ° astepta, mai ales troree in care studiau tmpreund, plea Alinvata limba din Lubinia. Alana tia deja cele doud limbi importante pe care aveau 53 le foloseasca de-a lungul calatoriei gi alte cteva in plus. De cand incepuse s& vorbeasca germana, reusise s&-l infeleaga pe Tatic gj 4nd fi vorbea in lubiniand, fiindca cele doua limbi erau foarte apropiate. Atunci nu stia cd Taticul facea asta dinadins, ca 84 9 regateasc pentru un viitor pe care nu gi -ar fi dorit niciodata, ‘Taticul fi amintea in continuare de acel viitor, incercind de fiecare data sd o facd s4 nu mai judece atat de aspru fara pe care eloiubea. ~Lubinia nu e o tara perfecta, dar ar putea fi, fi spuse el, $i, intr-o lume perfect, poti avea absolut tot ce vrei. Nu vad de ce n-ai putea sa le predai copiilor chiar in palat. Poti trimite pe cineva si ti-i aduca. Ai putea s4 continui chiar gi dup cisatorie, —Dar nu-mi voi putea alege soful, nu-i aga? intreba Alana amarata, Taticul ofta si recunoscu ceea ce Alana ghicise deja. ~ Esti o printesa. fn mod sigur, sotul tau va fi ales de altcineva, iar casnicia va servi unei aliante politice care iti va ajuta gi tara. Dar nu cred cd tatal tau va vrea si te instraineze din nou, printr-o

    S-ar putea să vă placă și