1. Raporturile juridice de drept al mediului.

Raportul dreptului mediului este o relaie social format ntre persoane n legtur cu
protecia i dezvoltarea mediului( prevenirea polurii, refacerea mediului poluat,
mbuntirea condiiilor de mediu etc.) reglementarea prin norme juridice ale dreptului
mediului. Raporturile juridice de mediu sunt acele relaii de mediu reglementate prin normele
juridice ce aparin dreptului mediului i care apar, se modific i se sting n legtura cu
protecia si dezvoltarea mediului ambiant.

Raportul juridic de dreptul mediului se aseamn cu alte raporturi juridice din cadrul
sistemului juridic al R.M( toate au caracter social, voliional, ideologic etc), dar se i
deosebete de aceste prin anumite trsturi sau caractere specifice.

Dei prezint caractere specifice oricrui raport juridic, raportul juridic de mediu prezint
i urmtoarele trsturi specifice:

a) Ia natere ntre persoane n legtura cu activitatea complex i variat de protec ie i

dezvoltare a mediului ambiant;

b) n raportul dreptului mediului particip orice persoan (persoane fizice, juridice sau organe
statale) att in calitate de subiect activ cit si in calitate de subiect pasiv;

c) De regula, participanii la raportul dreptului mediului se afla pe pozi ie juridica de

subordonare sau supraordonare (i numai ca excepie se gsesc pe poziie juridica de
egalitate);

d) De regul, reporturile juridice de mediu se nasc prin voina statului exprimata n lege (deci,
sunt raporturi juridice simple i voliionale), fr a fi necesar o manifestare de voin expres
din partea participanilor n scopul naterii unor astfel de raporturi. Prin excepie raporturile
juridice de mediu pot avea un caracter dublu voliional (atunci cnd el nate prin voin a
statului i a participanilor).

Gruparea pe categorii a raporturilor juridice de mediu se face in functie de tipul

activitatii de protectie a mediului cu care se nasc aceste raporturi juridice. Astfel exista
urmatoarele categorii de raporturi a dreptului medului:

a) Raporturi de dreptul mediului intervenite ntre pri n vederea prevenirii polurii mediului
(este situaia raporturilor juridice de mediu ce intervin ntre autoritate pentru protec ia
mediului i titularii unor investiii sau obiective noi).

b) Raporturi juridice de mediu nscute n procesul eliminrii consecinelor negative ale

polurii mediului (sunt raporturi juridice ce intervin de regul ntre poluator i organul
competent).

c) Raporturi juridice de sancionare a agentului poluant (sunt raporturi juridice nscute ntre
poluator i organul competent);
d) Raporturi juridice de mediu acute n procesul de mbuntire a condiiilor de mediu ( sunt
raporturi juridice nscute ntre organul de stat competent i persoanele ce particip la aceast
activitate);

e) Raporturi juridice de drept internaional al mediului (sunt raporturi juridice nscute ntre
state sau persoane juridice naionale sau organisme internaionale de specialitate n legtur cu
activitatea de protecie a mediului).

Se constat c statul, n calitate de participant la activiti complexe i variate de

protecie a mediului e un participant activ i constant n raporturile juridice de mediu. Premisa
naterii oricrui raport juridic, deci, i a unui raport juridic de mediu o constituie norma
juridic.

Pentru ca n condiiile stabilite de norma juridica s ia natere un raport juridic de

mediu, este necesar sa intervin un fapt social (juridic, eveniment sau aciune uman).
Raporturile juridice de mediu sunt acele fapte juridice ce dau natere raportului juridic de
mediu. Nu orice fapt sociala genereaz modific sau stinge raportul de dreptul mediului, ci
numai acele fapte juridice pe care legea mediului (prin norme juridice de mediu) leag astfel
de consecine juridice.

n calitatea de izvoare ale raporturilor juridice de mediu apar:

1. Evenimentele naturale, ca fenomen independent de voina persoanelor care au efecte

poluante asupra mediului nconjurtor (cutremure, inundaii etc.) i care genereaz, modific
sau sting raporturile juridice de mediu;

2. Faptele umane (aciunea sau inaciunea svrit de persoanele fizice sau juridice care au ca
efect fie poluarea mediului(fapte poluante), fie sunt svrite n scopul prevenirii polurii,
nlturrii efectelor sale i mbuntirii condiiilor de mediu i care pot produce, modifica sau
stinge raporturile juridice de mediu). Faptele umane pot fi svrite fr inten ie de a produce
efecte poluante sub form de accidente ecologice) sau pot fi svrite cu inten ia de a produce
astfel de efecte.

2. Principiile dreptului mediului.

Principiile i elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, n scopul

asigurrii unei dezvoltri durabile, conf legii 137/1995, sunt: a) principiul precautiei n
luarea deciziei; a^1) principiul prevenirii, reducerii i controlului integrat al poluarii
prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitile care pot produce
poluari semnificative; b) principiul prevenirii riscurilor ecologice i a producerii
daunelor; c) principiul conservrii biodiversitatii i a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural; d) principul "poluatorul pltete"; e) nlturarea cu prioritate a
poluantilor care pericliteaz nemijlocit i grav sntatea oamenilor; f) crearea
sistemului naional de monitorizare integrat a mediului; g) utilizarea durabila a
resurselor naturale; h) meninerea, ameliorarea calitii mediului i reconstructia
zonelor deteriorate; i) participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul; j)
dezvoltarea colaborrii internaionale pentru asigurarea calitii mediului.
Principii generale ale dreptului intern al mediului

a) Principiul recunoasterii legislative a ocrotirii mediului ca obiectiv de interes public

major. Legea protectiei mediului cu modificarile ulterioare, califica, inca din primul
sau articol, ocrotirea mediului ca reprezentand un obiectiv de interes public major.
Textul are in vedere, prin prisma scopului legii, reglementarea legislativa a protectiei
mediului si consacra, totodata, modul si directia in care trebuie sa fie orientate
dispozitiile legislative: ocrotirea mediului trebuie facuta pe baza principiilor si a
elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii.
b) Principiul anticiparii, prevenirii si corectarii la sursa a riscurilor ecologice si a
producerii daunelor este formulat la pct.18 al preambulului Conventiei de la Rio
(iunie 1992) asupra diversitatii biologice, care subliniaza ca este de cea mai mare
importanta sa fie anticipate si prevenite cauzele reducerii sau pierderii diversitatii
biologice la sursa. Desigur, insa, ca actiunea principiului depaseste limitele
diversitatii biologice, acesta putand si trebuind sa fie aplicat la toate domeniile
ocrotirii mediului - ca, de pilda, cu privire la clima, poluare, dezertificare, protectia
stratului de ozon, etc.
c) Principiul precautiei, strans legat de principiul anticiparii, prevenirii si corectarii
riscurilor si a evaluarii acestora, instituie ca regula de conduita in domeniul ocrotirii
mediului, luarea in consideratie, inainte de adoptarea oricarei decizii, a probabilitatii
si gravitatii unei pagube ecologice a carei producere nu este certa.

In Declaratia de la Rio figureaza ca principiul nr.15, avand urmatoarea formulare: Pentru

a proteja mediul, statele trebuie sa aplice pe scara larga masuri de precautie, in raport cu
posibilitatile de care dispun. In cazul unui risc de prejudicii grave, ireversibile, lipsa
certitudinii stiintifice absolute nu trebuie sa serveasca drept pretext pentru a lasa pe mai tarziu
adoptarea de masuri efective vizand prevenirea degradarii mediului.

d) Principiul poluatorul plateste, consacrat de Legea ocrotirii mediului in art.3 lit.d, se

regaseste intr-o serie de acte internationale, printre care vom mentiona Declaratia de
la Rio (principiul nr.16), potrivit careia autoritatile nationale trebuie sa depuna
eforturi pentru promovarea internalizarii costurilor protectiei mediului si pentru
utilizarea unor instrumente economice, tinand cont de ideea ca poluatorul este cel
care trebuie, in principiu, sa-si asume costul poluarii, avand in vedere interesul
publicului si fara a altera jocul comertului international si al investitiilor.
e) Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor privind mediul.
Legea protectiei mediului are in vedere, de fapt, in art.3 lit.i), crearea unui cadru de
participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea si aplicarea
deciziilor. In ce ne priveste, consideram ca participarea nu poate fi conceputa in
afara unei corecte si depline informari, astfel incat cele doua laturi trebuie examinate
in cadrul unui principiu unic.
f) Principiul abordarii globale presupune reglementarea si tratarea unitara, sistematica,
a intregii problematici a mediului, pornind de la ideea ca ocrotirea acestuia este o
chestiune complexa, cuprinzand aspecte si elemente strans legate intre ele,
interdependente si, totodata, unitare. In acelasi timp, problematica vasta a ocrotirii
 mediului este strans legata de dezvoltarea economica si sociala a tarii, de o
dezvoltare durabila in care satisfacerea nevoilor actuale prin exploatarea naturii sa
lase loc, printr-o politica rationala, posibilitatii dezvoltarii generatiilor ce vor urma.

3.Subiectele de dreptul mediului.

Subiectele raportului juridic sunt persoanele fizice sau juridice, inclusiv statul.

n raporturile de dreptul mediului particip ca pri, n primul rnd statul sau unitile
administrativ-teritoriale, de regul prin organele lor. Pe plan naional, statul apare ca
reprezentant sau aprtor al intereselor generale ale societii n domeniul proteciei
mediului. Statul romn este subiect de drept pe plan internaional.

Persoanele juridice, altele dect statul, unitile administrativ teritoriale i organele

acestora, particip la raporturi de dreptul mediului indiferent c sunt de naionalitate
romn ori de alt naionalitate.

Persoanele fizice particip la raporturile de dreptul mediului indiferent c sunt ceteni

romni, strini , apatrizi sau au dubl cetenie.

Coninutul raportului juridic este format din drepturi i obligaiile corelative ale subiecilor
raportului.

4. Definirea termenilor: mediu, poluare, dezvoltare durabil, padure, fond forestier etc.

Mediu= Natura nconjurtoare alctuit din totalitatea factorilor externi n care se afl
fiinele i lucrurile;

Poluare= a face ca aerul, apa, mediul nconjurtor s fie viciate de substan e reziduale,
deeuri etc., cu modificarea, echilibrului natural i efecte duntoare asupra organismelor vii;
a vicia; a infecta.

Dezvoltare durabila = Conceptul de dezvoltare durabil desemneaz totalitatea

formelor i metodelor de dezvoltare socio-economic care se axeaz n primul rnd pe
asigurarea unui echilibru ntre aspectele sociale, economice i ecologice i elementele
capitalului natural.

Dezvoltarea durabil urmrete i ncearc s gseasc un cadru teoretic stabil pentru

luarea deciziilor n orice situaie n care se regsete un raport de tipul om - mediu, fie ca e
vorba de mediul nconjurtor, mediul economic sau mediul social.

Pdurea este o suprafa mare de teren pe care cresc n stare slbatic specii de arbori
i arbuti, specii de plante erbacee, muchi, dar triesc i diferite specii de animale. Pe glob,
pdurea ocup circa 30% din suprafaa uscatului; n Romnia, ele se ntind pe circa 27% din
suprafaa total a rii.
 Fond forestier - totalitatea pdurilor, terenurilor destinate mpduririi, celor care
servesc nevoilor de cultur, producie ori administraie silvic, iazurile, albiile praielor,
precum i terenurilor neproductive, incluse n amenajamentele silvice, n condiiile legii,
indiferent de natura dreptului de proprietate (Legea nr. 26/1996, Codul silvic), v. i infraciuni
silvice.

Deeu - orice substan, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaia
specific privind regimul deeurilor, pe care deintorul l arunc, are intenia sau are obligaia
de a-l arunca;

5. Gestionarea deseurilor

Gestionarea deeurilor, cunoscut i ca managementul deeurilor, se refer la educaia

privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea i depozitarea deeurilor. De obicei,
termenul se refer la materialele rezultate din activiti umane i la reducerea efectului lor
asupra sntii oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.[1] Gestionarea deeurilor
are ca scop i economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea prilor recuperabile.
Deeurile gestionate pot fi att solide, ct i lichide sau gazoase, precum i cu diverse
proprieti (de exemplu radioactive), necesitnd metode de tratare specifice fiecrora.

n Romnia activitatea de gestionare a deeurilor este fundamentat pe Legea

211/2011,[1] care implementeaz o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea
acestei activiti cade n sarcina Ministerului Mediului i a Ageniei Naionale pentru Protecia
Mediului (ANPM).

6. Protecia juridic a Marii Negre.

Personalitatea ecologic a Mrii Negre, ca mediu de via este dat de caracterul de

mare aproape nchis i de caracterul de bazin colector de reele de ruri i fluvii purttoare de
mari cantiti de poluani, precum i de stratificarea apelor sale n adncime.

Starea ecologic a Mrii Negre este considerat de ctre ecologiti ca fiind extrem de
grav i ameninat de un posibil colaps n termen scurt. Pornind de la aceste realiti, cele
apte state riverane au semnat n 1992 la Bucureti Convenia privind protecia Mrii Negre
mpotriva polurii.

Aceasta urmrete ca statele semnatare, contiente de importana economic, social,

de sensibilitatea florei i faunei, de potenialul hidroproductiv, de caracteristicile hidrologice
i ecologice speciale ale Mrii Negre, s-i uneasc eforturile i s-i lrgeasc cooperarea att
ntre ele ct i cu celelalte organisme internaionale, pentru conservarea i protejarea mediului
marin al Mrii Negre i mpotriva polurii.

Convenia explic noiunile de poluarea mediului marin, nave, descrcare,

substan nociv i stabilete principiile generale care trebuie s stea la baza raporturilor
dintre statele semnatare.
 n spiritul comunitii de interese, a patrimoniului regional i al adevrului c
poluarea rezult i din surse de pe uscat din alte ri ale Europei, Convenia este deschis
aderrii oricrui stat riveran al Mrii Negre, fiind urmat de adoptarea a trei protocoale:

Protocolul privind protecia mediului marin al Mrii Negre din surse de pe uscat.

Protocolul privind protecia mediului marin al Mrii Negre prin descrcare.

Protocolul privind protecia mediului marin al Mrii Negre cu petrol i alte substane nocive
n situaii de urgen.

Convenia a instituit Comisia pentru protecia mediului marin al Mrii Negre cu sediul
la Istambul, format din reprezentani ai statelor pri. Prile semnatare au stabilit forme
variate de cooperare: cercetare tiinific, programe comune, schimb de date i informaii,
studii de evaluare a polurii, elaborarea de reguli i standarde n materie, evaluarea efectelor
diferitelor aciuni aflate sub jurisdicia lor, etc.

Convenia este considerat ca fiind un document important pentru c:

asigur o strns colaborare a statelor semnatare n domeniul proteciei mediului marin;

este deschis calea adoptrii unor acte internaionale complementare destinate unei protecii
mai eficiente a mediului marin al Mrii Negre;

protecia Mrii Negre este cerut din raiuni economice, sociale i politice.

n scopul proteciei Mrii Negre, mpotriva polurii i reabilitrii mediului marin pot fi
amintite i urmtoarele documente:

Programul internaional de cercetri n Marea Neagr, de la Varna din 1991.

Programul de gestionare ambiental i protecie a Mrii Negre, ncheiat la Constana, n

1992;

Declaraia ministerial referitoare la protecia Mrii Negre de la Odessa, din 1993.

7. Protecia juridic a apelor.

n scopul proteciei i conservrii mediului acvatic, printre mijloacele utilizate, alturi

de gospodrirea complex i raional a acestuia, un rol deosebit de important i eficient
revine instrumentelor juridice utilizate pentru combaterea faptelor de nclcare a regimului
legal de ocrotire a mediului acvatic.

Pentru toi utilizatorii apelor i resurselor lor naturale, Legea nr.137/1995 i Legea
nr.107/1996, stabilete obligaii i rspunderi n scopul asigurrii proteciei acestor elemente
naturale ale mediului mpotriva polurii.

Nerespectarea acestor obligaii atrage rspunderea civil, penal sau contravenional,

dup caz i aplicarea sanciunilor legale corespunztoare. Menionm c cea mai utilizat
form de rspundere juridic pentru poluarea apelor este rspunderea contravenional.
 Legea nr.107/1996, grupeaz faptele ilicite svrite n legtur cu protecia apelor n
dou categorii, acordnd prioritate rspunderii contravenionale i penale12:

contravenii un numr de 53 de fapte, sancionate cu amend;

infraciuni un numr de 27 de fapte sancionate alternativ cu nchisoare sau amend
penal1[3] svrite cu intenie sau din culp.

n cele mai multe situaii, infraciunile stabilite sunt infraciuni de pericol, fiind considerat
de legiuitor un pericol semnificativ ce trebuie sancionat penal, simpla nerespectare a unor
restricii i msuri stipulate. Infraciunile prevzute de Legea nr.107/1996, se constat de ctre
organele abilitate n acest sens i de ctre personalul competent s constate contraveniile.

Subiecte ale rspunderii juridice n acest domeniu la nivel internaional, sunt statele i
organizaiile guvernamentale sau organizaiile nonguvernamentale. Rspunderea juridic a
subiectelor de drept pe plan internaional mbrac, de regul, forma rspunderii civile, iar
sanciunile ce se aplic statelor n situaia n care se mpotrivesc msurilor de protecie sau le
ncalc pe cele instituite, sunt de ordin politico-economic.

8. Protecia juridic a florei i faunei.

Protectia florei, precum si a faunei in tara noastra este asigurata prin acte normative ce
respecta prevederile comunitare. Cu alte cuvinte, legile, ordonantele de guvern si alte
prevederi legislative cu privire la protectia florei si faunei salbatice sunt aliniate la prevederile
legislative europene in acest sens.

Analiza istorica a masurilor de protectie a naturii prin intermediul ariilor protejate

releva urmatoarele etape:

1928-1944 - este o perioada de pionerat privind conservarea naturii si ariile protejate

in Romania in care primul pas a fost facut in anul 1928 cand la Cluj a avut loc primul congres
al naturalistilor din Romania, unde la propunerea lui Emil Racovita a fost adoptata o hotarare
privind elaborarea legii referitoare la protectia naturii in Romania. Astfel, in 1930 apare legea
nr. 213 pentru protectia monumentelor naturii din Romania. Pe baza acestei legi se infiinteaza
'Comisiunea Monumentelor naturii', apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de
Ministri) primele monumente ale naturii in 1931 (floarea de colt si nufarul termal) si primul
parc national in 1935 (Parcul National Retezat). Sintetizand, in aceasta perioada, sunt puse
sub ocrotire prin 'Jurnale ale Consiliului de Ministri' 36 de teritorii ca rezervatii naturale, parc
national, monumente ale naturii, insumand o suprafata de 15.000 ha.

Totusi datorita eforturilor specifice inceputurilor accentul a fost pus numai pe

realizarea unui cadru legislativ si institutional incipient si pe constituirea unui numar limitat
de arii protejate si aproape deloc pe administrarea ariilor protejate constituite.

1944-1989 - dupa 23 august 1944 masurile de protectie a naturii s-au bazat pe

eforturile institutionale facute inainte de razboi de oameni de stiinta de renume cum au fost
Al. Borza sau Emil Racovita. In 1972 numarul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de
obiective insumand aproape 100.000 ha.
 Din punct de vedere legislativ in anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9 (Legea Mediului)
in care sunt incluse si prevederi legate de protectia rezervatiilor si monumentelor naturii si de
asemenea 'sunt trasate sarcini ce revin organelor centrale si locale', dar alaturi de aceasta lege
cadru nu s-a mai adoptat o lege specifica pentru ariile protejate care sa reglementeze
administrarea acestora, asa cum s-a intamplat in Polonia sau Cehoslovacia, tari care aveau
parcuri nationale cu administratie propie.

In aceasta perioada s-au produs si primele recunoasteri internationale ale valorii ariilor
protejate romanesti, cand in 1979, Retezatul si Pietrosul Rodnei au fost recunoscute ca
Rezervatii ale Biosferei sub auspiciile programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB).
Dar nici macar aceasta recunoastere internationala nu a condus la o administrare a acestor arii
protejate.

1990 -odata trecuta perioada comunista se astepta o deschidere si o eficienta mai mare
in ceea ce priveste realizarea unei retele nationale a ariilor protejate care sa acopere intreaga
diversitate a ecosistemelor la nivelul tarii dar si masuri concrete in plan legislativ si
institutional care sa asigure un management eficient al ariilor protejate. Dar rezultatele au
dovedit ca aceste deziderate sunt foarte greu de atins.

Ca o prima masura, in anul 1990, MAPPM da Ordinul nr. 7 privind constituirea unui
numar de 13 parcuri nationale intre care Parcul National Retezat era deja constituit, ordin care
provoaca o oarecare confuzie deoarece se refera doar la suprafetele de fond forestier din
parcurile nationale ci nu si la suprafetele ce contin goluri alpine. Suprafetele declarate in fond
forestier erau foarte mari intinzandu-se si in zone in care se desfasurau activitati economice de
exploatarea lemnului, care nu puteau fi stopate brusc si de asemenea cuprindeau si asezari
umane.

O alta recunoastere internationala a valorii capitalului natural din Romania a

reprezentat-o desemnarea Deltei Dunarii in 1991 ca sit Ramsar si ca sit al Patrimoniului
Natural Mondial pentru 50% din suprafata sa. De asemenea in 1992 este recunoscuta ca
Rezervatie a Biosferei. Exista astfel paradoxul ca Delta Dunarii sa fie recunoscuta ca arie
protejata mare la nivel international, iar la nivel national sa nu fie recunoscute decat anumite
zone ca rezervatii naturale. Astfel, cu titlu exceptional, Delta Dunarii este recunoscuta ca
Rezervatie a Biosferei prin H.G 248 / 1994. Totodata din 1994 a inceput derularea unui
proiect GEF (Fondul Global de Mediu) pentru constituirea administratiei parcului si realizarea
planului de management.

Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea Biologica

(Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale 'Strategia nationala si
planul de actiune pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a
componentelor sale in Romania' care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care
trebuiesc intreprinse in Romania. Din pacate aceasta strategie nu s-a bazat pe o evaluare
facuta recent pentru capitalul natural al Romaniei, singurele informatii mai recente fiind date
de un studiu terminat in 1994 privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica functie de tipul
solului si covorul vegetal principalele regiuni ale tarii, fiind identificate astfel 22 de
Ecoregiuni.
 In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de
conservarea naturii si ariile protejate si totodata recunoaste toate ariile protejate declarate
anterior prin orice lege, ordin, hotarare, decizie.

Alte preveri legislative cu privire la protectia florei in Romania sunt urmatoarele:

- Legea nr. 454/2001 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta

Dunarii"
- Hotararea de Guvern 230/2003 privind delimitarea ariilor naturale
protejate;
- Hotararea nr. 1581/2005 privind instituirea regimului de arie
naturala protejata pentru noi zone;
- Ordonanta de Urgenta 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale;
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul
ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si
faunei salbatice ;

Totodata se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe organizatii

neguvernamentale si-au adus intr-o oarecare masura aportul in protejarea unor arii protejate,
chiar daca nivelul profesional al acestora nu este la asteptarile specialistilor. Dar este la fel de
adevarat ca in Romania nu exista persoane specializate in domeniu, ci numai in domenii
colaterale, fapt pentru care exista mari conflicte de idei intre silvici, biologi, ecologi etc

9. Protecia juridic a solului.

n scopul proteciei solurilor, legislaia n vigoare stabilete o serie de obligaii pentru

deintorii de terenuri cu orice titlu, protecia juridic fiind considerat mijlocul cel mai
eficient de conservare i ameliorare a calitii acestora.

Protecia juridic a terenurilor are ca scop att protecia cantitativ (folosirea complet
i pstrarea destinaiei acestor terenuri, a fertilitii lor, etc), ct i protecia lor calitativ
(executarea de lucrri de conservare i ameliorare a solului pe baz de studii i proiecte,
prevenirea i nlturarea degradrii calitii fizico-chimice i biologice).

Protecia juridic calitativ i cantitativ a solului este parte component a proteciei

juridice a mediului, fiind o problem de interes att public, ct i privat, ce se realizeaz mai
ales prin stabilirea de obligaii legale pentru orice deintor de teren, care va executa lucrrile
de protecie i ameliorare a solului fie prin fore proprii, fie cu aportul unitilor specializate.

Dispoziiile constituionale (art.46) consacr o obligaie general pentru deintorii de

terenuri cu orice titlu i pentru autoritile publice, de ntocmire de studii i proiecte de lucrri
de protecie i ameliorare a calitii solului, dar i executarea acestora.

Legea privind protecia mediului cuprinde dispoziii care prevd obligaia pentru toi
deintorii de terenuri de protecie a solului, subsolului i ecosistemelor terestre prin msuri de
gospodrire, conservare i amenajare a teritoriului complexe i adecvate.
 Terenurile degradate i neproductive (cu eroziune, cu exces de umiditate, pietri,
bolovni, nisipoase, srturile, terenurile acide, cu deeuri, etc.) care i-au pierdut, total sau
parial, capacitatea de producie, sunt supuse unui program de recuperare i ameliorare.2

Solul poate fi protejat i ameliorat prin lucrri de mbuntiri funciare3, sub form de
construcii hidrotehnice, lucrri de prevenire i nlturare a secetei, inundaiilor, umiditii
excesive, eroziunii, etc., n scopul mbuntirii cpacitii de producie a terenurilor
neproductive. Aceste lucrri se execut n corelare cu lucrrile de gospodrire a apelor, de
amenajare a teritoriului, n acord cu interesele proprietarilor de teren.

Pentru ca regimul juridic al solului s fie reglementat eficient, printr-o legislaie

adecvat, n scopul proteciei i mbuntirii calitii sale, este necesar a se lua n considerare
particularitile specifice ale terenurilor.