Tema nr 1. Introducere.

Rolul principiilor nutritiei in viata

omului.

Studiu individual nr.1

1.Scurt istoric al dezvoltarii fiziologiei nutritiei.Aspectul social economic al
stiintei despre nutritie.

Din vremuri antice oamenii deja cunoteau importana enorm a alimentaiei

pentru sntate. Cea mai veche concepie empiric despre alimentaie ca factor
important pentru sntate i ca mijloc terapeutic n vindecarea bolilor este cea a
lui Hipocrate din Cos (460-377 .e.n.), care a scris n primele sale cri despre
regimul alimentar al omului sntos i al celui bolnav. n concepia lui Hipocrate,
alimentaia influeneaz att viaa omului bolnav, ct i pe a celui sntos:. n
lucrarea sa Despre regim, Hipocrate definete de fapt raia de ntreinere (care
n epoca noastr este redat cu ajutorul caloriilor), atunci cnd spune Astfel, deja
n acele vremuri consumul neadecvat de principii nutritive era considerat ca
factor de risc pentru sntatea uman.
Cu numele lui Galien (Roma, sec. al II-lea, e.n.) este asociat prima teorie, care a
luat natere n antichitate. Conform acestei teorii, alimentaia organismului se
efectueaz prin snge care, la rndul su, se formeaz din substane nutritive n
urma unui proces de origine necunoscut, asemntor cu fermentarea. n ficat
sngele se cur i apoi se folosete pentru alimentarea organelor i esuturilor.
Utiliznd terminologia modern, se poate spune c iniial digestia era considerat
ca proces de transformare a substanelor nutritive n alte substane, care
constituie surs de energie i componente de construcie a organismului. n baza
acestei teorii au fost elaborate multiple diete cu scopul de a asigura o
transformare a alimentelor n snge i asigurarea unei caliti mai superioare a
acestuia. Galien este autorul unor regimuri alimentare prescrise n caz de boli
(terciul de cereale cu lapte pentru refacerea sngelui; laptele de capr sau de
mgri n ftizie; regimul fr sare n strile pletorice etc.).
Introducere
Progresul deosebit al chimiei ncepe o dat cu secolul al XIX-lea. Pettenkofer
(1818-1901) i Voit (1831-1908) studiaz coeficientul respirator i cantitatea de
cldur n raport cu principiul alimentar metabolizat. Voit este primul care
determin bilanul azotat al organismului; azotul din urin reprezint dup el
msura fidel a intensitii metabolismului proteic. Rubner (1854-1932)
determin compoziia i valoarea caloric a produselor ingerate, modificrile
suferite n organism, tipul de excreie etc. Se ajunge la concluzia c oxigenul
consumat este n raport direct cu principiul alimentar metabolizat.
Urmtoarea teorie, teoria alimentaiei echilibrate a aprut odat cu
experimentele clasice n domeniul digestiei. i-au adus aportul la perfectarea
acestei teorii H.erman (1937), A. A. Pocrovskii (1974, 1979), M. A. Samsonov
(1979), C. S. Petrovskii (1982) etc. Aceast teorie clasic, care nu i-a pierdut
semnificaia nici astzi, a jucat un rol important n reducerea incidenei multor
maladii generate de alimentaia incorect, contribuind la progresul unui ir de
tiine i tehnologii. La baza acestei teorii a fost pus viziunea despre hrana ideal,
alimentaia optimal echilibrat i regimul alimentar.
Teoria clasic a alimentaiei echilibrate poate fi redus la cteva postulate
fundamentale:hrana este alctuit din cteva componente, diferite din punct de
vedere a importanei fiziologice (nutrimente) i fibre alimentare (care pot fi
eliminate);
valoarea produsului alimentar este determinat de coninutul i co-raportul n el
al aminoacizilor, acizilor grai, vitaminelor, al unor sruri minerale;
utilizarea hrnii se efectueaz de sine stttor de ctre organism;
alimentaia menine componena molecular a organismului n anu-mii
parametri fiziologic determinai, restituind cheltuielile lui energetice i plastice;
hrana devine ideal cnd este administrat corect n timp i compo-nen i n
corespundere cu cheltuielile suportate de organism.
Din punct de vedere al teoriei clasice, n alimentaia omului se pune accent mai
nti de toate pe importana nutrimentelor. De aici a i aprut ideea asigurrii
organismului cu un amestec de nutrimente, n care nu se ia n consideraie
importana fibrelor alimentare. Studierea multilateral a problemei a dovedit c
fibrele alimentare joac un rol fiziologic important, altdat chiar de importan
vital.
n teoria clasic, tractul digestiv este prezentat aproape ca o uzin chimic ideal,
care lucreaz n condiii neideale din cauza unor deficiene din partea materiei
prime, ct i din cauza prezenei bacteriilor n tractul gastro-intestinal. Conform
acestei teorii, n organism exist sisteme speciale care protejeaz organismul de
concurena bacteriilor n utilizarea nutrimentelor. Ulterior a fost dovedit c flora
bacterian joac un rol dublu, pe de o parte de concurent al organismului pentru
nutrimente i pe de alta, al unui simbiont i furnizor de nutrimente secundare. Ca
urmare, din punct de vedere al metabolismului, organismul uman se transform
ntr-un sistem integrat.
n conformitate cu teoria clasic alimentaia este nu altceva dect asigurarea
organismului cu nutrimente. n ultimii ani s-a evideniat tot mai pronunat rolul
fluxului factorilor de reglare din tractul gastrointestinal
Teoria clasic poart un caracter strict antropocentric, avnd scop rezolvarea
problemelor alimentaiei aplicate a omului (alimentaiei raionale) n condiiile
cnd el nu este n stare s-i determine destul de concret necesitile sale
nutriionale. Ea nu este destul de biologic i evolutiv. De exemplu, prin teoria
clasic nu pot fi lmurite deosebirile componenei raiilor utilizate tradiional de
populaia diferitor zone climaterice.
Deficieniele enumerate, ct i ajunsurile tiinei moderne au contribuit la
elaborarea unei noi teorii. Noua viziune a fost naintat de A.M.Ugolev (1991),
fiind numit de autor teorie a alimentaiei adecvate. Conform acestui concept,
teoria clasic devine element important al teoriei alimentaiei adecvate, ultima,
dup cum recunoate autorul, fiind nc nedefinitivat.
Teoria alimentaiei adecvate se bazeaz pe urmtoarele postulate:
nutriia menine componena molecular i compenseaz cheltuielile energetice
i plastice pentru metabolismul bazal, dezvoltarea organismului i activitatea de
fiecare zi a omului (postulat comun ambelor teorii);
nutriia normal este determinat nu numai de un singur flux de nutrimente din
tractul gastrointestinal n mediul intern al organismului, dar de cteva fluxuri de
nutrimente i factori de reglare, care au impotan vital;
componente necesare ale nutriiei servesc nu numai nutrimentele, dar i fibrele
alimentare;din punct de vedere al metabolismului i n special al alimentaiei,
organismul care asimileaz se prezint ca sistem integrat;exist endoecologia
organismului-gazd, creat de microflora intestinal (cu care oganismul-gazd
este n relaii simbionte complicate) i mediul intestinal;
echilibrul nutrimentelor n organism este meninut n urma eliberrii
nutrimentelor din alimentele dezintegrate prin digestia din cavitatea intestinal,
digestia la suprafaa membranei, n unele cazuri digestia intercelular (nutrimente
primari), ct i prin sinteza noilor substane, inclusiv eseniale, de ctre microflora
intestinal (nutrimente secundare).
Astfel, de mai multe secole, activitatea savanilor s-a soldat cu o teorie bine
definitivat, tiinific argumentat, neleas i susinut de majoritatea
nutriionitilor. Teoria alimentaiei adecvate servete ca punct de reper att
pentru urmtoarele investigaii tiinifice, ct i pentru elaborarea msurilor
practice n organizarea alimentaiei individuale a omului.
n condiiile Republicii Moldova, alimentaia populaiei se caracterizeaz prin mai
multe deficiene, care s-au amplificat, transformndu-se n riscuri. Eliminarea sau
mcar reducerea acestor riscuri va contribui la o ameliorare esenial a sntii
populaiei la nivel naional.

2. Influienta calitatii nutritiei asupra functionarii sistemului neuro-endocrin.

Sistemul endocrin inseamna lichid in singe si activeaza legatura cu sistemul nervos
central.
Din sistemul endocrin fac parte urmatoarele glande secretoare de hormoni:
Hipofiza tiroida glande suprarenale
Epifiza-parofidele-glandele sexuale
Pancresul-vizica biliara
Aceste glande secreta in singe hormoni care reprezinta substante chimice cu
activitate biologica inalta care au proprietati de actionare la distanta posedind o
actiune specifica asupra anumitor tesuturi.
Hormonii ca sa-si mentina functiile in sistemul neuroendocrin este necesara o
alimenattie diversa si echilibrata.Glandele suprarenale secreta adrenalina care
face ca inima sa bata mai repede si sporeste cantitatea de singe care merge spre
muschi.
Hipofiza este "glanda principal" a computerului central al organismului. Ea
produce substane asemntoare hormonilor, care stimuleaz alte glande i
esuturi endocrine i le susine s produc sau s elibereze hormoni specifici,
steroizi, neurotransmitori i altele. Hipofiza este format din dou pri: lobul
posterior, care este poriunea dinspre creier, i lobul anterior, poriunea dinspre
faringe. Hipofiza este ataat la baza creierului i funcioneaz sub poriunea
hipotalamusului cerebral (n spatele ochilor, n mijlocul capului).
Ca gland central, hipofiza controleaz cteva dintre funciile pe care le
ndeplinesc majoritatea celorlalte glande. Dac hipofiza este slbit, acest lucru
poate afecta ntregul organism, provocnd o reacie n lan i dnd natere astfel
multor simptome. Glanda hipofiza poate afecta tiroida sau glandele suprarenale
ntr-o manier pozitiv sau negativ. Este important s nelegem aceste
posibiliti de manifestare prin reflex pentru a v ajuta s abordai corect
punctele slabe i s obineii rezultate mai bune.

GLANDELE TIROID l PARATIROID

Tiroida este format din doi lobi amplasai n partea anterioar (fa) a gtului.
Paratiroida este format din patru sau mai multe glande mici i este amplasat n
spatele tiroidei.
Deoarece majoritatea oamenilor prefer s consume produse lactate "preparate"
i zaharuri rafinate (foarte active n formarea de mucus), aceti oameni sufer de
o congestionare a cavitilor sinusale, n regiunea capului, n gt, la nivelul
bronhiilor i al plmnilor. Deoarece tiroida/paratiroida se afl n regiunea
esofagului, se congestioneaz i ea, devenind fie hiperactiv (excesiv de activ),
fie, n majoritatea cazurilor, hipoactiv (insuficient de activ). Din observaii
clinice, s-a constatat c analizele de snge care arat valorile hormonilor tiroidieni
T4; T3 i TSH sunt imprecise pentru a determina funcionarea tiroidei. Anexa A
cuprinde Analiza temperaturii bazale, deoarece acesta este cel mai bun indicator
general privind modul n care funcioneaz tiroida.
Misiunea glandelor tiroid/paratiroid presupune accelerarea i/sau ncetinirea
urmtoarelor: metabolism; capacitatea celulelor de a absorbi i de a utiliza
glucoza; metabolizarea proteinelor pentru cretere; utilizarea lipidelor; ritmul
cardiac i fora btilor cardiace; ritmul i volumul, sau profunzimea, respiraiei; i
ritmul de absorbie a calciului din snge, intestine, oase i rinichi.
Tiroida/paratiroida se afl n relaie strns cu alte glande, aspect care nu este
neles pe deplin n prezent.

Printre simptomele hipotiroidiei (funcie tiroidian sczut) se numr:

degradarea masei osoase, dezvoltarea improprie a oaselor, unghii casante i cu
striaii, cderea prului, rcirea membrelor inferioare i superioare, o neagreare a
timpului friguros, aritmie cardiac, infarct miocardic, stri depresive, atrofierea
esutului conjunctiv, scolioz, artrit, epuizare, metabolism lene, obezitate, bu-
feuri, crampe, spasme, mixedem i probleme de cretere ncetinit.
Printre simptomele hipertiroidismului (funcie tiroidian prea intens) se numr:
gu endemic, ochi exoftalmici, hiperactivitate, toxicoz tiroidian i probleme
de cretere excesiv.
Deoarece tiroida/paratiroida afecteaz capacitatea organismului de a utiliza
calciu, considerm c problemele legate de oase, tulburrile depresive i
atrofierea esutului conjunctiv pot fi eliminate prin regenerarea glandelor
tiroid/paratiroid.
Hipotiroidismul este foarte uor de depit prin detoxificare. Nu trebuie s
permitei niciodat vreunui medic s v distrug sau s v extirpe glanda tiroid
sub motiv c activitatea ei este prea intens. Glandele tiroid/paratiroid
influeneaz n mod vital starea general de sntate - i n numeroase moduri -i

Pancreasul este, n acelai timp, o gland endocrin i exocrin, ceea ce nseamn

c produce hormoni (insulina) care sunt secretai direct n snge (endocrin) i ali
compui (enzime i altele), care sunt secretai prin canale (exocrin).
O Poriunea endocrin const din celule numite insulele Langerhans, care secret
diverse substane hormonale, avnd rolul de a susine organismul prin activitatea
factorilor de utilizare i energie. Celulele care compun insulele Langerhans sunt
urmtoarele:
Celulele alfa secret glucagon, care mrete nivelurile de glucoza din
snge, stimulnd ficatul s transforme glicogenul stocat n glucoza. De asemenea,
glucagonul intensific utilizarea lipidelor i a aminoacizilor
n exces, pentru a fi folosii ca energie.

Celulele beta secret insulina, care scade nivelurile de glucoza din

snge. Insulina acioneaz ca "driver", transportnd astfel glucoza prin
pereii membranei celulare. Ea favorizeaz convertirea glucozei n
glicogen i se crede c este implicat n sinteza aminoacizilor.
Celulele delta secret somatostatin, care inhib:
. secretarea de glucagon
. secretarea de insulina
. un hormon de cretere provenind din poriunea anterioar a glandei hipofize
. secretarea de gastrin din stomac.
 Tema nr.2 Digestia.Rolul sistemului digestiv in procesele activiatii vitale a
omului.

Studiu individual nr.2

1.Reglarea proceslor digestive de catre sistemul nervos central.Influenta
compozitiei,cantitatii si si ritmului de folosire a alimentelor asupra procesului
digestiv.

Sistemul nervos din tractul digestiv controleaza digestia si tranzitul in mod

independent de creier. Totusi, cercetatorii considera ca functiile si actiunea
acestui sistem nervos este mult prea complexa pentru a servi doar la digestie.
Cand trecem printr-un episod de panica, in tractul digestiv sunt eliberati hormoni
de stres care stimuleaza numerosii receptori din sistemul nervos enteric de aici
senzatia de fluturi in stomac. De aesmenea, in cazuri de emotii puternice,
suprastimularea receptorilor de serotonina din tractul digestiv poate provoca
diareea, la fel cum suprastimularea celulelor nervoase din esofag ne face sa avem
probleme de deglutitie. De asemenea, in cazul pacientilor cu Alzheimer sau
Parkinson se constata in mod frecvent probleme cu constipatia, lucru explicat
recent prin faptul ca celulele nervoase din tractul digestiv sunt la fel de afectate
ca cele din creier.
Prin exces alimentar se intelege o suprasolicitate a tractului digestiv superior, cu
consecinte subiective (dureri abdominale, senzatie de plenitudine gastrica,
greturi, varsaturi, intoleranta pana la aversiune fata de alimente), si obiective
(distensie epigastrica, clapotaj), datorata consumului exagerat de alimente, intr-
un timp foarte scurt. Ele se produc ocazional, dupa perioade de restrictii
alimentare sau cu ocazia unor evenimente festive si presupun o agresiune
alimentara din punct de vedere al volumului si cantitatii alimentelor ingerate si nu
in ceea ce priveste continutul alimentului.1O alimentatie dezechilibrata din punct
de vedere al nutrientilor, constituie o agresiune asupra organismului, in special
asupra sistemului digestiv. Cum bine se stie, orice tip de exces alimentar, are
grave repercursiuni asupra starii de sanatate a corpului nostru. Exemple in acest
sens sunt:
1. consumul crescut de lichide determina disconfort epigastric, scaune
diareice;
2. consumul exagerat de lipide, in special de grasimi saturate, conduce la:
ateroscleroza, dislipidemie, diabet zaharat, obezitate;
3. consumul exagerat de alcool duce la instalarea de afectiuni multiple;
 4. un regim hiperproteic poate duce la alterarea functiei renale.
Toate functiile tractului digestiv sunt conditionate reflex, de un ritm alimentar
rezultat prin educatie si deprinderi. Organul cu cea mai mare conditionare este
stomacul. Obezitatea poate fi rezultatul unor astfel de conditionari. Sindromul
de binge-eating, se caracterizeaza prin episoade necontrolate de foame, in special
seara. Tot aici se incadreaza accesele de foame exagerata urmat de consumul
unor cantitati mari de alimente intr-un timp scurt, foamea de dulciuri insotita
de starea de nervozitate sau consumul de bomboane, fursecuri, prajituri
interprandial.3
Modificarea brusca a deprinderilor alimentare presupune cresterea cantitativa
brusca, a ratiei alimentare, fara a avea timpul necesar unui proces de adaptare.
Rezultatul este o suprasolicitare gastrica, intestinala si pancreatica cu tulburari
dispeptice si diareice. Deseori aceste tulburari se produc pe fondul unor schimbari
radicale a stilului de viata fiind mai intotdeauna asociate cu un factor de stres
ridicat.
Enzimele si microbiomul intestinal componente vitale ale proceselor digestive
Enzimele sunt elemente esentiale in absorbtia si utilizarea corecta a hranei.
Capacitatea organismelor vii de a produce enzime scade o data cu inaintarea in
varsta, iar unii oameni de stiinta considera ca am putea trai mult mai mult si am fi
mai sanatosi, daca am reusi sa ne pastram enzimele.
Enzimele sunt responsabile de toate activitatile pe care le intreprindem, in viata
de zi cu zi. Principalele enzime responsabile pentru mentinerea functiilor vitale
sunt: enzimele digestive si enzimele metabolice. Cele mai importante enzime
digestive sunt: proteazele, amilazele, lipazele. Enzimele metabolice sunt
responsabile de mentinerea homeostaziei.
Sucul pancreatic joaca un rol primordial in digestia tuturor macronutrientilor, insa
interventia sa este cruciala pentru digestia lipidelor.
Digestia proteinelor este initiata la nivel gastric, prin actiunea sinergica a acidului
clorhidric si pepsinei, fiind continuata la nivel duodenal de proteazele pancreatice
si definitivata de cele intestinale asociate microvililor.
Digestia glucidelor incepe la nivelul cavitatii bucale sub actiunea amilazei salivare
si se continua la nivel intestinal, sub actiunea amilazei pancreatice, fiind
definitivata de oligozaharidele asociate marginii in perie.
Contrastand cu degradarea enzimatica a glucidelor si proteinelor, digestia lipidica
este realizata majoritar sub actiunea lipazei pancreatice (40-70%). Pana la 40% din
digestia lipidica se realizeaza sub actiunea lipazei gastrice, care continua sa
actioneze si la nivel duodenal, alaturi de cea pancreatica, principala enzima
responsabila de digestia lipidica.
Lipaza pancreatica actioneaza optim la un pH de 8-9 in vitro, insa in vivo ea
actioneaza intr-un mediu cu pH de 6-6.5. Pentru o actiune optima, lipaza
pancreatica necesita un co-factor, denumit colipaza, alaturi de care este secretata
in sucul pancreatic.
2. Rolul prelucrarii culinare a hranei in procesul digestiei.
Mancarurile gatite au avantajul ca, datorita asocieriii mai multor produse
alimentare, precum si a proceselor termice folosite, imbunaattesc insusirile
organoleptice si devin superioare alimentelor utilizate pentru prepararea lor. In
urma prelucrarii lor se obtin combinatii de culori si apar arome noi care
influenteaza pozitiv apetitul consumatorului. De exemplu, mancarurile gatite isi
modifica gustul si aroma daca li se adauga condimente. De asemenea, gustul se
modifica si contribuie la procesul de saturare si la usurarea digestiei, datorita
sosurilor cu care se pregatesc mancarurile. Pornind de la faptul ca preparatele
culinare sunt apreciate de consumatori pentru propietatile lor organoleptice,
prepararea mancarurilor si determinarea gustului presupun cunoasterea
procesului tehnologic, particularitatile regiunii sau ale tarii respective, precum si
gustul consumatorilor, asigurand prin aceasta cresterea prestigiului unitatii si
bucatarului care le-a preparat.
Prelucrarea termica asigura in acelasi timp si usurarea digestiei unor preparate
culinare si mareste coeficientul de utilizare digestiva a substantelor nutritive
aflate in ele. Prelucrarea termica are avantajul de a reduce substantial riscul
imbolnavirii prin transmiterea unor boli infectioase sau parazitare.
 3. Influetnta negativa a alcoolului si a dorgurilor asupra sistemului digestiv.
Alcoolul spre deosebire de mancare, nu este digerat in stomac si in intestine.
Cand alcoolul ajunge in stomac, o parte din el trece in celulele stomacului si apoi
in circuitul sanguin. Restul trece in intestinul subtire si apoi direct in sange.
Alcoolul poate afecta tesuturile care protejeaza stomacul si laringele. Chiar si in
cantitati mici, alcoolul creste secretia sucurilor digestive din stomac si creeaza o
senzatie de foame. Iritarea constanta a invelisului stomacului poate produce
gastrita: inflamatia cronica a mucoasei. Alcoolul trebuie descompus de ficat in
bioxid de carbon si apa, inainte de a iesi din organism. Ficatul nu poate
descompune o data decat cantitati mici. Restul alcoolului circula in sange pana ce
ficatul va fi din nou capabil sa-l descompuna. Cand ficatul devine foarte slabit,
apar simptome in tubul digestiv si in sistemul circulator. Ciroza este o deteriorare
a ficatului care distruge tesuturile sanatoase si lasa numai tesuturi grase si
fibroase. Ciroza este cauzata de consumul excesiv de alcool.
Consumul mare de cafea crete i cantitatea de acid secretat n stomac.Cofeina
ncetinete,de asemenea,i trecerea alimentelor prin intestinul subire,ns o
accelereaz n intestinul gros.
Toate aceste efecte pot duce la tulburri digestive sau chiar la ulcer al stomacului
sau al intestinului subire.Cafeaua i ceaiul reduc capacitatea organismului de
absorbie a anumitor substane nutritive.Duplicarea ADN-lui este un proces foarte
important n reproducerea celulelor i a organismelor.Cofeina,datorit
similitudinii cu anumite pri critice ale codului genetic,poate interfera cu acest
proces,dar poate produce i erori n reproducerea celulelor.Acest lucru poate
duce la tumori,cancer i malformaii genetice.
Efectele nocive ale fumatului asupra organismului sunt bine cunoscute, la fel ca si
faptul ca fumul de tigara influenteaza activitatea tuturor sistemelor si a aparatelor
din organismul uman, inclusiv activitatea sistemului digestiv. Aceasta influenta
nociva a fumatului asupra organismului se datoreaza celor aproximativ 4.000 de
substante toxice identificate pana in prezent ca fiind componente ale acestuia.
Mai presus de atat, fumatul in exces si pentru o perioada indelungata de timp
sporeste susceptibilitatea dezvoltarii de arsuri gastrice, ulcere peptice, bolii Crohn
sau a unor forme de neoplazii ale tubului digestiv, cavitatii bucale, amigdalelor
sau a esofagului. Studiile desfasurate de cercetatorii de specialitate in domeniu au
dovedit faptul ca fumatul excesiv reprezinta una dintre cauzele determinante
active ale cancerului colo - rectal si a unor disfunctii organice digestive
precumflatulenta sau balonarea, care desi nu sunt la fel de severe, induc un
disconfort permanent persoanelor afectate.
Arsurile gastrice
In cazul dobandirii de arsuri gastrice, pacientii resimt senzatii de arsura la nivelul
partii superioare a abdomenului sau la nivel toracal, ca urmare a manifestarii
refluxului de acid stomacal. Specialistii in domeniu avertizeaza ca fumatul pentru
o perioada indelungata de timp poate sa slabeasca sfincterul esofagian superior
cau valva care separa stomacul de esofag, fapt care are ca si consecinta
imposibilitatea sfincterului esofagian superior de prevenire a regurgitarii acidului
gastric la nivelul esofagului.
Afectiuni hepatice
Unul dintre cele mai importante roluri ale ficatului este de a metaboliza substante
precum drogurile, alcoolul si altfel de toxine in asa fel incat acestea sa se poata
elimina din organism in scurt timp. Cu toate acestea, fumatul poate sa lezeze
organul diminuandu-i capacitatea de procesare a acestor toxine. Mai presus de
atat, fumatul in exces poate inrautati unele afectiuni hepatice care au fost
asociate cu un consum in exces de bauturi alcoolice. Cu toate acestea, efectele
nocive se remit in conditiile renuntarii la fumat.
Ulcere peptice
Un ulcer peptic reprezinta o leziune formata la nivelul mucoasei gastrice sau
duodenale. Duodenul reprezinta portiunea superioara a intestinului subtire.
Ulcerele peptice incep sa se manifeste simptomatic in conditiile in care acidul
gastric si sucurile digestive incep sa afecteze structura stomacala, duodenala si
esofagiana. Mai presus de atat, studiile desfasurate de specialistii in domeniu au
evidentiat faptul ca fumatul diminueaza capacitatea pancreasului de a secreta
bicarbonatul de sodiu, substanta care neutralizeaza acidul gastric. Totusi, efectul
se remite in urma trecerii a treizeci de minute dupa fumarea ultimei tigari.
Boala Crohn
Boala Crohn este inclusa in categoria bolilor inflamatorii intestinale, afectiune
manifestata prin inflamarea cu evolutie conica si ulcerarea unor regiuni ale
tractului digestiv. Ulcerele sau ranile deschise prezente la nivelul peretilor
intestinali si tesuturile inflamate pot sa prezinta si tumefactii, congestionarea
regiunii sau chiar aparitia sangerarilor, fapt care determina manifestarea unor
simptome precum diareea cu sange sau melena, resimtirea de dureri si de crampe
abdominale. Mai presus de atat, specialistii in domeniu afirma ca atat persoanele
care fumeaza activ, cat si cele care au renuntat la acest obicei sunt expuse
aceluiasi grad de risc de dezvoltare odata cu trecerea timpului a acestei patologii,
fapt cu atat mai ingrijorator pentru persoanele deja diagnosticate cu boala Crohn.
Pana in prezent, motivele pentru care fumatul sporeste gradul de susceptibilitate.
Tema nr.3 Sistemul circulatorsi respirator.Organele aparatului extretor.

Studiu individual nr.3

1.Inluenta calitatii alimentatiei asupra sistemului cardio-vascular si respirator.

Specialistii in nutritie si cardiologii au convenit ca o dieta sanatoasa si echilibrata

in nutrienti esentiali organismului poate influenta in mod benefic bolile de inima
(poate avea rol atat in prevenirea cat si in ameliorarea lor).
Regimul alimentar corect, combinat cu un stil de viata sanatos (in care exercitiile
fizice sunt foarte importante) poate reduce semnificativ riscul de aparitie a bolilor
cardiace, coronariene, a infarctului miocardic si accidentelor vasculare cerebrale.
Prin scaderea nivelului de colesterol se scad si sansele de a dezvolta sindroame
metabolice,hipertensiune arteriala, diabet zaharat, obezitate sau sindroame
dislipidemice severe. De asemenea, o dieta corespunzatoare confera organismului
protectie impotriva osteoporozei si chiar impotriva unor forme de cancer (de
exemplu, cancerul de colon).
Specialistii recomanda consumul de carne de vita, pui (fara piele pentru ca
aceasta este bogata in colesterol), oaie, insa si legume (in special boabe uscate,
linte) si albusuri de ou, si mai putin a carnii de rata, gasca, a viscerelor (ficat,
rinichi, creier), produselor afumate, costitei, carnatilor, baconului si a altor
alimente cu un procent ridicat in lipide.
Uleiurile vegetale si grasimile saturate trebuie eliminate sau cel putin reduse din
dieta. Prin continutul bogat in trigliceride, acizi grasi si colesterol, aceste
componentele din alimentatie reprezinta un adevarat pericol pentru persoanele
cu boli cardiovasculare, deoarece sunt capabile sa intretina hipertrigliceridemiile
si procesul aterosclerotic. Exista unele tipuri de lipide, cum ar fi acizii grasi
esentiali (acidul linoleic) ce pot fi consumate in continuare de pacientii cardiaci,
insa cu limitari cantitative importante.

Specialistii recomanda utilizarea uleiurilor vegetale de soia, porumb, masline,

avocado, susan, precum si a margarinelor semisolide realizate din aceste tipuri
particulare de ulei. De asemenea, maionezele sau diferitele sosuri pentru salate ar
trebui sa aiba la baza tot aceste uleiuri. Semintele, nucile, alunele, untul de
arahide sunt si ele acceptate in dieta daca sunt consumate in cantitati moderate.
Printre produsele ce trebuie evitate, datorita continutului bogat in grasimi
saturate, se numara untura de porc, untul, smantana, laptele integral, uleiul de
cocos, de palmier.
Pentru a reduce procentul de lipide si colesterol din alimentatie, specialistii
sfatuiesc pacientii sa consume maxim 200 grame/zi de carne de vita, pasare sau
peste (o portie ar trebui sa fie de dimensiunile unei palme). De asemenea, este
recomandat consumul de carne de pasare (in special pui si curcan) fara piele
(astfel se reduce cantitatea de grasimi saturate). Inainte de a gati carnea, in
special cea de porc, ar trebui indepartata toata grasimea de la suprafata ei.
Prepararea acesteia se poate face in principal prin fierbere, rotisare, coacere la
cuptor, si mai putin prin prajire in ulei sau untura. O dieta sanatoasa ar trebui sa
contina carne de peste sau de pasare si nu de porc, iar consumul acesteia trebuie
limitata la doar cateva portii de-a lungul unei saptamani, si nu consum zilnic.
- Cantitatea de ulei folosita la gatit sau la prepararea diferitelor salate, nu trebuie
sa depaseasca 5, maxim 8 linguri pe zi.
- Consumul oualor trebuie si el limitat la 3-4/saptamana, in aceasta cantitate fiind
incluse si cele care pot fi utilizate la gatitul diverselor prajituri.
- Pentru a limita aportul de sodiu (care in exces afecteaza tensiunea arteriala) se
recomanda reducerea consumului de sare de masa, a preparatelor conservate sau
a carnii congelate. Pentru a nu depasi doza zilnica recomandata de sodiu, este
utila consultarea etichetelor pentru a stabili cu exactitate continutul in sare al
fiecarui produs in parte.
- Nu este recomandat consumul exagerat de viscere (mai ales ficat) sau de creveti,
raci.
- Proteinele animale si vegetale pot fi aduse in cantitati satisfacatoare in dieta prin
consumul a 2-3 portii de carne gatita, peste sau pui. Fiecare portie poate avea
intre 60 si maxim 100 de grame. Echivalentul a 30 de grame de carne este
reprezentat de 1 ou, 2 linguri de unt de arahide, 100 grame de fasole uscata gatita
si 75 grame de nuci.

2. Influenta alimentatirie asupra sistemului extretor.

ALIMENTE CARE ARMONIZEAZA RINICHII
Cand in rinichi exista o deficienta a energiei yin, simptomele sunt: ameteala, tiuit
in urechi, gat uscat, gura uscata, febra, dureri in partea de jos a spatelui,
slabiciune a picioarelor, emisii involuntare de sperma, transpiratie spontana, puls
radial slab si rapid, limba foarte rosie. Din punct de vedere emotional, persoana
este agitata, nervoasa, nesigura, fricoasa. Alimentele care hranesc rinichii in acest
caz sunt: mei, orz, tofu, fasole verde lunga, fasole neagra, soia neagra, fasole
mung, lastari de fasole mung, fasole rosie si, in general, toate tipurile de fasole,
 radacina de kuzu, pepene verde, mure, afine, dude, castane de apa, germeni de
grau, cartofi, alge, spirulina, chlorella, seminte de susan negru, sardele, crab,
scoici de rau, oua, carne de porc si branza.
Atunci cand in rinichi exista o deficienta a energiei yang, simptomele sunt:
aversiune fata de frig, extremitati reci, ten palid, slabiciune a genunchilor si partii
de jos a spatelui, apatie mentala, spirit slab, lipsa dorintei sexuale, menstruatii
neregulate, scurgeri vaginale de culoare deschisa, sterilitate, urinare frecventa,
urina de culoare deschisa, incapacitate de a urina, edeme, astm, lipsa vointei si a
directiei, limba palida. Persoana tinde sa fie inactiva, nehotarata si neproductiva.
Alimentele recomandate sunt: cuisoare, seminte de schinduf, seminte de fenicul,
seminte de anason, piper negru, ghimbir (preferabil uscat), scortisoara, nuci,
fasole neagra, plante din familia cepei, quinoa, pui, miel, pastrav si somon.
SUCURI PENTRU CURATAREA COLONULUI
Colonul are un rol foarte important in eliminarea impuritatilor din corp. Practic,
daca acesta nu este bine curatat, devine cauza unei serii nesfarsite de probleme
de sanatate, aparent fara nicio legatura cu el. Medicina taoista ne sfatuieste sa nu
ne facem iluzii ca vom reusi sa ne curatam toxinele blocate in colon doar
consumand tarate, legume crude si alte alimente bogate in fibre. Procesul de
purificare este lung si laborios, uneori chiar foarte dificil. Una dintre metodele
recomandate este postul negru zile in sir, insotit de spalaturi ale colonului. Pentru
ca nimeni, in societatea actuala, nu agreeaza excesele dureroase, exista si metode
mai blande, cum ar fi curele cu sucuri, care dureaza intre trei si zece zile. Cura cu
suc de struguri, de mere sau de morcovi sunt doar cateva exemple. Cura cu suc
din mladite de grau verde da rezultate spectaculoase. Primele doua zile par a fi
foarte simple, pentru ca e nevoie de ceva timp pentru ca toxinele sa inceapa sa se
dizolve. Urmatoarele trei zile sunt foarte grele, dar medicii taoisti ne sfatuiesc sa
rezistam, pentru ca ceea ce va urma va fi o purificare profunda si relaxanta, la
nivelul intregului organism. Cei care au urmat aceste cure au obtinut vindecari
miraculoase chiar si pentru boli considerate incurabile, cum ar fi diabetul si
cancerul.
Sucul de mere este un izvor de sanatate, cu un puternic efect detoxifiant.
 Tema nr.4 Metabolismul energetic si consuml de energie a organismului.

Studiu individual nr.4

1. Normele recomandate a necesitatilor de substante nutritive si energetice.
Necesarul zilnic de proteine

Virsta Grame Masa corp

0-3 luni 2gr 1kg
3-6 luni 1.8gr 1kg
1-6 ani 1gr 1kg
Femei insarcinate 10gr 1kg
Adulti 1gr 1kg

Necesarul zilnic de glucide

Pe zi se recomanda 6 gr la 1 kg masa corp.Amidon 80% si zaharoza 60 gr pe zi.
Pentru persoanele cu munca fizic moderata se recomanda 4 gr glucide 1 kg masa
corp.
Pentru persoanele virstnice 5 gr glucide 1 kg masa corp.
Pentru persoanele ce fac munca intelectuala 3 gr 1kg masa corp.

Necesarul zilnic de lipide

La 1kg masa corp se ia 1-2 gr lipide este binevenit de a consuma aproximativ 40%
grasimi de origine animaliera si 60% origine vegetala.

Necesarul zilnic de apa

Necesarul de apa depinde de virsta conditiile climaterice,efortul fizic se ia
aproximativ.
0.3-0.35 litri la 1 kg masa corp.
 Necesarul zilnic de saruri minerale
Sarurile minerale Necesarul zilnic
Calciu 0.5-1.5gr
La nou nascuti 0-6 luni
210mg
6-12 luni
270mg
1-3 ani
500mg
4-8 ani
800mg
9-18 ani
1300mg
Magneziul 500mg
Sodiu 500-2500mg
Potasiu 2000-3500 mg
Fosforul
Adulti 800mg
Adolescenti pina la 25 ani 1200mg
Clorul 750-3600mg
Fierul
Barbari 10mg
Femei 15mg
Seleniul 200 g

Zinc 15mg-19mg
 2. Consumul de energie in functie de conditiile de munca.
n vederea satisfacerii mai multor necesiti, viaa presupune un consum
permanent de energie. Din cele mai importante necesiti menionm:
sinteza de substane n vederea creterii organismului n dezvoltare;
activitatea permanent a muchilor respiratorii i ai inimii;
contraciile (voluntare i involuntare) a musculaturii striate i netede;
activitatea de secreie i excreie;meninerea temperaturii constante a corpului
uman; repararea usurilor etc.
n condiiile repausului absolut organismul consum energie pentru desfurarea
reaciilor metabolice vitale. Aceast cheltuial minim de energie reprezint
metabolismul bazal. Adultul sntos are metabolismul bazal de 1 kcal/kg/or (de
exemplu, o persoan de 70 kg, n condiii bazale, consum 1 x 70 x 24 = 1680
kilocalorii n 24 ore). Copiii i adolescenii au un metabolism bazal mai crescut
dect adulii, valorile maxime nregistrndu-se la 2-3 ani, cnd acesta atinge 2-2,5
kcal/kg/or. Metabolismul scade treptat la 1,5-1,7 kcal/kg/or la adolesceni i
rmne constant (1 kcal/kg/or) ntre 25-45 ani. Dup 45 ani metabolismul scade
din nou, la 55-60 ani fiind cu 10-15% ma redus dect la adultul tnr.
Metabolismul bazal sporete n a doua jumtate a sarcinii i n perioada
lactaiei. Sporul este esenial, la gravide constituind 20-25% fa de perioada de
negraviditate. La femeile care alapteaz copilul, metabolismul bazal sporete cu
10-20%. Aceast cretere s-ar explica prin efortul secretor i prin folosirea
principiilor nutritive din organismul matern pentru prepararea laptelui.
De asemenea, sexul influeneaz valorile metabolismului bazal care sunt cu 8-
10% mai sczute la femei fa de brbaii cu aceeai greutate corporal.
Frigul intensific procesul de termogenez, determinnd creterea
metabolismului bazal cu valori mai mari la copii, la care raportul suprafa
corporal/greutate este mai ridicat dect la aduli i ca atare i pierderile de
cldur sunt mai intense.
Ingestia alimentelor se soldeaz cu aciune dinamic specific. Ea este maxim
dup consumul de proteine (20-40%), medie dup glucide (6-8%) i minim dup
lipide (2-5%). Alimentaia adecvat, fiind mixt, determin o aciune dinamic
specific de cca. 10%.
Activitatea muscular, care depinde de voin i poate fi dirijat, reprezint cea
mai important cauz a creterii consumului de energie. Simpla trecere din poziia
culcat, n poziia eznd ridic metabolismul cu 20-30%, se dubleaz n
deplasrile lente i se cvadrupleaz n mersul cu pas vioi.
Intensitatea consumului de energie depinde de intensitatea activitii fizice. Dup
cantitatea de energie consumat, profesiile se mpart n profesiuni cu cheltuial
de energie:
a) mic (funcionari de birou, profesori, medici, ingineri, avocai, vnztori din
unitile comerciale etc.);
b) medie (lucrtori din industria uoar, gospodine, studeni etc.);
c) mare (strungari, frezori, mecanici, muncitori din construcii, agricultori
etc.);
d) foarte mare (sptori de pmnt, hamali, tietori de pdure, mineri etc.).
In munca intelectuala si efort muscular mic consumul de energie este de 90-110
kcal pe ora sau 1800-2400 kcal n 24 ore.
n efort fizic limitat se micsoreaza cantitatea de glucide, ndeosebi de cele usor
asimilabile. Consumul de zahar n conditii de lucru fizic limitat mareste masa
corpului si provoaca obezitate. n alimentatia moderat limitata pentru a satisface
cerintele organismului n glucide se recomanda a folosi mai multe fructe. n efort
fizic limitat se recomanda produse alimentare bogate n factori lipotropi si
antiaterogeni, ca metionina ce intra n componenta brnzei de vaci, cascavalului,
carnii de gaina, pestelui.
O deosebita atentie se va acorda alimentatiei balantata n vitamine. La lucrul
intelectual organismul are nevoie de vitamine care stimuleaza reactiile de
oxidoreducere (vitaminele B2,B6, C, P, PP). Nu mai putin importante sunt
vitaminele cu actiune antiaterogena (colina, inozita, vitaminele E, B12, acidul
folie, acizii grasi poline-saturati). Sunt periculoase formele latente de
hipovitaminoza, fara o clinica vadita, dar care provoaca dereglari metabolice,
micsoreaza capacitatea de munca mintala, au drept consecinta ateroscle-roza,
hipertensiunea arteriala.
 Tema nr.5 Rolul proteinelor in activitatea vitala.

Studiu individual nr.5

1. Sursele de proteine in alimentatie.
1.Fasole si linte. Continut de proteine: fasolea, 12-14 g de proteine/cana si lintea,
18 g proteine/cana. Fasolea si lintea sunt cele mai ieftine surse de proteine,
indiferent de soi: garbanzo, alba, neagra sau pinto.
2.Nuci si seminte. Continut de proteine: nucile, 3-7 g per 1/3 ceasca, in functie de
tipul nucilor (arahaidele si nucile de pin au cele mai multe proteine), iar
semintele, 2-5 g per 1/3 ceasca. Migdale, nuci pecan, fistic, acaju sau nucile de pin
sunt toate surse importante de proteine vegetale. Cat despre seminte, specialistii
recomanda semintele de dovleac, susan si floarea soarelui. Puteti incorpora nucile
si semintele in salate, gustari si sosuri sau le puteti consuma simple.
3.Carne de pui. Carnea de pui si de curcan sunt surse importate de proteine
sanatoase si sunt sarace in grasimi saturate. O portie medie de piept de pui ofera
pana la 21 de grame de proteine. In plus, carnea de pui furnizeaza cantitati
importante de vitamina B si zinc. Pe langa proteine, carnea de curcan ofera si alti
nutrienti esentiali pentru mentinerea sanatatii.
4.Lactate degresate. Produsele lactate nu sunt importante doar pentru sanatatea
oaselor. Lactatele contin proteine, iar daca sunt degresate, acestea pot ajuta la
mentinerea in cote normale a tensiunii arteriale.
Nutritionistii recomanda cel putin 2-3 portii de lactate degresate in fiecare zi.
Doua cesti de lapte nu numai ca sporesc aportul zilnic de proteine, dar va ofera si
cantitati adecvate de vitamina D
5.Carne rosie. In cazul in carnea rosie este sursa dumneavoastra preferata de
proteine, asigurati-va ca optati pentru carnea rosie slaba. Puteti consuma carnea
rosie la gratar sau fiarta. Cantitatea zilnica recomandata de carne rosie macra ar
trebui sa nu depaseasca 175 de grame. Carnea rosie slaba ajuta la reducerea
tensiunii arteriale si reduce riscul aparitiei de boli de inima cu 15% si riscul
declansarii accidentului vascular cerebral cu pana la 27%.
6.Oua. Un ou mediu contine doar 70-85 de calorii si aproximativ 6,5 grame de
proteine. Nevoia reala de proteine depinde de greutatea si de nivelul
dumneavoastra de activitate.
7.Carne de peste. Nutritionistii recomanda consumul a cel putin doua portii de
carne de peste pe saptamana. Puteti include in meniul dumneavoastra somon,
hering si pastrav. Majoritatea tipurilor de pesti contin aproximativ aceeasi
cantitate de proteine per portie ca si carnea rosie, dar ofera in plus si fier,
vitamina B12 - substante nutritive cu rol important in imbunatatirea nivelului
de energie. In plus, carnea de peste contine doar un sfert din cantitatea de
grasimi saturate continute in carnea de vita.
8.Unt de arahide. Potrivit expertilor, arahidele contin cantitati importante de
proteine vegetale, comparativ cu legumele sau alte tipuri de nuci si alune.
Desigur, o cantitate limitata de unt de arahide nu va contine aceeasi cantitate de
proteine ca si carnea de curcan, dar este o sursa sanatoasa de proteine vegetale.
9.Soia. 50 de grame de proteine din soia ajuta la scaderea colesterolului cu
aproximativ 3%. Daca alegeti sa includeti in meniul zilnic proteine din soia, in locul
altor surse proteice care contin si grasimi, puteti beneficia de o inima sanatoasa si
un risc mai mic de accident vascular cerebral.
10.Tofu si tempeh. Continut de proteine: tempeh, 18 g per portie, iar tofu, 8 g per
portie. Nutritionistii sustin ca tofu este varianta vegetala a carnii de pui. Tempeh
(o forma fermentata de tofu) are o textura deosebita si poate fi adaugat in foarte
multe feluri de preparate culinare. Optati pentru produse organice, pentru a evita
tofu modificat genetic, dar si ingestia de hexan (substanta care poate cauza
cancer).
11.Fructele de avocado. Continut de proteine: aproximativ 4 grame per fruct. O
ceasca de legume, de exemplu, contine doar 1-2 grame de proteine. Chiar daca 4
grame de proteine nu par a fi o cantitate semnificativa de proteine, fructele de
avocado contin noua aminoacizi esentiali pe care organismul nu ii poate sintetiza
pe cont propriu. Acesti aminoacizi ajuta la construirea masei musculare si la
producerea unei cantitati mai mari de proteine. In plus, fructele de avocado
contin acizi grasi Omega 3, esentiali pentru sanatatea creierului si a
inimii.Consumul de fructe de avocado este indicat mai ales in sezonul rece,
deoarece proteinele sunt necesare pentru stimularea sistemului imunitar - aspect
foarte important pentru evitarea sau reducerea simptomelor de raceala si gripa.
 2.Normele zilnice de consum a proteinelor pentru diferite categorii de
populatie.
Necesarul zilnic de proteine

Virsta Grame Masa corp

0-3 luni 2gr 1kg
3-6 luni 1.8gr 1kg
1-6 ani 1gr 1kg
Femei insarcinate 10gr 1kg
Adulti 1gr 1kg
 Tema nr.6 Rolul lipidelor in alimentatia omului.

Studiu individual nr.6

1.Valoarea fiziologica a lipidelor si caracteristica lor.Digestia lipidelor si reglarea
metabolismului lipidic.
Lipidele sunt substanele alimentare de baz i reprezint un component necesar
n alimentaia echilibrat. Importana fiziologic a lipidelor este multilateral. n
organism, lipidele au n primul rnd un rol energetic. Prin arderea (oxidarea) unui
gram de lipide se degaj 9,0 kcal. n raport cu celelalte substane nutritive
principale, lipidele posed cea mai mare densitate caloric. Pe cale experimental
s-a dovedit c, dei n organism lipidele se sintetizeaz din glucide i proteine,
alimentaia lipsit de grsimi influeneaz negativ asupra animalelor de laborator,
scade longevitatea lor, rezistena la aciunea factorilor nefavorabili exteriori, pot
aprea exeme ale pielii, hemoragii n organele interne. Dar aceste stri trec destul
de repede, dac n raia alimentar se adaug lipide. Lipidele prezint un material
plastic i structural (lipoproteidele, fosfoproteidele). Lipidele sunt constituenii
structurali ai celulelor organismului. Toate celulele conin, ntr-o proporie mai
mare sau mai mic, lipide. Celulele sistemului nervos sunt bogate n grsimi
complexe, numite fosfolipide, care au n componena lor, pe lng alte elemente,
i fosfor. Unele substane nutritive sunt liposolubile i, ca atare, se afl n special
n alimentele grase: acizii grai eseniali i vitaminele liposolubile A, D, E, K.
Rolul (funciile) lipidelor n organism
Necesitatea asigurrii unui anumit nivel de lipide n raia alimentar este
demonstrat de funciile lor n organism, i anume:
1. Lipidele reprezint o surs de energie concentrat. Prin arderea n organism a
1g de lipide se elibereaz 9,0 kcal, adic de dou ori mai mult energie dect la
arderea proteinelor.
2. Lipidele contribuie i la formarea materialului plastic i structural
(lipoproteidele, fosfoproteidele).
3. Influeneaz procesele de termoliz (diminueaz termoliza).
4. Protejeaz organele interne, rotunjesc formele corpului.
5. Aport vitaminele liposolubile A, D, E, K, contribuie la asimilarea lor (grsimea
laptelui i uleiul de pete).
6. Influeneaz funcia tubului digestiv (inhib secreia HCI).
7. Asigur un gust mai plcut mncrurilor, stimuleaz contraciile cilor biliare.
8. Influeneaz asimilarea srurilor minerale (Ca, Mg).
9. Influeneaz funcia sistemului nervos central (fosfolipidele).
10. Influeneaz funcia sistemului endocrin inhib funcia pancreasului, glandei
tiroide.
11. Micoreaz motilitatea stomacului i a intestinelor
12. Formeaz ap endogen sporete rezistena organismului la sete.
Lipsa lipidelor n raia alimentar a oamenilor are ca urmare micorarea duratei
vieii acestora, slbirea rezistenei la aciunea factorilor meteorologici
nefavorabili, apariia pe piele a exemei, hemoragii n organele interne. Aceste
dereglri trec repede, dac n raia alimentar se adaug lipide bogate n acizi
grai nesaturai.

2. Normele zilnice de consum a lipidelor pentru diferite categorii de populatie.

Raia de lipide La alctuirea raiei de lipide trebuie s se in seama i de
coeficientul lor de absorbie. Acesta variaz de la un aliment la altul, fiind n mare
msur influenat de temperatura de topire a grsimilor. Astfel, grsimile lichide
sau cele ce se topesc la o temperatur apropiat de temperatura corpului
prezint un coeficient de absorbie ridicat (9798%). n aceast categorie intr
uleiurile vegetale, untul, untura de pasre. n schimb, grsimile cu un punct de
topire mai mare dect temperatura corpului prezint un coeficient de absorbie
mai sczut. Astfel, seul, slnina, topindu-se la o temperatur de peste 40, au un
coeficient de absorbie de 8889%. Absorbia grsimilor mai depinde i de
cantitatea lor n raie. La un coninut foarte mare sau foarte mic de grsimi,
coeficientul de absorbie este mai sczut. n fine, o problem de care se ine
seama la alctuirea raiei de lipide este raportul dintre lipidele de origine animal
i cele de origine vegetal. Necesitatea lipidelor de origine animal, ndeosebi a
untului i grsimilor tisulare, este determinat de aportul lor n material plastic. n
schimb, consumul excesiv de lipide de origine animal favorizeaz la oamenii n
vrst apariia aterosclerozei. Necesitatea lipidelor de origine vegetal este
determinat de aportul lor n acizi grai nesaturai. Jumtate sau 2 /3 din lipidele
alimentare sunt cunoscute sub form de substane grase, restul fac parte din
alimentele mixte carne i lactate. Se recomand:
1. Raia de lipide nu trebuie s depeasc 3033% din numrul total de calorii n
24 ore. Sa constatat c la fiecare 1000 kcal revin 35g de grsimi.
2. 1 /3 din raia de lipide trebuie s fie acoperit de uleiurile vegetale, bogate n
acizi grai eseniali.
3. Cantitatea de lipide scade pn la 20% energia consumat la persoanele n
vrst, femei n perioada maternitii, sedentari, obezi, la cei cu insuficien
hepato-pancreatic i cu afeciuni ale cilor biliare etc.
4. Prnzuri mai grase (35% din caloriile dietei) li se recomand: - copiilor i
adolescenilor; - adulilor care cheltuiesc mult energie. Care va fi raia de lipide
exprimat n grame? 0,7 1 g/kg corp/zi la adulii sedentari; 1,01,5 g/kg corp/zi
la aduli; 2 g/kg corp/zi la copii i adolesceni. Necesitatea diferitor grupuri
profesionale variaz ntre 70 i 154 g grsimi pe zi pentru brbai i ntre 60 i 102
g pentru femei.

Tema nr.7 Rolul glucidelor in alimentatie.

Studiu individual nr.7

1.Rolul glucidelor in aparitia diabetului zahart si obezitatii.Rolul celulozei in
digestie.
Consumul excesiv de alimente bogate n glucide poate avea efecte duntoare
asupra organismului. Printre bolile generate de excesul de glucide se numr, n
primul rnd, diabetul zaharat, maladie caracterizat prin creterea coninutului de
zahr n snge peste limita normal
Pancreasul, o glanda abdominala, secreta prin partea ei endocrina un hormon,
singurul care favorizeaza intrarea glucozei in celule si folosirea ei ca principala
sursa de energie. Astfel, nivelul glucozei din sange scade. Deci insulina este
singurul hormon hipoglicemiant. Absenta sau scaderea nivelului secretiei ei duce
la cresterea glicemiei (adica concentratia sanguina a glucozei, care normal este
80-110 mg/dl). In cazul in care glicemia depaseste 180mg/dl, aceasta apare in
urina, fenomen numit glucozurie.
Glucidele, n cantiti mari, pot cauza obezitatea, deoarece, fiind neconsumate ca
surs de energie, ele se transform n lipide, care se depun n esutul adipos
subcutanat.
Rolul celulozei in digestie.
Utilitatea celulozei n raia alimentar este determinat, dup cum am artat mai
sus, de aciunea ei excitant-mecanic asupra secreiei gastrice i motilitii
tractului digestiv
Celuloza reprezinta metoda cea mai buna de a mentine echilibrul normal al
microflorei bacteriene intestinale.
1. Celuloza ajuta la prevenirea diabetului, intrucat scade semnificativ nivelul de
zahar din sange.
2. Celuloza scade nivelul de colesterol si reduce implicit riscul de aparitie a bolilor
cardiovasculare. Persoanele ce consuma regulat o cantitate suficienta de celuloza
au nivelul de colesterol cu 60% mai scazut fata de cele ce ignora alimentele
vegetale.
3. Pana nu demult, persoanelor cu tulburari de digestie li se recomanda limitarea
consumului de celuloza. Totusi, dupa efectuarea unor studii mai amanuntite, s-a
constatat ca anume insuficienta de celuloza poate provoca sau favoriza instalarea
acestor tulburari. Ea ajuta in cazul multor afectiuni functionale si inflamatorii ale
intestinului, si, de asemenea, are rol in prevenirea acestora pe viitor.
4. Consumul zilnic de produse bogate in celuloza reprezinta una dintre cele mai
eficiente metode de profilaxie a cancerului de intestin gros. In Japonia, unde
orezul, crupele si boabele de soia reprezinta baza dietei zilnice, aceasta afectiune
se intalneste rar, lucru ce nu poate fi spus despre Europa sau SUA.
Celuloza si dietologia
5. Nutritionistii considera ca una dintre cele mai valoroase surse de celuloza sunt
taratele. Ele stimuleaza, curata si vindeca sistemul digestiv. "Efectul secundar" - o
piele curata si sanatoasa, si pierdere in greutate.
6. Fructele si legumele te ajuta in lupta cu obezitatea si la mentinerea greutatii
optime - au demonstrat studiile. Uneori este suficienta cresterea cu 30% a
cantitatii de celuloza consumate pentru ca greutatea sa ajunga treptat la normal.
Celuloza intervine in reducerea greutatii atat in mod direct - reduce masa
adipoasa, cat si indirect - prin curatirea intestinului si imbunatatirea digestiei.
7. Celuloza produce senzatia de satietate chiar si in urma consumului unor portii
mici de mancare. Iata de ce in compozitia multor preparate de salbit intra o
cantitate crescuta de celuloza insolubila sub forma de praf sau capsule. Din
pacate, frecvent producatorii uita sa specifice ca in aceasta forma celuloza trebuie
consumata doar cu cantitati crescute de apa, alfel poate bloca intestinul.
8. Curele de slabire la baza carora sta consumul de fructe si legume sunt cele mai
populare.
9. Dieta cu cel mai bogat continut de celuloza se considera a fi dieta microbiotica,
in componenta careia intra legume, fructe, si boabe care se consuma fierte sau
inabusite
 2. Consecintele deficitului de glucide in alimentatie

Metabolismul se deregleaza, nemaioxidand lipidele, iar proteinele din tesuturi se

descompun. De aceea este esential aportul de glucide cand facem sport, daca ne
recupeream fizic sau ne pregatim pentru un efort mare. Daca se intampla sa
cadem in pacatul invers, prea multe glucide pot provoca obezitate.
Insuficienta glucidelor provoaca:
dereglari metabolice care se caracterizeaza prin marirea procesului de oxidare a
lipidelor endogene cu formarea corpilor cetonici
intensificarea proceselor de gliconeogeneza cu descompunerea proteinelor din
tesuturi, folosite ca sursa de energie si pentru sinteza glucozei.
Dereglrile metabolismului glucidic

Dereglrile metabolismului glucidic constau n diminuarea funciilor hepatice de

glicogenogenez, gluconeogenez, depleia glicogenului n ficat. Aceste dereglri
se traduc prin intolerana glucidelor ingerarea glucidelor pe orice cale provoac
hiperglicemie nalt de scurt durat cu eliminarea ulterioar a glucozei prin
rinichi glucozurie. Starea dominant a homeostaziei glucidice
este hipoglicemia persistent cu micorarea glicemiei pn la nivelul critic de
nutriie a creierului. Penuria de energie are consecine fatale pentru neuroni
inhibiie depolarizant, leziuni celulare, necroz, ceea ce se soldeaz cu com
hipoglicemic. Diminuarea proceselor glicolitice i oxidrii glucozei pe calea
pentozofosforic micoreaz rezervele de oxalacetat necesar pentru includerea
acetil - CoA n ciclul Krebs i la rezervele de NADP.H necesar pentru resinteza
acizilor grai din acetat. Consecin a ambelor procese este acumularea acetatului
cu sinteza i acumularea n exces a corpilor cetonici. De rnd cu aceasta depleia
glicogenului n ficat conduce la lipoliza intens i la mobilizarea lipidelor din
esuturilre adipoase cu hiperlipidemie de transport. De asemenea scade
capacitatea hepatocitelor de a sintetiza acid glucuronic, necesar pentru procesele
de detoxicare, ceea ce diminueaz capacitatea detoxifiant a ficatului i rezult
autointoxicaie cu produi endogeni substane biologic active (serotonina),
hormoni (aldosteron, estrogene), xenobiotice.
n final dereglrile metabolismului glucidic se manifest prin depleia glicogenului
n ficat, prin hipoglicemie, hiperlipidemie, hipercetonemie i acidoz metabolic,
autointoxicaie. Consecinele, la care converg dereglrile metabolismului glucidic,
sunt hiponutriia creierului cu eventuale leziuni neuronale: leziuni, distrofii i
necroz celular cu consecinele generale respective.
 Tema nr.8 Rolul substantelor minerale si a apei in alimentatie.

Studiul individual nr.8

1.Metabolismul hidric si mineral.Rolul apei in activiatea vitala a organismului.
Necesitatea zilnica in apa.
Metabolismul apei. Cantitativ (60 %) apa reprezint o component esenial a
organismului, n cadrul cruia ndeplinete urmtoarele funcii principale
:formeaz mediul intern, este solvent pentru substanele organice i anorganice i
intervine n termoreglare. Din necesarul zilnic de 40 g ap/ kg corp, 35 g sunt
reprezentate de apa exogen i 5 g de apa endogen. Apa exogen ptrunde sub
form de alimente lichide i solide, apa endogen este apa rezultat din lanul
respirator mitocondrial.
Metoda schimburilor gazoase se bazeaz pe faptul c energia i cantitatea de
CO2eliberate sunt direct proporionale cu cantitatea de substrat oxidat, cu natura
substratului i cu cantitatea de oxigen utilizat. Dac se ia n considerare raportul
dintre CO2 eliminat iO2 consumat (QR- coeficient respirator ) ,se constat c
aceasta variaz n funcie de principiile alimentare catabolizate :Valoarea
schimburilor energetice este diferit n stare de repaus sau n stare de activitate.
De aceea, se poate vorbi de un metabolism bazal i de un metabolism energetic
global.

Metabolismul ionilor minerali. Ionii minerali au importan fiziologic deosebit

n meninerea echilibrului acido- bazic, n contracia muscular, n stimularea i
inhibarea activitii enzimelor ,n excitabilitate .Deosebirea esenial dintre
metabolismul mineral i cel al substanelor organice const n faptul c
substanele minerale nu se produc n organism. Ele sunt ingerate, i ndeplinesc
rolul fiziologic i sunt eliminate prin rinichi, piele, i prin fecale.

Cantitatea total din organismul uman reprezint la adult 60-70% din greutatea
corporal,astfel la un adult de 70 de kg, 46 sunt ap. n esuturile tinere
coninutulde ap este maimare: 80-90% n embrion i 70 % n nou-nscutul la
termen.n organism cantitatea de ap cea mai mare este n plasm. 90%,
n esutul nervos 70-80%.Apa din organism constituie mediu pentru
desfaurarea proceselor fiziologice (absorie,difuzie, excreie), meninerii
constantelor fiziologice ca de exemplu temperatura corpului.Organismul nostru
elimin zilnic 2,5 litri de ap; prin alimente aportul de ap este
deaproximativ 1 litru n consecin ar trebui consumai cel putin 1,5 litri de ap pe
zi pentrua compensa pierderile hidrice.Organismul uman nu poate suporta
lipsa de ap mai mult de 4-5 zile dei poate tri 30 fr hran. Pierderea a
15 % din apa din esuturi duce la moarte.Pentru sntate i pentru a fi in
form este esenial butul apei din abunden. n plustrebuie ca apa pe
care o bem s aib o compoziie echilibrat i satisfacatoare n srurile
Apa reprezinta un excelent dizolvant pentru multe substante si este mediul in
care se desfasoara cele mai multe reactii chimice legate de metabolismul
substantelor si deci de viata.Rolul apei in organismul uman este foarte
mare.Chimistii stiu foarte bine ce se intampla cand vor ca doua substante sa
reactioneze intre ele.De exemplu dincarbonatul de sodiu si sulfatul de cupru
(piatra vanata) va rezulta carbonat de cupru si sulfat de sodiu.Daca se amesteca
cele doua pulberi pur si simplu aceasta reactie nu va avea loc.Este nevoie ca
substantele sa fie dizolvate in prealabil in apa pentru ca reactia sa aiba loc.
In organismul uman au loc numeroase reactii chimice care dau nastere la caldura,
energie si la metabolismul necesar vietii.Aceste reactii au nevoie de un mediu
apos, altfel substantele nu se pot desface in ioni, iar reactiile nu pot avea loc.
Pe langa aceasta apa insasi este un lectrolit slab, care se disociaza in ion de
hidrogen (H+) si hidroxil (OH-).Aceiasi ioni au proprietati catalitice, ei accelerand
un numar considerabil de reactii care in mod normal ar dura zile intregi, in
prezenta ionilor reactiile au loc in cateva secunde.
Apa are si proprietatea de a acumula si de a degaja caldura prin evaporare.Aceste
insusiri ale apei au un rol foarte important in fiziologia termoreglarii.La
temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeste mult mai multa caldura
decat are nevoie.Daca caldura nu s-ar elimina organismul ar avea mult de
suferit.Din fericire organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a
caldurii.Schimbarea apei din stare lichida in stare gazoasa presupune o pierdere
de caldura de la corpul unde se afla apa.In corpul omenesc fiecare gram de apa
evaporate de pe suprafata pielii (transpiratie) la temperatura camerei inlesneste
pierderea a 580 de calorii mici.
Necesitatea zilnica in apa
Necesarul de apa depinde de virsta conditiile climaterice,efortul fizic se ia
aproximativ.
0.3-0.35 litri la 1 kg masa corp.
 Tema nr.9 Rolul vitaminelor in alimentatia omului.

Studiu individual nr.9

1.Caracteristica substantelor similare cu vitaminele.
Fierul
Metabolismul uman al fierului n organism, const din 3 faze: asimilare (
ncorporare), distribuire i eliminare (excreie). Fiindc doar 5 10 % din fierul ce
ajunge prin hran n intestine, poate fi resorbit, la un necesar zilnic de peste 2 mg,
trebuie pentru recuperarea sa, ca alimentele s conin peste 20 mg de fier. Fierul
particip esenial la preluarea i asimilarea oxigenului, la anumite funciuni
specific celulare i n general, la ntregul metabolism uman. Toate acestea depind
de ndestultoarea prezen a fierului n organism.
Corpul unui om conine, n general, cam 4 5 g (grame) de fier. El se gsete,
activ, n enzime i fermeni dar i n hemoglobin (pigmentul celulelor roii) i
mioglobin. Ca rezerv de fier, el este depozitat n ficat i n celule macrofage ale
sistemului histiocitar-reticular, sub form de feritin i hemosidorin. Necesarul
de fier (activ) zilnic este de aprox. 0,5 - 1,5 mg la copii mici, i de la 2 pn la 5 mg
la aduli.
Calciul
Aproximativ 99% din totalitatea de calciu din organismul nostru se afl n oase i
dini. n os, calciul este prezent mpreun cu ali ioni: sodiu, potasiu, magneziu,
fosfai, carbonai. Pentru a intra n structura osului, calciul se prezint sub diverse
combinaii: fosfat tricalcic (n proporie de 75% din structura osului), carbonat de
calciu (10%), calciu legat de proteine (10%). Restul de 5% din structura osului este
reprezentat de fosfai i carbonai de magneziu i fosfai de sodiu. O cantitate de
calciu este stocat i n mitocondrii i n reticulul endoplasmatic (organite
celulare).Pe lng rolul su structural, calciul are i roluri funcionale: el intervine
n coagularea sngelui, n contracia muscular, n activitatea cardiac, n
producerea secreiei lactate. De asemenea, calciul favorizeaz absorbia vitaminei
B12.
Magneziul
Magneziul are rol in protectia organismului la frig, traumatisme, interventii
chirurgicale.

In cadrul tesutului osos, magneziul, in combinatie cu calciul si fosforul,

realizeaza structura de rezistenta a scheletului si dintilor si asigura o buna
asimilare a vitaminei D, care intervine in dinamica metabolismului osos.
La nivelul sistemului neuroendocrin, o mare parte din hormonii elaborati de
organism isi desfasoara activitatea specifica numai in prezenta magneziului (in
special insulina si hormonii paratiroidieni).
Are actiune anticoagulanta, prevenind instalarea accidentelor coronariene
(infarct miocardic).
Hematiile si leucocitele au nevoie pentru activitatea lor de magneziu; magneziul
stimuleaza cresterea numarului de leucocite, daca acesta este scazut, si de
asemenea stimuleaza sinteza de imunoglobuline.
Impiedica acumularea de calciu si sodiu in peretii vasculari.
Combate hipertensiunea arteriala, scade colesterolemia, favorizeaza somnul.
Deficitul in magneziu, determina senzatia de nod in gat, ameteli, rinite
persistente (generate de hiperactivitatea mucoasei nazale), dureri faringiene si
raguseala.
Magneziul tinde s dispara din alimentatia noastra din cauza saracirii solurilor
(datorata agriculturii chimizate) si a rafinarii excesive a anumitor alimente (de
exemplu, painea alba). Aceasta explic de ce majoritatea oamenilor, doar prin
alimentatie, nu asimileaza suficient magneziu in organism.
Cea mai mare parte din cantitatea de magneziu pe care o ingerm este stocata la
nivelul sistemului osos si al dintilor. Restul se afla in sange, in tesuturi si in organe
(inima si creier).
Zincul
Zincul este un element esential care ofera multe beneficii terapeutice, adesea
trecute cu vederea. Articolul isi propune sa treaca in revista proprietatile
farmacologice ale zincului si importanta sa pentru organism, oferindu-i, de
asemenea,farmacistului o mai buna intelegere a situatiilor in care este
recomandat acest element.
Valoarea reala a zincului pentru organismul uman este cu mult mai mare decat
parerea formata despre acest element in general. Pentru aceasta, trebuie sa
examinam rolul acestuia in cadrul fiziologiei umane.
Organismul uman contine aproximativ 2 pana la 3 grame de zinc, care poate fi
intalnit in oase, dinti, piele, ficat, muschi, leucocite etc.
Din cauza ca niciuna dintre acestea nu poate constitui o rezerva constanta de zinc,
pentru a-si putea asigura cantitatea zilnica optima din acest mineral, organismul
depinde de asimilarea sa pe cale alimentara. Peste 300 de enzime diferite cu
functii vitale in organism depind de aportul de zinc pentru a functiona la
parametri inalti. Unele dintre aceste metaloenzime au ca si componenta
principala de baza ionul de zinc.

Potasiul
Rolul potasiului in organism se afla in stransa legatura cu relatia pe care acest
mineral o are cu sodiul. In timp ce excesul de sodiu a fost intens discutat in cadrul
demersurilor stiintifice despre consecintele abuzului de sare, carentele in potasiu
raman inca insuficient discutate.
Potasiul influenteaza in mod direct capacitatea muschilor de a se contracta,
intrucat asigura transmiterea semnalelor emise de muschi catre terminatiile
nervoase. Totodata, potasiul are un impact semnificativ si asupra sanatatii inimii,
intrucat previne aparitia unui infarct, regleaza tensiunea arteriala si activitatea
cardiaca, fiind in acelasi timp un factor de prevenire a afectiunilor renale.

Alte roluri importante ale potasiului pentru sanatate includ:

- prevenirea si controlul starilor de anxietate si stres (aportul suplimentar de
potasiu este recomandat persoanelor care sufera de tulburari emotionale sau
mentale, precum stresul sau anxietatea);
- cresterea tonusului muscular (potasiul asigura cresterea optima a tesutului
muscular si folosirea eficienta a energiei eliberate prin procesele metabolice - de
aceea muschii, inclusiv cei cardiaci, sunt amenintati de paralizie, in cazul unei
deficiente in potasiu);
- reglarea metabolismului - potasiul asista metabolizarea mai multor nutrienti,
precum grasimile, proteinele sau carbohidratii;
- echilibrarea nivelului de hidratare al corpului - potasiul asigura cantitatea de apa
necesara fiecarei celule specializate din organism, pentru a functiona normal;
- reglarea functionalitatii electrolitilor in organism;
- echilibrarea sistemului nervos;
- prevenirea accidentelor vasculare (persoanele care sufera un atac cerebral
prezinta aproape intotdeauna carente in potasiu);
- tratarea afectiunilor musculare este necesara o anumita concentratie de ioni de
potasiu in corp, pentru contractiile normale si relaxarea muschilor;
- ameliorarea crampelor musculare, cand acestea apar ca urmare a deficientei
acute de potasiu (numita si hipocalemie);
- imbunatatirea memoriei si a capacitatii de invatare potasiul joaca un rol-cheie in
mentinerea conductivitatii electrice la nivel cerebral (de aceea anumite boli
mentale grave, precum epilepsia, sunt asociate cu un nivel scazut de potasiu in
organism);
- anularea efectului sodiului asupra sistemului cardiovascular potasiul regleaza
tensiunea arteriala, fiind un element vital pentru sanatatea inimii (de aceea este
considerat un factor important de preventie in cazul bolilor cardiace si a
hipertensiunii arteriale);
- prevenirea afectiunilor renale - potasiul asista rinichii in evacuarea toxinelor
rezultate in urma procesului excretor;
In afara de faptul ca actioneaza ca un electrolit (substanta responsabila de o serie
de particule electrice necesare organismului pentru a functiona normal), acest
mineral este esential pentru mentinerea intr-o conditie buna a inimii, creierului,
rinichilor, tesuturilor musculare si a altor organe corporale.
Fosforul intra in structura oaselor si dintilor iar combinatia cu calciul ofera dintilor
duritate si rezistenta. Fosforul este prezent si in saliva unde impreuna cu ionii de
calciu si fluor, ajuta la remineralizarea smaltului dentar si previne formarea
cariilor dentare.
2. Metodele de pastrare si producere a vitaminelor.Vitaminizarea bucatelor in
UAP.
O mare parte din valoarea nutritiva a alimentelor se pierde, mai mult sau mai
putin, la prepararea obisnuita a hranei. Mai ales, vitaminele solubile in apa B
complex si C se pierd datorita pregatirii sau stocarii improprii. Vitamina C este
cea mai instabila dintre vitamine si prin pastrarea ei vom fixa si alte elemente
nutritive importante, inclusiv fierul. Din fericire, o parte din sursele noastre de
vitamina C, citricele, se mananca in stare naturala. Fructele si legumele acopera
impreuna peste 90 % din necesarul de vitamina C.
Pentru a pastra valoarea nutritiva a alimentelor in timpul prepararii urmati
sfaturile de mai jos (neuitand ca cei patru agenti care distrug elementele nutritive
sunt aerul, apa, caldura si lumina):
1.La gatit folositi cat mai putin apa.
2.Lasati apa sa fiarba cam un minut inainte de a aduga alimentele.
3.Fierberea la foc mic este preferabila.
4.Pastrati ceea ce ramane ca baza pentru sosuri sau supa.
5.Taiati legumele in bucati mari, uniforme, chiar inainte de a le gati. De cate ori
este posibil, nu inlaturati pielita sau coaja. Cu cat bucatile sunt mai mici, cu atat
suprafata expusa este mai mare, iar procentul de pierdere va creste.
6.Gatiti cat mai putin. Serviti legumele fragede si crocante, nu imbibate cu apa si
rascoapte.
7.Serviti mancarea imediat dupa ce a fost preparata. Nu o tineti calda multa
vreme. Planificati mesele astfel incat sa reincalziti mancarea cat mai rar. Ceea ce a
ramas, trebuie acoperit si pastrat la frigider.
8.In timpul gatitului, vasul va fi acoperit.
9.Prepararea la abur sau sub presiune pastreaza cu 30 % mai multe vitamine
decat fierberea.
10.Nu adaugati bicarbonat de sodiu, fiindca distruge vitamina C si partial
complexul B.
11.Alimentele bogate in vitamina C nu trebuie fierte in vase de cupru sau de fier.
12.Fructele si legumele proaspete se vor pastra in frigider si se vor prepara doar
inainte de masa. Nu le lasati in apa sau in aer mai mult decat este necesar.
13.Alimentele scoase din congelator se vor pune direct in apa care fierbe. Nu le
lasati sa se dezghete.
14.Sucul de portocale se pastreaza acoperit si la rece. Este preferabil sa beti sucul
imediat dupa stoarcere. Nu-l lasati in contact cu aerul.
Vitaminizarea alimentelor este, poate, cel mai complex proces tehnologic,
datorit sensibilitii deosebite a acestora, dar mai ales datorit necesitii
standardizrii.
Pentru vitaminizarea produselor alimentare se pot folosi att vitamine naturale,
ct i sintetice.
Din ce n ce mai mult, numeroi productori i ndreapt atenia asupra utilizrii
vitaminelor naturale, deoarece se constat efecte fiziologice mai bune, ntruct
concentratul natural are ntotdeauna un complex de vitamine i de bioelemente
cu efect sinergetic.

ASPECTE MULTIPLE
Pentru extragerea vitaminei A, de exemplu, s-au folosit ca materii prime ficatul de
pete i grsimea de pete, folosindu-se ca metode fie obinerea concentratului
de vitamin A prin extracie cu solveni organici, urmat de distilare, fie prin
separarea grsimii din ficatul hidrolizat i apoi prelucrarea prin saponificare i
extracie sau disti-lare molecular.
Punerea la punct a tehnologiilor de extracie a concentratelor de vitamine
naturale deschide posibiliti nelimitate de valorificare a miilor de tone de
subproduse sau deeuri rezultate din industria alimentar. n momentul de fa,
tone ntregi stau i se descompun sau sunt incinerate, cu consecine dramatice
asupra mediului. O condiie esenial pentru recuperarea nutrienilor din
subproduse sau din deeuri este colectarea rapid a acestora n condiii de
maxim igien i procesarea acestora ntr-un timp ct mai scurt.
Recuperarea crnii de pe oase poate conduce, conform datelor din literatura de
specialitate, la o cretere a randamentelor de fabricaie cu 4%, innd
cont c pe oase cantitatea de carne remanent este cuprins ntre 4% i 14%.

Tema nr.10 Alimentatia rationala si criteriile fiziologice de organizare a

alimentatiei.

Studiul individual nr.10

1. Modul de alimentatie a diferitor categorii de populatie.
Alimentatia corecta a adultului este un factor important de mentinere a sanatatii
si de prevenire a bolilor.
- mortalitatea din cauza afectiunilor cronice ar putea fi micsorata cu 50% prin
modificarea modului de viata, n special a alimentatiei.
- incidenta cancerului ar putea fi redusa cu 20%, daca fructele si legumele, ar
constitui 5 si mai multe serviri pe zi. Aceasta corelatie ntre alimentatie si boala
este foarte importanta, chiar daca boala apare la vrsta de 60-70 ani.

Planul de alimentatie al adultului ndreptat spre promovarea unui model dietetic

de sustinere a sanatatii si o buna functionare a organismului odata cu vrsta este
denumit paradigma nutritionala de protectie. Scopul unei asa nutritii este:
- promovarea sanatatii si preventia bolilor prin optimizarea aportului nutritional,
bazat pe alimente vegetale, cum ar fi fructele, legumele, cerealele.
- aportul echilibrat de lipide cu folosirea acizilor grasi esentiali si limitarea
grasimilor saturate - important clement al acestui plan.
- folosirea limitata sau chiar excluderea carnii rosii (de porc, vita) - prin continutul
bogat n grasimi saturate comporta riscul aparitiei cancerului de colon si rect si,
posibil, de sn, pancreas si prostata. Este de preferat conform acestui plan
dietetic consumul unor cantitati moderate de peste, carne de pasare, vnat.
- acest plan alimentar combinat cu practicarea exercitiilor fizice si sustinerea unei
greutati corporale ideale poate avea un impact important n prevenirea
cancerului, diabetului zaharat, afectiunilor cardiovasculare si altor afectiuni
cronice.

Rolul alimentelor vegetale

- alimentele vegetale sunt importante prin continutul de componente nutritive
majore (proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale), dar si prin continutul unei
cantitati impunatoare de fito-nutrienti;
- componentii biologici activi naturali, prin efectul lor detoxicant, anticancerigen,
antimutagen (inhiba radicalii liberi, inactiveaza enzimele cancerigene, induc
enzimele de detoxicare) au un rol important n preventia cancerului, afectiunilor
cardiovasculare;
- prin reducerea absorbtiei sau sintezei colesterolului (se protejeaza
lipoproteinele cu densitate joasa) se reduce riscul afectiunilor coronariene,
hipertensiunii arteriale, a tulburarilor de coagulare;
- folosirea zilnica a fructelor si legumelor micsoreaza riscul afectiunilor canceroase
cu 50%;
- terpenele sunt un grup larg de fitonutrienti, care dezvolta actiune antioxidanta
importanta. Carotenoizii, un subgrup al terpenelor, bine studiat; se contin n
tomate, spanac, grepfruturi, mandarine. Licopene este un carotenoid gasit n
tomate, care are o actiune foarte nalta de distrugere a radicalilor liberi;
- limonoizi sunt nca un subgroup de mono-terpene, ce se contine n citrice si au
efecte importante de dctoxicare a cancerigenelor;
- flavonoizi, subgrup al fenolului, au efect antimutagen, anticancerigen si se contin
n ceapa rosie si galbena, conopida, cereale, mere, grepfruturile rosii. Flavonoizii
din vinul rosu si grepfruturile rosii au efect antioxidant de protectie a lipidelor de
densitate joasa, micsoreaza agregarea trombocitelor si riscul afectiunilor
cardiovasculare. Persoanele care folosesc cantitati mari de flavonoizi din ceai,
ceapa, mere au o incidenta redusa de afectiuni cardiovasculare;
- isoflavonele, ce se contin n pastaioase, n special n soia, asa-numitele
fitoestrogeni, au efect important de preventie a afectiunilor cardiovasculare,
efecte antioxidante, anticancerigene, mai ales contra tumorilor
hormondependente (cancer de sn); proteina din soia reduce nivelul de
colesterol;
- tiolul, fitonutrient sulfuric, ce se contine n diferite tipuri de varza, conopida, are
efect detoxicant si anticancerigen. Alilsulfidele din usturoi au un efect de
prevenire a activafiei cancerigene;
- lignanele, gasite n cereale, au calitati anti-canceroase si fitoestrogene.

Integritatea intestinala si dieta de protectie

Alimentele vegetale au un rol important si n mentinerea integritatii intestinale,
manifestata prin functia de bariera contra toxinelor, infectiei, anti-genelor.
Integritatea intestinala compromisa conduce la tulburarea acestei functii de
bariera contra factorilor nocivi.

Recomandari practice pentru paradigma nutritionala de protectie:

Necesitatile nutritionale se schimba cu vrsta. Dieta de protectie trebuie sa fie

flexibila, sa corespunda necesitatilor fiziologice si psihologice individuale ale
adultului. Recomandarile standarde s-ar putea baza pe piramida ghid a
alimentelor. Nutritia de protectie trebuie sa contina zilnic 5-9 serviri de fructe si
legume, 6-11 serviri de cereale, 3 pahare de lapte ecremat sau cu doze reduse de
lipide, iaurt, cascaval sau alt aliment bogat n calciu, 2-3 serviri de pastaioase,
soia, nuci, peste, carne de pasare, oua, came slaba.

l servire lactate = l pahar de lapte sau iaurt; 40 g de cascaval; l nghetata;

l servire cereale = l felie de pine; -1/3 de pahar de cereale, orez ori paste
fainoase;
l servire fructe = l mar de marimi medii; de grepfrut;
l servire carne sau alternative = 60-90 g de carne slaba sau peste; 30 g carne = 1
ou, 1/4-1/2 pahar de seminte, 2 linguri de unt de arahide.
Alimentatia n perioada adultului tnar

n perioada adultului tnar se defineste efectiv modelul ulterior de alimentatie.

Un asemenea model optim pentru sanatate include:
- consumarea zilnica a 5-9 serviri de fructe si legume;
- un aport echilibrat n acizi grasi esentiali (acizi grasi omega-6 si omega-3);
- evitarea alimentelor bogate n acizi grasi saturati;
- folosirea alimentelor bogate n fibre vegetale;
- limitarea aportului de glucide rafinate;- consumarea unor cantitati marite de
lichide (minimum 2 litri pe zi);
- suplimentarea zilnica cu vitamine si minerale n caz de dieta carentiala,
inadecvata.

Perioada adultului de vrsta medie

n aceasta perioada la multi se observa un exces ponderal, care comporta riscul
multor stari patologice acute si cronice, cum ar fi: hipertensiunea, dislipidemia,
afectiuni coronariene, ale vezicii biliare, unele forme de cancer. Una din cauzele
excesului ponderal este aportul excesiv de kilocalorii, alta - sedentarismul.
Evitarea acestor cauze ar putea juca un rol important n prevenirea bolilor.
Fructele si legumele
Cresterea aportului de fructe si legume, consumate de cel putin 5 ori pe zi,
trebuie sa devina un obiectiv al alimentatiei de protectie. Ca metode do
ncurajare ar putea servi urmatoarele:
- folosirea unui nou fruct sau leguma n fiecare saptamna;
- dublarea volumul obisnuit de fructe si legume folosite;
- folosirea fructelor sau cerealelor, sau muesli;
- consumarea periodica a unor meniuri exclusiv vegetale;
- gustarile sa se faca cu fructe;
- alimentele vegetale sa fie suplimentate n masa preferata.

Alimentatia de fond vegetariana poate ajuta la prevenirea afectiunilor cronice si,

n special a cancerului. Prin combinarea ratiilor preponderent vegetale cu
eforturile de mentinere a greutatii ideale, practicarea exereitiilor fizice si evitarea
fumatului riscul de cancer se diminueaza cu 60-70%.

Acizii grasi esentiali

Aportul echilibrat de acizi grasi esentiali, omega-6 (acidul linoleic si gama-linoleic)
si omega-3 (acidul alfa-linoleic, AEP, ADH) este un component important al dietei
de protectie. Raportul optim ar trebui sa fie 4:1 - 10:1 (actualmente 10:1 - 25:1).
Alimentele bogate n acizi grasi omega-3 sunt uleiul de soia, nucile, semintele,
pestele oceanic. Ele au efect de protectie la diferiti factori promotori cancerigeni,
participa la secretia de anticorpi de catre celulele splenice, au actiune
hipolipemianta si efect benefic n afectiuni autoimune. Acidul alfa-linoleic are un
efect specific de prevenire a afectiunilor cardiovasculare.

Alimentaia sugarului i a copilului mic

Satisfacerea necesitilor alimentare de la natere pn la patru luni are

particulariti foarte specifice:
importana necesitilor n funcie de creterea foarte rapid. Nou-nscutul
crete cu 25-30 g pe zi n primele dou luni i cu 20 grame de la 2 la 6 luni;
imaturitatea funciilor digestive i metabolice nu permite alimenta-rea
sugarului cu orice;
srcia rezervelor oblig apropierea lurii meselor.
Laptele matern este hrana ideal pentru aceast perioad de via; superioritatea
lui asupra laptelui de vac, inclusiv datorit faptului c acesta a suportat
transformri care i permit mai bine s se adapteze necesitilor i fiziologiei nou-
nscutului, ine de trei cauze:
diferena de compoziie chimic;
adaptarea la compoziia laptelui matern pe parcursul fiecrei alptri;
protecia contra infeciei.
Laptele matern n comparaie cu laptele de vac conine o cantitate mai mare de
proteine solubile, printre care lactalbumine, lactotransferine, imunoglobuline,
lizocim. Ultimele asigur protecia contra infeciilor. lactoglobulinele, care sunt
responsabile de alergii, nu sunt prezente n laptele matern. Compoziia grsimilor
laptelui n acizi grai nesaturai, importana metabolic a crora este major, este
net n favoarea laptelui matern. Aceasta este parial influenat de alimentaia
mamei. Glucidele se conin n cantiti mai mari n laptele matern. Lactobacillus
bifidus colonizeaz intestinul sugarilor i joac un rol primordial n protecia
contra infeciilor intestinale.
Vitamina D este prezent n laptele matern nu numai n faza lipidic dar i n cea
apoas, ceea ce semnific c rahitismul este mai rar ntlnit la sugarii alptai la
sn. Laptele matern are proprieti antiinfecioase, care sunt asigurate de
numrul mare de leucocite, de imunoglobuline, de lisocim.
Suplimentarea cu vitamina D, cu fier ar putea fi necesar alptrii la sn a
copilului. Vitamina D este necesar de fiecare dat cnd clima sau modul de via
nu permit iradierea pielii copilului de ctre razele ultraviolete ale luminii solare, n
special n perioada de iarn. Suplimentarea cu fier este necesar s se fac
sistematic copiilor nscui prematur, celor cu greutatea mic, gemenilor.
n cazul insuficienei laptelui matern se recurge la alptarea mixt. n acest caz se
recomand folosirea alimentelor lactate dietetice. Acestea au la baz un lapte
modificat adaptat pentru sugari, n care s-au adugat vitamine i unele minerale
(fier, iod). De asemenea, exist alimente lactate acide hipoalergice, preparate
lactate destinate prematurilor i nou-nscuilor cu greutate mic. La 4-6 luni
ncepe diversificarea regimului alimentar. Laptele de vac netransformat nu se
recomand a fi utilizat n alimentaia sugarilor, ntruct el nu este adaptat
necesitilor fiziologice ale acestei vrste ca aliment exclusiv sau principal.
Iaurturile, brnza proaspt pot intra n meniul sugarilor n cantiti mici. Alte
produse alimentare care pot fi introduse sunt carnea, petele, oule, cerealele,
legumele i fructele.
ncepnd cu vrsta de 1 an dezvoltarea danturii i permite s mestece produse de
consisten mai dur i sistemul enzimatic al tubului digestiv este complet,
permindu-i copilului s mnnce aceleai alimente ca i adulii. n aceste
condiii diversificarea alimentar trebuie s se fac n mod natural. Locul
produselor lactate trebuie s rmn important pentru a asigura necesitile n
calciu. Suplimentarea cu vitamina D rmne necesar de fiecare dat cnd
condiiile de via sau clima nu permit expunerea suficient la lumina solar.

Alimentaia i nutriia copiilor

Alimentaia copiilor rspunde mai multor obiective:

asigur creterea i dezvoltarea organismului, n special n perioadele cnd
viteza creterii este foarte ridicat, n primii ani i n adolescen;
asigur dezvoltarea creierului: viteza dezvoltrii cerebrale este mare n primii
ani;
asigur anse mai bune pentru sntate, pe termen scurt, dar i pe termen
lung, evitnd inducerea sau agravarea n copilrie a unor factori de risc a
bolilor vrstei de adult, asemenea ca obezitatea, hipertensiunea arterial,
ateroscleroza etc.;
satisface necesitilor afective legate de alimentaie.
La copii, mai mult ca la aduli, necesitile sunt foarte variabile de la un individ la
altul.
Aporturile recomandate n energie trebuie s acopere:
cheltuielile de ntreinere, cele legate de activitate, cele legate de
termoreglare;
cheltuielile de cretere, legate pe de o parte de energia necesar procesului
de sintez (anabolism) i pe de alt parte de energia depozitat sub form de
protide i de lipide n esuturile nou-construite.
Necesitile n proteine, exprimate n funcie de greutatea corporal, sunt foarte
ridicate la sugari, se reduc n copilrie i cresc din nou n perioada pubertii.
Cantitatea de lipide consumate i locul lipidelor n raia energetic sunt net
superioare celor recomandate de nutriioniti. Se recomand a se restrnge
aportul lipidic i a-l orienta, restrngnd consumul de lipide cu un coninut mare
de acizi grai saturai, i utiliznd de preferin lipidele bogate n acizi grai
polinesaturai eseniali.
Asigurarea unui aport convenabil n fiecare dintre nutrimente poate fi realizat
prin furnizarea copiilor i adolescenilor a unei alimentaii variate i diversificate.
Unii copii se hrnesc cu cartofi, cu fecule i diverse zharuri.
Decojirea unui fruct, cere de la copil, un efort mai mare dect a nghite o prjitur
cu crem sau confitur, dar responsabilii de alimentaia n coal trebuie ei de
asemenea, s fac un efort pentru a propune legume n cruditi sau salate mai
mult dect dou buci de salam sau o parte de pate, s propun fructe mai mult
dect confitur sau prjituri uscate.
Satisfacerea necesitilor n vitamina D este mai mult o problem de alimentaie
dect condiie de via. La copilul de vrst colar i la adolescent, o alimentaie
normal i un mod de via normal asigur o disponibilitate suficient n vitamina
D.
Necesitile n calciu sunt net crescute n perioada de cretere. Aceasta este
adevrat nu numai pentru copilul mic i elev, dar i pentru adolescent: la 17 ani
cantitatea de calciu prezent n corpul unui adolescent este mai mult dect dubl
celei prezente n organismul unui copil de 10 ani.
Aportul n calciu poate fi asigurat fr dificultate de lapte, produsele lactate,
brnzeturi. Deseori, ns consumul real al acestor produse este inferior
consumului recomandat.
Necesitile n fier sunt mult mai ridicate n perioadele de cretere rapid dect la
vrsta adult. La sexul feminin, ncepnd cu pubertatea, hemoragiile menstruale
constituie o pierdere important de fier: circa 0,56 mg fier pe zi. Prevalena
carenei n fier este net superioar la sexul feminin.
Necesitile n iod cresc moderat n perioada pubertii, n special la sexul
feminin. Aportul n iod nu este asigurat de alimente, ntruct acestea sunt srace
n iod. Pentru compensarea deficienei se recomand utilizarea n alimentaie a
srii iodate.
Cariile dentare reprezint o problem important de sntate public. Aciunea
favorabil a fluorului se datoreaz faptului c ionii de fluor se fixeaz preferenial
pe dini i pe oase, protejnd emailul dentar. Acesta este mai rezistent la aciunea
acizilor organici produi de germenii cariogeni ai plcii dentare.
Este bine ca copiii s fie deprini s mnnce la mas i nu ntre mese. Micul
dejun este important pentru copiii de vrst colar. Micul dejun trebuie s
varieze de la o zi la alta: o tartin, un mr, un bol cu cereale cu lapte, o roie
crud sau o bucat de brnz etc.
Gustarea nainte de prnz este util la vrsta colar i precolar. Dar ea nu
trebuie s fie compus zilnic din biscuii sau din dulciuri; trebuie s se utilizeze
laptele i produsele lactate, brnzeturile, fructele proaspete etc.
Este necesar a motiva copiii s mnnce ct mai variat i diversificat: este un
obicei bun pentru prezent i pentru viitor: cu ct alimentaia este mai variat cu
att ea furnizeaz mai multe oligoelemente i vitamine.
Dezvoltarea gustului este bine ca copilul s descopere minunatele diversiti ale
preparatelor alimentare.
Alimentaia n coal trebuie s fie organizat astfel nct s fie diminuate
urmtoarele greeli: excesul de aport energetic, n special excesul de lipide i
produse zaharate. Este incorect a le cere copiilor s termine tot ce li s-a pus n
farfurie, atunci cnd ei nu servesc totul. Regula moral trebuie s fie nu mnca
mai mult dect ai poft de mncare.
Copilul trebuie s poat bea atunci cnd simte nevoia. Butura normal este apa.
Nu este bine s se dea copiilor s bea buturi colorate sau ndulcite.
Este necesar s se in cont de faptul, c alimentaia este susceptibil s joace un
rol important n apariia bolilor de supragreutate la aduli: obezitatea,
ateroscleroza, hipertensiunea arterial.

Nutriia adolescenilor

Adolescena reprezint o perioad de risc nutriional sporit. Pe de o parte

necesitile sunt importante, legate de accelerarea creterii pubertare, cu ceea ce
ea implic, dezvoltarea scheletului i a musculaturii, iar pe de alta conduita
alimentar este perturbat de unele caracteristici proprii temperamentului
adolescentului, prin punerea la dispoziia tinerilor n alimentaia public rapid
(fast-food) a unei alimentaii economice, dar hipercalorice, hiperglucidice sau
hiperlipidice, prin schimbarea gusturilor, prin frica sau dorina de a se ngra; n
sfrit unii adolesceni prezint o vulnerabilitate nutriional special;
adolescentele nsrcinate sau care provin din mediu social foarte defavorizat.
Necesitile alimentare ale adolescenilor sunt ridicate n comparaie cu toate
perioadele de via. Variabilitatea individual mare a procesului de dezvoltare
pubertar face ca variabilitatea necesitilor s fie foarte mare.
Unele alimente consumate voluntar de tineri constituie un aport energetic foarte
nalt, la care acetea nici nu gndesc, dar care contribuie foarte mult la echilibrul
nutriional al raiei. Fetele cred c sunt foarte grase incorect sau just i se
antreneaz n restricii alimentare, frecvent ineficiente i deseori duntoare
sntii lor. Unii dintre adolesceni, de ambele sexe, urmeaz din motive
ideologice diete vegetariene, care comport anumite riscuri pentru aceast
vrst. n aa mod, la adolesceni, comportamentul alimentar este un rspuns la
probleme mult mai largi.
Alimentaia defectuoas n adolescen poate avea efecte imediate i efecte pe
termen lung. Printre efectele imediate sunt subponderalitatea moderat,
subponderalitatea sever, denutriia veritabil la anorexici sau contrariu,
supragreutatea, moderat sau sever. Regimurile extravagante i
comportamentele alimentare anarhice, toate ca regimuri alimentare restrictive,
duc foarte des la deficiene n aportul de minerale (fier, zinc etc.) i mai multe
vitamine. n majoritatea cazurilor aceste deficiene rmn moderate, fr semne
clinice evidente, dar se reflect asupra capacitii fizice de efort, asupra ateniei i
psihismului, asupra proteciei imunitare. Ele pot atinge etape de carene
confirmate.
Efectele pe termen lung pot s se manifeste prin achiziionarea unor obiceiuri
alimentare defavorabile cu riscul unor patologii la vrsta de 3040 de ani sau mai
trziu. Deseori este dificil a le vorbi adolescenilor despre urmrile pe termen
lung a comportamentului lor alimentar asupra sntii. Ei nu vor s gndeasc
asupra problemelor de sntate care vor surveni peste 30-40 de ani.
Se recomand i este economic rentabil ca problemele de sntate i de
nutriie ale adolescenilor s fie considerate prioritare.
 Nutriia persoanelor vrstnice

Persoanele vrstnice rmn la domiciliu sau sunt plasate n instituii. Continuarea

traiului la domiciliu este legat de starea de sntate relativ bun (acest lucru nu
este ns totdeauna veridic); aceasta stimuleaz meninerea activitii: deplasarea
de sine stttoare, cutarea de alimente, prepararea lor etc., dar riscul
malnutriiei este foarte mare, din considerentele care vor fi menionate n
continuare.
Modul de via ntr-o instituie social asigur, n principiu, o alimentaie
satisfctoare i asisten medico-social, dar deseori acesta implic abandonul
iniiativelor personale.
Cauzele tulburrilor nutriionale ale persoanelor vrstnice sunt multiple i foarte
diverse:
cea mai important este plictiseala, dispariia progresiv a legturilor afective
cu familia sau anturajul;
modestia resurselor: conform veniturilor i statutului social exist diferene
mari n condiiile de via i alimentaia persoanelor vrstnice. Printre cei care
triesc singuri la domiciliul lor, muli dispun de un buget modest, care i
constrnge s renune la alimente scumpe, s limiteze cumprarea crnii, etc.;
produsele propuse de industria alimentar pot s le prezinte mari servicii, care
ar putea s evite curarea produselor sau prepararea lor, permindu-le o
conservare mai bun. Dar aceste produse preparate sunt mai scumpe i au un
pre ridicat pentru persoanele vrstnice; muli nu au echipamentele necesare
pentru pstrarea corespunztoare (nu au congelator, nu au frigider), pe de alt
parte ei cunosc prost aceste produse;
unele persoane locuiesc departe de magazinele alimentare, a face cursa este
obositor; a merge la supermarket le e team, aceast form de distribuie nu
corespunde obinuinelor lor;
alte cauze ale malnutriiei sau deficienelor minerale sau vitaminice sunt de cu
totul alt natur: tulburri ale tranzitului digestiv, tulburri ale absorbiei
intestinale a unor nutrimente (de exemplu absorbia calciului este diminuat la
indivizii vrstnici). Secreia digestiv este modificat cantitativ i calitativ;
secreia acid a stomacului este diminuat. Utilizarea metabolic a unor
nutrimente este sczut. Disfunciile hormonale pot reine metabolismul
proteic i glucidic;
toate infeciile i strile inflamatorii cronice favorizeaz denutriia, i invers,
denutriia accentueaz scderea aprrii imunitare;
mai sunt i alte probleme foarte umile, dar care nu trebuie s rmn slab
cunoscute:
dantur foarte proast, care mpiedic mestecarea alimentelor, dar starea
danturii nu seamn s influeneze valoarea energetic a raiei;
 tremurul i pierderea preciziei gesturilor minii pot antrena difi-cultatea
tierii crnii, decojirii legumelor sau fructelor;
la persoanele care stau la pat, decalcifierea osoas este frecvent. Se tie c
fixarea bun a calciului n oase cere o succesiune pe parcursul zilei, presiuni i
traciuni: acei care sunt imobilizai pe parcursul a mai multe sptmni sau
luni (care nu ar fi cauza imobilizrii) sufer o demineralizare a esuturilor
osoase;
metabolismul calciului i al fosforului i mineralizarea osoas pot fi per-
turbate de deficiena vitaminei D. Se tie c aceasta este n mare parte
sintetizat, din sterolii prezeni n piele, transformai n vitamina D3 sub
aciunea razelor solare. Dar persoanele n vrst ies rar, i nu ies dect
mbrcate, deci apare deficiena de vitamina D prin insuficiena expunerii
razelor solare, prin alterarea pielii, i plus insuficiena de aport;
alterarea gustului. Persoanele n vrst se plng des de alterarea gustului.
Viteza de renovare a papilelor linguale este redus la persoanele de vrsta a
treia. Luarea de medicamente, denutriia, deficiena n vitamina A, n acid
folic, n zinc toate deficienele care nu sunt rare la aceast vrst
accentueaz tulburrile de percepie gustativ. Aceasta poate favoriza
diminuarea poftei de mncare, i n special apetitul redus pentru carne, ceea
ce reduce aportul n fier, zinc i mai multe vitamine din grupa B.
Demineralizarea oaselor se produce la aceast vrst n mod normal i este mai
pronunat la femei survenind n menopauz. Modificarea esuturilor osoase la
persoanele n vrst (mai frecvent la femei) este responsabil de frecvena
mult mai ridicat la persoanele mai mari de 60 ani fracturii colului femurului. Ea
este, n aceeai msur, responsabil de tasarea (comprimarea) vertebrelor n anii
urmtori menopauzei. Aceste dereglri, precum i fracturile colului femurului se
ntlnesc mai des la persoanele cu malnutriie proteic n comparaie cu cei cu
metabolismul normal.
Pentru a preveni sau limita procesul de demineralizare, se recomand alimente
bogate n calciu (n special produsele lactate), deseori este necesar prescrierea
vitaminei D n doze fiziologice.
Malnutriia proteino-energetic la persoanele vrstnice poate fi favorizat sau
accentuat de toate epizoadele patologice, n special infecii.
Anemiile sunt stri frecvent constatate la persoanele n vrst, dar ele sunt legate
de procese inflamatorii sau de hemoragii digestive sau altele. Atunci cnd anemia
este condiionat de carene n aportul alimentar, este vorba de deficiena n fier,
n acid folic, asociate frecvent cu deficiena n anumii aminoacizi indispensabili.
La persoanele de vrsta a treia mai pot exista deficiene de vitaminele grupei B,
de vitamina C, vitamina A, E. Printre mineralele deficitare sunt zincul, magneziul.
Avndu-se n vedere procesele metabolice, caracterizate prin descreterea masei
proteice, n special la nivelul muchilor n organismul persoanelor vrstnice se
recomand un consum zilnic proteic n medie de 1 gram de proteine alimentare la
kilogram mas corp. Sunt crescute necesitile n aminoacizii sulfurai (metionin,
cistin). Consumul de lipide nu trebuie s constituie mai mult de o treime din
raia energetic total, asigurndu-se proporia corect ntre acizii grai
polinesaturai, mononesaturai i saturai. Raia alimentar trebuie s asigure
aporturi suficiente de acid linoleic i acid linolenic.
Este necesar ca persoanele vrstnice s aib un aport suficient n lichide, care pot
fi ap, ceai, cafea, decocturi, bulioane de legume.
Se recomand ca aportul n calciu s fie mai mare la persoanele vrstnice dect la
cele adulte: 1000 1200 mg/zi n comparaie cu 800 mg/zi pentru aduli. La
persoanele vrstnice absorbia calciului din celulele intestinale i utilizarea
metabolic a calciului sunt diminuate.
Prescrierea unor regimuri restrictive severe i stricte persoanelor n vrst n
scopul prevenirii cardiopatiilor ischemice, accidentelor vasculare legate de
hipertensiune sau alte patologii este rar justificat. Nu trebuie ca din cauza c o
persoan n vrst are o valoare a ureei sanguine sau o valoare a colesterolului
puin ridicat s i se interzic carnea sau oule, alimente care furnizeaz proteine
de valoare biologic nalt. Nu trebuie ca din cauza c persoanele n vrst au
tensiunea arterial ridicat s li se suprime consumul de lapte i brnzeturi sub
pretextul c aceste produse conin sodiu; ele sunt o surs bun de proteine i o
surs alimentar principal de calciu. Alimentele fr sodiu sunt fade, puin
agreabile, ele favorizeaz subalimentaia i depresia.

2. Intocmirea meniurilor care sa asigure alimentatia rationala a populatiei.

Micul dejun
Prima masa a zilei este si cea mai importanta, ea furnizand energia necesara
pentru tot parcursul zilei. Micul dejun trebuie luat la 30 minute-1 ora de la trezire,
timp in care metabolismul isi regleaza functiile dupa un somn odihnitor.
Daca vei sari peste aceasta masa, pe parcursul zilei vei avea tendinta sa exagerezi
aportul alimentar la celelalte mese. Exista numeroase studii care au facut o
corelare intre obezitate si lipsa micului dejun in alimentatia subiectilor, asa ca mai
ales daca vrei sa pierzi in greutate, consuma cu incredere un mic dejun
consistent.
Cea mai buna alegere sunt proteinele, deoarece, spre deosebire de carbohidrati,
acestea elibereaza lent energia, mentinand un nivel constant al glucozei din
sange. Carbohidratii (mai ales cei rafinati) ne furnizeaza energie de scurta durata,
urmand o scadere a glucozei din sange, fapt ce atrage dupa el oboseala,
iritabilitate. Scaderea brusca a glucozei favorizeaza transformarea carbohidratilor
simpli in grasime si depunerea lor ca tesut adipos
Persoanele care afirma ca nu le este foame pana la ora 10-11 trebuie sa isi
revizuiasca alimentatia de seara, motivul principal fiind o cina prea copioasa si
servita la orele tarzii ale serii precedente.
Exemplu de mic dejun (450 kcalorii):
- 2 oua fierte (100 g) - 155 kcalorii
- 1 felie de paine integrala (40 g) - 100 kcalorii
- salata din: 50 g rosii - 9 kcalorii
50 g castraveti 6 kcalorii
50 g ridichi 8 kcalorii
- 1 iaurt mic degresat, 0,1% grasime (125 g) - 50 kcalorii
- 1 pumn fulgi de ovaz (30 g) - 110 kcalorii
Pranzul
Masa de pranz trebuie sa fie o combinatie de vitamine, minerale, grasimi,
carbohidrati si proteine, pe scurt, de toate! Ca si valoare calorica, este necesar
30% din totalul zilnic, deoarece pranzul urmeaza sa ne furnizeze energia necesara
pana seara. Este important sa nu sari nici peste masa de pranz, mai ales daca
lucrezi la birou - absenta mesei iti va scadea glicemia din sange si implicit
capacitatea de concentrare.
Se pot consuma carbohidrati, de preferat integrali: paine integrala, paste din grau
dur, orez brun, creierul si organele bazandu-se pe energia eliberata de acestia.
Este momentul optim pentru consumul de carne alba, slaba (pui, curcan, peste,
de preferabil fara piele) chiar si vita, combinate cu legume sau leguminoase
(coapte, fierte sau crude, sub forma de salata), precum si a supelor sau ciorbelor.
Exemplu de pranz (450 kcalorii):
- 150 g piept de curcan gatit la abur sau cuptor, fara piele 200 kcalorii
- 70 g orez salbatic - 190 kcalorii
- 50 g broccoli - 17 kcalorii
- 50 g morcovi - 20 kcalorii
Cina
Ultima masa a zilei trebuie luata cu cel putin 2-3 ore inainte de culcare, deoarece
in timpul somnului metabolismul incetineste, alimentele nu se digera ca si in
timpul zilei si astfel exista riscul sa se depuna ca tesut adipos. Seara se pot
consuma legume, fierte sau crude ca si salata, fructe, precum si peste slab,
produse lactate si este indicat sa evitam carbohidratii rafinati (dulciuri, prajituri,
produse de patiserie).
Exemplu de cina (300 kcalorii):
- 1 bol supa crema de dovleac (300 g) - 150 kcalorii
- 1 pahar de lapte cald (250 ml) -100 kcalorii
- 2 biscuiti din cereale integrale - 50calorii
Gustari
Consumate intre mese, gustarile trebuie sa fie bogate in fibre alimentare si
vitamine.
Exemple de gustari (150 kcalorii):
- 30 g fructe oleaginoase (nuci, macadamia, caju, migdale, fistic)
- 50 g fructe de padure (zmeura, afine, mure, capsuni, fragi)
- 2 fructe (orice preferi)

Tema nr.11 Alimentatia copiilor si adolescentilor

Studiu individual nr.11

1.Rolul substantelor nutritive in alimentatia copiilor si adolescentilor.
Alimentaia i nutriia copiilor

Necesitile n proteine, exprimate n funcie de greutatea corporal, sunt foarte

ridicate la sugari, se reduc n copilrie i cresc din nou n perioada pubertii.
Cantitatea de lipide consumate i locul lipidelor n raia energetic sunt net
superioare celor recomandate de nutriioniti. Se recomand a se restrnge
aportul lipidic i a-l orienta, restrngnd consumul de lipide cu un coninut mare
de acizi grai saturai, i utiliznd de preferin lipidele bogate n acizi grai
polinesaturai eseniali.
La copilul de vrst colar i la adolescent, o alimentaie normal i un mod de
via normal asigur o disponibilitate suficient n vitamina D.
Necesitile n calciu sunt net crescute n perioada de cretere. Aceasta este
adevrat nu numai pentru copilul mic i elev, dar i pentru adolescent: la 17 ani
cantitatea de calciu prezent n corpul unui adolescent este mai mult dect dubl
celei prezente n organismul unui copil de 10 ani.
Aportul n calciu poate fi asigurat fr dificultate de lapte, produsele lactate,
brnzeturi. Deseori, ns consumul real al acestor produse este inferior
consumului recomandat.
Necesitile n fier sunt mult mai ridicate n perioadele de cretere rapid dect la
vrsta adult. La sexul feminin, ncepnd cu pubertatea, hemoragiile menstruale
constituie o pierdere important de fier: circa 0,56 mg fier pe zi. Prevalena
carenei n fier este net superioar la sexul feminin.
Necesitile n iod cresc moderat n perioada pubertii, n special la sexul
feminin. Aportul n iod nu este asigurat de alimente, ntruct acestea sunt srace
n iod. Pentru compensarea deficienei se recomand utilizarea n alimentaie a
srii iodate.
Cariile dentare reprezint o problem important de sntate public. Aciunea
favorabil a fluorului se datoreaz faptului c ionii de fluor se fixeaz preferenial
pe dini i pe oase, protejnd emailul dentar. Acesta este mai rezistent la aciunea
acizilor organici produi de germenii cariogeni ai plcii dentare.
Este necesar a motiva copiii s mnnce ct mai variat i diversificat: este un
obicei bun pentru prezent i pentru viitor: cu ct alimentaia este mai variat cu
att ea furnizeaz mai multe oligoelemente i vitamine.
Dezvoltarea gustului este bine ca copilul s descopere minunatele diversiti ale
preparatelor alimentare.
Alimentaia n coal trebuie s fie organizat astfel nct s fie diminuate
urmtoarele greeli: excesul de aport energetic, n special excesul de lipide i
produse zaharate. Este incorect a le cere copiilor s termine tot ce li s-a pus n
farfurie, atunci cnd ei nu servesc totul. Regula moral trebuie s fie nu mnca
mai mult dect ai poft de mncare.
Copilul trebuie s poat bea atunci cnd simte nevoia. Butura normal este apa.
Nu este bine s se dea copiilor s bea buturi colorate sau ndulcite.
Este necesar s se in cont de faptul, c alimentaia este susceptibil s joace un
rol important n apariia bolilor de supragreutate la aduli: obezitatea,
ateroscleroza, hipertensiunea arterial.
 Nutriia adolescenilor

Adolescena reprezint o perioad de risc nutriional sporit. Pe de o parte

necesitile sunt importante, legate de accelerarea creterii pubertare, cu ceea ce
ea implic, dezvoltarea scheletului i a musculaturii, iar pe de alta conduita
alimentar este perturbat de unele caracteristici proprii temperamentului
adolescentului, prin punerea la dispoziia tinerilor n alimentaia public rapid
(fast-food) a unei alimentaii economice, dar hipercalorice, hiperglucidice sau
hiperlipidice, prin schimbarea gusturilor, prin frica sau dorina de a se ngra; n
sfrit unii adolesceni prezint o vulnerabilitate nutriional special;
adolescentele nsrcinate sau care provin din mediu social foarte defavorizat.
Necesitile alimentare ale adolescenilor sunt ridicate n comparaie cu toate
perioadele de via. Variabilitatea individual mare a procesului de dezvoltare
pubertar face ca variabilitatea necesitilor s fie foarte mare.
Unele alimente consumate voluntar de tineri constituie un aport energetic foarte
nalt, la care acetea nici nu gndesc, dar care contribuie foarte mult la echilibrul
nutriional al raiei. Fetele cred c sunt foarte grase incorect sau just i se
antreneaz n restricii alimentare, frecvent ineficiente i deseori duntoare
sntii lor. Unii dintre adolesceni, de ambele sexe, urmeaz din motive
ideologice diete vegetariene, care comport anumite riscuri pentru aceast
vrst. n aa mod, la adolesceni, comportamentul alimentar este un rspuns la
probleme mult mai largi.
Cele mai frecvente deficiente de nutritie in cazul adolescentilor sunt deficitul de
calciu si fier, obezitatea, dar si subnutritia. Factorii de risc in aparitia problemelor
nutritionale sunt tulburarile alimentare, afectiunile cronice, sarcina la
adolescente, o dieta vegetariana stricta ori consumul de alcool sau droguri. Iar
astfel de deficiente au consecinte in viata adulta, atunci cand ele determina boli
precum: obezitate, diabet, boli cardiovasculare, osteoporoza, intarzieri in
maturizarea sexuala sau chiar cancer.
Si pentru ca, in timpul dezvoltarii, baietii castiga mai mult in masa musculara, iar
fetele in tesut adipos, necesarul energetic si proteic difera de la unul la celalalt. La
baieti creste pana la 16 - 17 ani, iar la fete urca incepand cu 12 - 14 ani, apoi
scade.
Necesarul nutritiv zilnic pentru baietii intre 14 si 18 ani este: 3.000 calorii,
proteine - 59 g, calciu - 1.000 mg, fier - 12 mg, zinc - 15 mg, acid folic - 200 mcg,
sare - 6 g. Iar la fete situatia sta cam asa: 2.200 calorii, proteine - 44 g, calciu - 800
mg, fier - 15 mg, zinc - 12 mg, acid folic - 60 mcg si sare - 6 g.
Marea majoritate nu intelegem mare lucru din aceasta enumerare. Tocmai de
aceea, e bine sa aflam si in ce anume se gasesc toate aceste necesitati zilnice.
Laptele si derivatele din lapte, cum ar fi branza ori iaurtul, furnizeaza in jur de 50%
din aportul de calciu. El se mai gaseste si in: sardine conservate, faina alba si
neagra, fructe uscate, nuci si seminte (migdalele sunt o sursa deosebit de buna),
morcovi, gulii, telina si pastai, fie ca e vorba de mazare sau banala fasole.
Magneziul se gaseste in: cerealele integrale, nuci, migdale, alune, ciocolata, fasole
alba, spanac, broccoli, mere, citrice, unele ape minerale si in anumite fructe de
mare, cum sunt melci marini.
Fierul se poate fi asimilat usor daca mancam: galbenus de ou, ciuperci, carne
rosie (cea de vita), dar si in legumele cu frunze verzi. Cantitati mari de fier, dar pe
care corpul le asimileaza greu, se gasesc in radacina de patrunjel, urzici, fructe
uscate, cereale integrale, cartofi fierti in coaja, migdale, alune si nuci.
Cat despre zinc, acesta se intalneste in cantitati mari in drojdia de bere, ceapa,
ficat, cacao, alune, leguminoase, germeni de grau si crustacee.

2. Rolul produselor lactate pentru oraganismul in crestere.

Laptele matern este hrana ideal pentru aceast perioad de via; superioritatea
lui asupra laptelui de vac, inclusiv datorit faptului c acesta a suportat
transformri care i permit mai bine s se adapteze necesitilor i fiziologiei nou-
nscutului, ine de trei cauze:
diferena de compoziie chimic;
adaptarea la compoziia laptelui matern pe parcursul fiecrei alptri;
protecia contra infeciei.
Laptele matern n comparaie cu laptele de vac conine o cantitate mai mare de
proteine solubile, printre care lactalbumine, lactotransferine, imunoglobuline,
lizocim. Ultimele asigur protecia contra infeciilor. lactoglobulinele, care sunt
responsabile de alergii, nu sunt prezente n laptele matern. Compoziia grsimilor
laptelui n acizi grai nesaturai, importana metabolic a crora este major, este
net n favoarea laptelui matern. Aceasta este parial influenat de alimentaia
mamei. Glucidele se conin n cantiti mai mari n laptele matern. Lactobacillus
bifidus colonizeaz intestinul sugarilor i joac un rol primordial n protecia
contra infeciilor intestinale.
Vitamina D este prezent n laptele matern nu numai n faza lipidic dar i n cea
apoas, ceea ce semnific c rahitismul este mai rar ntlnit la sugarii alptai la
sn. Laptele matern are proprieti antiinfecioase, care sunt asigurate de
numrul mare de leucocite, de imunoglobuline, de lisocim.
Suplimentarea cu vitamina D, cu fier ar putea fi necesar alptrii la sn a
copilului. Vitamina D este necesar de fiecare dat cnd clima sau modul de via
nu permit iradierea pielii copilului de ctre razele ultraviolete ale luminii solare, n
special n perioada de iarn. Suplimentarea cu fier este necesar s se fac
sistematic copiilor nscui prematur, celor cu greutatea mic, gemenilor.
n cazul insuficienei laptelui matern se recurge la alptarea mixt. n acest caz se
recomand folosirea alimentelor lactate dietetice. Acestea au la baz un lapte
modificat adaptat pentru sugari, n care s-au adugat vitamine i unele minerale
(fier, iod). De asemenea, exist alimente lactate acide hipoalergice, preparate
lactate destinate prematurilor i nou-nscuilor cu greutate mic. La 4-6 luni
ncepe diversificarea regimului alimentar. Laptele de vac netransformat nu se
recomand a fi utilizat n alimentaia sugarilor, ntruct el nu este adaptat
necesitilor fiziologice ale acestei vrste ca aliment exclusiv sau principal.
Iaurturile, brnza proaspt pot intra n meniul sugarilor n cantiti mici. Alte
produse alimentare care pot fi introduse sunt carnea, petele, oule, cerealele,
legumele i fructele.
Untul, facut din lapte integral cu ajutorul unei masini (sau putine, daca procesul
nu se desfasoara industrial), contine in principal grasimea din lapte. Este un
produs foarte bogat in grasimi (doua treimi grasimi saturate) si colesterol, in care
se afla cantitati mari din vitaminele A si D. Are niveluri minime de alte vitamine si
minerale (gustul sarat arata ca are sodiu) si are destul de multe calorii (100 la o
lingura de unt). Pentru ca are un gust usor dulceag si pentru ca are multi saturati,
untul nu se dezintegreaza foarte usor, de aceea este foarte des folosit la gatit si la
preparatul produselor de cofetarie, cu cartofi copti, cu paste fainoase, legume si
alte mincaruri fierbinti. Untul este sanatos daca este consumat in cantitati mici,
dar este un aliment care da foarte usor reactii nedorite ale organismului.

Iaurtul este considerat alimentul sanatos din familia lactatelor. Este considerat
unul din alimentele care ajuta la prelungirea vietii. Iaurtul reprezinta produsul
final al procesului fermentatie atit a laptelui integral, cit si a celui degresat, care
actioneaza asupra bcteriilor din lapte si asupra fermentilor. Bacteriile simpatice
din intestinul uman Lactobacillus acidophilus si Lactobacillus bulgaricus sint
cele care ajuta la prepararea iaurtului. Iaurtul este o forma de lapte acru care
devine mai sarac in calorii si grasimi, de obicei acest proces avind drept rezultat
crestrea nivelurilor de vitamina B. De asemenea, multe minerale devin si ele mai
concentrate, iar continutul de calciu creste. Iaurtul, la fel ca si alte produse lactate
de acelasi fel, este mai stabil si rezista mai mult timp pastrindu-si calitatile.
De obicei, iaurtul este corelat cu efectele sale benefice asupra organismului. Multi
il consuma drept adjuvant al digestiei. Iaurtul acidofil ajuta la redobindirea florei
bacteriene normale a colonului, ceea ce duce la o digestie completa si la o
valorificare mai buna a alimentelor bogate in fibre.

Tema nr.12 Alimentatia dietetica si de profilaxie.

Studiu individual nr.12

1.Notiune de regim menajat:mecanic,chimic,termic,caracteristica lor.
Regim menajat mecanic.
innd seam de consecinele nefaste ale alterrii funciilor ficatului, este
necesar aplicarea unei terapii energice, bine controlate, n care alimentaia
dietetic ocup un loc deosebit de important, mai ales c bolnavul manifest o
lips acut a poftei de mncare. Se va ine seama de formele clinice ale cirozei i
de complicaiile aprute.
n crizele de ciroz hepatic se ncepe cu cteva zile de repaus obligatoriu la pat i
regim de protecie cu lichide. Se continu cu un regim alimentar complet
(aproximativ 45 cal/kg corp pe zi), bogat n proteine i vitamine. Necesarul proteic
este recomandat sub form de lapte, produse lactate i cereale, mai ales semine
germinate de orz i gru, innd seama de faptul c bolnavul metabolizeaz foarte
greu proteinele animale. Necesarul de lipide se preia din produsele lactate,
margarin, untdelemn i puin unt. Glucidele vor acoperi consumurile energetice
prin cantitatea de 300-400 g/zi.
Nu se va neglija necesarul de vitamine, att hidrosolubile (B, C, H, P) ct i
liposolubile (A, D, E, F, K), precum i srurile minerale care mresc vitalitatea
organismului i regleaz metabolizarea alimentelor consumate.
n ciroza hepatic compensat sunt recomandate alimente cu efecte de stimulare
a funciei hepatice:
- fructe - agrie, ciree, viine, fragi, gutui, pepeni verzi, prune, struguri (1-2 kg/zi),
ienupr (10-15 fructe proaspete zilnic), msline, tomate, ardei, dovlecei i o cur
de lmi prospete, ndulcite cu miere de albine;
- legume - fasole psti, morcov, vinete, spanac, salat, varz crud (alb i roie),
ridichi;
- sucuri din legume proaspete (morcov, sfecl roie, varz, ridichi negre,
castravei), precum i suc din orz verde (cte o jumtate de pahar dimineaa i
seara). Cura de fructe, legume i sucuri va dura minimum dou luni.
Alte alimente admise pentru consum sunt: carnea slab de vit, viel sau pasre,
rasol din pete alb, brnz proaspt de vaci, urd dulce, ca dulce, iaurt,
smntn proaspt, albu de ou, untdelemn, pine alb veche de o zi, paste
finoase rafinate, budinci, compoturi i condimente aromate (cimbru, mrar,
ptrunjel, leutean, dafin), care au rolul de a stimula apetitul i de a compensa
lipsa de gust a dietei hiposodate.
Alimentaia zilnic va fi fracionat n 5-6 mese, fiecare n volum redus, pentru a
evita efortul n digestie la care ar fi supus ficatul i pancreasul.
Alimente interzise
Lista alimentelor interzise ncepe cu buturi alcoolice, grsimi animale ncinse,
mezeluri, afumturi, conserve, prjeli, sosuri grase, mruntaie, ou, brnzeturi
grase i fermentate, leguminoase uscate (fasole), dulciuri concentrate, pine alb
proaspt i srat, cozonac, condimente iritante, nuci, alune, migdale, cacao,
ciocolat.
O detaliere se va face asupra consumului de alcool care reprezint una dintre cele
mai frecvente cauze ale cirozei i hepatitei cronice. Ingerarea zilnic nu trebuie s
depeasc 12 g de alcool absolut, ceea ce corespunde cu 45 ml de cognac, 180
ml de vin sau 360 ml de bere. Apariia cirozei i a bolii hepatice este declanat
ncepnd de la 60 g de alcool pe zi pentru brbai i 20 g pentru femei. Trebuie s
se tie c din cantitatea total de alcool ingerat n organism, peste 95% este
absorbit n 15-30 de minute la nivelul tractului digestiv i este dirijat spre ficat.
Doar 3-5% din alcool este eliminat prin rinichi i plmni. La marii consumatori de
alcool, ficatul se mrete n volum, dnd un prim simptom al cirozei.
Tot ca urmare a oxidrii unei cantiti mari de alcool n ficat are loc i dereglarea
metabolismului glucidic, ceea ce explic procesul de hipoglicemie constatat la
alcoolici. De asemenea, alcoolicii cronici devin foarte sensibili la numeroase
medicamente care devin foarte toxice prin blocarea metabolizrii.
La un consum de peste 180 g de alcool zilnic, timp de 10-15 ani, se ajunge, n mod
sigur, la hepatopatii cronice, steatoz hepatic i ciroz.

Alimentatia corecta in timpul chimioterapiei:

Principalul obiectiv inainte, in timpul si dupa tratament, este acela de a avea un
aport caloric adecvat pentru a mentine o greutate optima (este bine cunoscut
caracterul consumptiv al bolii canceroase, de pierdere in greutate), dar in acelasi
timp, important este si continutul in proteine al dietei.
Alimentatia corecta in timpul chimioterapiei inseamna alegerea unei diete
echilibrate care contine toti nutrientii. O buna modalitate de a urma acest sfat
este includerea in dieta a unor alimente din fiecare din aceste grupe: fructe si
legume, peste si carne, cereale si paine, produse lactate. Alimentatia corecta
inseamna de asemenea o dieta sufient de bogata in calorii pentru a va mentine
greutatea si mai important, suficient de bogata in proteine pentru e reface pielea,
parul, muschii si organele si mai ales imunitatea, foarte slabita atat de cancer cat
si de chimioterapie. Este necesar sa beti mai multe lichide pentru a va proteja
rinichii si vezica urinara.
Pentru pacientii cu cancer, dieta si nutritia in timpul chimioterapiei trebuie sa se
bazeze mai ales pe alimentele care sunt tolerate de organism, pentru a putea tine
sub control simptome precum greata, varsturile, diareea, constipatia, modificarile
de gust, uscaciunea gurii, aftele bucale, scaderea apetitului, satietatea precoce
sau balonarea. De aceea, trebuie sa existe un echilibru intre aceste simptome si
obiectivele calorice si proteice ale dietei din timpul chimioterapiei.
In timpul chimioterapiei, apararea organismului fata de infectii este slabita, iar
tubul digestiv reprezinta o poarta de intrare pentru multi germeni. Din acest
motiv, este importanta ca hrana pe care o consumi sa fie bine preparata termic.
Prepararea termica distruge bacteriile, de aceea hrana calda este mai sigura si
protejeaza de o infectie intestinala.
Puteti consuma cantitati mici de alcool fiindca va pot ajuta sa va relaxati si va pot
mari apetitul. Pe de alta parte alcoolul poate interactiona cu unele medicamente,
reducandu-le eficacitatea sau agravand efectele secundare. Din acest motiv unele
persoane trebuie sa consume mai putin alcool sau sa il evite complet in timpul
chimioterapiei. Intrbati-l pe medic daca puteti consuma bere, vin sau alte bauturi
alcoolice.
Vitamine si suplimente minerale, nu va vindeca cancerul si nu sunt un substitut al
ingrijirii medicale. Este bine sa aveti consimtamantul medicului pentru aceste
suplimente.
 2. Relatiile alimentare in cazul diferitor diete.
Dieta nr.1. Indicaii:
ulcerul stomacal i duodenal n perioada ulterioar acutizrii pronunate sau n
cazul unei acutizri moderate;
acutizarea moderat a gastritei cronice cu secreia pstrat sau ridicat;
gastrita acut n perioada de reconvalescen.
Scopul prescrierii: cruarea tubului digestiv, alimentaia avnd valoarea complet;
diminuarea inflamaiei, ameliorarea procesului de cicatrizare a ulcerului,
normalizarea funciilor secretoare i motorice ale stomacului.
Caracteristica general: dieta este fiziologic adecvat dup valoarea energetic,
coninutul proteinelor, lipidelor i glucidelor. Sunt limitai excitanii puternici ai
secreiei stomacale, alimentele i bucatele greu digerabile. Bucatele se pregtesc
n fond terciuite i fierte att n ap, ct i n aburi. Unele bucate pot fi coapte,
ns fr formarea crustei. Petele i carnea fraged pot fi permise n form de
buci. Sarea de buctrie este limitat modern. Sunt excluse bucatele foarte reci
sau foarte fierbini.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90-100 g (60% animale),
lipide 100 g (30% vegetale), glucide 400-420 g, valoarea energetic 11,7-12,6
MJ (2800-3000 kcal), clorura de sodiu 10-12 g, lichidul liber 1,5l.
Regimul alimentar: luarea meselor 5-6 ori pe zi, nainte de somn lapte, fric.
Dieta nr. 2. Indicaii:
gastrit cronic cu secreie insuficient n cazul acutizrii moderate i n stadiul
reconvalescenei dup acutizare;
gastrite acute, enterite, colite n perioada de reconvalescen ca diet de trecere
la o alimentaie raional;
enteritele i colitele cronice dup acutizare i n perioada dintre acutizri fr
maladii asociate ale ficatului, pancreasului sau ale gastritei normacide i
hipoacide.
Scopul prescrierii: Asigurarea organismului cu o alimentaie valoroas, stimularea
moderat a funciei secretoare a organelor digestive, normalizarea funciei
motrice a tubului digestiv.
Caracteristica general: dieta fiziologic valoroas cu o cruare mecanic moderat
i o stimulare neexprimat a organelor digestive. Se permit bucatele cu diferit
grad de frmiare i cu divers prelucrare termic: fierte, fierte nbuit, copte,
prjite, dar fr ngroarea crustei i fr utilizarea pesmeilor sau a finii la
prjire, bucatele terciuite din produse alimentare bogate n esut conjunctiv sau
celuloz. Se exclud: produsele i bucatele care se rein n stomac un timp
ndelungat, produse care excit mucoasele tubului digestiv, bucatele foarte reci i
foarte fierbini.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90-100 g (60% animale),
lipide 90-100 (25% vegetale), glucide 400-420 g, 11,7-12,6 MJ (2800-3000 kcal);
clorura de sodiu pn la 15 g, lichid liber 15 l. Regimul alimentar: luarea
meselor de 4-5 ori n porii.

Dieta nr. 3. Indicaii: maladii cronice ale intestinelor cu constipaii n cazul unei
acutizri moderate, spre sfritul perioadei de acutizare i ntre acutizri.
Scopul prescrierii: normalizarea funciilor dereglate ale intestinelor i
metabolismului cauzat de aceast stare.
Caracteristica general: dieta fiziologic adecvat cu includerea alimentelor i a
bucatelor care intensific funcia motoric a intestinelor (legume, fructe
proaspete i uscate, produse de panificaie, crupe, produse acidolactice etc.). La
pregtirea bucatelor alimentele practic nu se frmieaz. Ele se fierb n ap sau
aburi, se coc. Legumele i fructele se includ n raie att crude, ct i fierte. De
asemenea se includ felurile nti reci, deserturile, buturile. Sunt excluse
alimentele i bucatele care intensific procesele de fermentaie i putrefacie n
intestine i acelea care influeneaz negativ alte organe din sistemul digestiv
(alimente bogate n uleiuri eterice, prjite etc.).
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90-100 g (55% animale),
lipide 90 100 g (30% vegetale), glucide 400- 420 g, 11,7 12,6 MJ (2800-
3000 kcal), clorura de sodiu 15 g, lichidul liber 1,5 l.
Regimul alimentar: luarea meselor de 4-6 ori pe zi. Dimineaa este binevenit ap
rece cu miere sau sucuri de fructe i legume, nainte de culcare compoturi din
fructe proaspete i uscate, fructe proaspete, prune uscate.
Dieta nr.4. Indicaii: maladiile acute i cronice ale intestinelor nsoite de diaree
abundent.
Scopul prescrierii: asigurarea alimentaiei n cazul digestiei dereglate, diminuarea
inflamaiei, procesului de fermentaie i putrefacie n intestine, contribuirea la
normalizarea funciei intestinelor i a altor organe digestive.
Caracteristica general: dieta are o valoare energetic sczut pe contul lipidelor
i glucidelor, cantitatea de proteine fiind optim. Excitanii mecanici, chimici i
termici ai tubului digestiv sunt strict limitai. Sunt excluse alimentele i bucatele
care intensific secreia organelor digestive, procesele de fermentaie i
putrefacie n intestine. Bucatele sunt lichide, semilichide, terciuite, fierte n ap i
aburi. Sunt excluse bucatele foarte fierbini i foarte reci.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90 g (60-65% animale),
lipide 70 g, glucide 250 g (inclusiv 40-50 g. zahr); 8,4 MJ (2000 kcal), clorur
de sodiu 8-10 g, lichid liber 1,5- 2 l.
Regimul alimentar: luarea meselor de 5-6 ori pe zi n porii mici.

Dieta nr. 5. Indicaii:

hepatite i colecistite acute n perioada de reconvalescen;
hepatite cronice n perioada de remisie;
ciroza ficatului fr insuficien hepatic;
colecistitele cronice i colelitiazele n perioada de remisie. n toate cazurile fr
patologii exprimate ale stomacului i intestinelor.
Scopul prescrierii: cruarea chimic a ficatului n condiiile unei alimentaii cu o
valoare complet; contribuirea la normalizarea funciei ficatului i a activitii
cilor biliare, facilitarea secreiei bilei.
Caracteristica general: un coninut normal de proteine i glucide i o limitare
moderat a lipidelor (n special a celor greu digerabile). Dieta are un coninut
sporit de substane lipotropice, celuloz, pectine, lichid. Bucatele se prepar:
fierte, coapte, uneori fierte, nbuite. Este terciuit numai carnea aspr i
legumele bogate n celuloz. Fina i legumele nu sunt preventiv prelucrate
termic. Se exclud alimentele bogate n substane extractive, colesterol, acid
oxalic, uleiuri eterice, substane nocive care apar la prjirea n ulei n urma
oxidrii acestuia, se exclud bucatele foarte reci.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90-100 g (60% animale);
lipide 80-90 g (30% vegetale), glucide 400-500 g (70-80 g zahr); 11,7 12,2
MJ (2800 2900 kcal), clorura de sodiu 10 g; lichid liber 1,5 21. Se poate de
inclus sorbitolul i xilita (25- 40 g). Regimul alimentar: luarea meselor de 5 ori pe
zi.
Dieta nr. 6. Indicaii:
guta;
urolitiazele cu formarea calculilor din srurile acidului uric.
Scopul prescrierii: a normaliza metabolismul purinelor, micorarea formrii n
organism a acidului uric i a srurilor lui, deplasrii reaciei urinei n direcie
alcalin.
Caracteristica general: Excluderea alimentelor cu coninut sporit de purine, acid
oxalic; o limitare moderat a clorurii de sodiu, sporirea coninutului de alimente
cu aciune alcalin (laptele i produsele lactate, legumele i fructele) i a cantitii
de lichid liber (n cazul lipsei contraindicaiilor n ce privete sistemul
cardiovascular). Dieta se caracterizeaz i printr-o reducere moderat a
coninutului de proteine i lipide (n special a celor greu digerabile), iar n cazul
unei obeziti asociate i a glucidelor. Prelucrarea culinar este obinuit,
excluznd fierberea obligatorie a crnii, petelui. Temperatura bucatelor
obinuit.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 70 80 g (50% animale),
lipide 80 90 g (30% vegetale); glucide 400 g(80% g zahr); 11,3-11,7 MJ
(2700-2800 kcal), clorura de sodiu 10 g; lichidul liber 1,521 i mai mult.
Regimul alimentar: luarea meselor de 4 ori pe zi. n pauzele dintre mese se
recomand folosirea lichidului.
Dieta nr. 7. Indicaii:
nefrita acut n perioada de reconvalescen (ncepnd cu sptmnile 3-4 de
tratament);
nefrita acut n perioada de remisie i n absena insuficienei renale.
Scopul prescrierii: cruarea moderat a funciei rinichilor, diminuarea
hipertensiunii i edemelor, ameliorarea eliminrii din organism a diverselor
produse ale metabolismului, n special ale celor azotoase.
Caracteristica general: coninutul proteinelor este puin limitat, a lipidelor i a
glucidelor n limitele normelor fiziologice. Bucatele sunt pregtite fr clorur
de sodiu. Sarea de buctrie este dat bolnavului n cantitile indicate de medic
(3-6 g i mai mult). Cantitatea de lichid liber este limitat, n medie, pn la 1 l.
sunt excluse substanele extractive din carne, pete, ciuperci, sursele de acid
oxalic i uleiuri eterice. Prelucrarea culinar fr cruare mecanic, dar cu o
cruare chimic modern. Carnea i petele (100-150 g n zi) se fierb. Temperatura
bucatelor e obinuit.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 80 g (50-60% animale);
lipide 90-100 g (25% vegetale); glucide 400- 450 g (80-90 g zahr); 11,3-12,2
MJ (2700-2900 kcal); lichidul liber 0,9 1,11. Regimul alimentar: luarea meselor
de 4-5 ori pe zi.
Dieta nr. 8. Indicaii:
Obezitatea ca maladie principal sau asociat la late boli care nu necesit diete
speciale.
Scopul prescrierii: aciunea asupra metabolismului pentru excluderea depunerii
cantitilor excesive de grsime n organism.
Caracteristica general: diminuarea valorii energetice a raiei alimentare pe
contul glucidelor n special al celor uor asimilabile i n msur mai mic pe
contul lipidelor (n special celor animale), coninutul proteinelor fiind normal sau
ceva mai sporit. Cantitatea de lichid liber, a coninutului de clorur de sodiu, a
alimentelor i bucatelor care ridic pofta de mncare este limitat. Coninutul de
fibre alimentare este sporit. Bucatele pregtite sunt fierte, fierte nbuit, coapte.
Nu se recomand bucate prjite, terciuite i tocate. Pentru deserturi i buturi se
utilizeaz xilita i sorbitolul n calitate de substane ndulcitoare. Temperatura
bucatelor este obinuit.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90 100 g (60% animale);
lipide 80-85 g (30% vegetale), glucide 150 g; 7,1-7,5 MJ (17001800 kcal),
clorura de sodiu 5 6 g, lichid 1 1,2 l.
Regimul alimentar: luarea meselor de 5-6 ori pe zi, volumul fiind mare de fiecare
dat pentru a avea simul de saietate.
Dieta nr. 9. Indicaii:
diabetul zaharat de form uoar i medie; bolnavii cu masa corpului normal sau
puin excesiv nu primesc insulin sau o primesc n doze mici (20-30 uniti);
pentru determinarea toleranei fa de glucide i verificarea dozei de insulin sau
de alte preparate.
Scopul prescrierii: contribuirea la normalizarea metabolismului glucidelor i
prevenirea dereglrilor metabolismului lipidelor; determinarea cantitii
asimilabile de glucide.
Caracteristica general: dieta cu valoare energetic moderat pe contul glucidelor
uor asimilabile i a lipidelor de provenien animal. Clorura de sodiu,
substanele extractive au un coninut moderat n raie. Este sporit coninutul
substanelor lipotropice, a vitaminelor i a fibrelor alimentare (brnz negras de
vaci, pete slab, produse de mare, legume, fructe, crupe din grunte integral,
pine din fin integral). Sunt recomandate bucatele fierte i coapte, mai rara
cele prjite i uscate. Pentru pregtirea deserturilor i a buturilor xilit i
sorbitol care intr n calculul valorii energetice a dietei. Temperatura bucatelor e
obinuit.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90-100 g (55% animale);
lipide 75-80 g (30% vegetale), glucide 300 350 g (n majoritatea
polizaharide); 9,6-10,5 MJ (2300-2500 kcal); clorur de sodiu 12 g, lichidul liber
repartizarea egal a glucidelor la fiecare mas.
Dieta nr. 10. Indicaii: maladiile sistemului cardio-vascular cu insuficiena
circulaiei sanguine de gradele I-II A.
Scopul prescrierii: ameliorarea circulaiei sanguine, funciei sistemului cardio-
vascular, ficatului, rinichilor, normalizarea metabolismului, cruarea sistemului
cardio-vascular i a organelor digestive.
Caracteristica general: o micorarea moderat a valorii energetice pe contul
lipidelor i, parial, glucidelor. Coninutul clorurii de sodiu este foarte limitat. Este
micorat, de asemenea, consumul lichidului. Este limitata coninutul substanelor
care excit sistemul cardiovascular i nervos, ficatul, rinichii, substanele care
suprancarc sistemul digestiv i a celor care contribuie la meteorism. Este sporit
coninutul de potasiu, magneziu, substane lipotropice, alimentelor cu aciune
alcalin (produse lactate, legume, fructe). Prelucrarea culinar este efectuat ca o
cruare mecanic moderat. Se exclud bucatele greu digerabile. Bucatele se
pregtesc fr sare. Temperatura bucatelor e obinuit.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90 g (55-60% animale),
lipide 70 g (25-30% vegetale), glucide 350-400 g, 10,5-10,9 MJ (2500 -2600 kcal),
clorur de sodiu 6- 7 g (3-5 g direct bolnavului n mini), lichidul liber 1 2 l.
Regimul alimentar: luarea meselor de 5 ori pe zi n porii relativ egale.
Dieta nr. 11. Indicaii: tuberculoza pulmonar, osoas, a nodurilor limfatice,
ligamentelor n perioada de acutizare moderat, masa corpului bolnavului fiind
sczut; istovirea organismului dup boli infecioase ndelungate, operaii,
traume.
Scopul prescrierii: ameliorarea strii de nutriie, ridicarea puterii de rezisten a
organismului, intensificarea proceselor de recuperare a organismului afectat.
Caracteristica general: dieta are o valoare energetic nalt cu coninut bogat de
proteine cu preponderen pe contul produselor lactate, vitamine elemente
minerale (calciu, fier etc.), cu o sporire moderat a coninutului de lipide i
glucide. Prelucrarea culinar i temperatura sunt obinuite.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 110-130 g (60% animale);
lipide 100-120 g (20-25% vegetale), glucide 400 450 g; 12,6 14,2 MJ (3000-
3400 kcal), clorur de sodiu 15 g; lichid liber 1,5 l. Regimul alimentar: luarea
meselor de 5 ori pe zi.
Dieta nr. 12. Indicaii: maladii ale sistemului nervos central.
Scopul prescrierii: aprovizionarea organismului cu o alimentaie valoroas,
diminuarea mprovrii sistemului digestiv, cardiovascular, rinichilor, micorarea
excitrii sistemului nervos.
Caracteristica general: dieta este fiziologic complet cu un coninut normal de
lipide i glucide i sporit n proteine, sruri de calciu. Temperatura e obinuit.
Prelucrarea culinar: sunt folosite toate felurile de prelucrare culinar a
alimentelor: prjirea, fierberea nbuit, coacerea .a.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 100 130 g, lipide 100 g,
glucide 400 450 g, clorur de sodiu 12 15 g, lichid liber 1,5 l, greutatea
raiei 3 kg, 12,6 14,6 MJ 3000-3500 kcal. Regimul alimentar: luarea meselor de
4-5 ori pe zi.
Dieta nr. 12 este folosit rar.
Dieta nr. 13. Indicaii: maladii infecioase acute. Scopul prescrierii: sporirea
rezistenei generale a organismului n scopul facilitrii combaterii infeciei,
micorarea intoxicaiei, cruarea organelor digestive n condiiile febrei i
repausului la pat.
Caracteristica general: dieta cu o valoare energetic sczut pe contul lipidelor,
glucidelor i n msur mic pe contul proteinelor. Coninutul vitaminelor i a
lichidului este sporit. Lipsa alimentelor incluse n diet este variat. Prevaleaz,
totui, produsele alimentare i bucatele uor asimilabile care nu produc
meteorism. Sunt excluse sursele de celuloz aspr, alimentele i bucatele grase,
srate, greu asimilabile. Bucatele sunt preparate prin tiere, mrunire, trecere
prin sit, fierbere n ap i n aburi. Bucatele se distribuie fierbini (nu mai jos de
55-60 0C) sau reci (nu mai jos de 120C).
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 75 80 g (60
70% animale, n special pe contul produselor lactate), 9,2-9,6 MJ (22002300
kcal), clorur de sodiu 8 10 g (se mrete n cazul transpiraiei puternice i n
cazuri d vom incoercibil), lichid liber 2 l i mai mult. Regimul alimentar: luarea
meselor de 5 6 ori pe zi n porii mici.
Dieta nr. 14. Indicaii: nefrolitiaz cu reacie alcalin a urinei i calculi din fosfor i
calciu (fosfaturia).
Scopul prescrierii: restabilirea reaciei acide a urinei.
Caracteristica general: dieta corespunde normelor fiziologice dup cantitatea de
proteine, lipide i glucide i dup valoarea energetic. Sunt limitate alimentele cu
aciune alcalin i bogate n calciu (produse lactate i majoritatea legumelor i
fructelor), prevaleaz alimentele, care pot schimba reacia urinei n direcie acid
(pinea i produsele de patiserie, crupe, carne, pete). Prelucrarea culinar i
temperatura bucatelor obinuit. Dac nu exist contraindicaii, se pot consuma
lichide n cantiti sporite.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90 g, lipide 100 g, glucide
380 400 g, 11,7 MJ (2800 kcal), clorur de sodiu 10 12 g, lichid liber 1,5
2,5 l.
Regimul alimentar: luarea meselor de 4 ori pe zi n intervale i pe stomacul gol
mult lichid.
Dieta nr. 15. Indicaii:
diferite maladii cnd nu sunt necesare diete curative speciale i fr dereglri ale
sistemului digestiv;
diet de trecere la alimentaia obinuit n perioada de reconvalescen i dup
folosirea altor diete curative.
Scopul prescrierii: aprovizionarea organismului cu o alimentaie fiziologic
complet n condiii de spital.
Caracteristica general: valoarea energetic, coninutul de proteine, lipide i
glucide corespund aproape complet cerinelor organismului sntos care nu este
ocupat cu munca fizic. Vitaminele se administreaz n cantiti mari. Sunt
permise toate felurile de prelucrare culinar. Temperatura bucatelor este
obinuit. Din diet sunt excluse alimentele greu digerabile i picante.
Compoziia chimic i valoarea energetic: proteine 90 95 g (55% animale),
lipide 100 105 g (30% vegetale), glucide 400 g, 11,7-12,1 MJ (2800-2900
kcal), lichid liber 1,5 2 l, clorur de sodiu 15 g.
Regimul alimentar: luarea meselor de 4 ori pe zi.
 Tema nr.13 Alimentatia femeilor insarcinate si celor care alapteaza.

Studiu individual nr.13

1.Influenta calitatii nutritiei asupra femeilor insarcinate si a celor care
alapteaza.
Femeia insarcinata trebuie sa-si controleze regulat greutatea, deoarece asa cum
este de asteptat, aceasta trebuie sa progreseze in anumite limite, pana la nastere,
paralel cu dezvoltarea fatului. Deoarece orice tulburari sau intoxicatii in cursul
sarcinii se pot rasfrange asupra organismului fatului, abuzul de condimente
iritante, mancarea indigesta, abuzul de prajeli, alcoolul si tutunul vor fi evitate.
Nevoile nutritive ale gravidei nu pot fi incadrate in legi fixe, ele fiind dependente
de: greutatea si inaltimea gravidei, deci de starea ei de nutritie; varsta femeii
(pana la 20 de ani ratia gravidei trebuie suplimentata cu 300-400 calorii, deoarece
aceasta fiind inca in perioada de adolescenta, procesele de crestere nu sunt
complet terminate); activitatea femeii; varsta sarcinii, ale caror nevoi nutritive
cresc, odata cu lunile sarcinii si sunt cu atat mai mari in timpul lactatiei cu cat
secretia lactata este mai bogata. Caloriile pentru gravide ajung uneori la 3000-
3300, iar cele pentru femeile care alapteaza in jur de 3500 calorii pe zi.
Alimentele care trebuie sa faca parte din ratia gravidei nu pot fi grupate in
permise si interzise, deoarece regimul trebuie sa fie complet si cat mai variat. Se
vor exclude insa alimentele care produc fermentatii intestinale sau o digestie
grea. Acestea sunt:
-carnea: foarte grasa, afumata, carnatii, mezelurile grase, condimentate in exces;
-pestele: gras, afumat, foarte sarat, in exces;
-leguminoasele: fasole uscata, linte, mazare;
-legumele crude: varza, conopida, guliile si ridichile (varza mai ales pregatita cu
multa grasime trebuie inlaturata);
-abuzul de feluri prajite (carnati, chiftele, gogosi, clatite);
-condimente: iuti sau foarte sarate, in exces.
In primele patru luni ratia alimentara va cuprinde 1 g de albumina pe 1 kg
greutate corporala, apoi in a doua perioada a sarcinii 1,5 g albumine pe 1 kg
greutate ideala. Dintre acestea, jumatate vor fi acoperite cu albumine de origine
animala, iar cealalta jumatate cu albumine din paine, cartofi, legume, fructe,
fainoase si dulciuri. Sunt recunoscute, ca cele mai valoroase, albuminele din lapte,
produse lactate, oua, carne si peste. Acestea nu trebuie sa lipseasca din hrana
femeii gravide, in cantitate de cel putin 800 g lapte si 200 g carne sau 2 oua, 50 g
branza si 250 g peste completate cu cele din paine, fainoase, legume si fructe.
Deci albuminele sunt necesare, nu numai pentru cresterea fatului, dar si pentru a
acoperi dezvoltarea organelor mamei (uter, muschi) si metabolismul ei crescut. In
perioada de alaptare, nevoia de albumine cu valoare biologica mare este si mai
ridicata, ea ajungand pana la 2 g albumine pe 1 kg greutate ideala. In privinta
glucidelor, acestea se recomanda intre 4 si 6 g pe 1 kg de greutate corporala pe zi,
preferential din fructe, legume, cereale, cartofi, paine intermediara care aduc si
vitamine valoroase.
Gravidele care au ereditate diabetica vor scadea cantitatea totala de glucide,
acoperindu-le pe cat posibil din legume si fructe si evitand zaharul si dulciurile
concentrate. In a doua jumatate a sarcinii exista in general o tendinta la retentie
de apa si deci la formarea de edeme. De aceea, in aceasta perioada, se vor evita
toate alimentele exagerat de sarate, cantitatea totala de sare dintr-o zi, nu
trebuie sa depaseasca 5-6 g.

Avand in vedere tendinta la balonare postprandiala a gravidei, supele de carne

sau de legume se dau in portii mici dar concentrate ca valoare nutritiva, adica
imbogatite cu fainoase, oua, unt sau smantana. Ele se vitaminizeaza cu sucuri de
legume crude. Este preferabil sa se consume numai cate o jumatate de portie de
supa la o masa pentru ca senzatia de satietate sa nu apara inainte de a consuma
felul urmator care, de obicei, este mai bogat in albumine de cea mai buna calitate
(carne, peste, branza si ou). Fainoasele de cea mai buna calitate se recomanda
sub forma de budinci, combinate cu carne, branza, oua si unt. Legumele crude,
servite ca salate, pentru a fi mai usor de digerat, se rad si se vitaminizeaza
suplimentar cu verdeturi proaspete, tocate marunt si cu suc de lamaie. Legumele
fierte se pot consuma in pireuri batute cu unt, lapte, ca soteuri inabusite, sau in
diverse preparate cu carne si sosuri dietetice. In privinta desertului, fructele crude
raman cele mai indicate in sarcina. Gravida se va feri de excesul de dulciuri:
aluaturi proaspete, calde, preparate cu multa grasime, cu creme, cu mult unt,
foietaj, gogosi dospite.
Femeia insarcinata nu trebuie sa creada ca un surplus de greutate "exagerat"
(peste 10-12 kg) castigat in timpul sarcinii inseamna sanatatea viitorului copil.
Numai o alimentatie suficienta, dar mai ales echilibrata, prezinta o garantie a
evolutiei armonioase a sarcinii.
n principiu femeile care alpteaz au nevoie de 500 de calorii n plus fa de cele
care nu alpteaz, avnd un necesar caloric mai crescut, ntre 2.000 i 2.500 de
calorii zilnic. Multe femei sunt ngrijorate de excesul ponderal din timpul sarcinii
i i doresc s scape de aceste kilograme n plus, dar regimurile restrictive i
curele de slbire nu sunt indicate n timpul alptrii.
Se va ncerca realizarea unui aport echilibrat de proteine, lipide i carbohidrai la
fiecare mas, prin consumul de cereale integrale, fructe i legume proaspete i
alimente care conin acizi grai mono i polinesaturai (coninui n ulei de
msline, pete gras, avocado, msline, nuci, migdale, semine etc).

Se va limita consumul de grsimi saturate coninute de carnea gras, laptele cu

nivel crescut de grsime i unt. Se interzice consumul de grsimi hidrogenate
reprezentate de margarin. Grsimile nesaturate au un efect negativ asupra
sistemului cardiovascular, favoriznd la adult formarea plcilor de aterom cu
dezvoltarea aterosclerozei i cu creterea riscului de infarct miocardic acut.
Nu se cunosc nc riscurile lor pentru nou-nscutul alimentat cu lapte ce conine
cantiti mari de grsimi nesaturate, ns ele altereaz compoziia laptelui, nefiind
nutrieni eseniali pentru cretere i dezvoltare.
Se consum carne slab (de exemplu pete sau pui), care se gtete prin fierbere
sau pe grtar, dup ce se nltur pielea i grsimea care o acoper (n grsime se
depoziteaz cel mai bine aditivii i ali compui chimici duntori sntii).

Majoritatea alimentelor consumate de mam ajung n laptele ei. Uneori bebeluul

poate fi mai agitat i plnge mai mult dup ce a fost alptat, iar mama a consumat
n prealabil anumitor alimente: condimentate intens, care produc gaze intestinale
etc. De aceea este important ca mama s observe aceste reacii i s limiteze sau
s evite consumul acelor produse.

2.Aspetele nefaste ale cofeinei,drogurilor si medicamentelor asupra alaptarii.

Principala surs de cofein o constituie, n general, cafeaua. Cofeina este produs
natural de o varietate de plante i se gsete n multe produse alimentare, n
buturi i n unele medicamente.
Cei mai muli experi consider c n cantitate mic, cofeina nu duneaz. n
sarcin cantitatea maxim este 300 g de cafea pe zi. O cantitate mai mare de
cafea este discutabil.
Au existat studii care au sugerat c mai mult de 3 ceti de cafea pe zi bute n
sarcin crete riscul de avort spontan, iar copiii se pot nate cu greutate sczut.
Pn n prezent nu exist nici o dovad solid c cofeina ar fi cauza acestor
probleme. Experii recomand reducerea aportului de cofein pe zi n timpul
sarcinii, pn la apariia a noi dovezi certe.
 Alimentele i buturile ce conin cofein sunt:
-cafeaua,
-ceaiul,
-unele buturi rcoritoare,
-ciocolata,
-produsele cu arom de cafea (iaurt, ngheat),
-siropul de ciocolat,
-cacaoa cald.
Cantitatea de cofein din fiecare produs variaz. Modul n care sunt pregtite
cafeaua sau ceaiul i tipul boabelor de cafea i al plantelor din care se face ceaiul
influeneaz coninutul de cofein.
Cafeaua conine cea mai mare cantitate de cofein. Ciocolata conine cantiti
mici de cofein.
Medicamentele care conin cofein sunt cele utilizate pentru migrene, rceli i
insomnii.
Unele produse din plante, cum ar fi guarana, conin cofein. Catitatea de cofein
variaz de la plant la plant.
Femeile nsrcinate trebuie s evite medicamentele ce conin cofein, precum i
produsele pe baz de plante cu coninut de cofein.
Cofeina traverseaz placenta i ajunge la ft. Unele studii au artat c cofein
poate afecta ritmul cardiac al ftului, cu toate c schimbrile resimite nu ar fi
duntoare. De asemenea, gravidele pot fi mai sensibile pentru c necesit mai
mult timp pentru a elimina cofeina din organism.

Afeciunile cofeinei asupra organismului includ:

-o uoar cretere a tensiunii arteriale i a ritmului cardiac,
-creterea produciei de urin,
-unele persoane pot manifesta indigestii sau probleme cu somnul.
Un studiu danez, realizat n 2003, a sugerat c femeile care beau 4 sau mai multe
ceti de cafea pe zi prezint un risc de a avea un copil prematur, iar cele care au
but 8 ceti sau mai multe pe zi prezint un risc de 3 ori mai mare fa de cele
care nu au but cafea.
Unele studii sugereaz c un nivel ridicat de cofein poate reduce greutatea
copilului la natere.
 Drogurile
Daca mama este consumatoare de droguri copilul va prelua dependenta, iar dupa
nastere, primul eveniment major din viata acestuia o sa fie sevrajul.
Cum arata un copil nascut dintr-o mama consumatoare de droguri? Nu are nimic
din imaginea dulce a nou-nascutilor si sufera mult. Exista sanse de recuperare
totala, dar probabilitatea unor sechele care sa-l urmareasca toata viata sunt
majore. In plus acesti copii au un risc crescut de intarziere in dezvoltarea psihica si
o incidenta crescuta pentru unele afectiuni: boli de piele, boli de inima si afectiuni
grave ale ficatului.
Daca mama consuma heroina in timpul sarcinii, copilul se va naste dependent de
heroina si trebuie sa urmeze un tratament clinic de dezintoxicare special, prin
administratea treptat diminuata a drogului respectiv. In plus, copilul va suferi de
tremuraturi, convulsii, dificultati respiratorii, hipersensibilitate, stari de voma, iar
cresterea sa in greutate si in talie va fi considerabil intarziata, chiar daca primeste
alimentatia corespunzatoare.
In cazul consumului de cocaina in timpul sarcinii, mama poate avorta spontan si
exista un risc important ca, copilul sa se nasca mort. Greutatea sa va fi mica,
probabil va manifesta microcefalie si pericolul de a muri in somn prin deficiente
respiratorii. De asemenea, exista o probabilitate ingrijoratoare ca, copiii nascuti
din mame consumatoare de cocaina sa se nasca cu o insuficenta irigare a unor arii
cerebrale, deficiente care genereaza paralizii partiale.
Alcoolul, desi pare un drog "cuminte" este un risc pentru mama si fat si poate
avea efecte nocive si chiar devastatoare. Daca dependenta mamei se mentine pe
perioada sarcinii, apare sindromul fetal alcoolic, din cazua trecerii alcoolului din
organismul matern in cel al fatului. Indicatorii acestui sindrom sunt: microcefalia,
dezvoltare fizica cu ramaneri in urma, caractere faciale distinctive, disfunctii
motrice in perioada prescolara si scolara. Acest sindrom sau unele simptome ale
sale se pot manifesta si daca unul sau ambii parinti au consumat bauturi alcoolice
imediat anterior momentului conceptiei si deci erau intr-o stare de ebrietate cand
copilul a fost conceput.
De notat este faptul ca suferinta fetala apare chiar si la cantitati mici de alcool,
daca acestea sunt consumate in fiecare zi. Alcoolul in cursul sarcinii ramane
contraindicat, chiar daca este permis femeilor gravide sa bea unul, doua pahare
de vin pe saptamana in cursul sarcinii. Afla mai multe despre consumul de alcool
in cursul sarcinii.
Tutunul este un alt drog cu efecte negative asupra evolutiei fatului, care il
afecteaza si dupa nastere. Nu exista scuze, explicatii si justificari. Fumatul si
sarcina sunt incompatibile. Studiile care apar pe marginea acestui subiect nu
urmaresc sa stabileasca daca fumatul este nociv sau nu asupra sarcinii, ci cat de
grave sunt efectele pe care acesta le poduce asupra copilului aflat in fomare si
evolutie. De cele mai multe ori rezultatele sunt cu adevarat infricosatoare!
Femeile care fumeaza in timpul sarcinii isi expun copiii la multiple pericole, printre
care si riscul mai crescut ca bebelusii sa dezvolte malformatii si sa se nasca cu
diverse probleme. Acest risc poate creste in medie cu 25% pentru fumatoarele
inraite.
Medicamentele
Fiecare mama care alapteaza este datoare sa se informeze asupra efectelor pe
care le pot avea anumite medicamente in alaptare, mai ales daca este vorba de
antibiotice. Inainte de a incepe un tratament medicamentos, mama trebuie sa se
prezinte la medicul curant si, daca este necesar, sa inceapa un tratament
respectand intocmai dozele si intervalele de administrare prescrise.
Desi sunt putine medicamentele strict interzise in sarcina si in alaptare, nu exista
un medicament 100 % sigur pentru aceasta perioada. E adevarat ca fiecare
substanta este absorbita diferit, in functie si de modul de administrare (oral, prin
aplicare externa, intravenos), dar de regula aproximativ 1% din substante ajung in
laptele mamei.
Medicamente permise in alaptare
In alaptare, medicamentele trebuie administrate cu mai multa precautie decat in
sarcina. Daca in uter fatul este protejat, pentru ca organismul tau descompune
substantele respective lasand doar o mica parte sa ajunga la el, dupa nastere,
organismul bebelusului trebuie sa se "lupte" singur cu substantele la care il expui.
In general, poti lua fara probleme urmatoarele tipuri de medicamente in alaptare:
corticosteroizi;
diuretice usoare;
contraceptive pe baza de progesteron;
anestezice locale (cele pentru uz stomatologic);
ibuprofen;
vitamine;
aciclovir;
insulina;
medicamente pentru relaxarea musculaturii;
medicamente pentru parazitii intestinali comuni;
anumite antibiotice (tetraciclina, sulfamicina, amoxicilina, ampicilina, cefaclor,
cefalexina, augmentin, cefradine, floxapen, penicilina V).
Administrarea antibioticelor se face cu multa atentie si niciodata fara aprobarea
medicului. Este recomandat sa eviti tratamentul cu tetraciclina pe o perioada mai
mare de 10 zile. Bebelusul poate sa aiba scaun moale sau diaree in perioada
administrarii antibioticelor.
Daca sanul s-a infectat si a aparut mastita, ai nevoie de tratament cu antibiotice si
supraveghere medicala. Pentru ca in majoritatea cazurilor acumularea laptelui in
sani provoaca mastita, trebuie sa continui alaptatul sau sa te mulgi cu ajutorul
unei pompe pentru san. Chiar daca ai o mastita infectioasa, bebelusul nu va fi
afectat de microbii din lapte, care vor fi eliminati de acidul din stomacul lui. De
obicei in aceasta situatie se recomanda tratament cu un antibiotic compatibil
cualaptarea.
Medicamente interzise in alaptare
antibiotice precum gentamicina, cefuroxamina, claritromicina si trimetoprim,
pentru care se recomanda oprirea alaptarii;
cloramfenicolul, incompatibil cu alaptarea, putand avea efecte grave asupra
copilului (uneori chiar decesul);
amfetaminele;
metronidazolul, pentru ca poate cauza tulburari neurologice;
medicamentele antitiroidiene, care pot determina aparitia gusei si hipotiroidism;
sedativele, care dau somnolenta la sugar;
cortizonii, care pot provoaca insuficienta corticosuprarenala si intarzierea
cresterii;
medicamentele folosite in tratamentul cancerului (citostaticele);
medicamentele radioactive pentru teste de diagnosticare.
 Tema nr.14 Alimentatia persoanelor de virsta inaintata.

Studiul individual nr.14

1.Caile de satisfacere a necesitatilor persoanelor de virsta inaintata in produse
alimentare.
Alimentatia balantata, corespunzatoare vrstei, actioneaza esential asupra
proceselor de mbatrnire a organismului si asupra modificarilor ce apar n
diferitele organe si sisteme, contribuie la mentinerea starii fiziologice normale si a
capacitatii de munca.mbatrnirea este un proces la baza caruia se afla
modificarile atrofice si degenerescente - se micsoreaza regenerarea protoplas-
mei, nucleoproteinelor, raspunzatoare de reproducere, sinteza si restabilire,
proteinele tot mai mult se nlocuiesc cu proteine lipsite de capacitati
reproductive. Cu vrsta se micsoreaza capacitatile de sinteza ale organismului,
slabesc capacitatile functionale ale tesuturilor sistemelor organismului.
La oamenii n etate survin diferite modificari: alterarea danturii, scaderea secretiei
glandelor digestive, atrofierea mucoasei organelor digestive, tulburari ale
peristaltismului organelor tubului digestiv, modificari de absorbtie a factorilor
nutritivi. Are loc ncetinirea metabolismului bazai, scade toleranta la glucide si
viteza arderii lor. n metabolismul lipidic apar unele dereglari - creste continutul
colesterolului si grasimilor neutre n snge, se intensifica depunerea lor pe vase cu
avansarea aterosclerozei.
In intestin predomina microorganismele care sporesc procesele de putrefactie cu
sinteza compusilor corespunzatori, creste absorbtia lor.
In pancreas se constata atrofierea elementelor active ceea ce provoaca
micsorarea starii functionale a pancreasului, reducerea cantitatii si activitatii
fermentilor produsi.
n procesul mbatrnirii o deosebita atentie se acorda hipochineziei si, ca urmare -
surplusului masei corporale. La organizarea alimentatiei rationale a persoanelor
vrstnice trebuie luate n considerare capacitatile reduse ale sistemului digestiv
ceea ce impune limitarea cantitativa a hranei. Intensitatea proceselor metabolice
la ei scade. Pentru ameliorarea acestor procese se recomanda utilizarea
produselor alimentare cu activitate biologica nalta,bogate n vitamine,
microelemente, fosfolipide, acizi grasi polinesaturati, aminoacizi esentiali s.a.
La vrstnici, procesele de crestere si de formare a tesuturilor organismului sunt
definitivate, de aceea necesitatea n material plastic, precum si n vitamine, este
mai mica. Micsorarea capacitatii de munca cu vrsta, precum si lipsa lucrului fizic
intens impune o limitare a normelor de proteine. n acelasi timp s-a constatat ca
la cei vrstnici se pastreaza capacitatea de regenerare a celulelor uzate din care
cauza e nevoie de proteine n anumite proportii. S-a constatat de asemenea ca
surplusul de proteine la vrstnici poate provoca dezvoltarea aterosclerozei.
Limitarea proteinelor si zaharului n alimentatia vrstnicilor micsoreaza nivelul
colesterolului n snge. Norma optima de proteine pentru cei vrstnici constituie
1 g la 1 kg masa/corp. Proteinele animale vor constitui 55% din proteinele totale
ale ratiei alimentare.
n alimentatia persoanelor vrstnice se limiteaza grasimile. A fost stabilita
corelatia consumului nalt de grasimi si dezvoltarea aterosclerozei. Grasimile
consumate n cantitati mari se digera greu de catre organele digestive, secretia
carora este redusa. Este bine cunoscuta actiunea negativa a acizilor grasi saturati
din grasimile animale si a colesterolului asupra metabolismului lipidic. n
alimentatia rationala se recomanda untul si uleiul vegetal. Ultimul, n cantitate de
20-25 g pe zi, asigura cantitatea necesara de acizi grasi polinesaturati. Consumul
sporit de ulei vegetal actioneaza negativ asupra organelor digestive. Norma zilnica
de grasimi pentru persoanele vrstnice este cu 10% mai mare dect cantitatea
proteinelor din ratia alimentara.
n alimentatia balantata cantitatea de glucide depaseste n medie de 4,5 ori
cantitatea proteinelor. La efort fizic redus se recomanda limitarea consumului de
glucide, pornind de la faptul ca surplusul lor (mono- si dizaharidele) provoaca
hipercolesterinemie. n alimentatia celor vrstnici glucidele se limiteaza din contul
celor usor asimilabile (zaharurile si produsele dulci). Ca sursa de glucide se vor
utiliza pinea de secara, pinea de gru integrala, leguminoase, fructe. Celuloza
produselor alimentare normalizeaza flora microbiana intestinala si favorizeaza
eliminarea colesterolului din organism. O deosebita atentie se acorda fructelor si
legumelor crude.
Vitaminele, cu actiunea lor catalitica, inhiba ntr-o anumita masura procesele de
mbatrnire. Nivelul satisfacator de vitamine asigura mentinerea proceselor
metabolice la un nivel corespunzator, retine dezvoltarea modificarilor sclerotice
n tesutul conjunctiv. La persoanele n etate se constata polihipovitaminoza
endogena drept consecinta a dezadaptarii sistemului fermentativ. Alimentatia
persoanelor vrstnice trebuie sa includa cantitatea necesara de vitamine,
ndeosebi din numarul celor ce normalizeaza activitatea sistemului nervos,
cardiovascular si participa n reactiile de inhibitie a proceselor de sclerozare. n
functie de asigurarea organismului cu vitamine se modifica nivelul colesterolului
n organism. n acest aspect prezinta o mare importanta vitaminele C siP.
Vitamina C, inclusa n ratia alimentara n cantitati satisfacatoare, asigura
desfasurarea proceselor de oxidare si normalizeaza schimbul de substante. La cei
vrstnici organismul are nevoie de o cantitate marita de vitamina C. Ea
stabilizeaza echilibrul fiziologic de biosinteza a colesterolului si utilizarea lui n
tesuturi, mareste rezistenta si ntareste reactiile de aparare ale organismului.
Vitaminele C si P au actiuni sinergice. Vitamina P contribuie la micsorarea
tensiunii arteriale la hipertensivi.
Proprietati lipotrope, capabile sa inhibeze procesul de dezvoltare a aterosclerozei,
au colina, inozita, vitamina Bi2, acidul folie, vitamina B6, acidul pantotenic, acizii
grasi polinesaturati. Este important ca aceste substante sa fie incluse n ratia
alimentara n cantitati suficiente. n scop profilactic, pentru a preveni procesele
de mbatrnire, se recomanda administrarea polivitaminelor (complexe de
vitamine).
La vrstnici n organism se acumuleaza substante minerale, ndeosebi compusii
calciului. Ele se depun n peretii vaselor sanguine, articulatii, cartilaje si alte
tesuturi. Totodata la unii batrni se depisteaza osteoporoza ca o consecinta a
deficitului unor saruri. Norma zilnica de calciu pentru vrstnici e de 800 mg.
Alt element mineral necesar pentru vrstnici este magneziul cu actiune
antispastica, vasodilatatoare. El stimuleaza peristal-tismul intestinal, sporeste
eliminarea bilei, micsoreaza nivelul colesterolului n snge. Insuficienta de
magneziu n organism se soldeaza cu marirea depunerii calciului n vasele
sanguine. Necesitatea zilnica n magneziu constituie 400 mg. Alimentatia
vrstnicilor trebuie sa contina potasiu suficient. El contribuie la eliminarea apei si
clorurii de sodiu din organism. n ratia alimentara a vrstnicilor se vor include
produse cu orientare alcalina ca laptele si derivatele lui, cartofii, fructele,
legumele.

Ratia alimentara a vrstnicilor (60-74 ani) trebuie sa contina:

- proteine 68 g (barbati), 61 g (femei),
- lipide 77 g (barbati), 66 g (femei),
- glucide 335 g (barbati), 284 g (femei),
- valoarea energetica: 2300 kcal (barbati), 1975 kcal (femei).

Ratia alimentara a batrnilor (75-90 ani) trebuie sa contina:

- proteine 61 g (barbati), 55 g (femei),
- lipide 65 g (barbati), 57 g (femei),
- glucide 280 g (barbati), 242 g (femei),
- valoarea energetica: 1950 kcal (barbati), 1700 kcal (femei).
Persoanele vrstnice si batrne trebuie sa acorde o deosebita atentie regimului
alimentar, reiesind din faptul ca la ei capacitatile functionale ale organelor
digestive sunt micsorate. Mesele se vor servi la ore fixate, se va evita abuzul de
hrana si intervalele lungi ntre mese. Persoanele vrstnice se vor alimenta de 4 ori
pe zi, pentru cei batrni e mai rational regimul cu 5 mese pe zi cu limitarea
cantitati de alimente.

2. Particularitatile de prelucrare culinara a produselor alimentare pentru

alimentatia rationala a persoanlor virstnice.
Procesul de imbatranire incepe in jurul varstei de 65 de ani (se vorbeste mai intai
de varsta critica sau presenila), iar dupa 75 de ani se intra in faza batranetii.
Varstnicii sunt adeseori subalimentati, adica le lipsesc elementele nutritive
indispensabile eficientei fizice, activitatii creierului si, in general, starii normale de
sanatate. In unele tari, in majoritatea cazurilor malnutritia nu se datoreaza unor
dificultati de ordin economic, ci mai curand singuratatii, depresiei, lipsei de
activitate. Neglijandu-si alimentatia, multi batrani risca sa fie lipsiti de unele
substante cu inalta valoare nutritiva necesare bunei functionari a organismului:
vitamine, saruri minerale, oligoelemente, proteine de buna calitate.
Uneori, batranii au tendinta de a consuma aceeasi cantitate de calorii cu care
erau obisnuiti in perioada cand erau activi si astfel risca sa se ingrase. Dupa
pensionare, in special barbatii care in trecut obisnuiau sa desfasoare o munca
bazata pe consumuri apreciabile de energie, acumuleaza un exces de calorii,
supunandu-si astfel inima unui efort exagerat. In special la aceasta varsta este
esential sa acordam atentie continutului alimentatiei, daca vrem sa ne mentinem
sanatatea.
Batranii, ca si tinerii, trebuie sa urmeze un regim alimentar echilibrat care sa
contina intr-o masura adecvata proteine, grasimi, carbohidrati, saruri minerale si
vitamine. Exista insa o diferenta importanta in privinta numarului necesar de
calorii. Iata cateva reguli alimentare sanatoase:
- Caloriile. Odata cu inaintarea in varsta, cantitatea de alimente si de calorii
introduse in organism trebuie sa devina tot mai mica. Anchetele cu privire la
regimul alimentar al varstnicilor in stare excelenta de sanatate au demonstrat ca,
in cazul lor, consumul nu depaseste 1800 de calorii pe zi, ceea ce reprezinta
cantitatea ideala pentru persoanele peste 65 de ani.
- Proteinele. De regula, trebuie consumate un gram de proteine la fiecare
kilogram al corpului. O persoana de 70 de kg va avea astfel nevoie zilnic de 70 g
de proteine.
- Carbohidratii. Cea mai mare parte a caloriilor trebuie sa provina din
carbohidrati: paine, paste fainoase, orez, fulgi de cereale, porumb boabe sau sub
forma de mamaliga. Se recomanda consumul de paine integrala si de orez
integral; intr-adevar cerealele decorticate contin fibre alimentare care favorizeaza
buna functionare a intestinului.
- Grasimile. Uleiul de masline extravirgin extras in conditii de temperaturi joase
este de preferat oricarei alte grasimi. Este bogat in vitamina E si in grasimi
nesaturate care garanteaza sanatatea arterelor. Cantitatea de grasimi nu trebuie
sa depaseasca un sfert din totalul zilnic de calorii. Practic, nu trebuie sa reprezinte
mai mult de doua linguri pe zi.
- Vitaminele. Dieta pentru batrani trebuie sa fie bogata in vitamina D, care este
importanta pentru conservarea oaselor, vitamina C, necesara mentinerii
integritatii arterelor, repararii tesuturilor si intaririi vaselor capilare. La fel de
importante sunt vitaminele din grupa B, care faciliteaza toate procesele de
asimilare a alimentelor. In speta, vitamina B6 serveste la producerea globulelor
rosii si stimuleaza activitatea creierului.
- Mineralele. Persoanele in varsta au nevoie in primul rand de calciu si de fier.
Calciu este necesar pentru conservarea oaselor, previne osteoporoza, faciliteaza
asimilarea alimentelor, contribuie la regularizarea batailor inimii, elimina
aciditatea gastrica. Fierul stimuleaza producerea de globule rosii in sange si este
prezent in structura enzimelor, niste proteine speciale ale organismului,
indispensabile pentru desfasurarea corecta a reactiilor metabolice.
 Alimentele cele mai indicate pentru virstnici
O regula usor de urmat este aceea de a ne asigura ca produsele vegetale
preselectionate sunt de toate culorile: verde, rosu, galben, portocaliu, brun,
violet. Fiecare culoare indica prezenta anumitor vitamine si saruri minerale.
Dintre toate zarzavaturile si legumele, trebuie acordata intaietate celor din familia
cruciferelor: varza, broccoli, conopida, inflorescentele de nap, varza de Bruxelles,
care sunt deosebit de bogate in vitamine si saruri minerale. Studii recente au
demonstrat ca cruciferele pot preveni unele tumori. Este bine sa le consumam
crude sau tinute putin timp la foc, deoarece se digera mai bine si isi conserva
intact patrimoniul nutritiv.
Fructele uscate constituie o sursa buna de vitamine si proteine vegetale. Nucile,
in particular, s-au dovedit eficiente in coborarea nivelului colesterolului si in
prevenirea bolilor cardiace. Semintele incoltite de cereale, de fasole si de lucerna
au valoare nutritiva optima si pot fi obtinute in casa, pentru a fi consumate
imediat. Germinatia multiplica substantele benefice in seminte, facandu-se usor
de asimilat. Bunaoara, dubleaza si, in unele cazuri, tripleaza continutul de
vitamine, in special cele din grupul B, precum si vitaminele C si A.
Ca sursa de proteine, este de preferat pestele fata de carne. In speta, heringul,
scrumbia si sardelele sunt sursele optime, nu numai de proteine, ci si de vitamina
B2 si de calciu. Tonul si somonul contin vitamina B6.
Legumele sunt si ele surse de vitamine, desi mai putin complete decat carnea si
pestele. Daca insa se combina cu pastele fainoase, cu orezul sau cu alte cereale,
asigura proteine complete de buna calitate. Asocierea legumelor de cereale ofera
in plus si carbohidrati care dau energie si fibre alimentare indispensabile
bunei functionari a aparatului digestiv. Dintre legume, soia, mazarea si lintea
contin lecitina, o substanta care combate procesele de oxidare din organism, il
protejeaza impotriva maladiilor cardiovasculare, se opune bolii Alzheimer si
slabirii memoriei. Se mai recomanda inlocuirea cafelei printr-un amestec bazat pe
cereale. Si ceaiul verde este o bautura foarte sanatoasa, si s-a demonstrat ca are
proprietati antitumorale.