Tratamentul chirurgical al cancerului bronho-pulmonar este de regula un tratament la

rece, aplicat dupa o investigare completa lezionala, functionala si biologica si dupa

realizarea unei stadializari TNM corecte. Totusi, in evolutia sa naturala pot surveni

complicatii ce necesita un tratament chirurgical de urgenta.

a. Hemoptizia masiva

De regula, in cancerul bronho-pulmonar hemoptiziile sunt mici. Neglijarea acestui

semn, poate duce la extensia tumorii sii agravarea hemoptiziilor. Prin instalarea unei fistule

bronho-vasculare se ajunge la o hemoptizie masiva fatala, sau hemoptizii repetate in cantitati

mari. Decesul se produce fie prin exsanghinare, fie prin obstructie traheo-bronsica cu

insuficienta respiratiorie acuta. Alternativele terapeutice sunt:

- fotocoagulare bronhoscopica

- embolizarea arterei bronsice

- lobectomia sau pneumonectomia

- devascularizarea peribronsica

b. Abcesul pulmonar

Apare fie prin obstructia artborelui bronsic (supuratie retrostenotica), fie prin necroza

tumorala (discrepanta intre rata de multiplicare a masei tumorale si posibilitatile sale limitate

de nutritie).

Tehnica chirurgicala de electie este rezectia pulmonara (lobectomia). In situatii ce nu

permit efectuarea unei toracotomii, intra in discutie drenajul percutan sau dezobstructia

bronsica prin laser.

c. Pneumotoraxul spontan secundar

Pneumotoraxul spontan secundar este o entitate rara in cancerul bronho-pulmonar. Se

produce prin ruptura unor bule de emfizem din jurul tumorii, sau prin ruptura tumorii in
pleura.

Poate apare la un pacient la care diagnosticul de neoplasm este precizat, sau poate fi

factorul ce permite stabilirea diagnosticului.

Tratamentul este in functie de stadializarea neoplasmului bronho-pulmonar. Daca

pneumotoraxul se instaleaza la un pacient cu cancer bronho-pulmonar depasit chirurgical, se

efectueaza drenajul prin pleurotomie la care se asociaza tehnici de pleurodeza, iar daca

pneumotoraxul este persistent se recurge la un drenaj valvular a la long. Daca meoplasmul

este operabil, se va efectua rezectia pulmonara impusa de situatia lezionala.

d. Sindromul de vena cava superioara

Se realizeaza prin comprimarea sau invazia venei cave superioare prin tumora

pulmonara sau prin adenopatiile tumorale mediastinale.

Prezenta adenopatiilor mediastinale extensive contraindica interventia chirurgicala. In

aceste situatii se indica radioterapie de decomprimare.

Atunci cand sindromul este realizat prin extensia tumorii pulmonare s-au propus

tehnici de rezectie laterala de perete venos (invazie limitata), sau rezectie circumferentiala cu

reconstructie cu proteze vasculare (PTFE).

e. Pleurezia masiva recidivanta

Pacientul este internat in insuficienta respiratorie severa. Examenul radiologic releva

o opacifiere cu caracter lichidian a unui hemitorace, uneori cu deplasarea controlaterala a

mediastinului. Primul gest terapeutic este punctia pleurala ce permite ameliorarea starii

generale a pacientului. Practic ne confruntam cu doua situatii:

a. Pleurezie masiva recidivanta de etiologie necunoscuta, n prezenta unei tumori pulmonare

cunoscute preoperator. Tumora pulmonara este evidenta. ntrebarea este daca suntem n

fata unei pleurezii neoplazice sau atelectatice.

b. Pleurezie masiva recidivanta neoplazica (cu multiple punctii pleurale in antecedente si

diagnostic histopatologic precizat prin analiza lichidului sau prin biopsie pleurala)

In aceste situatii, se recurge fie la chirurgia toracoscopica, fie la practicarea unei

minitoracotomii, cu efectuarea biopsiei pleurale si a pleurectomiei parietale partiale si drenaj

pleural. Se injecteaza citostatice sau se face pudraj cu talc, pentru obtinerea unei bune

simfize.

f. Pericardita recidivanta

Se asociaza de regula cu pleurezia recidivanta. Pacientul se interneaza de urgenta cu

un sindrom hipodiastolic relevat clinic si prin investigatiile paraclinice (radiografie toracica,

EKG, echocardiografie sau examen CT). O data diagnosticul strabilit primul gest terapeutic

consta in evacuarea lichidului pericardic, prin punctie pericardica. In cazurile recidivante se

recomanda interventia chirurgicala: fereastra pleuropericardica (realizata prin chirurgie

toracoscopica sau prin minitoracotomie), sau fereastra pericardo-peritoneala (realizata prin

laparotomie sau laparoscopie). Fereastra pleuro-pericardica toracoscopica este interventia

recomandata, fiind miniinvaziva, cu rezolvarea definitiva a colectiei pericardice.

g. Invazia extinsa a peretelui toracic

Produce dureri insuportabile. Atunci cand extensia tumorala, sau conditia functionala

si biologica a pacientului contraindica o rezectie curativa, in limite oncologice, de regula se

tenteaza cuparea sindromului algic prin iradiere externa sau rizotomie. O alternativa o

constituie rezectia paliativa de perete toracic (rezectie costala si de parti moi, neurectomie

intercostala) la care se poate asocia brahiterapia.

h. Obstructia proximala a arborelui traheobronsic cu insuficienta respiratorie

In situatiile in care interventia chirurgicala este contraindicata (infiltratia extensiva a

traheei, sau a ambelor bronhii primitive), se recomanda interventii de bronhologie

interventionala: foraje transtumorale prin crioterapie, laserterapie (laser CO2, Nd YAG) si

plasarea de stenturi.