CASA CU DOUA BALCOANE*

*de Ion Pribeagu*

*Pe strada Toamnei, unde,

Pomii-si scuturau povara,
Locuia o cuconita
Blonda si frumoasa - Clara!**
*
*Avea trup de crin si gura
Rosie ca o muscata,
Sanii, doua crizanteme
Si era si maritata.
*
*Sotul ei, Avram Barbulea,
Voiajor prin toata tara ,
Pleca luni de dimineata
Si venea sambata seara.*

*Astfel ca, in alte zile,

Clara dulce , dragastoasa,
Marti si joi, sa se distreze,
Ma primea pe mine-n casa.

**Ii citeam poeme, versuri,

Ma-mbatam de glasul ei,
Ne spuneam povesti, si-n urma
Petreceam, ca de-obicei.

**Casa-n care dragei mele

Ii fusese scris sa sada,
Avea doua-apartamente
Cu balcoanele spre strada.

**Jos, in gang, urcai o scara,

Care-asa, din construire,
Nu avea alta intrare,
Nu avea alta iesire.

**Iar alaturi, statea Sprinta

Cu barbatul sau, Haim Malne,
Care-avea tot astfel casa
Si tot astfel de balcoane.

**Nimeni, nimeni, numai scara

Luminata de un bec,
Ma stia cand vin la Clara,
Mai ales, stia cand plec.

**Vremea-si impletea cununa

Si destinul priveghea,
Sa gustam din fericirea
Dragostei, si eu si ea.

**Da-ntr-o noapte violenta,

Cand cu draga ma distram,
Se-auzira pasi pe scara
Si ea-mi spune: - Vine-Avram!

**Ma imbrac in fuga, fulger,

Vinovat ca un borfas
Si deschid in graba usa
Si-mi dau drumu-n balconas.

**Doamne, Tu, care scapat-ai

De la jertfa pe Isac,
Fa si-acuma o minune
Si ma-nvata ce sa fac?

**Si precaut, fara voie,

Instinctiv, eu fac un salt
Si-ntr-o clipa sunt alaturi,
In balconul celalalt.

**Situatia e grava,
Simt in creier un ciclon,
Ce ma fac daca vecinul
Ma gaseste in balcon?!

**Sa sar jos, cu neputinta!

Trotuarul e departe,
Simt in cerebel o lupta
Si pe viata, si pe moarte!

**Si de-odata se deschide

Usa-ntr-un moment fatal,
Si-n chenarul ei apare
Sotul Clarei, personal!

**Eu inghet si gura-mi muta

Nici o soapta nu indruga!
Si ridic in semn de spaima
Bratele, in semn de ruga...

**Pe cand el, vazandu-mi halul,

Ca sa-mi crute umilinta,
A dedus fara-ndoiala
Ca am fost surprins la Sprinta.

**Si intelegand din semne

Ca-i cer mila ca un prost,
Mi-a dat mana sa sar iarasi
In balconu-n care-am fost!

**A deschis cu grija usa ,

Nici un zvon sa n-o alarme
Si, cu patos i-a spus Clarei,
Care se facea ca doarme:

**- Nu ti-am spus eu, Clara draga,

Cum ca Sprinta-i o stricata?
Uite de-unde are blana,
Skong, cu care-i imbracata!

**Vino-ncoa, poete draga

Si iti jur pe Dumnezeu,
Ca n-o sa ne stie nimeni,
Nici sotia, nici chiar eu!

**M-a condus de mana vesel,

Iara eu priveam cuminte,
Trupul Clarei, strans in brate
Cu o ora inainte.

**Si cand m-am vazut in strada,

M-am rugat, c-asa mi-e firea,
Sa traiasca inginerul
Care-a construit cladirea!

**Fiindca ce faceam eu daca,

Ma pastea un ghinion,
Si aceasta casa-a Clarei
Avea numai un balcon?! *

*CASA CU DOUA BALCOANE*

*de Ion Pribeagu*