32.

Clisma evacuatoare
. Obiectivele Introducerea prin anus in rect si colon a unor lichide pentru indepartarea materiilor fecale. PREGATIREA MATERIALELOR Masa de
tratament sau tava, Irigator (recipient), tub de cauciuc cu diametrul de 10 mm si lungimea de 1,5 - 2m, Canula rectal, Tavita renala, Musuama, traversa,
Invelitoare de flanela sau cearseaf,Substanta lubrefianta,Casoleta cu comprese sterile, Material pentru toaleta perineala, Plosca (bazinet), Stativ pentru
irrigator, Ap cald 35 - 37C (500-1000 ml adul i, 250 ml adolescen a a t ti, 150 ml copii), Sare (1 lingurita/1 l apa)/ ulei (4 linguri/1 1 apa)/ glicerina (40
g/500 ml apa)/ sapun (1 lingurita rasa/1 l apa). PREGATIREA PACIENTULUI - PSIHICA: Explicati pacientului procedura, solicitandu-i colaborarea
Explicati scopul procedurii, efectele asteptate dar si eventualele efecte nedorite , Obtineti consimtamantul informat. FIZICA: Asigurati intimitatea
pacientului (paravan), Dezbracati partea inferioara a corpului pacientului, Pozitionati pacientul in decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si
membrul inferior drept flectat (in pozitie SIMS), cu anusul expus sau in decubil dorsal cu membrele inferioare flectate (in functie de starea si confortul
pacientului), Asezati musamaua si aleza sub bazinul pacientului, Asezati bazinetul sub regiunea sacrala si acoperiti pacientul cu o invelitoare.
EFECTUAREA PROCEDURII: Verificati prescriptia Spalati-va pe maini cu apa si sapun, Imbracati manusile de unica folosinta, Pozitionati irigatorul
(recipientul) pe stativ la o inaltime de 45 cm deasupra nivelului anusului pacientului si eliminati aerul din tubul irigatorului dupa care inchideti circuitul,
Lubrifiati canula rectala pe o lungime de 5-7 cm (setul de unica folosinta pentru clisma poate avea canula prelubrifiata), Indepartati fesele pacientului cu
mana stanga iar cu mana dreapta introduceti canula 7-10 cm prin anus in rect, perpendicular pe suprafata subadiacenta, cu varful indreptat inainte, in directia
vezicii urinare, prin miscari de rotatie, pana invingeti rezistenta sfincterului anal, Daca rezistenta se mentine si dupa trecerea de anus, lasati sa se scurga o
cantitate mica din solutia pentru clisma, retrageti putin canula si apoi continuati introducerea, rugand pacientul sa respire adanc de cateva ori - nu fortati
introducerea canulei!, Indreptati varful canulei in axul ampulei rectal, Deschideti circuitul si introduceti solutia incet, pe o perioada de 5 - 10 minute,
comunicand in permanenta cu pacientul pentru a afla cum se simte, Inainte de terminarea solutiei pensati tubul, extrageti canula rectala si asezati-o in tavita
renala, Explicati-i pacientului ca este nevoie sa retina solutia timp de 10-15 minute, Aduceti pacientul in decubit lateral drept si peste cateva minute in
decubit dorsal pentru a facilita patrunderea lichidului la o adancime mai mare (daca este posibil si nu exista contraindicatii), Daca pacientul se poate deplasa,
va merge la toaleta - atentionati pacientul sa nu traga apa inainte de a va chema pentru a vedea rezultatul clismei!, Folositi bazinetul pentru captarea
scaunului, la pat, in cazul pacientilor imobilizati, Inlaturati manusile si aruncati-le in recipientul special destinat, Spalati-va pe maini. INGRIJIREA
PACIENTULUI. Dupa eliminarea scaunului verificati starea de igiena a zonei anale si daca este nevoie oferiti pacientului apa, sapun si prosop, Daca
pacientul este imobilizat efectuati toaleta zonei folosind un alt basinet, Verificati aspectul, culoarea si cantitatea materiilor fecale eliminate.

33. Administrarea medicamentelor pe cale orala.Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la nivelul
mucoasei digestive. Scop: -obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor: Efecte locale: - favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; -
protejeaza mucoasa gastrointestinala ; -inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ; -dezinfecteaza tubul digestive; Efecte
generale : medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme
,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative). Contraindicatii : -medicamentul este inactivat de secretiile digestive-irita mucoasa gastrica-
pacientul refuza medicamentele -se impune o actiune prompta a medicamentelor -medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva -se impune evitarea
circulatiei portale Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu
pot inghiti.Forme de prezentare-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii,solutii,mixturi,decocturi,mixturi,extracte-solide: tablete,drajeuri,capsule,granule,pulberi,
Materiale necesare: -medicatia prescrisa-recipient pentru medicamente-lingura,lingurita,pipeta,sticla picuratoare,pahar gradat,ceasca,apa,ceai,lapte-pahar
apa sau suc pentru copii. Administrare: -se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea primita de la farmacie -se spala mainile -se
verifica data expirarii medicamentelor -se confirma identitatea pacientului -se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in starea
acestuia poate justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive la un pacient care prezinta hipotensiune) -
se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat -siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul daca este necesar -
tabletele,drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare -pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in
apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita; -pulberile nedivizate se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit -granulele se masoara cu lingurita ; -unele
pulberi se dizolva in apa,ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex. purgativele saline) -se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de
exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru a preveni afectarea dentara -tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut -se va sta langa pacient pana
cand acesta va inghiti medicamentul si daca este nevoie, se va verifica deschizandu-i gura. -se va reveni pentru verificarea starii pacientului.

36. SCHIMBAREA LENJERIEI PATULUI CU PACIENT IMOBILIZAT

OBIECTIVELE PROCEDURII
Asigurarea condiiilor de igien i confort
Evitarea complicaiilor la pacientul imobilizat

PREGTIREA MATERIALELOR
Crucior pentru lenjerie
Cearaf plic
Cearaf de pat
Fa de pern
Aleza, muama (material impermeabil)
Inveliloare de flanel sau o ptur moale
Scaun cu sptar
Mnui de unic folosin
Sac pentru rufe murdare

PREGTIREA PACIENTULUI

a) PSIHIC
Informai pacientul i asigurai-l de inofensivitatea procedurii
Explicai pacientului modul de desfurare a procedurii i contribuia sa la realizarea acesteia
Obinei consimmantul informat
b) FIZIC
Schimbai lenjeria dup efectuarea toaletei
Alegei metoda de schimbare in funcie de poziia in care poate fi aezat pacientul i de limitele sale de mobilizare

EFECTUAREA PROCEDURII (particip dou persoane)

A. La pacientul care se poate ridica in poziie ezand (se folosete schimbarea in lime)
 Aducei materialele in salon
Pregtii materialele astfel:

o Rulai cearaful de pat pe dimensiunea mica (in lime) i dac pacientul necesit alez i muama rulai-le impreun cu cearaful
o Indeprtai ptura i lsai pacientul acoperit cu cearaful sau inlocuii cu o ptur moale
o introducei ptura in cearaful plic i impachetai in armonic in trei la inceput pe lime i apoi inc o dat reducand cele dou dimensiuni
(lungime, lime) la o treime, aezai pe scaun
o Faa de pern

Splai mainile i imbrcai mnui

Degajai cearaful murdar de sub saltea
Acoperii pacientul i ridicai-l in poziie ezand
Rugai persoana care v ajut s sprijine pacientul
Indeprtai perna i rulai cearaful murdar pan aproape de pacient
Poziionai echidistant cearaful curat la captul patului i pe suprafaa acestuia pentru a putea fi fixat sub saltea-Derulai cearaful curat pan aproape de
cel murdar
Schimbai faa de pern i aezai perna pe pat
Culcai pacientul in decubil dorsal i rugai-l dac poate s se ridice puin pentru a continua schimbarea
Introducei mana dinspre capul pacientului sub regiunea fesier i ridicai in acelai timp cu ajutorul
Cu cealalt man rulai spre picioarele pacientului lenjeria murdar i intindei cearaful curat
Ridicai in acelai mod picioarele i continuai rularea i respectiv derularea
Introducei cearaful murdar in sac
Intindei bine cearaful de pat, eventual muamaua i aleza i fixai sub saltea

B. La pacientul care nu se poate ridica(se folosete schimbarea in lungime)

Rulai cearaful de pat intr-o singur direcie, pe dimensiunea mare (lungime)
Aezai materialele pe scaune ca i in cazul precedent
Splai mainile i imbrcai mnui
Indeprtai cearaful murdar de sub saltea
Intoarcei pacientul in decubit lateral sprijinindu-l sub axil, sub umeri i la nivelul genunchilor
Tragei perna spre marginea patului i aezai-o sub capul acestuia
Rugai persoana care v ajut s sprijine pacientul susinei-l amandou
Rulai cearaful murdar pan lang pacient i derulai cearaful curat avand grij s fie bine poziionat pentru a putea fi fixat la capete i pe laturi
Aducei pacientul in decubit dorsal apoi in decubit lateral pe partea opus sprijinind capul pe antebra
Tragei perna sub capul pacientului
Continuai rularea cearafului murdar i derularea celui curat
Introducei cearaful murdar in sac
Aducei pacientul in decubit dorsal
Intindei bine cearaful curat i fixai la capete i pe margini executand colul
Schimbai faa de perna
Schimbarea cearafului plic in ambele situaii
Aezai cearaful cu ptura deasupra pacientului incat marginea liber de desubt s fie sub brbia bolnavului, iar cea de deasupra s fie orientat spre
picioarele pacientului
Rugai pacientul sau o alt persoan s in marginea cearafului sub brbia acestuia .
Asezai-v de o parte a patului, iar ajutorul de cealalt
Prindei cu mana dinspre capul pacientului colul liber al cearafului curat, iar cu cealalt pe cel al cearafului murdar
Cu o micare rapid, sincronizat, intindei cearaful curat impreun cu ptura i/sau invelitoarea i indep rtai-l pe cel murdar
Introducei cearaful murdar in sac
Verificai dac cearaful de pat i lenjeria de corp sunt bine intinse
Efectuai pliul de confort la picioarele pacientului i eventual fixai sub saltea, s nu alunece
Asezati pacientul in pozitie comoda sau in cea recomandata de afectiunea sa

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC

Indeprtai invelitoarea i acoperii pacientul cu ptura
Indeprtai sacul cu rufe murdare
Indeprtai mnuile, splai-v mainile

37.Imobilizarea luxaiei de glezn. LUXATIE GLEZNACAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT

CE ESTE LUXATIA LA GLEZNA?

Luxatia la glezna este un traumatism violent ce produce rupturi de ligamente si desprinderi de capete osoase cu pierdere a contactului partial sau total a
tibiei, peroneului sau talusului.

Cauzate de o miscare de rasucire fortata, o cadere sau o lovitura puternica, luxatia la glezna apare cand osul deplasat a alunecat intr-o parte ramanand in
contact cu al doilea os doar pe o anumita suprafata (luxatie partiala) sau cand desprinderea este completa (luxatie totala).

Atunci cand apare, luxatia la glezna este insotita deseori de fractura, cazurile de luxatie simpla fiind destul de rare, aceasta lucru intamplandu-se datorita
faptului ca articulatia tibio-talara este extrem de rezistenta.

CAUZE
Luxatia gleznei poate aparea la copii, adulti sau varstnici si este influentata de factori precum calitatea slaba a ligamentelor, supraponderabilitatea, carenta
nutritionala, muschi atrofiati, recidive de entorse, insa cauza principala ramane stresul mecanic excesiv.

La sportivi, luxatia de glezna apare des in timpul jocurilor, atunci cand sportivul aterizeaza gresit de la inaltime sau cand primeste o lovitura puternica directa
de la adversar. In sporturile care implica sarituri, dezechilibru in aer si contact dur cum ar fi fotbal, handbal, hockey, baschet, rugby, volei, luxatia de glezna
este o afectiune probabila.

Cele mai intalnite cauze ale luxatiei la glezna sunt:

accident auto

cazatura de la inaltime

aterizare gresita pe suprafata dura sau teren denivelat

contact violent cu adversarul, lovituri puternice directe in timpul jocului

rasuciri bruste, fortate

SIMPTOME
Primele simptome ale luxatiei sunt prezenta durerii acute, zgomot de trosnitura, tumefiere accentuata, deformarea si imposibilitatea de a mobiliza glezna.

Luxatia la glezna este insotita in cazuri usoare de intinderi de ligament si in situatii grave de rupturi totale de ligamente si cartilaj cu fracturi deschise ale
maleolei.

durere ascutita

trosnitura (cracment) in momentul luxatiei

tumefiere si deformare accentuata a gleznei

imposibilitate de miscare a gleznei

lipsa pulsului la periferie sau senzatia de "racire" a gleznei (in unele cazuri)

Deoarece luxatiile la glezna se confunda deseori cu fracturilesau entorsele, precizam de la inceput ca diferenta este urmatoarea:

Luxatia de glezna este un accident ce are ca efect pierderea contactului dintre suprafetele articulare, ligamentul si capsula articulara se rup, iar oasele gleznei
ies din cavitate. Datorita durerilor extreme, mobilizarea sau spijinul pe glezna devin imposibile.

Entorsa gleznei este o afectiune care produce doar supraintinderea ligamentelor sau ruptura lor fara ca oasele de care acestea sunt legate sa paraseasca
articulatia. Mobilizarea articulatiei este posibila, durerea fiind suportabila in caz de entorsa.

Fractura de glezna se produce prin intreruperea a cel putin unuia din cele 3 oase ce compun articulatia: tibia (maleola mediala), peroneul (maleola laterala) si
talusul.

DIAGNOSTIC
Luxatiile de glezna sunt traumatisme foarte periculoase ce trebuie diagnosticate precis pentru a evita posibilele riscuri si complicatii. Atunci cand aveti o
luxatie glezna si intarziati vizita la ortoped, riscati ca recuperarea sa fie dificila, uneori chiar sa dezvoltati boli grave precum artroza gleznei.

Diagnosticul si metoda de tratament se poate stabili numai de catre doctorul ortoped in urma unui examen clinica de glezna, insotit de radiografie si/sau
RMN.

TIPURI DE LUXATII
Glezna prezinta doua seturi de ligamente care leaga talusul de tibie si peroneu. Ligamentul deltoid leaga tibia de talus la interior, iar ligamentele talofibulare
leaga peroneul de talus la exterior. O forta puternica poate rupe aceste ligamente, producand luxatia gleznei.

In functie de gravitate, directie de deplasare si zona, luxatiile la glezna pot fi impartite in mai multe tipuri, in functie de:

Directie: anterioare, posterioare, externe, interne

Complexitate: simple sau mixte
Moment de producere: recente sau vechi (peste 24 ore)
Desprindere: partiala sau totala

Luxatia totala sau luxatia de glezna completa are loc cand tibia, peroneul sau talusul pierd contactul dintre ele in totalitate. Cele mai frecvente luxatii ale
gleznei sunt insotite de fractura deschisa de maleola.

Luxatia partiala, incompleta sau subluxatia gleznei se produce atunci cand contactul dintre oase este mentinut, insa nu in totalitate.
TIBIO-ASTRAGALIANA

Desprinderea tibiei de talus

Luxatia de glezna tibio-astragaliana se produce datorita unei rasuciri violente care imbina rotatia cu abductiasau extensia, astfel incat tibia se departeaza de
talus (astragal).

In majoritatea luxatiilor tibio-astragaliene apare fracturarea maleolei saumarginilor pilonului tibial.

SUBTALARA
Luxatia subtalara sau peritalara, leziune ce poate fi produsa prin inversie sau eversie, este o luxatie simultana a articulatiei talocalcaneana si talonaviculara.

TRATAMENT
Tratamentul luxatiei de glezna se aplica diferit in functie de severitate si leziuni asociate, timpul de vindecare variind corespunzator acestora. In cazuri de
luxatii minore, recuperarea poate dura cateva saptamani, perioada crescand corespunzator cu gravitatea.

In mod obisnuit, metoda imediata de tratament a luxatiei de glezna consta in reducerea oaselor in pozitia normala si imobilizarea gleznei in orteza sau ghips.
Cateodata insa, datorita gravitatii si a leziunilor asociate, acest lucru nu este posibil, in asemenea cazuri trecandu-se la tratament chirurgical.

Luxatiile de glezna netratate sau tratate necorespunzator fac ca accidentul sa recidiveze, ligamentele sa devina laxe, cartilajul sa se deterioreze, oasele sa
prezinte necroza, situatii ce duc la simptome de instabilitate si durere, respectiv la boli artrozice.

REDUCEREA GLEZNEI
In urma examinarii radiografice in care se evidentiaza desprinderea completa sau partiala a oaselor gleznei, ortopedul trebuie sa repozitioneze suprafetele
acestora pentru a se relua contactul dintre ele. Acest procedeu este denumit de "reducerea gleznei" si este primul pas ce trebuie realizat cat mai rapid, imediat
dupa luxatie.

Reducerea gleznei este o operatiune care nu poate fi efectuata decat de catre un medic ortoped, in caz contrar existand riscuri si complicatii grave in viitor.

IMOBILIZAREA
Atunci cand luxatia de glezna nu necesita tratament chirurgical, se poate trece la imobilizarea articulatiei cu ghips sau fasa elastica, imediat dupa reducere.

Imobilizarea gleznei are ca scop cicatrizarea capsulo-ligamentara si trebuie intotdeauna efectuata de catre un ortoped, numai dupa ce reducerea s-a realizat
cu succes.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Artroscopie luxatie

In situatiile in care doctorul constata ca ligamentele, cartilajele sau oasele prezinta rupturi, fisuri sau fracturi grave si ca aceste leziuni pot duce la o recidiva
sau daca luxatia este deschisa, atunci acesta va recomanda tratamentul chirurgical.

Artroscopia gleznei este o operatie ce rezolva luxatia si leziunile colaterale intr-un mod minim-invaziv, recuperarea dupa acest tratament chirurgical
facandu-se mai rapid si mai eficient.
TRATAMENTUL PRP

Infiltrati PRP

Tratamentul PRP este o terapie recomandata imediat in cazul luxatiilor simple si ulterior, dupa ce perioada de imobilizare se incheie, in cazul luxatiei
complexe.

"Platelet Rich Plasma" sau PRP este un tratament care presupune infiltratii in glezna cu plasma imbogatita cu trombocite, refacerea ligamentelor si a
eventualelor leziuni colaterale efectuandu-se rapid si eficient. Procedura PRP se utilizeaza frecvent in recuperarea dupa luxatie a jucatorilor profesionisti
americani din NBA, NFL si campionatele de fotbal din UE.

FIZIOTERAPIA
Tratamentul gleznei dupa luxatie include si fizioterapia, adica expunerea articulatiei lezate la ultrasunete sau electro-stimuare.

Fizioterapia este recomandata pentru diminuarea durerii si inflamatiei gleznei si se efectueaza dupa ce primele faze de tratament recuperator au fost parcurse
si circulatia sanguina incepe sa se reduca.

Scopul fizioterapiei este de a amplifica procesul de recuperare prin stimularea circulatiei, respectiv prin concentratarea celulelor reparatorii in zona lezata.

KINETOTERAPIA
Daca pacientul prezinta o luxatie de glezna usoara, tratamentul kinetoterapeutic poate incepe mai repede prin exercitii de mobilizarea pasiva, cu anumite
interdictii de miscarea.

Kinetoterapia are ca scop evitarea rigidizarii gleznei, mentinerea tonusului muscular, respectiv recapatarea totala a abilitatii de sustinere si mobilitate.

Medicul ortoped impreuna cu kinetoterapeutul vor indica initial tipurile de exercitii si spre final activitatile fizice de recuperare ce nu implica
suprasolicitarea gleznei cum ar fi inotul sau mersul pe jos.

RISCURI SI COMPLICATII
Pentru a evita riscurile si complicatiile, in cel mai scurt timp de la luxatie este indicat sa va prezentati la clinica de ortopedie pentru stabilirea diagnosticului
exact, reducerea si imobilizarea gleznei.

Daca in timpul luxatiei au fost vatamate si alte componente (ex: fracturi de os, lezari de vase) si glezna nu poate fi imobilizata, tratamentul chirurgical nu
poate fi amanat. Intarzierea prezentarii la doctor duce de cele mai multe ori la complicatii imediate sau viitoare.

Luxatia gleznei este un traumatism grav ce trebuie tratat corespunzator, altfel cresc riscurile de artroza glezna, artritei, oseitei, algoneurodistrofiei, etc.

38.PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU EKG. Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice ale inimii.Inima este o
pompa musculara formata din patru camere. Cele doua camere de sus sunt denumite atrii, iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric, face ca
muschiul inimii sa se contracte si sa pompeze sangele catre plamani si restul corpului.

Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste mici discuri metalice, denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei electrozii
sunt atasati de piele la nivelul toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati la un aparat ce transforma impulsurile electrice intr-o reprezentare
grafica, pe care o inregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.

O electrocardiograma poate sa arate:

-dovezi ale maririi de volum a inimii

-semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii
-semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte)
-probleme ale ritmului cardiac (aritmii)
-modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic
-semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite).
O electrocardiograma nu prevede aparitia unui infarct miocardic.

Cuprins articol

1. Generalitati
 2. Investigatii
3. Pregatirea pentru electrocardiograma
4. Mod de efectuare
5. Riscuri
6. Rezultate
7. Factori care pot modifica EKG
8. Articole similare
Investigatii
Sus

O electrocardiograma este indicata pentru:

-evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, in special cand se suspicioneaza un posibil infarct; alte cauze posibile ale durerii de piept ce pot fi diagnosticate
printr-o electrocardiograma sunt aritmiile, hipertrofia unei camere (peretii camerei sunt ingrosati), inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita),
scaderea fluxului sanguin catre inima (ischemia)
-monitorizarea activitatii electrice ale inimii
-diagnosticarea hipertrofiei ventriculare
-monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta activitatea electrica a inimii
-verificarea functionarii unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare) implantate in inima cu scopul de a mentine regulat ritmul acesteia.

O electrocardiograma poate fi folosita pentru a evalua simptomele unei afectiuni cardiace (precum o durere inexplicabila de piept, dispneea, ameteli,
palpitatii sau o stare de slabiciune) sau functia cardiaca, atunci cand exista factori de risc pentru boli cardiace (precum diabetul zaharat,hipercolesterolemia,
fumatul, hipertensiunea arteriala, sau istoric familial de afectiuni cardiace la varste tinere).

Pregatirea pentru electrocardiograma

Sus

Medicul care efectueaza electrocardiograma trebuie informat asupra medicatiei pe care pacientul o are prescrisa. Unele medicamente pot influenta rezultatele
electrocardiogramei.

Mod de efectuare
Sus

Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul este interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de
familie, cardiolog sau chirurg.Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale de catre un medic. Electrocardiograful este portabil, astfel
incat EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf; acest proces
este denumit telemetrie.Inainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara a corpului,
de la nivelul mainilor si a picioarelor.

In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele de la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati
electrozii, sunt curatate si eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate fi plasat un gel special sau niste mici
tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta ce nu necesita gel
sau alcool.

In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata
efectuarii testului, pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara poate influenta rezultatul. Pentru rezultate optime,
pacientul trebuie sa stea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si tina respiratia pentru cateva secunde. O
electrocardiograma dureaza in medie 5 pana la 10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci cand se masoara ritmul
cardiac.

De retinut!

Electrocardiograma este o investigatie nedureroasa. Electrozii si gelul pot fi reci atunci cand sunt aplicati. Pacientul poate simti o senzatie de caldura sau
intepatura, atunci cand zona in care vor fi atasati electrozii este curatata si rasa. Pielea si parul pot fi trase atunci cand electrozii sunt indepartati, ceea ce
poate crea un mic disconfort.

Riscuri
Sus

Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test foarte sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista motive pentru care
un pacient sa nu poata efectua o electrocardiograma.
Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece nici un curent electric provenit de la aparat, deci nu exista riscul de
electrocutare.

Rezultate
Sus

Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor electrice generate de inima.
Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda T:
-unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)
-complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare (ventriculi)
-segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care
nu primeste suficient sange
-unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere electric si se pregatesc pentru o noua contractie.
Electrocardiograma

Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut) si ritmul sunt regulate. Activi

Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale.

Normal

Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.

Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni cardiace. Din acest motiv electroc
investigatii.

Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiuni cardiace. In unele cazuri EKG-ul dece
electrocardiogramei denumita EKG de efort.

Ritmul cardiac. Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. O frecventa cardiaca sub 60 de batai pe
un ritm rapid, neregulat cu origine in ventriculi (fibrilatie ventriculara), sau un ritm rapid regulat cu

Boala coronarianasi infarctul miocardic. Daca arterele coronare ce furnizeaza sangele muschiului
Anormal (moartea muschiului cardiac). Aceasta leziune apare pe electrocardiograma. Semnele precoce de isc
de infarct miocardicsunt reprezentate de supradenivelarea segmentului ST. In timp, dupa infarct, und

Hipertrofia cardiaca(ingrosarea peretilor camerelor). Unele modificari ale EKG-ului sugereaza

sunt hipertensiunea arteriala, boala coronariana, cardiomiopatia si bolile valvulare.

Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare si in cazul inflamarii muschiului inimii (m

Modificari chimice(dezechilibre electrolitice). Activitatea normala a inimii depinde de nivelurile s

acestor electroliti, determina aparitia anumitor aritmii, precum modificari ale undei P, ale complexu

Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentru afectiuni cardiace sau de alta natura po

Factori care pot modifica EKG

Sus

Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si rezultatul acesteia sunt:

-defecte ale electrocardiografului sau interferente electrice datorate impamantarii

necorespunzatoare saudatorate altor aparate electrice aflate in vecinatate
-atasarea necorespunzatoare a electrozilor la piele
-daca pacientul vorbeste in timpul testarii
-efort fizic important inaintea efectuarii testarii
-anxietate sau aparitia dispneei
-plasarea gresita a electrozilor.

Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara la rasa neagra.

De retinut!

Daca se efectueaza o electrocardiograma in timpul unui infarct miocardic, aceasta poate sa apara initial normala sau nemodificata fata de alte EKG-uri
anterioare; de aceea, electrocardiograma trebuie repetata (denumite EKG-uri seriate) la cateva ore sau zile; aceasta trebuie coroborata cu analize sanguine
specifice pentru leziunile muschiului cardiac.

Exista cateva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:

-telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmarirea continua a EKG-ului in timpul spitalizarii sau la domiciliu
-telemetria este folosita in timpul spitalizarii; ea necesita atasarea a cel putin doi electrozi conectati la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in
buzunar; acest aparat emite un semnal ce va fi captat si afisat de un sistem central de monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt inregistrate si pot declansa
o alarma la aparitia lor
-monitorizarea Holter inregistreaza continuu activitatea inimii timp de 24 pana la 48 de ore, in timp ce pacientul isi desfasoara activitatile zilnice
-electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificarilor ce apar in timpul efortului.

Inainte de a efectua o electrocardiograma de efort se face una in repaus, deoarece anumite anomalii ce apar in timpul efortului sunt mai greu de interpretat.
De asemenea, EKG-ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scazut, facand astfel periculoasa efectuarea unei electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomanda efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor pacientilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificarile
ulterioare. Aceasta elctrocardiograma martor este utila in special persoanelor cu factori de risc pentru afectiuni cardiace.Uneori apar modificari EKG numai
in timpul efortului sau a simptomelor. Pentru a detecta aceste modificari se efectueaza o electrocardiograma de efort sau Holter. Electrocardiograma Holter
este o monitorizare continua a activitatii cardiace printr-un mic electrocardiograf portabil. Electrocardiograma de efort se realizeaza in timpul exercitiilor
fizice.Este posibil ca dupa efectuarea unei electrocardiograme sa fie necesare si alte investigatii pentru a pune un diagnostic cert.

39.SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP A PACIENTULUI CU FRACTUR DE MEMBRU SUPERIOR DREPT.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP IN CAZUL PACIENTULUI IMOBILIZAT

OBIECTIVELE PROCEDURII
Meninerea strii de igien si confort
Prevenirea escarelor de decubit
Creterea demnitatii pacientilor
Pstrarea identitii

PREGTIREA MATERIALELOR
Pijama inclzit
Patura
Alcool
Sac pentru lenjeria murdar
Mnui de unic folosin

PREGTIREA PACIENTULUI
a) PSIHIC
Informai pacientul i explicai-i necesitatea procedurii
Explicai pacientului cum poate participa la procedur
Obinei consimmantul informat
b) FIZIC
Asigurai intimitatea i respectai pudoarea
Intrebai pacientul dac are nevoie de plosc sau urinar inainte de procedur

EFECTUAREA PROCEDURII
Aezai lenjeria curat pe un scaun in apropierea patului
Obinei informaii despre posibilitile de mobilizare a pacientului
Apreciai resursele fizice ale pacientului
Explicai-i procedura
Pliai ptura la picioarele pacientului
Invelii pacientul cu un cearceaf inclzit
Splai-v mainile, imbracai mnui de cauciuc
a) Dezbrcarea i imbracrea bluzei la pacientul care se poate ridica in poziie ezand
Descheiai nasturii pijamalei
Ridicai pacientul in poziie ezand
Rulai pijamaua de la spate spre ceaf i trecei-o peste cap rugand pacientul s flecteze capul
Rulai fiecare manec i imbrcai pe rand braele
Scoatei mainile in afara manecilor
Ridicai bluza pe spatele bolnavului i imbracai umerii
Fricionai uor spatele pacientului
Incheiai nasturii
b) Dezbrcarea i imbrcarea bluzei la pacientul care nu se poate ridica
Descheiai nasturii
Intoarcei pacientul in decubit lateral i dezbrcai braul eliberat
Intoarcei pacientul in decubit lateral invers i dezbrcai cellalt bra indeprtand bluza
Meninei pacientul in decubit lateral
Rulai maneca i imbrcai braul liber
Intoarcei cu blandee pacientul in decubit lateral invers i imbrcai celalalt bra intinzand bluza pe spate
Aducei pacientul in decubit dorsal
Incheiai nasturii
c) Indeprtarea i imbrcarea pantalonilor
Ridicai regiunea lombosacrat a pacientului i tragei cu grij pantalonii spre picioare
Asezai pacientul pe pat
Ridicai uor membrele inferioare i continuai dezbrcarea
Punei pantalonii murdari in sac
Observai aspectul membrelor inferioare
Rugai persoana care v ajut s ridice membrele inferioare ale pacientului
Imbrcai pe rand fiecare membru i tragei pantalonii pan aproape de ezut
Coborai i aezai pe pat membrele inferioare
Ridicai regiunea fesier i tragei in sus pantalonii
Verificai dac cearaful e bine intins
Incheiai nasturii

INGRIJIREA PACIENTULUI DUPA :

Aezai pacientul in poziie comod
Observati faciesul,
 Refacei patul i invelii pacientul cu ptur
Verificai dac pacientul se simte bine

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNC

indeprtai sacul cu lenjerie murdar
indeprtai invelitoarea
indeprtai mnuile i spalai-v mainile

40.Tehnica bandajului la nivelul scalpului. BANDAJAREA CAPULUI(CAPELINA)

Se face cu scopul fixarii pansamentului si impreuna cu acesta sa fie protejata si plaga de la nivelul capului.

Principii de respectat:

-bandajarea trebuie sa imobilizeze perfect pansamentul pentru a favoriza cicatrizarea

-fasa sa nu fie aplicata prea strans,pentru a nu produce dureri sau tulburari de circulatie si sa nu fie prea larga pentru ca sa nu alunece,lasand plaga
descoperita

-turele fesei trebuie sa acopere pe cele precedente,in asa fel incat acestea sa adere reciproc,sa nu se desfaca una de alta si sa nu prezinte incretituri

-sa se execute cu miscari blande pentru a nu accentua suferinta bolnavului

-se sta cu fata spre pacient

Materiale necesare:

-2 fese de 5m lungime si 5 cm latime

-romplast sau ac de siguranta

-se pregatesc materialele pentru pansament(in functie de plaga-solutii dezinfectante-alcool,tinctura de iod-tampoane,comprese,pense)

Pregatirea pacientului

-psihic-se informeaza si se explica necesitatea tehnicii ; se cere bolnavului sa colaboreze

-fizic-se aseaza pacientul in pozitie sezanda pe scaun cu speteaza sau daca nu poate fi imobilizat,va sta in pozitie sezand in pat sprijinit de o persoana sau
rezemator

Tehnica de executie

-se conduce fasa circular,deasupra arcadelor sprancenoase,fixand cu mana coltul fesii iar cu dreapta se ruleaza fasa in jurul capului lasand libere pavilioanele
auriculare

-se rasfrange coltul ramas in afara si se efectueaza din nou o tura circulara pentru a-l fixa

-se conduce fasa din spate in fata,acoperind bolta craniana cu ture oblice,fixate cu ture circulare,pana la infasarea completa a capului

-se incheie cu 2 ture circulare

-se fixeaza capatul liber al fesii cu romplast sau cu un ac de siguranta in partea opusa regiunii pansate

-se aseaza bolnavul in pat,cat mai comod,punand in repaus regiunea pansata

Reorganizare

-se strang materialele folosite si se aseaza in locuri bine stabilite

-se indeparteaza materialele de unica folosinta folosite la pansarea plagii,iar instrumentele se indeparteaza si se vor pregati in vederea sterilizarii