VITAMINA B1

Daca vitaminele liposolubile aveau denumiri relativ simple, in cazul vitaminelor hidrosolubile lucrurile incep sa se
complice. Vorbim asadar despre vitamina C numai in masura in care vitamina C sintetica nu poate vindeca numai ea
scorbutul; in schimb, sucul de lamaie, continand vitamina P (cu actiune asupra permeabilitatii capilare) rezolva relativ
rapid problema scorbutului.
Cercetatorii au realizat treptat ca, vitamine diverse, erau intalnite in aceleasi vegetale sau produse animale, in ultima
instanta avand actiuni sinergice si completandu-se reciproc, ca intr-un ansamblu nedisociabil. A luat nastere notiunea de
"complex vitaminic B", indispensabil metabolismului celular (respiratie, nutritie, asimilare) prpblema clasificarii
realizandu-se numai la nivel teoretic.
Revenind la vitaminele hidrosolubile, reamintim ca acestea nu se acumuleaza in organism in cazul administrarii
medicamentoase a unor doze excesive si se pierd foarte usor in cursul operatiilor culinare obisnuite (pastrarea in apa,
fierberea, coacerea, etc.). In cadrul complexului vitaminic B, administrarea unei vitamine izolate poate adesea sa provoace
un nou dezechilibru umoral. Si preparatele medicamentoase comerciale tin cont in ultimul timp de aceasta realitate,
prezentandu-se sub forma de asociatii de vitamine, in doze relative calculate precis (preparatul Polivitaminizant S, 9 Vita,
etc.).
Pe principii teoretice vom trata separat vitaminele componente ale complexului B.
VITAMINA B1
A mai fost numita vitamina antiberiberica sau vitamina antipolinevritica.
In cazul unui aport insuficient de vitamina B1, prin mecanisme complexe fiziopatologice, apare in primul plan
simptomatologia psiho-neurologica: astenie cu reducerea capacitatii de efort fizic, apatie sau irascibilitate, cefalee,
insomnie, scaderea atentiei si a memoriei. In forme accentuate de carenta apar semnele de polinevrita cu pareze si
paralizii, in special ale membrelor inferioare, concomitent cu atrofierea generala a maselor musculare (forma uscata de
beri-beri). La acestea se aduga manifestari cardiovasculare: palpitatii, aritmii cardiace, scaderea tensiunii arteriale, in
formele grave ajungandu-se la insuficienta cardiaca cu edeme (forma umeda de beri-beri).
Carenta produce si constipatie rebela la tratament, asociata lipsei poftei de mancare (anorexie accentuata).
Maladia beri-beri a avut un maxim in jurul anului 1900 in tarile Asiei, cand s-a generalizat consumul de orez decorticat
intr-un regim alimentar sarac in alte produse alimentare. Forme usoare ale afectiunii apar in zilele noastre si in tarile
europene unde se consuma multe produserafinate in dauna celor naturale. Situatia diminua capacitatea de efort fizic si
intelectual si, in conditiile stressului comlex al vietii moderne favorizeza instalarea sau/ si agravarea maladiilor psihice
(neurastenia), concomitent cu o reducere a rezistentei fata de infectiile microbiene.
Sugarii prezinta o sensibilitate deosebita la insuficienta vitaminei B1, mai ales in conditiile alimentatiei artificiale cu
produse rafinate si tratate termic intensiv (zahar rafinat, produse din faina alba, lapte praf, etc.).
La adulti, in afara alimentelor rafinate, rezervele organice de vitamina B1 sunt epuizate prin consumul de alcool.
Necesarul de vitamina se coreleza strans si creste paralel cu intensitatea cheltuielilor energetice ale organismului, in
special prin metabolizarea glucidelor sau a alcoolului.
Principalele surse alimentare sunt reprezentate de faina neagra, painea neagra si intermediara, fasolea uscata si mazarea,
preparatele din carnea de porc. Cu cantitati mai mici de vitamina B1 se prezinta: laptele si branzeturile, legumele si
fructele, ouale, berea.
Consumul in mari cantitati a zaharului rafinat si a produselor zaharoase (abundente pe piata romaneasca), a produselor
din faina alba (painea alba, paste fainoase, biscuiti), a conservelor sterilizate si a bauturilor alcoolice mareste xponential
riscul carentei de vitamina B1.
VITAMINA B2
Se mai numeste si riboflavina si se remarca prin faptul ca rezista relativ bine la temperaturi ridicate. In schimb, lumina o
inactiveaza rapid.
In carenta de vitamina B2 nu s-a putut descrie un sindrom bine definit, deficienta aparand asociata lipsei altor vitamine
din complexul B. Totusi, o serie de simptome sunt atribuite specific lipsei de vitamina B2: buzele capata o culoare rosie
aprinsa, sangereaza si se infecteaza (semnul "zabalutei"). Limba este dureroasa, de culoare rosie apinsa, fisurata. Pleoapele
sunt tumefiate si rosii, iar conjunctiva oculara este intens vascularizata.
Este micsorata rezistenta si capacitatea de aparare a organismullui.
Doza necesara zilnic este estimata, in functie de consumul de energie, intre 1 si 2 miligrame.
Cele mai bogate alimente in vitamine B2 sunt: laptele (0,1 - 0,25 mg), ouale (0,25 mg), drojdia de bere (2,5 - 3 mg),
preparatele din peste, painea neagra, legumele si fructele.
VITAMINA B3 SAU PP
Se mai numeste vitamina antipelagroasa. Joaca un rol deosebit de important in eliberarea energiei prezente in moleculele
de glucide, lipide, proteine si alcool etilic.
Mentionam ca organismul uman poate sintetiza 1mg de vitamina PP din 60 mg triptofan (un aminoacid esential),
randamentul de convesrsie fiind deosebit de mic. Transformarea are loc, insa, in prezenta vitaminelor B2 si B6.
Insuficienta vitaminei PP determina aparitia pelagrei, caracterizata initial printr-o stare de oboseala rebela, astenie marcata
si apatie, scadere in greutate si tulburari digestive (diaree). In special primavara, pe partile descoperite ale corpului
(expuse luminii solare), apar zone de piele tumefiata care, prin infectare, duc la aparitia de cruste. Ulterior, pielea ramane
pigmentata, ingrosata si fisurata (cu aspectul descris in "piele de crocodil"). De asemenea, limba prezinta modificari
asemanatoare, cu zone de crapaturi si depozite albicioase ( limba cu aspect descris in "harta geografica"). Modificari
identice apar la nivelul mucoasei digestive (stomac si intestin), aparand diareea cronica. Se accentueaza starea de
denutritie.
In formele grave de boala, apar tulburari psihice cu stari delirante, dezorientare spatio-temporala, agitatie psihomotorie,
cuprinse in asa-numita "nebunie pelagrica", ce poate precede moartea.
Pelagra a fost numita si boala celor trei D: Dermita, Diaree, Dementa, slabiti de boala si epuizati de diaree, bolnavii sunt
foarte putin rezistenti la infectii sau devin pacienti ai spitalelor de psihiatrie.
Boala a aparut initial in zonele unde s-a extins cultura porumbului iar mamaliga a reprezentat alimentul de baza intr-un
regim alimentar monoton si sarac in produse de origine animala. Descrisa pentru prima data in Spania anului 1730, boala
a urmat o evolutie paralela geografic cu raspandirea culturii porumbului in Europa si Africa. Astazi, frecventa maladiei in
tara noastra este extrem de redusa.
Sursele importante de vitamina PP sunt ficatul de vita si porc (10 - 25 mg / 100g), pestele si preparatele din carne. Laptele,
branzeturile si ouale reprezinta surse adiacente de vitamina PP.
VITAMINA B6
Vitamina B6 se prezinta sub forma a trei compusi activi, cunoscuti sub denumirea generica de piridoxina.
Carenta de vitamina B6 se intalneste in special la sugarii alimentati artificial, cu lapte praf. Pot apare convulsii, modificari
ale electroencefalogramei si anemie. La adulti, apar tulburari psiho-neurologice de tipul: nervozitate, stari depresive,
insomnie, asociate sau nu cu tulburari sanguine (anemie, hipoproteinemie) si / sau cutanate (dermatita seboreica).
Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate si in prezenta luminii. Se estimeaza ca ratia zilnica este de 2-4 miligrame,
vitamina fiind destul de raspandita in alimente. Prelucrarea termica intensiva, uscarea, rafinarea sunt procese ce saracesc
nepermis de mult continutul in vitamina B6 al alimentelor.
Iata cateva exemple, cu dozele asociate (in miligrame vitamina la suta de grame produs alimentar):
- drojdia de bere 4-8
- porumb 1-4
- ficat 1-2,5
- muschi 0,5-1
- ou 0,2
VITAMINA B12
Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5% cobalt si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina.
Este unul dintre cei mai puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare analogie structurala cu
hemoglobina.
Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal (cam patru tone de ficat prelucrat ofereau
un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories din Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12
din... mocirla canalelor, folosind cca. 250 tone namoluri culese zilnic. Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-
au mai perfectionat, asa incat nu mai aveti motive sa fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul
de a acumula pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de ... fezandare / putrefactie. Rezulta un lichid
cu un miros si un aspect dezgustator, cunoscut amatorilor de bucatarie chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine.
Activitatea si absorbtia vitaminei B12 este conditionata de existenta unui "factor intrinsec" continut in sucul gastric
normal, hipovitaminozele fiind rezultatul aportului insuficient sau lipsei "factorului intinsec".
Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide. Sunt afectate: maduva
hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa bucala (glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii
prezentand inapetenta, senzatie de balonare, varsaturi, diaree.
Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele, ouale, laptele si derivatele lactate.
VITAMINA C
Este acidul ascorbic, sau vitamina anti- scorbutica. Are o importanta capitala pentru organism, intervenind in procesele de
oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant, participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier,
protejeaza vitaminele A si E, economiseste vitaminele din complexul B.
Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a luminii.
Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al substantei fundamentale intercelulare).
In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la
nivelul gingiilor, muschilor, tegumentelor, etc.
Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia intalnita in scorbut.
Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si cad. Mineralizarea scheletului este
alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea plagilor se face mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a
organismului fata de infectii, putand apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.
Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente sau substante chimice din mediul
ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).
Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a demonstrat ca 10 miligrame zilnic
reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca.
30 miligrame. Fiind hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii
alimentelor.
Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura sursa naturala este constituita de
legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata sau rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul
aparitiei hipovitaminozelor in perioada de iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C.
Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame):
- patrunjelul 200
- napul 140
- ardeiul 120
- varza 120
- mararul 100
- lamaia 065
- portocala 060
- conopida 060
- spanacul 050
VITAMINA P
Se mai numeste citrina si actioneaza sinergic cu vitamina C, avand partial si rol de "economisire" a acesteia. O parte din
simptomatologia scorbutului este datorata carentei de vitamina P, acesta fiind mai usor de tratat cu suc de lamaie decat cu
vitamina C sintetica.
Sursele naturale de vitamina P sunt fructele si legumele (lamaile, portocalele, strugurii, mandarinele, etc.).
ALTE SUBSTANTE CU EFECTE VITAMINICE
Incercam o enumerare partiala si cantitativa, in felul urmator:
- acidul lipoic (tioctic)
- ubiquinona (coenzima Q)
- acidul orotic (vitamina B13)
- acidul pangamic (vitamina B15)
- colina
- inozitolul
Includerea unor astfel de substante in grupul vitaminelor este discutabila, deoarece pot fi sintetizate partial de catre om sau
reprezinta componente structurale ale tesuturilor. Totusi, prin unele dintre activitatile lor se comporta asemanator
vitaminelor, dar nu vor fi exemplificate, datorita zonelor restranse de folosire medicamentoasa.
http://www.interplus.ro/medcult/hidro.htm