Scara - George Cobuc

Am gsit-o ieri n prun,

Dar - s nu grbii ocara! -
I-am luat n prip scara.
Ea m-njur: -"Eti nebun?
Pune scara!"
-"Dac-njuri, eu n-o mai pun!"

Mai la urm pe-un cuvnt;

S se lase srutat
De attea ori deodat
Ci fustei la scar sunt.
Srutat
Ludat fii, tat sfnt!

-"Unsprezece", spune ea;

Eu zic: -"Bine", pe credin;
Doar o fi avnd tiin
Scara ci fustei avea.
Pe credin
Asta e pierzarea mea!

i-o srut mereu-mereu;

Orice-ai spune, orice-ai face,
Nu tiu cum, dar mie-mi place
S srut - aa sunt eu!
Orice-ai face,
Doar e dat de Dumnezeu!

Dar te uit! Azi m duc

Pe la ei, i iat scara!
Vrnd s pui la cale ara,
N-am de lucru i m-apuc
S-ntorc scara,
i cnd colo, stau nuc!

Dar s numr la fustei -

Uite-i, frate, doisprezece!
i-un cuit prin piept mi trece
Implantat de mna ei!
Doisprezece,
Iat-mi moartea, dragii mei!

A greit, mi spunei voi?

Cum de n-a greit s spuie
Treisprezece? S mai suie,
Nu s-mi fac mai vreo doi!
Nu s-mi spuie
C e miercuri, cnd e joi!

Zici c poate n-a tiut

Cnd vorbea din prun cu mine?
Dar i-a numrat ea bine
Scoborndu-i, i-a tcut!
Nu de mine,
Mi-e de dnsa, ce-a fcut!

M-a scurtat aa, tiind!

Dac-i fire mincinoas,
Ce folos e c-i frumoas?
Maica mea, auzi! S-o prind
Mincinoasa!
N-o mai cred, s-o vd murind!

(Fire de tort, 1895)