Regina Ostrogoilor - George Cobuc

Jalnic vjie prin noapte glasul codrilor de brad,

Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.

n castelul de pe stnc, la fereastra solitar,

St pe gnduri o femeie i privete-n noapte-afar.

Al ei suflet e furtun, noapte e gndirea ei -

Astzi ea e pus-n rndul celor mai de jos femei!

E regina ostrogot! Dar n turn aici e roab;

Lacrmile-n ochii palizi i sunt singura podoab.

n tcerea din odaie-i ntra cruntul Teodat,

Ea se-ntoarce trist, blnd: - "Tu-mi eti rege i brbat.

M-ai privit ntotdeauna ca pe-o piedic din cale,

Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gndurilor tale?

M-ai nchis aici n lanuri; am rbdat n chip pagn,

i mi-am zis: El are dreptul! Mi-e brbat i mi-e stpn.

Mi-ai ucis pe-ntiul sfetnic i rdeai c lumea plnge

Cnd de barba lui crunt spada i-o tergeai de snge.

i-am tcut, zicndu-mi iari: El a fost supusul tu,

De-a fcut vrun ru, tu rege, trebuie s curmi ce-i ru.

Mi-ai luat apoi copilul s-l ucizi! i-am zis: E bine!

Tu-i eti tat i ai dreptul peste fiul meu ca mine.

Dar el nu era al nostru, el era al rii-ntregi,

N-ai ucis n el un rege, ai ucis un ir de regi.

Vii, acum trimis de alii, vii s scapi i de regina,

Teodat, i temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina?

Am putut s fac revolt, ori pe-ascuns s te omor,

N-am fcut-o, c mi-e mil! Nu de tine, de popor!

Tu erai un om de lupt, fr rang i fr nume,

Eu i-am dat coroana rii, s te fac stpn pe-o lume.

i-acum asta-i rspltirea ce mi-o dai?... E tot att!

Dac moartea mea i-ajut, vino, strnge-m de gt.

Pe femeia pus-n lanuri n-o ucizi, c-i mielie!

Pe regin ai tot dreptul s-o ucizi, c-i e soie!"

Nobil, cu ochi de flcri, ea privete-n faa-i drept.

i, zicnd, desface haina de pe tnrul ei piept.

Iar mielul st, se uit, d apoi; i grabnic und

Sngelui ni din ran; i-a czut Amalasunda.

i plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot

A-nvrtit pumnalu-n carne s se scurg viul tot.

A deschis apoi fereastra, i pe coluroasa stnc

Hohotind a-mpins cadavrul n prpastia adnc.

Surd vuia prin codri vntul, brazii se-ndoiau de vnt,

Urletul suna sinistru ca un urlet de mormnt.

Parc negrele blesteme i le-amestecau haotic

Mii de glasuri, ara toat, tot poporul ostrogotic.

Teodat, tu rzi! Dar moarta cea lipsit de sicriu

i va rscula poporul, s te sfie de viu!