-Apoi,nu se poate, Odată,vara,pe la mosi, Ca s-a dus cu moș-tu Vasile Cum sunt copiii pofticioși, La Cetate..și vine mâine ! M-apucă,în amiaza mare Să vreau cireșe de mancare! -Atunci rămâi sănătoasă ! Ma duc singur la scaldat ! Sărut-mâna!Am plecat! Și numa-n doi copaci din sat Erau bune de mâncat, Pov: Rumene și roșioare, Dar facandu-mă că plec Coapte-n Duminica mare. Chicotesc în gândul meu:
Stau un pic și mă gândesc -Ce noroc mi-a dat Dumnezeu!
Și pe loc îmi amintesc: Peste garduri,hop și țop, Ajung sus,în cireșul copt -La Moș Vasile sunt cireșe! Și încep a cărăbăni, E unchiul meu,o să mă lese Fără gând de-a mă opri.
Sa iau de-o pofta,pe-o masea! Cireșele coapte bine
Dar...dacă nu mă va lasa? Le-ndesam în sân la mine. Dar când mă simțeam mai bine, Pov: Hop,matușa,c-o jordie vine! Mă gândesc,mă răsucesc Și la poarta mă trezesc: -Dar bine,nepoate,aici ti-e scaldatul? -Sarut mâna,matușică! Minți și umbli cu furatul? -Sa-mi traiești,nepoate! Ei,las ca-ți arăt eu ție! Coboara-te jos la mine ! -Dar ce-i frate,ce s-a întamplat ? Pov : -Nică al tău m-a furat ! Eu,în loc să mă cobor, și cânepa mi-o turtit, Sar în canepa înaltă și ciresul o golit! și încep să fug de zor! Pov: Dar nici mătușica mea Tata,roșu de rușine, Nu gândea a se lăsa ! Dupa ce-i plateste bine, Îl salută cum se cuvine Si eu fuga,si ea fuga, Apoi mă ia la rând pe mine! Si eu fuga,si ea fuga, Si ea fuga,si eu hop -Impielițatule,ce-ai gândit? Am culcat terenul tot! Cireșe ți-o trebuit?! Vin-aici,ca-ți dau eu tie, Apoi,matușa s-a-mpiedicat De nu ți-o mai trebui Iar eu spre gard am apucat Cât ai fi și ai trăi! Si numai dintr-o săritura, Speriat peste măsura, Pov: Am iesit din bătătură! Să vă spun ce a urmat? O bătaie am mâncat, Către seară,moș Vasile De mi-o aduc și azi aminte ! Direct la poarta noastră vine! Insă tot n-am fost cuminte!
-Ieși la poartă,mai Ștefane, C-avea dreptate maicuța mea:
Să-ți povestesc o întâmplare, Copil cuminte si popă cinstit Dar sa nu-ți fie cu supărare, Încă nu s-a pomenit! Ai de plătit niște parale!