32. eroarea si frauda.

La planificarea i efectuarea procedurilor de audit, la evaluarea rezultatelor obinute i

ntocmirea rapoartelor asupra acestora, auditorul trebuie s ia n considerare riscul legat de
denaturrile semnificative posibile n rapoartele financiare, aprute ca rezultat al fraudei sau
erorii.

Fraud nseamn aciune intenionat a unei sau mai multor persoane din componena
conducerii, personalului agentului economic sau unor tere pri, care are ca rezultat prezentarea
rapoartelor financiare neautentice. Frauda poate include:

Manipularea nregistrrilor sau documentelor, falsificarea sau denaturarea acestora.

Utilizarea nelegitim a activelor.
Distrugerea sau omiterea nregistrrilor ori a documentelor referitoare la rezultatele
tranzaciilor.
nregistrarea tranzaciilor neefectuate.
Aplicarea incorect a politicii de contabilitate.

Eroare nseamn greeli neintenionate n rapoartele financiare, cum ar fi:

Erori aritmetice sau greeli n scris comise n documente primare, registre de eviden i
alte date contabile.
Neglijarea sau interpretarea greit a faptelor ce in de activitatea economico-financiar a
agentului economic.
Aplicarea incorect a politicii de contabilitate.

Responsabilitatea pentru prevenirea i depistarea fraudei i erorii revine conducerii agentului

economic prin punerea n aplicare i meninerea sistemelor contabil i de control intern adecvate.
Asemenea sisteme reduc posibilitatea fraudei i erorii, dar nu le exclud complet.

33. analiza denaturarilor depistate pe parcursul efectuarii auditului.

Denaturrile din situaiile financiare pot aprea din fraude sau erori. Factorulcare face diferena
ntre fraud i eroare este dac aciunea fundamental care a avutca rezultat o denaturare a
situaiilor financiare este intenionat sau neintenionat.

Exist dou tipuri de denaturri intenionate care sunt relevante :

- denaturri aprute n urma raportrii financiare frauduloase

- denaturri aprute din delapidarea activelor.

Raportarea financiar frauduloas presupune denaturri sau omisiuniintenionate ale

valorilor sau prezentrilor de informaii n situaiile financiare, nscopul inducerii n eroare a
utilizatorilor.

Delapidarea activelor presupune furtul activelor unei entiti. Delapidarea este adesea nsoit de
nregistrri sau documente false ori care induc n eroare, cu scopul de a tinui lipsa activelor.

34. metodele de efectuare ale controlului fiscal

Controlul fiscal poate fi efectuat prin diferite metode i tehnici de verificare, aplicate n funcie
de scopul controlului i complexitatea acestuia. Astfel, printre cele mai rspndite metode i
operaiuni de verificare fiscal sunt cunoscute urmtoarele: verificare documentar, verificare
total, verificare tematic, verificare prin contrapunere i verificare operativ. n funcie de
specificul i scopul controlului, aceste metode pot fi aplicate n cadrul controlului fiscal la sediul
contribuabilului (controlul la faa locului) sau n cadrul controlului efectuat la oficiul fiscal.

Metodele controlului fiscal:

Metoda controlului documentar:

Metode directe
Metode indirecte
Verificarea documentelor
Cercetarea originii
Metoda analogiilor
Metoda valorii viitoarelor vnzri

Metodele de influen:

Convingerea
Forarea
Stimularea
Sancionarea

Metodele controlului faptic

Verificarea ncperilor
Inventarierea
Interogarea martorilor
Explicaiilor executorilor

43. aparitia si necesitatea controlului financiar.

Notiunea de control provine din expresia latina ,,contra rolus" care insemna verificarea actului
original dupa duplicatul care se incredinta in acest scop unei alte persoane.

Necesitarea controlului financiar se rezuma la:

organizarea mai bun a muncii;

ntrirea ordinii i disciplinei n organizarea i desfurarea activitii economice;
gospodrirea mai eficient a mijloacelor de munc, materiale i financiare;
descoperirea operaiunilor nereale, neeconomicoase i nelegale;
prentmpinarea apariiei deficienelor, neregulilor i pagubelor;
evaluarea eficienei rezultatelor obinute; remedierea abaterilor constatate i
perfecionarea activitii viitoare

44. rolul controlului financiar la nivel micro si macroeconomic.

la nivel macroeconomic, ca fiind o activitate eficienta si necesara desfasurata de organele
competente ale statului, prin care se asigura cunoasterea si perfectionarea modului de gestionare
a patrimoniului public si fondurilor publice. care consta in actiunea de verificare, atat din
exterior, cat si intern, a activitatilor desfasurate de institutiile publice si alti participanti la viata
economico-financiara cu privire la formarea, repartizarea, administrarea si utilizarea resurselor
financiare publice si in indrumarea si corectareaactiunilor diverselor structuri, in vederea
asigurarii legalitatii acestora.Activitatea de control financiar este realizata de organe competente
ale statului, cu atributii conferite de lege in acest sens.

La nivel microeconomic controlul financiar are urmatoarele roluri:

s verifice legalitatea i oportunitatea deciziilor administrative

s identifice cauzele care frneaz activitatea normal;
s ofere posibilitatea corectrii deciziilor;
s determine iniierea unor noi decizii;
s verifice dac sunt utilizate toate mijloacele de care se dispune;
s verifice gradul de ndeplinire a misiunii;
s ofere posibilitatea informrii corecte privind calitatea personalului;
s ofere date pe baza crora se pot reorganiza activitateai structura instituiei publice n
raport cu dezvoltareasocial i cu modul de adaptare a personalului administrativ la
schimbare.