Regimul penitenciar poate fi definit ca fiind felul n care este organizat viaa i activitatea condamnatului n

penitenciar pe durata executrii n scopul reeducrii lui i al prevenirii svririi de noi infraciuni.
El presupune drepturile i obligaiile condamnatului aa cum rezult din prevederile legii 275/2006.
Istoria locurilor de detinere din tara noastra este la fel de fascinanta ca si istoria moderna a tarii noastre.
Detinerea a folosit pe de o parte pentru inlaturarea opozantilor, iar pe de alta parte pentru ascunderea gravelor
probleme sociale, prin secretizarea informatiilor despre o populatie marginalizata si condamnata in mod real la
foamete si lipsuri.

Evolutia arhitecturii penitenciare, incepand cu structura legislatiei, organizarea executarii pedepselor prin
ierarhizarea asprimii lor, practica pedepsirii si excluderii din societate a unor indivizi, categorii, ori chiar etnii,
construirea de locuri de detinere pentru a fi reprezentarea fortei statului, in scopul oprimarii a cat mai multor
oameni pentru folosul catorva varfuri politice, trebuie sa constituie in zilele noastre o preocupare a cercetarii
stiintifice permanente. Scopul nu este acela al evidentierii filozofiilor executarii pedepselor, nici a cunoatterii in
sine a sistemelor de constrangere, ci a descoperirii legitatilor si principiilor dupa care trebuie sa se actioneze la
inceput de nou mileniu.1

Dorinta de acaparare a bogatiei fara merite, a bunurilor fara eforturi si munca, este contrapusa dorintei oamenilor
obisnuiti de a trai in moralitate, decenta, curatenie sufleteasca. Traiul libertin, dorinta de imbogatire rapida,
cresterea nevoii de putere si conducere, devalorizarea familiei si a credintei incepe sa fie modelul dupa care unii
membri ai societatii iti cauta conducatorii spre distrugerea si saracirea traiului decent aparat de Constitutie,
precum si a drepturilor fundamentale.

1
E. Socolov. Sistemul penitenciar al Republicii Moldova. Chiinu, 1995.