Riscul sistemului informatic şi semnificaţia sa

Unul dintre riscurile operaţionale importante îl reprezintă riscul de sistem informatic, care
poate produce pierderi însemnate atât unei singure bănci cât şi mai multor bănci implicate.
Datorită faptului că întreaga activitate bancară foloseşte tehnica informatică, riscurile acestui
domeniu sunt deosebite, iar managementul riscului informatic este deosebit de complex. Riscul
informatic este generat de factorii care concep programele informatice, apoi de folosirea
echipamentului informatic, de folosirea energiei electrice şi a telecomunicaţiilor.1
Informatica este un veritabil instrument de producţie într-o bancă. Eficacitatea ei este un factor
decisiv în bătăile rentabilitaţii şi adaptării la un mediu din ce în ce mai dificil şi concurenţial.
Erorile de concepţii, întârzierile în punerea în aplicarea noilor tehnologii, cu consecinţe directe
asupra rentabilităţii serviciilor.

1.2.3. Riscul sistemic şi semnificaţia sa

Riscul sistemic se referă la manifestarea unei crize financiare generalizate atunci când
neândeplinirea obligaţiilor financiare de către o instituţie bancară sau financiară, ori probleme
foarte grave de lichiditate ale acestuia, determină manifestarea unor dificultăţi similare la alte
instituţii, printr-o reacţie în lanţ propagată cu rapiditate în întregul sistem, din cauza
interconexiunilor.
Riscul sistemic afectează atât intermediarii de plăţi cât şi agenţii economici şi constă în
declanşarea unei crize financiare, datorate panicilor bancare, căderii sistemelor de plată,
neândeplinirii obligaţiilor financiare a unei instituţii bancare. Această criză financiară se propagă
în intregul sistem bancar din cauza interconexiunilor care există între aceste instituţii. Mai nou şi
sistemele de plăţi de mică valoare care în trecut nu puteau genera risc sistemic, prin desfăşurarea
în prezent în reţelele deschise de transferuri bancare (Internet) pot genera astfel de risc.
Riscul sistemic reprezintă probabilitatea ca, prin neândeplinirea obligaţiilor de către un
debitor, acesta să provoace o reacţie în lanţ antrenând, astfel, o criză financiară generalizată.

1.2.4. Riscul de fraudă şi semnificaţia sa

Riscul de fraudă: reprezintă riscul de a suferi pierderi directe sau indirecte (de imagine) ca
urmare a unei fraude interne (iniţiate de sau cu participarea angajaţilor băncii).
Riscul de fraudă reprezintă un risc operaţional specific, provocat fie de personalul băncii, fie
de persoane din afara băncii.2

1
Stoica Maria – Management bancar – Editura Economică, Chișinău, 1999
2
Cecilia Iliescu – Managementul Riscului – Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pagina 99
 Riscul de deturnare a fondurilor sau riscul de furt corespunde unei operaţii ilegale efectuate
de un angajat al băncii în profitul său. O astfel de situaţie antrenează pierderi financiare
importante, cheltuieli de recuperare şi o afectare a imaginii. Un exemplu clasic îl constituie
deturnarea de fonduri din conturile clienţilor de către un angajat al băncii, ceea ce necesită ca în
practică să se utilizeze o atribuire a portofoliilor clienţilor pentru durate determinate şi o bună
supraveghere a conturilor.