1.

Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi
natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al
infracţiunii este stipulat în art.15 CP.
2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare
normală sunt condiţionate de ocrotirea vieţii persoanei.
3. Latura obiectivă a omorului se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice
activitate ilegală care pricinuieşte moartea unui om. De cele mai multe ori, această activitate constă
într-o acţiune (de împuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovire, provocare a unei
sperieturi, provocare a unei emoţii, despre care făptuitorul ştie că îi va provoca victimei moartea,
folosire a unor animale sălbatice, folosire a unor alte forţe puse în mişcare de făptuitor etc.). Omorul
poate fi săvârşit şi prin inacţiune, dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea de
a acţiona pentru împiedicarea morţii persoanei. De exemplu, mama nu-şi hrăneşte copilul.
4. Deosebim trei categorii de omor: a) simplu (alin.1 art.145 CP); b) agravat (alin.2 art.145
CP); c) omorul deosebit de grav (alin.3 art.145 CP).
5. Omorul simplu săvârşit fără circumstanţe agravante şi atenuante, prevăzut de alin.1 art.145
CP, poate fi comis din motive de gelozie şi din alte imbolduri josnice, cu excepţia intenţiilor
huliganice şi interesului material, din motive de răzbunare, pe baza de relaţii personale, din cauza
certurilor, în timpul unei bătăi, al efectuării unui experiment ştiinţific etc.
6. Omorul intenţionat se consumă o dată cu producerea rezultatului: moartea victimei.
7. Omorul săvârşit cu premeditare (lit.a) alin.2 art.145 CP) presupune întrunirea concomitentă
a trei condiţii. O primă condiţie priveşte trecerea unui interval de timp din momentul luării deciziei
şi până în momentul executării omorului. Durata acestui interval este apreciată în fiecare caz în
funcţie de calităţile subiective ale făptuitorului, precum şi de celelalte împrejurări ale cauzei. O
persoană poate avea nevoie de un interval mare de timp pentru a chibzui, pe când o altă persoană
poate chibzui cu multă eficienţă chiar într-un interval de timp foarte scurt. O a doua condiţie priveşte
activitatea psihică a făptuitorului de reflectare, de chibzuire asupra modului în care va săvârşi
infracţiunea. Dacă făptuitorul nu a avut posibilitatea să mediteze, să cântărească şansele de realizare
a deciziei, fiind într-o activitate continuă, circumstanţa premeditării se exclude. În sfârşit, pentru
existenţa premeditării se mai cere ca, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii
infracţionale şi momentul începerii executării omorului, făptuitorul să treacă la săvârşirea unor acte
de pregătire de natură să consolideze decizia luată şi să asigure realizarea ei. De exemplu, pregătirea
instrumentelor şi mijloacelor pentru săvârşirea omorului. Dacă lipseşte vreuna dintre condiţiile
menţionate, omorul este simplu, nu agravat.