TEMA: Unitatea si pluralitatea de infractiuni.
consecintele condamnarii sau institutia de rs sau de
Compresiuni generale a unitatii si pluralitatii
Infractiunea unica si modalitatile sale
Concursul de indractiuni
Recidiva
1.Problema calificarii juridice a faptelor savirsite de catre o
persoana sta in ordinile de zi in domeniul dreptului penal
desi exista situatii in care o singura fapta a persoanei , la
prima vedere ar trebui calificata ca potrivit semnelor unei
componente de infractiuni, totusi aceasta se califica mai
multor componente de infractiuni ( concurs ideal de
infractiuni) .
Unitatea de iinfractiune reprezinta situatia in care o
singura actiune sau mai multe actiuni/inactiuni care,
potrivit legii penale se clasifica in baza unei singure
componente de infr.
In cazul pluralitatii de infr savirsite de persoana nu sunt
cuprinse de o singura norma a partii speciale ce urmeaza a
fi calificate potrivit mai multor componente de infractiuni.
Importanta stabilirii corecte a unitatii sau a pluralitatii se
releva in special:
La stabilirea raspunderii penale
La aplicarea corecta a pedepsei penale
La posibilitatea aplicarii liberarii de raspundere si de
pedeapsa penala ( art 55 CP)
La stabilirea reala a criminalitatii
2. Infractiunea unica si modalitatile sale
Infractiunea unica reprezinta o actiune/inactiune sau o
sinteza de infractiuni care se califica unei singure norme a
legii penale. Din cite observam legea penala face face
distinctia dintre situatia care comite o singura actiune
(inactiune) si alte situatii in cazul in care este un sistem de
actiuni, inactiuni.
Prima situatie nominalizeaza unitatea naturala, situatiain
cazul in care este prezent actiuni sau inactiuni prin natura
sa nu reprezinta unitate , insa in baza reglementarilor
normative este apreciata ca unitate legala. In alte surse
unitatea naturala mai este denumita infractiune unica,
simpla. Iar unitatea legala – infractiune unica, complexa.
Infractiunea unica simpla- presupune existenta a unei
singure actiuni care produce un singur rezultat prevazut de
componenta de infractiune.
Actiunea: - naturala (inf.continua)art.29
-legala (complexa) : - compusa; cu actiuni
alternative; cu urmari alternative; cu urmari suplimentare;
prelungita; reiterata; de obicei.
Infr.permanenta -------------
Infr.intrerupta - - - - - - - - -
Unitatea legala presupune svirsirea actiunii (inactiunii) care
pot cauza mai multe urmari prejudiciabile sau situatia in
care o actiune cauzeaza mai multe urmari prejuduciabile
sau in cazul in care mai multe actiuni cauzeaza o singura
urmare indiferent de situatia tipica spusa sa califica potrivit
unei singure norme penale.
Daca atacul sa finalizat nu mai poate interveni fapta de
3. Concursul de indractiuni
Pluralitatea de infr constituie dupa caz concurs de
infractiuni sau recidiva.
Potrivit aart 33 CP Se consideră concurs de infracţiuni
săvîrşirea de către o persoană a două sau mai multor
infracţiuni dacă persoana nu a fost condamnată definitiv
pentru vreuna din ele şi dacă nu a expirat termenul de
prescripţie de tragere la răspundere penală, cu excepţia
cazurilor cînd săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni
este prevăzută în articolele părţii speciale a prezentului cod
în calitate de circumstanţă care agravează pedeapsa.
Reisind din aceasta notiune se disting urm semne de infr:
O persoana
Savirsirea a 2 sau mai multe infr – cel putin 2 infr
Lipsa condamnarii definitive pentru oricare infr comisa
Persoana nu trebuie sa fie condamnata la curtea de apel
Neexpirarea termenului de rs penala
Aceste 2 sau mai multe actiuni nu reprezinta aceleasi
semne agravantea aceluiasi articol.
Concursul de infracţiuni poate fi real şi ideal.
Concursul real există atunci cînd persoana, prin două sau
mai multe acţiuni (inacţiuni), săvîrşeşte două sau mai multe
infracţiuni.
Concursul ideal există atunci cînd persoana săvîrşeşte o
acţiune (inacţiune) care întruneşte elemente a mai multor
infracţiuni.  Pericolul trebuie sa ameninte viata sa, a altei persoane ori
4. Recidiva
Se consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai
multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale
pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.
TEMA: CAUZELE CARE INLATURA
CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Consideratiuni generale privind cauzele care inlatura
caracterul penal faptei.
Caracteristica fiecarei cauze in parte care inlatura
caracterul penal faptei.
Legea penala instiuie rs penala pentru faptele comise de
aceste persoane ori aceste fapte trebuie sa intruneasca
semnele unei sau mai multe forme de actiuni prevazute in
partea speciala a legii penale. Oastfel de situatie
presupune existenta caracterului penal al faptei . In
doctrina penala caracterul penal al faptei este difinit ca:
insusire sintetica a faptei care decurge din intrunirea
trasaturilor esentiale ale infr. Lipsa unui semn al
componentei de infr exclude caracterul penal al faptei
excluzind deasemenea existenta infractiunii si existenta
penala.
Caracterul penal al faptei este stabilit de catre legiuitor
care a prevazut si cauzele care inlatura aceste actiuni.
Cauzlele care inlatura caracterul penal al faptei –
reprezinta circumstante sau imprejurari care prin sine
reprezinta “semne negative” ale componentei de infr care
pri sine “neutrlizeaza” un semn al componentei de infr si
duce la inexistenta caracterului penal.
Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei nu trebuie
confundate cu cauzele care inlatura rs penala sau
pedeapsa penala. respingere a faptei pe motiv ca a disparut pericolul oficial
In aceste cazuri exista infr , fapta savirsita are caracter pentru valorile ocrotite de lege.
penal, insa rs si pedeapsa acre este inlaturata sau inlocuita Atacul material – atunci cind atacul este apt sa produca
cu alta forma de rs se aplica de catre organele de dr modificari negative ale valorilor si relatiilor sociale asupra
ART(54-55-56). caruia este adresat dauna fizica, materiala. Caracterul
Art 36.alin2. material reese nu doar din forta fizica dar si din anumite
Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrşeşte instrumente folosite pentru atac (cutitul, pistolul) . in
fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi acelasi timp prezenta armei la persoana nu poate fi
real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva considerat un atac atit timp cit nu se face uz de acesta.
unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau Atacul real – exista obiectiv si nu este o presupunere a
drepturile celui atacat ori interesul public. persoanei. El prin sine intruneste semnele expuse mai sus
Fapta comisa in stare de legitima aparare nu a fost niciodata direct, imediat,material.
pedepsita. Romanii spun ca acesta este un dr de la natura si
omul este ingaduit de a respinge forta prin forta.
Pericolul - situație, întâmplare care pune sau poate pune în
Pe parcursul timpului conceptul de legitima aparare a
primejdie existența, integritatea cuiva sau a ceva;
evoluat impartinduse in 2 categorii:
primejdie, amenințare. ♦ Pericol social = caracterul unei
Teorii subiective (teoria constringerii morale) – aceste
acțiuni sau inacțiuni prin care se aduce atingere
teorii se bazeaza pe prioritatea instinctului omenesc de a
suveranității, independenței sau unității statului, persoanei
se apara fata de un atac care ii pune in pericol viata si
și drepturilor acestuia și în general ordinii de drept.
personalitatea sa.
Teoriile obiective(teoria negatiei injustului, teoria apararii
Pericol iminent – amenintarea ca producerea pericolului
publice ) – legitima aparare este tratata ca fiind o cauza
este in imediata apropiere (cit pe cit sa se produca) , fara a
obiectiva de justificare fiind conforma dreptului.
mai fi posibil luarea unor masuri de intreprimare a sa,
Legitima aparare : Atac : direct; material; imediat;real;
adica este “fie pe calea de a se produce” sau pericolul sa
indreptat impotriva sa, impotriva pers, impotriva
declansat insa fara a produce urmari nefaste.
interesului public , intruneasca semnele componenetei de
infr.
a unui interes public.
Raport al atacului (respingerea) :
-persoana; alte persoane; interes public; trebuie sa
Pericolul este inevitabil atunci cind nu exista alta
intruneasca semnele unei componente de actiuni; fapta de
posibilitate de a actiona, decit producerea la fapta ce are
aparare trebuie sa fie indreptata agresorului;
caracter penal. In acest context trebuie sa avem in vedere
concomitenta atacului; apararea trebuie sa fie
si impreurarile ale faptei in care actioneaza persoana si in
proportionala gravitatii atacului.
care conditii concrete de loc si de timp nu a avut
Atac- un comportament agresiv, violent, avind un caracter
posibilitatea de a recurge la alte mijloace de inlaturare a
ofensiv care se indreapta impotriva valorilor si relatiilor
pericolului.
sociale ocrotite prin lege.
Caracteristica fiecarei cauze in parte care inlatura
Atac direct – creaza un pericol care ameninta valorile si
caracterul penal faptei.
relatiile sociale. Prin urmare ipotetic trebuie sa existe o
legatura dintre cauza si efect. Nu poate fi considerat direct
Legitima aparare
atunci cind intre atacant si victima se afla un obstacol de
Retinerea infractorului
netrecut.
Starea de extrema necesitate
Atac imediat - timpul desfasurarii acesteea fiind limitat la
Constringerea fizica sau psihica
o anumita perioada in interiorul caruia poate interveni
Riscul intemeiat
faptul de respingere a atacului.
Executarea ordinului
In doctrina penala atacul imediat se subdivide in:
Real – actiunea a inceput sau este gata sa inceapa tinind
Legitima aparare - Este în stare de legitimă apărare
cont de imprejurarile cauzei
persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac
(ex: persoana isi indreapta mina spre cureaua cu port direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, a
arma pentru a scoate arma , in acest rastimp poate altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune
interveni legitima aparare) , in general pentru ac atacul sa în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori
fie real estenecesar de scurgerea unei perioade de timp interesul public.
din momentul inceperii atacului pina la momentul aparitiei Retinerea infractorului-  Nu constituie infracţiune fapta,
propriu zis. Daca un astfel de interval este mai mare atacul prevăzută de legea penală, săvîrşită în scopul reţinerii
nu se considera imediat. persoanei care a comis o infracţiune şi al predării
Atacul in curs de executare - atunci cind atacul de afla in ei organelor de drept.
desfasurare in evolutia sa pina la momentul consumarii. Conditiile care se refera la efectuarea retinerii:
Poate fi retinuta numai persoana care a comis infractiunea,
in cazul in care se retine perosoana care se descopera ca
nu e vinovata suntem in prezenta unei retineri flexibile.
Aplicarea fortei fizice si cauzarea daunelor este posibila
numai infactorului doar in scopul retinerii acestuia
Proportionalitatea relativa a daunei persoanei retinute cu
pericol social al faptei comise de acesta.
Starea de extrema necesitate - este în stare de extremă
necesitate persoana care săvîrşeşte fapta pentru a salva
viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent
care nu poate fi înlăturat altfel.
Constringerea fizica (forta majora) – preuspune existenta
unei “presiuni” caruia nu se poate rezista asupra energiei
fizicea unei persoane astfel incit sa lipseasca faptul volitiv.
Conditiile constringerii fizice sunt: 1) sa existe o
constringere fizica asupra persoanei care comite fapta
prevazuta de legea penala. 2) persoana constrinsa sa nu
aiba posibilitatea de a rezista fapetelor constringerii sa se
savirseasca o fapta prevazuta de legea penala.
Constringerea psihica – amenintarea cu un pericol pentru
o persoana sau pt alte persoane (rude, apropiati) care nu
pote fi inlaturata in alt mod si exclude factorul volitiv al
persoanei.
Conditiile constringerii psihice sunt: 1) existenta unei
amenintari indreptata asupra persoanei. 2) acea persoana
amenintata sau alta pers cum ar (rudele) trebuie sa fie
expusa unui pericol gav. 3) constringerea trebuie sa fie de
asa natura in cit sa excluda posibilitatea actionarii intrun
alt mod decit prin savirsirea faptei prevazute de legea
penala.
Riscul intemeiat - Riscul se consideră întemeiat dacă scopul
socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit
risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare
pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de
lege.
Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă era cu bună-
ştiinţă îmbinat cu pericolul pentru viaţa persoanei sau cu
pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social.
Executarea ordinului - Persoana care a comis intenţionat
infracţiune în vederea executării ordinului sau dispoziţiei
vădit ilegale ale superiorului răspunde penal în temeiuri
generale. Neexecutarea ordinului sau dispoziţiei vădit
ilegale exclude răspunderea penală.
TEMA: PARTICIPAȚIA
PARTICIPATIA PENALA
a) Notiune si caracterizare
Participatia penala este acea pluralitate de
infractori ce se realizeaza atunci cand, desi o fapta
poate fi savarsita de o singura persoana ori de un
numar determinat de persoane (ca in cazul
pluralitatii constituite sau naturale), ea este
savarsita ocazional de un numar mai mare de
persoane, decat acela care este necesar potrivit
naturii faptei. In cazul infractiunilor intentionate,
participatia penala apare ca o conlucrare cu intentie a
doua sau mai multor persoane la savarsirea aceleiasi
infractiuni. Orice contributie neintentionata este in
acest caz incompatibila cu ideea de participatie
penala. La infractiunile din culpa, participatia apare ca
o contributie involuntara, din culpa a doua sau mai
multe persoane la savarsirea in mod nemijlocit a unei
fapte prevazute de legea penala.
 Participatia penala se prezinta sub mai multe forme,
in raport cu natura contributiei pe care diferiti
participanti o au la savarsirea faptei. Aceste forme
corespund deci diferitelor moduri de cooperare la
savarsirea infractiunii.
b) Felurile participatiei penale
In stiinta dreptului penal se fac mai multe clasificari
privitoare la felurile participatiei penale.
Astfel, in functie de atitudinea psihica a
participantilor  putem avea participatie proprie, cand toti
participantii actioneaza cu o pozitie subiectiva identica si
anume cu intentie ori din culpa, precum si participatie
improprie, cand unul dintre participanti (autorul)
savarseste fapta prevazuta de legea penala din culpa sau
fara vinovatie, iar ceilalti – instigatorul, complicele,
determina, inlesnesc sau ajuta in orice mod, cu intentie, la
savarsirea ei.
 Dupa felul contributiei participantilor, se
distinge participatia omogena, atunci cand toti participantii
contribuie la savarsirea infractiunii, in aceeasi calitate
(coautori) si participatie eterogena, in cazul in care
participantii prestand o contributie diferentiata,
coopereaza la comiterea faptei prevazuta de legea penala
in calitati diferite (instigator, complice).
 Dupa felul participarii se remarca, participatie spontana,
la care contributia e data de participanti in mod spontan,
in timpul executarii faptei, fara o intelegere prealabila
si participatie preordinata, la care contributia este data in
urma unei intelegeri prealabile.
Dupa momentul in care este data contributia la
savarsirea infractiunii, avem participatie
anterioara, la care contributia este data inainte de a
se trece la executarea faptei si participatie
concomitenta, cand contributia este data in timpul
executarii faptei.
  c) Conditiile generale ale participatiei penale
Asa dupa cum rezulta din dispozitiile art. 37-44,
pentru existenta participatiei penale, este necesara
existenta mai multor conditii si anume:
– Unitatea de fapta prevazuta de legea penala,
ceea ce presupune savarsirea unei fapte prevazute ca
infractiune de catre legislatia noastra penala.
– Pluralitatea de faptuitori, adica sa existe concursul
activitatii a cel putin doua persoane care coopereaza
la savarsirea uneia si aceleiasi fapte prevazute de
legea penala.
In cazul infractiunilor a caror existenta este
conditionata de o pluralitate de faptuitori, naturala sau
constitutiva, participatia este posibila, numai daca se
depaseste numarul de faptuitori strict necesar pentru
existenta acelei infractiuni.
– Existenta unei intelegeri intre participanti cu privire
la cooperarea acestora pentru comiterea faptei
prevazute de legea penala. Aceasta intelegere poate
fi expresa cand intervine verbal, in scris sau tacita,
cand coeziunea subiectiva a cooperarii rezulta din
atitudinea participantilor, in imprejurarea data. Din
punct de vedere al momentului comiterii faptei,
intelegerea poate fi anterioara, adica intervenita
inainte de savarsirea faptei sau concomitenta cand
apare pe parcursul executarii activitatii infractionale.
d) Formele participatiei penale (proprii)
Participatia penala se prezinta sub mai multe forme, in
raport cu natura contributiei pe care diferiti participanti
o au la savarsirea faptei. Aceste forme corespund
deci diferitelor moduri de cooperare la savarsirea
infractiunii.
Potrivit dispozitiilor din legislatia penala si a
sustinerilor din doctrina, participatia penala proprie
apare sub urmatoarele forme: coautoratul, instigarea
si complicitatea.
In cazul acestor forme de participatie, cei in cauza
efectueaza acte prin care se realizeaza insasi fapta
prevazuta de legea penala (acte de executare) ori prin
acte care ajuta la savarsirea faptei, de la sustinerea
rezolutiei luate si pana la executarea ei (acte de
inlesnire si ajutare).
A. AUTORATUL (COAUTORATUL)
Codul Penal, in art. 38, ne precizeaza cine este autor
al infractiunii. Astfel, potrivit acestui text de lege,autor
este persoana care savarseste in mod nemijlocit o
fapta prevazuta de legea penala.
Coautoratul este acea forma a participatiei in care
o fapta prevazuta de legea penala a fost savarsita
in mod nemijlocit de catre doua sau mai multe
persoane.
Art. 38 C. P. alin. 2 precizeaza ca daca mai multe
persoane savarsesc in mod nemijlocit, impreuna, o
fapta prevazuta de legea penala, fiecare din ele va fi
pedepsita ca autor.
Conditiile autoratului (coautoratului)
– activitatea autorilor sau a coautorilor trebuie sa
fie indreptata impotriva aceluiasi obiect
juridic,adica sa lezeze aceleasi relatii sociale ocrotite
prin incriminarea faptei ca infractiune. Exemplu:
relatiile privind viata persoanei, in cazul infractiunii de
omor, relatiile privind securitatea nationala in cazul
tradarii etc. Daca unii coautori lezeaza si alte relatii
sociale aparate de legea penala, acestora li se vor
aplica dispozitiile cu privire la concursul de infractiuni.
– participantii sa savarseasca in mod nemijlocit
fapta prevazuta de legea penala. Cu alte cuvinte, in
cazul infractiunilor comisive, coautorii sa efectueze
acte de savarsire nemijlocita, acte de executare
directa a faptei prevazuta de legea penala, iar in cazul
infractiunilor omisive, sa nu indeplineasca unele
activitati obligatorii.
– o a treia conditie priveste legatura subiectiva
intre coautori. In lipsa acesteia nu se realizeaza
coautoratul, desi a avut loc cooperarea materiala,
astfel ca fiecare persoana va fi considerata autor al
unei fapte distincte, iar actele lor vor fi doar conexe.
Astfel, legatura subiectiva nu se realizeaza in caz de
omor, cand inculpatul „A” a cauzat victimei o vatamare
a integritatii corporale, mai inainte ca inculpatul „B” sa-
i fi aplicat lovitura mortala, fiindca nu a existat o
intelegere prealabila intre ei, sau macar reprezentarea
in mintea primului a faptei savarsite de catre cel din
urma. Intr-o asemenea situatie exista doua infractiuni
distincte, vatamarea integritatii corporale savarsite de
„A” si omor savarsit de „B”, ca autori diferiti.
PARTICIPAŢIA (cod penal)
    Articolul 41. Participaţia
    Se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două
sau mai multor persoane la săvîrşirea unei infracţiuni
intenţionate.
    Articolul 42. Participanţii
    (1) Participanţii sînt persoanele care contribuie la
săvîrşirea unei infracţiuni în calitate de autor, organizator,
instigator sau complice.
    (2) Se consideră autor persoana care săvîrşeşte în mod
nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi
persoana care a săvîrşit infracţiunea prin intermediul
persoanelor care nu sînt pasibile de răspundere penală din
cauza vîrstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute
de prezentul cod.
    (3) Se consideră organizator persoana care a organizat
săvîrşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum
şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o
organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora.
    (4) Se consideră instigator persoana care, prin orice
metode, determină o altă persoană să săvîrşească o
infracţiune.
    (5) Se consideră complice persoana care a contribuit la
săvîrşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de
informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori
înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis
dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele
sau instrumentele de săvîrşire a infracţiunii, urmele
acesteia sau obiectele dobîndite pe cale criminală ori
persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde
atare obiecte.
    (6) Participanţii trebuie să întrunească semnele
subiectului infracţiunii.
    Articolul 43. Formele participaţiei
    În funcţie de gradul de coordonare a
acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme
de participaţie: 
    a) participaţie simplă;
    b) participaţie complexă;
    c) grup criminal organizat;
    d) organizaţie (asociaţie) criminală.
    Articolul 44. Participaţia simplă 
    Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie simplă
dacă la săvîrşirea ei au participat în comun, în calitate de
coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizînd
latura obiectivă a infracţiunii.
    Articolul 45. Participaţia complexă
    (1) Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie
complexă dacă la săvîrşirea ei participanţii au contribuit în
calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
    (2) Latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie
complexă poate fi realizată:
    a) de un singur autor;
    b) de doi sau mai mulţi autori.
    Articolul 46. Grupul criminal organizat
    Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de
persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite
una sau mai multe infracţiuni.
    Articolul 47. Organizaţia (asociaţia) criminală
    (1) Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o
reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate
stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între
membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de
administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale
ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea
economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice
sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de
avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau
politice.
    (2) Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie
criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în
interesul ei sau de o persoană care nu este membru al
organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia.
    (3) Organizator sau conducător al organizaţiei criminale
se consideră persoana care a creat organizaţia criminală
sau o dirijează.
    (4) Organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale
poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvîrşite de
această organizaţie.
    (5) Membrul organizaţiei criminale poartă răspundere
penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau
săvîrşire a participat.
    (6) Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de
răspundere penală în cazul în care a declarat benevol
despre existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat la
descoperirea infracţiunilor săvîrşite de ea ori a contribuit la
demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a
membrilor organizaţiei respective.
    Articolul 48. Exces de autor
    Se consideră exces de autor săvîrşirea de către autor a
unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de
intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor,
ceilalţi participanţi nu sînt pasibili de răspundere penală.
    Articolul 49. Favorizarea
    Favorizarea infractorului, precum şi tăinuirea mijloacelor
sau instrumentelor de săvîrşire a infracţiunii, a urmelor
acesteia sau a obiectelor dobîndite pe cale criminală atrag
răspunderea penală, în condiţiile art.323, numai în cazul în
care nu au fost promise din timp.
TEMA: LIBERAREA DE RASPUNDERE PENALA
Notiunea si trasaturile raspunderii penale
Caracteristica generala a liberarii de raspundere penala
Caracteristica fiecarei modalitati a liberarii de rs penala
in parte.
1.Notiunea si trasaturile raspunderii penale
Potrivit art 50 CPRM Raspunderea penala presupune
condamnarea publica in numele legii a faptelor
infractionale si a persoanelor care au savirsit condamnarea
ce poate fi precedata de masurile de constringere
prevazute de lege.
Temeiurile raspunderii penale:
Temeiul de fapt (real) – fapta prejudiciabila
Temeiul de drept – componenta de infractiune
2. Caracteristica generala a liberarii de raspundere penala
Librarea de rs penala este o institutie a dr penal ce
presupune optiunea (dreptul) , nu si obligatia organului de
urmarire penala , procurorului, in cadrul urmaririi penale
sau a judecatorului de a elibera persoana de la rs penala.
Trasaturile acestei institutii sint :
Se aplicain cazul infractiunilor usoare sau mai putin grave
Se aplica in cazul unui scop social util
Se aplica in cazul persoanelor care pot fi corectati fara a fi
supusa rs penale
Savirsirea pentru prima data a infractiunii
Modalitatile liberarii de rs penala sunt:
A minorilor
Cu tragere la rs contraventionala
Renuntarea de buna voie la savirsirea infractiunii
In cazul caintei active
Liberarea in cazul schimbarii situatiei
Liberarea conditionata
Prescriptia tragerii la rs penala.
LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALĂ (cod penal)
Articolul 53. Liberarea de răspundere penală
      Persoana care a săvîrşit o faptă ce conţine semnele
componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere
penală de către procuror în cadrul urmăriri penale şi de
către instanţa de judecată la judecarea cauzei în cazurile:
    a) minorilor;
    b) tragerii la răspundere contravenţională;
    c) renunţării de bună voie la săvîrşirea infracţiunii;
    d) căinţei active;
    e) schimbării situaţiei;
    f) liberării condiţionate;
    g) prescripţiei de tragere la răspundere penală.
    Articolul 54. Liberarea de răspundere penală  infracţiune de altă categorie poate fi liberată de răspundere
                         a minorilor
    (1) Persoana în vîrstă de pînă la 18 ani care a săvîrşit
pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă
poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu
prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că
corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii
penale.
    (2) Persoanelor liberate de răspundere penală, în
conformitate cu alin.(1), li se pot aplica măsurile de
constrîngere cu caracter educativ, prevăzute la art.104.
    Articolul 55. Liberarea de răspundere penală cu 
                         tragerea la răspundere contravenţională
    (1) Persoana care a săvîrşit pentru prima oară o
infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, cu excepţia
infracţiunii prevăzute la art. 326, poate fi liberată de
răspundere penală şi trasă la răspundere contravenţională în
cazurile în care şi-a recunoscut vina, a reparat  prejudiciul
cauzat prin infracţiune şi s-a constatat că corectarea ei este
posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
    (2) Persoanelor liberate de răspundere penală în
conformitate cu alin.(1) li se pot aplica următoarele
sancţiuni contravenţionale:
    a) amendă în mărime de pînă la 150 unităţi
convenţionale;     d) 20 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de
    b) arest contravenţional de pînă la 30 de zile. grave;
    e) 25 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni excepţional
de grave.
    (2) Prescripţia curge din ziua săvîrşirii infracţiunii şi pînă
    Articolul 56. Liberarea de răspundere penală  la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată.
                         în legătură cu renunţarea de bună      (3) În cazul săvîrşirii de către persoană a unei noi
                         voie la săvîrşirea infracţiunii infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare
    (1) Se consideră renunţare de bună voie la săvîrşirea infracţiune separat.
infracţiunii încetarea de către persoană a pregătirii     (4) Prescripţia se va întrerupe dacă, pînă la expirarea
infracţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor) îndreptate termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvîrşi o
nemijlocit spre săvîrşirea infracţiunii, dacă persoana era infracţiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi
conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii. aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2
    (2) Persoana nu poate fi supusă răspunderii penale pentru ani. Calcularea prescripţiei în acest caz începe din
infracţiune dacă ea, benevol şi definitiv, a renunţat la momentul săvîrşirii unei infracţiuni noi.
ducerea pînă la capăt a acesteia.     (5) Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care
    (3) Persoana care a renunţat de bună voie la ducerea a săvîrşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau
infracţiunii pînă la capăt este supusă răspunderii penale de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia
numai în cazul în care fapta săvîrşită conţine o altă din momentul reţinerii persoanei sau din momentul
infracţiune consumată. autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere
    (4) Organizatorul şi instigatorul infracţiunii nu se supun penală dacă de la data săvîrşirii infracţiunii au trecut 25 de
răspunderii penale dacă aceste persoane, printr-o înştiinţare ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi
la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, infracţiuni.
au preîntîmpinat ducerea de către autor a infracţiunii pînă la     (6) Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit
capăt. Complicele infracţiunii nu se supune răspunderii o infracţiune excepţional de gravă se decide de către
penale dacă a întreprins toate măsurile ce depindeau de el instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă
pentru a preîntîmpina comiterea infracţiunii. aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală,
    Articolul 57. Liberarea de răspundere penală  detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de
                         în legătură cu căinţa activă  ani.
    (1) Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o     (7) Termenele prescripţiei de tragere la răspundere
infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data
răspundere penală dacă ea, după săvîrşirea infracţiunii, s-a săvîrşirii infracţiunii erau minori.
autodenunţat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea     (8) Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit
acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de
sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de război, infracţiuni de tortură, tratament inuman sau
infracţiune. degradant sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele
    (2) Persoana care, în condiţiile alin.(1), a săvîrşit o internaţionale la care Republica Moldova este parte,
indiferent de data la care au fost săvîrşite.
penală numai în cazurile prevăzute la articolele
corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod.
    Articolul 58. Liberarea de răspundere penală 
                         în legătură cu schimbarea situaţiei
    Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune
uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere
penală dacă, datorită schimbării situaţiei, se va stabili că
persoana sau fapta săvîrşită nu mai prezintă pericol social.
    Articolul 59. Liberarea condiţionată de răspundere 
                         penală
    În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea
unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi
recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social, urmărirea
penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea
ulterioară de răspundere penală în conformitate cu
procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este
posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.
    Articolul 60. Prescripţia tragerii la răspundere penală
    (1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din
ziua săvîrşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:
    a) 2 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni uşoare;
    b) 5 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave;
    c) 15 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni grave;