Universitatea,,Lucian Blaga’’

Facultatea de Stiinte Economice

Specializarea:Finante Banci-ID
An:III

Student: Mita Ionica

 Serviciile bancare la distanţa,denumite generic “remote banking” sunt considerate
reprezantative pentru noua economie,deoarece constituie unul dintre produsele tipice ale
acesteia.La început ,infrastructura informaţională a fost considerată de bancile dezvoltate din
lume ca o simplă posibilitate de creare a unor noi canale electronice de distribuţie a produselor
existente.Din acest motiv,serviciile bancare la distanţa au primit denumirea de servicii
electronice sau e-banking.

Cu timpul,investitiile în tehnologie au fost tot mai mari,concomitent cu procesul de

invoare a produselor bancare,ceea ce a generat un fenomen de randament crescator:băncile şi
producatorii de tehnologii informaţionale au început să se stimuleze reciproc tot mai mult în
procesul de dezvoltare şi în crearea de profit.

Creşterea gamei de servicii bancare electronice a condus la extinderea bazei de clienţi,iar

satisfacerea cererilor tot mai sofisticate şi fidelizarea acestora a impus o cerere continuă pentru
tehnologii noi.

În anul 2005 a intrat in funcţiune noul Sistem electronic de Plaţi,un sistem modern,la
nivelul celor din Uniunea Europeană.Proiectul a fost unul amplu,cu rezultate considerabile din
punct de vedere al creşterii rapidităţii în efectuarea operaţiunilor de încasari şi plaţi şi al reducerii
costurilor de operare.

Sistemul Electronic de Plăţi (SEP) a fost implementat printr-un proiect finanţat în

comun de Uniunea Europeana prin programul PHARE şi de comunitatea bancară din
România,prin intermediul STFD-TRANSFOND S.A.

SEP a fost structurat ca un sistem modular cu trei componente integrate prin interfeţe
automate:

 sistemul RTGS: sistemul cu decontare brută în timp real (sistemul plaţilor de mare
valoare)
 sistemul ACH: casa de compensaţie automată (sistemul plaţilor de mică valoare)
  sistemul GSRS: sistemul de înregistrare si decontare a operaţiunilor cu titluri de stat

Avantajele majore ale utilizării Sistemului Electronic de Plăţi:

 reducerea timpului de procesare şi decontare a ordinelor de plată de mică

valoare(decontarea finală poate avea loc într-un interval de timp de ordinul
secundelor).
 disponibilitate ridicată(a fost marit intervalul de timp în care aplicaţiile SEP sunt
disponibile utilizatorilor)
 securitatea datelor(prin utilizarea unei infrastructuri cu chei publice(PKI) este
asigurat un nivel ridicat de securitate a datelor)
 reducerea ponderii proceselor manuale în procesarea plăţilor(a fost redus riscul
apariţiei de erori de natură umană,toate procesele,cu excepţia operaţiunilor de
administrare a aplicaţiilor si a celor în cazuri de urgenţă fiind automatizate.
 reducerea costurilor si comisioanelor de procesare(a fost redus numărul de
angajaţi implicat în procesarea instrucţiunilor de plată.Comisioanele reprezintă în
prezent 23% din nivelul practicat în cazul sistemului pe hartie)

Principalele tipuri de servicii eletronice bancare

Serviciile bancare la distantă sunt clasificate în patru categorii importante: home

banking,electronic banking,internet banking şi mobile banking.Furnizarea serviciului
presupune conectarea utilizatorului în retea cu banca pe o linie de telecomunicaţie
sigură,autentificare prin nume şi parolă şi recunoaştrea tranzacţiei.

Serviciile de tip home banking(bancă la domiciliu) se adreseaza populaţiei şi include în

general obţinerea unor informaţii despre conturile personale prin intermediul unui apel
telefonic,raspunsul fiind dat de un sistem vocal automat.

Serviciile electronic banking sunt utilizate în general de firme,datorită posibilităţilor de

prelucrare rapidă a unui numar mare de tranzacţii.Acestea au inegneral functionalităţi extinse de
cash management,pot fi adaptate la specificul activităţii şi permit deopotrivă conectarea cu alte
aplicaţii software folosite în bancă.
 Serviciile internet banking elimină existenţa unei componente software instalate la
client,acesta putând să aibă acces la serverul băncii prin intermediul unei simple interfeţe
grafice(browser) prin care utilizează şi celelalte servicii Internet.

Serviciile mobile banking au aparut odată cu extinderea tehnologiei WAP(Wireless

Application Protocol) şi sunt considerate de viitor ,datorită perspectivelor legate de extinderea

în lume a reţelelor WAP.

Riscul operaţiunilor bancare prin internet

Operaţiunile bancare prin internet sunt supuse riscurilor clasice,precum şi unor riscuri
noi,specifice acestor operaţiuni.Office of the Comptroller Curencies din Statele Unite ale
Americii şi Electronic Bankig Group din cadrul Comitetului de la Basel au definit urmatoarele
categorii de riscuri asociate operaţiunilor prin internet:

Riscul de credit

În sistemul on-line,în lipsa unui contact personal,este o provocare pentru bănci să verifice
bonitatea clienţilor,elementul central în luarea deciziilor fondate de acordare a creditului, tot o
provocare reprezintă şi verificarea garanţiilor clieţilor departaţi geografic.Gestionarea unui
portofoliu de credite obţinute prin Internet necesită o nouă abordare din partea băncilor a
profilului de risc,a politicilor de expunere şi a practicilor de control.

Riscul dobânzii

De-a lungul timpului s-a dovedit că există o tendinţa a băncilor prezente exclusiv pe
Internet de a acorda rate superioare de dobandă la depozite,ceea ce a condus la creşterea
dobânzilor active,fiind în discordanţa cu principiul că dobânda trebuie să fie aceeaşi indiferent de
canalul folosit.

Riscul de curs valutar

Apare când un portofoliu de credite este dominat într-o altă valuta decât cea locală sau
când se accepta depozite în alte valute de la nerezidenţi.
 Riscul de lichiditate

Datorită faptului că informaţiile prin internet circulă mult mai rapid decât prin canalele
clasice,orice ştire adversă,adevarată sau nu,ar putea determina deponenţii să-si retragă depozitele
în orice moment.

Riscul de tranzacţie

Apare în condiţii de eroare umană,fraudă,imposibilitatea livrării produselor datorită greşelilor de

concepţie,implementare sau monitorizare a sistemelor cu frecvenţă mai mare în zona fraudei prin
penetrarea serverelor şi sustragerea de informaţii de către operatorii neautorizaţi care pot deturna
fonduri.

Riscul de piaţa se manifestă mai mult în zona operaţiunilor cu valori imobiliare.

Riscul strategic

Apare în cazul incompatibilităţii între obiectivele strategice,pe de o parte,şi resursele şi

posibilitatea de îndeplinire,pe de altă parte.Acest risc se manifestă la introducerea de
produse/servicii noi care în condiţiile Internetului poate produce schimbări substanţiale între
forţele concurente.

Riscul reputaţional este determinat de impactul negativ al activităţii băncii prin Internet
asupra opiniei publice,ca urmare a unor servicii de calitate îndoielnică,neasigurarea
confidenţialitaţii informaţiei despre clienţi,promovarea cu uşurinţă a unor produse/servicii,lipsa
de răspuns la cerinţele clienţilor.

Securitatea operatiuniilor bancare prin internet

Securitatea electronică este definită de unii experţi ca “acele politici,recomandări,procese

şi acţiuni necesare minimizării riscului aferent efectuării tranzacţiilor electronice ,risc ce se
referă la breşe în sistem ,intruziuni sau furt”,iar alţii ca “orice mijloc,tehnică sau proces utilizat
pentru a proteja volumul de informaţii al unui sistem”.
 În sistemul electronic de plaţi autentificarea şi non-repudierea reprezintă etapele cele mai
importante şi de regula se folosesc echipamente performante de securitate.Modalităţile cele mai
cunoscute de autentificare şi non-repudiere sunt următoarele:

Parole şi PIN-uri (Personal Identification Number).Sunt cele mai cunoscute dar totodată
şi cele mai vulnerabile dintre toate tehnicile individuale de autentificare.Eficienţa securităţii prin
parolă depinde de trei factori:

-lungimea şi conţinutul parolei care depind de valoarea şi sensibilitatea informaţiilor

protejate

-confidenţialitatea parolei se asigură prin criptarea acesteia şi a fişierelor pe 128 biţi în

momentul stocării sau transmiterii

-sistemul de control al parolei

Token şi smart card

Token-ul este o metodă de autentificare bifactorială bazată pe un cod personal şi o parola

sau un element biometric,informaţii care sunt stocate intr-o memorie.

Smart Card-ul este un card prevăzut cu un microprocesor şi o memorie chip sau doar cu o
memorie chip cu o logică ne-programabilă.Smart Card-ul este un fel de calculator în miniatura,
beneficiază de un procesor de memorie şi de un „sistem de operare“.

Scanarea amprentei

Permite captarea imaginilor de înaltă calitatea ale amprentei,în alb-negru,care sunt

procesate în vederea extragerii anumitor informaţii şi apoi trimise pentru şablon.Amprentele sunt
unice şi permit identificarea precisă a persoanei utilizatoare.

Scanarea irisului

Recunoaste biometria irisului şi implică identificarea a 266 de trăsături detectabile care se

convertesc într-un cod digital numit Iris Code.
 Autentificarea vocală

Este tehnologia bazată pe calitaţile distincte alea vocii fiecărei persoane.

Scanarea semnăturii

Pentru determinarea modului în care o persoană semnează,tehnologia examinează

viteza,presiunea şi alţi factori relativi la efectuarea semnăturii