Extirparea vitală

Extirparea devitală
 Extirparea vitală
• Definiție = tehnica chirurgicală de îndepărtare a pulpei vii în totalitate
după insensibilizarea ei prin anestezie
• Indicații:
1. Pulpite acute și cronice
2. Deschideri accidentale ale camerei pulpare care nu pot beneficia de CD
sau la care CD nu a reusit
3. Hipersensibilitatea și hiperestezia dentinară – care nu beneficiază de
tratament onișnuit
4. Abraziuni dentare patologice
5. Când nu s-a reușit extirparea devitală
6. Pierderi mari de substanță dentară prin carie simplă – în condițiile în
care nu se poate prepara o cavitate retentivă
7. Fracturi dentare cu deschiderea camerei pulpare
8. Parodontite marginale cronice cu mibilitate gr.III pt scăderea mobilității
dintelui
9. Realizarea sistemelor de imobilizare cu ancoraj endodontic
10. Pulpite retrograde – infectarea pulpei din pungile parodontale
11. Pentru realizarea coroanelor de substituție
12. Când este necesară asigurarea paralelismului dinților stâlpi - șlefuiri
importante duc la deschiderea camerei pulpare
13. Aducerea dinților în planul de ocluzie – presupune șlefuirea accentuată
a acestora
14. Luxații dentare
15. Fracturi radiculare în treimea medie și coronară
16. Dinții din vecinătatea unor formațiuni patologice – îndepărtarea
acestora duce la lezarea pachetului vasculonervos periapical
17. Dinții din focarele de fractură
18. Nevralgii trigeminale produse de denticuli intrapulpari

Contraindicații:
1. Când este contraindicată anestezia
2. Sarcina- primele trei și ultimele două luni
3. Afecțiuni locale care împiedică efectuarea anesteziei la locul de elecție –
procese infecțioase acute, tumori, trismus, anchiloza ATM
4. Imposibilitatea efectuării unui tratament corect și complet pe tot
traiectul canalului radicular datorită unor particularități anatomice
5. Imposibilitatea cooperării cu pacientul
 Extirparea devitală
Definiție: este tehnica chirurgicală de îndepărtare a
pulpei dentare după desensibilizarea chimică a acesteia

Indicații: Contraindicații:

1. Alergii la substanța 1. Extirparea în scop protetic la

anestezică sau boli generale
care contraindică anestezia
2. Dinți cu canale foarte curbe
care nu permit
permeabilizarea până la apex
3. Dinți situați distal pe arcadă
la care sunt necesare mai
multe tratamente pentru
prepararea și obturarea
corectă a canalelor radiculare
dinții fără procese carioase –
NU – spațiu pentru aplicarea
pansamentului devitalizant
2. Pulpite purulente parțiale –
difuzarea As – parodontită
apicală arsenicală
3. Pulpite cronice hiperplazice –
polipul pulpar ocupă
cavitatea
4. Carii cu evoluție subgingivală
– difuzarea As
 Etapele extirpării vitale
1. Efectuarea unei Rx preoperatorii
2. Efectuarea anesteziei prin infiltrație
3. Izolarea dintelui
4. Deschiderea camerei pulpare
5. Exereza pulpei coronare
6. Reperarea orificiilor canalelor radiculare
7. Extirparea pulpei radiculare
8. Determinarea lungimii de lucru
9. Tratamentul mecanic al canalelor radiculare
10. Obturarea canalelor radiculare
11. Obturarea definitivă a cavității
 Deschiderea camerei pulpare
• Etape:
1. Perforarea tavanului camerei pulpare =
penetrarea în camera pulpară
2. Îndepărtarea în totalitate a plafonului camerei
pulpare
3. Verificarea îndepărtării în totalitate a plafonului
camerei pulpare
4. Lărgirea cavității pentru a permite accesul la
canalele radiculare în axul sau cât mai aproape
de axul canalului radicular

După îndepărtarea plafonului camerei pulpare se îndepărtează

resturile de pulpă coronară cu lingurița Black
Deschiderea camerei pulpare – presupune :
3. Lărgirea accesului
Penetrarea dintelui la locul de creat cu freza cilindro-
2. Îndepărtarea plafonului camerei conică cu vârf inactiv
elecție cu freza globulară de turbină pulpare cu freza globulară de piesă
pentru a avea
PM – centrul șanțului intercuspidian cot prin mișcări de scoatere activă acces în axul canalelor
M – foseta centrală de pe fața O
 Verificarea îndepărtării plafonului
camerei pulpare – trecerea sondei din
camera pulpară spre cavitatea de
acces trebuie să fie continuă

Nr 17
 Etapele extirpării vitale
1. Efectuarea unei Rx preoperatorii
2. Efectuarea anesteziei prin infiltrație
3. Izolarea dintelui
4. Deschiderea camerei pulpare
5. Exereza pulpei coronare
6. Reperarea orificiilor canalelor radiculare
7. Extirparea pulpei radiculare
8. Determinarea lungimii de lucru
9. Tratamentul mecanic al canalelor radiculare
10. Obturarea canalelor radiculare
11. Obturarea definitivă a cavității
 Reperarea orificiilor canalelor radiculare
Extirparea pulpei radiculare
• Reperarea orificiilor canalelor radiculare se face după
realizarea cavității de acces și îndepărtarea pulpei
coronare prin palparea pe planșeul camerei pulpare cu
sonda flexibilă
• Extirparea pulpei radiculare se face cu acele
extractoare de nerv – tirre nervs
• Alegerea acelor se face coresunzător cu dimensiunea
canalului radicular
• IC,C,c,M-canalul palatinal,m – canalul distal, pm – se
utilizează ace medii și groase
• IL,ic,il, PM,M-canale vestibulare,m- canale meziale
- Se utilizează ace fine și extra-fine
Anatomia canalelor radiculare
 Anatomia canalelor radiculare
• Incisivii superiori – o rădăcină și un canal
• Caninul – cel mai lung dinte de pe arcadă
superior - o rădăcină și un canal
 Premolarii maxilari
• PM 1 – două rădăcini – vestibulară
- palatinală
- două canale – vestibular
- palatinal
Canalele sunt înguste și prezintă curburi
• PM2 – una sau două rădăcini și una sau două canale dispuse
similar cu cele ale PM1
- dacă e un singur canal – acesta e situat central și oval pe
secțiune transversală
 Molarii maxilari
• M1 – trei rădăcini – mezio-vestibulară
- disto-vestibulară
- palatinală
- patru canale – MV1 și MV2
- disto-vestibular
- palatinal
Canalul MV2 este situat la între canalele MV1 și palatinal
• M2 are trei rădăcini și trei sau patru canale dispuse similar cu cele ale M1
• M3 prezintă cea mai mare variabilitate în ceea ce privește numărul
rădăcinilor și al canalelor
 Incisivii, caninii și premolarii inferiori

• IC inf – o rădăcină – aplatizată în sens mezio-

distal - unul sau două canale radiculare
• C inf – o rădăcină și un canal de formă ovală
pe secțiune transversală
• PM inf – o rădăcină și un canal
 Molarii inferiori
• M 1 – două rădăcini – mezială
- distală
- trei canale – mezio-vestibular
- mezio-lingual
- distal
• M2 prezintă tot două rădăcini și trei canale dispuse similar cu
cele ale M1
• M3 – numărul rădăcinilor și al canalelor este variabil
 Reperarea orificiilor canalelor radiculare
Extirparea pulpei radiculare
• Reperarea orificiilor canalelor radiculare se face după
realizarea cavității de acces și îndepărtarea pulpei
coronare prin palparea pe planșeul camerei pulpare cu
sonda flexibilă
• Extirparea pulpei radiculare se face cu acele
extractoare de nerv – tirre nervs
• Alegerea acelor se face coresunzător cu dimensiunea
canalului radicular
• IC,C,c,M-canalul palatinal,m – canalul distal, pm – se
utilizează ace medii și groase
• IL,ic,il, PM,M-canale vestibulare,m- canale meziale
- Se utilizează ace fine și extra-fine
Tehnica utilizării acelor extractoare de nerv
• Acul se introduce în axul canalului – uneori
necesară sacrificarea de substanță
sănătoasă
• Acul se introduce până întâlnim o
rezistență
• Se retrage 1mm pentru a degaja vârful –
apoi se efectuează 2-3 rotații de 360 grade
și se retrage din canal

• Recomandări:
1. Acele să nu fie decălite – se rup
2. Vârful să fie degajat înainte de rotația
acului
3. Introducerea acului în canal – blândețe –
deoarece spinii se fracturează foarte ușor
Situații
1. Pulpa este înfășurată
pe ac
succes
2. Pulpa este agățată de
vârful acului
3.Eșec
Peacul
Cauze: ac prea
sunt atașate
gros – pătruns numai
fragmente depepulpă o porțiune
acul prea subțire – a pătruns
4. Acul este gol pe – pulpa
lângă filetul
pulpar
nu aacul
fost extirpată
inactiv
Remedii – alegerea unui ac corespunzător
 Determinarea lungimii de lucru
• Lungimea de lucru este distanța măsurată în
mm de la un reper coronar la locul unde se
termina prepararea canalelor radiculare și
obturația de canal – adică ”stopul apical”
• În mod ideal – joncțiunea cemento-dentinară
• Practic – constricția apicală
• Determinarea lungimii de lucru - radiologic
- electronic
- clinic
 Metoda clinico-radiologică de
determinare a lungimii de lucru
• Se efectuează o radiografie inițială
pe care se măsoară lungimea de
lucru
• Din distanța măsurată se scade
1mm corecția dată de expunere
• Se introduce un ac Kerr 0,10 sau
0,15 pe lungimea de lucru stabilită
• Se efectuează o nouă radiografie cu
acul pe canal
 • Dacă pe noua radiografie
acul este la distanță de
apexul radiologic se
masoară distanța în mm și
se adaugă lungimii de lucru
estimative
• Dacă acul depășește apexul
radiologic – se măsoară
distanța în mm și se scade
din LLE
• După calcularea LL se scade
din nou 1mm corecția
radiologică și se efectuează
o nouă Rx cu acul pe canal
care să confirme LL corectă
John Ingle • LL reală se notează în fișă
Determinarea electronică a lungimii de
lucru
• Aparatele funcționează pe principiul închiderii
unui circuit electric între un electrod ( acul
endodontic) aplicat pe canal și un electrod aplicat
pe buza pacientului( sau în mâna pacientului) prin
intermediul corpului uman.
• LL = APEX 0 – 0,5mm
• Precizia măsurătorii depinde de :
1. Alegerea unui ac adaptat diametrului canalului
radicular
2. Acul introdus în canal să nu vină în contact cu un
material metalic de restaurare coronară
 Determinarea clinică a lungimii de
lucru
• Este metoda cea mai imprecisă ce se traduce prin
senzația de strâmtorare a canalului în timpul
cateterizării canalului, în momentul atingerii
constricției apicale
• Se introduce un ac Kerr 0.10, 0.15 în canal până
se întâmpină o rezistență dată de constricția
apicală
• Se stabilește un reper coronar și se fixează
cursorul pe ac la nivelul reperului coronar
• Se compară cu Rx și cu lungimea medie
cunoscută
 Extirparea devitală
• Ședința 1 – aplicarea pansamentului arsenical
• Ședința 2
După îndepărtarea pansamentului As
1. Izolarea dintelui Există mai multe situații:
2. Îndepărtarea pansamentului arsenical 1. Pulpa coronară și radiculară
3. Deschiderea camerei pulpare insensibilă
4. Excizia pulpei coronare extirpare
5. Aplicarea unui pansament cu tricrezolformalin
6. Obturația provizorie
2. Pulpa coronară insensibilă pulpa
• Ședința 3 radiculară cu sensibilitate marcată
1. Izolarea dintelui pansament cu tricrezolformalin 72 de
2. Îndepărtarea pansamentului cu tricrezolformalin ore
3. Extirparea pulpei radiculare 3. Pulpa coronară insensibilă
4. Tratamentul mecanic al canalelor radiculare
pulpa radiculară sensibilă 1/3 apicală
5. Pansament cu tricrezolformalină
6. Obturație provizorie Anestezia de contact
• Ședința 4 electrocoagulare
1. Izolarea dintelui 4. Pulpa coronară și radiculară cu
2. Îndepărtare pansamentului radicular sensibilitate marcată
3. Toaleta și uscarea canalelor
anestezie
4. Obturația de canal
5. Control radiologic
pansament devitalizant –
• Ședința 5 paraformaldehidă
1. obturația de durată coronară repetarea pansamentului As