ALCOOLISMUL

TEORII PSIHANALITICE

Freud a sugerat ca cea mai valoroasa contributie a consumului de alcool este schimbarea starii
dispozitionale. Freud spunea ca anumiti stimuli din copilarie pot fi cauza dependentei de mai
tarziu. Schimbarea de dispozitie este rezultatul unei redirectionari a proceselor de gandire alea
alcoolicului, el fiind responsabil de reintoarcerea pana la nivelul de gandire din copilarie.
Aceasta teorie considera alcoolul ca o refugiere in afara realitatii.

Barland vorbeste de refugierea in homoseexualitate care apare si la femei si la barbati, din

dorinta de a scapa de rolul lor sexual normal.

Tot Freud, a afirmat ca dezaprobarea femeilor fata de barbatii ii face pe acestia sa se refugieze
in bautura.

Mai spre sfarsitul vietii, Freu a reformulat teoria, spunand ca datorita dorintei homosexuale
inconstiente un barbat va recurge la obtinerea satisfactiei emotionale pe care nu o poate
obtine de la sotia sa.

Knite a considerat ca influentele parentale prezinta un factor de predispozitie asupra formarii

personalitatii alcoolice. Teoria sa a evidentiat doar aces factor ca fiin responsabil insa exista si
alti factori care sunt implicati.

Abraham a sugerat ca copilul se identifica exagerat cu tatal sau astfel incat se dezvolta o
tendinta homosexuala iar alcoolul poate fi sustitutul activitatilor sexuale.

Teoria lui Meninger sustinea ca alcolicii au o dorinta puternica de autodistrugere inconstienta

iar alcoolul este folosit pentru prevenirea acestei autodistrugeri interioare.

Adler considera ca sentimentele de inferioritate stau la baza alcoolului. Aceste sentimente de

inferioritate apar ca rezultat al rasfatului din partea parintilor. Rasfatul este responsabil de
problema pe care o au indivizii in viata adulta atunci cand sunt pusi fata in fata cu fustrarile
vietii iar neputandu-le face fata se formeaza aceste sentimete de inforioritate iar consumul
excesiv de alcool ii ajuta sa contracareze cerintele societatii.

In zilele noastre s-au facut cercetari in ceea ce priveste modul de educatie al parintilor iar
rezultatele au fost tocmai inverse teoriei adleriene. Studiile au aratat ca majoritatea
alcoolicilor provin din familii in care au fost neglijati. Aceste rezultate opuse se datoreaza
faptului ca cercetariile lui Adler au fost facute cu grupuri care faceau parte din clasa inalta
socioeconomica iar studiile recente au fost facute in centrele de reabilitate iar persoanele
faceau parte din familii de clasa mijlocie sau joasa.

Jellinek a clasificat alcoolismul in 5 grupe: Alfa alcoolismul: persoana consuma alcool pentru a
trece peste durerea emotionala sau corporala; desi excede consumul normal, nu au probleme
in a se controla sau chiar se pot abtine.Beta alcoolismul: apar problemele medicale in lipsa
unei dependente fizice sau psihice. Gama alcoolismul: apare toleranta crescuta a tesuturiloe,
metabolism celular adaptat, sevraj, dependenta fizica. Gama alcoolismul poate ajunge de la o
dependenta fizica pana la una psihica. Delta alcoolismul include toleranta a tesuturilor,
metabolism celular adaptat, sevra si o dificultate de abtinere. Alcoolismul epsilon reprezinta
consumul periodic.

TEORII BIOLOGICE

Una dintre primele teorii care a inercat sa explice alcoolismul ca boala a fost teoria
genotropica. Metabolismul uman difera de la persoana la persoana, in ceea ce priveste
activitatea enzimelor, iar aceste diferente sunt transmise genetic astfel ca poate aparea o
crestere sau o scadere a cantitatii de enzime care duce la o incapacitate a corpului de a utiliza
corespunzator elementele nutritionale in special al vitaminelor. El a considerat ca unii au o
lipsa de vitamine si ca aceste vitamine pot fi obtinute prin ingesta de alcool. S-a dovedid ca
alcoolul nu contine nici un fel de vitamine astfel ca aceasta teorie este invalida.

O alta teorie a sugerat ideea a daltonismul poate fi unul dintre factorii genetici ai alcoolismului.
O alta teorie a sugerat ca grupele sanguine ale alcoolicilor sunte diferite de cele a non-
alcolicilor. Nici una dintre aceste teorii nu au putut fi confirmate posterior.

Primele experimente care au incercat sa demostreze transmiterea genetica au fost facute pe

animale. Rezultatele au confirmat intr-o oarecare masura o mostenire directa insa aceste
experimente nu au putut fi replicate pe oameni.

O serie de studii au fost facute pe gemeni. Intr-unul din ele au comparat gemenii monozigoti
cu cei dizigoti pentru a vedea daca comportamentul caracteristic consumului de alcool este
determinat genetic. Rezultatele au sugerat ca exista aceasta transmitere genetica. Alt studiu a
fost facut pe gemenii ai caror parinti au fost alcoolici far care au fost adoptati la scurt timp
dupa nastere. Au fost comparati cu copii adoptati dar al caror parinti biologici nu erau alcoolici.
Rezultatele au fost si ele in favoarea contributiei genetice.

Cloninger a considerat doua tipuri de alcoolism. Tipul 1 caracterizat de o contributie genetica

dar si de factori de mediu favorizant; poate aparea si la femei si la barbati; debutul este tardiv;
pierd controlul asupra consumului foarte repede. Trasaturile caracteristice acestui tip de
alcoolism sunt: dependenti emotionali, precauti, inhibati, timizi, loiali. Tipul 2: caracterizat
doar de o transmitere genetica; apare doar la barbati; debut timpuriu; lipsa de control a
cantitatii de alcool. Trasaturile caracteristice sunt: detasati social, reci emotionali, siguri pe ei,
neinhibati, energici, impulsivi, dezordonati.

Teoria lui Goodwin bazata pe studiul lui cu gemeni a sugerat c desi contributia genetica exista
aceasta se manifesta doar in randul barbatilor, pentru ca la femei aceasta predispozitie se
manifesta sub forma unei depresii nervoase.

Pentru a intelege etiologia alcoolului si chiar a dependentei trebuie luati in considerare mai
multi factori: atat genetice cat si de mediu.

MODELUL MEDICAT AL ALCOOLISMULUI

Acest model se bazeaza pe faptul ca alcoolismul este o boala.

a) Stadiul timpuriu caracterizat de o accentuare a tolerantei fata de alcool si oadaptare
fizica; nu apare intoxicatia
b) Stadiul de mijloc caracterizat de o dependenta fizica si de una psihica; apar si
problemele de memorie
c) Stadiul tarziu caracterizat de problemele produse de consum

TEORIA EMOTIONAL-NEUROFIZIOLOGICA

O teorie actuala spuna ca oamenii isi fac un obicei din a consuma alcool sau droguri
pentru a-si calma anxietatea, mania sau depresia.

Exista doi cai emotionale care conduc la alcoolis. Prima incepe atunci cand cineva a fost
foarte incordad si nelinistit in copilarie isi da seama ca poate stapanii aceste probleme prin
consumul de alcool.Un factor biologic implicat este neurotransmitatorul GABA care este
intr-o proportie foarte mica iar prin consumul de alcool acest nivel creste iar anxietatea
scade. O alta cale emotionala ce conduce la alcoolistm este starea de agitatie puternica,
impulsivitate si plictiseala care sunt prezente inca din copilarie iar in viata adulta isi dau
seama ca alcoolul iipoate stapani.

La autopsie, creierul alcoolicului este atrofiat, apar leziuni la nivelul hipocampului si in zona
limbica, zona care este implicata in viata afectiva si in conduita instintiva.

TEORIA COMPORTAMENTALA

Aceste teorii considera ca trairile afective si comportamentul sunt determinate de felul in

care persoana isi structureaza lumea. Cognitiile unei persoane se bazeaza pe atitudini sau
scheme dezvoltate din experientele anterioare. Atfel, gandurile, imaginatia, perceptiile si
alte cognitii sunt cele care ii afecteaza comportamentul.

Conform teoriei lui Bandura copii si adolescentii invata comportamente legate de alcool
avand ca modele parintii si oamenii din jurul lor.

TEORIA COGNITIVA

Teoriile cognitive s-au centrat pe atitudinile oamenilor fata de efectele

alcoolului.Persoanele care cred ca alcoolul le redus distresul si care nu au alte moduri de
copiere mai avantajoase sunt mai dispusi ca altii sa bea alcool cand sunt suparati si sunt
mai predispusi ca altii la a avea probleme sociale datorita alcoolului.

TRATAMENTE COGNITIVE

Modelele cognitive ii ajuta pe clientii sa identifice acele situatii in care este mult mai
probabil ca ei sa bea. Terapeutii trebuie sa lucreze cu clientii si sa le schimbe aceste
atitudini, explicandu-le efectele negative pe care alcoolul le are asupra comportamentului.

T. trebuie sa il ajute pe client sa isi aminteasca acele situatii rusinoase si inadecvate din
punct de vedere social. T. Trebuie sa ii ajute pe clienti sa invete sa faca fata stresului prin
alte moduri mai adaptative. T. Trebuie sa ii antreneze pe clienti sa fie asertivi.
Sunt foarte importante programele de prevenire si recidiva. Terapeutii lucreaza cu
pacientii sa identifice situatiile de risc si sa evite acele situatii iar in cazul in care pacientul
decide sa nu evite situatia sa invete sa tina sub control.