INVATAREA UAMNA

1. DEFINITIA INVATARII

Fiinta umana , ca sistem deschis , autocinetic si autoreglator , se afla in permanenta interactiune

cu ambianta sociala si materiala , cu semenii , cu natura pe care o cultiva , cu situatiile pe care le
stapaneste , provoaca , anticipeaza , rezolva , precum si cu sine insasi in autoconducere ,
autoinstruire si autoeducatie . Tot ceea ce se suprapune peste reactivitatea spontana si innascuta
devenind , prin repetare sau intarire , o achizitie cu caracter de relativa permanenta poate fi socotit
, in termeni generali , ca invatare .

Cei mai multi specialisti in probleme de psihologia invatarii sunt de acord ca , in acceptiunea ei
cea mai larga , invatarea reprezinta dobandirea de catre individ a unor noi forme de
comportament , ca urmare a repetarii situatiilor sau a exersarii . Deci , invatarea este procesul
prin care se alcatuieste ,se schimba , evolueaza programarea comportamentala a organismelor in
decursul dezvoltarii individuale ; invatarea este cea care permite ca ,pe o anumita baza ereditara ,
sa se constitue noi mecanisme de adaptare ale individului , de a dobandi noi informatii si operatii
, de a stabilii noi tipuri de interactiune cu ambianta

Desi suntem tentati sa definim actul invatarii ca pe un proces de perfectionare realizat in cadrul
practicii sau ca achizitie ca urmare a unei experiente , ne dam foarte bine seama ca unele acte ale
invatarii nu inseamna perfectionare , iar altele nu duc la rezultatele dorite .

Totusi a fost acceptata urmatoarea definitie , in conformitate cu conceptia lui Hilgard si Bower
(1974) : invatarea este procesul prin care o anumita activitate ia nastere ori se transforma ,
reactionand la o situatie , cu conditia ca esenta schimbarii sa nu poata fi explicata pe baza
maturizarii organismelor , a tendintelor innascute de a raspunde sau a altor stari temporare .

Daca animalele nu depind de invatare in definirea lor ca reprezentante ale unei specii , pentru
formarea personalitatii umane , decisive sunt existenta sociala si culturalizarea realizate prin
invatare , atat spontan cat si dirijat . Particularitatile invatarii la om sunt determinate de faptul ca
el traieste si se dezvolta in societate , ca experienta individuala pe care o dobandeste este si trebuie
sa fie in concordanta cu mediul social . echipamentul nativ al individului este destul de redus in
raport cu achizitiile din timpul vietii.

Considerata psihologic , invatarea este modalitatea de asimilare a cunostintelor si de formare

intelectuala , emotionala , de elaborare a deprinderilor , a constiintei si comportamentului social
cult . Invatarea este modalitatea de constituire a personalitatii umane si nu numai de constituire
dar si de mentinere , de regenerare , pentru ca daca invatarea inceteaza personalitatea se dezagrega
. Este ceea ce se intampla cu cei lipsiti de experienta sociala .

Din incercarile de definire mentionate , putem concluziona ca invatarea poate fi privita :

- ca rezultat in cazul in care ea se exprima in termeni de cunostinte , priceperi , deprinderi ,

obisnuinte familiarizare , aclimatizare , adaptare etc
 - ca proces , in care caz referirea se face , mai ales , la mecanismele care-l conditioneaza si
la depasirea insasi a fenomenului , exprimat in termeni de insusire, asimilare , modificare
restructurare , intarire , etc ;
- ca actiune operationale dirijata pedagogic sau independenta , individuala sau colectiva in
care termenii sunt predare , instruire , exersare , autoinstruire , verificare , examinare
putandu-le asocia tehnicile si metodele adecvate materialului de invatat si subiectului care
invata .
2.CONDITIILE INVATARII

Se definesc mai multe tipuri de conditii , care identificate si analizate pertinent si specializat, pot
oferi cadrului didactic un sistem operational de repere in estimarea distantei dintre punctul de
plecare al demersului sau si stadiul atins in realizarea obiectivelor pedagogice . Voi evidentia aici
pe primele doua conditii care sunt cele mai importante

Dintre conditiile interne ale invatarii putem sa mentionam :

a) factorii biologici : varsta, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor, activitatea

nervoasa superioara, starea sanatatii organismului, bioritmul intelectual;

b) factori psihici : stadiul dezvoltarii structurilor cognitive, operatorii, psihomotorii, afective si

sociomorale; nivelul inteligentei, aptitudinile speciale, aptitudinea scolara, mecanismele psihice,
personalitatea (temperament, caracter), priceperile, deprinderile, tehnicile de munca intelectuala si
nivelul de cunostinte anterioare.

Iar dintre conditiile externe se pot enumera :

a) pregatirea profesorului , in sensul de planificare a materiei de predat , de proiectare a lectiei

in conformitate cu programa scolara si cu nivelul de pregatire ale elevilor, dozare a
activitatilor independente si de grup, respectand ritmul de munca al fiecarui elev;
b) factori socio-organizationali intre care un rol important il joaca: precizarea obiectivelor
invatarii la fiecare lectie si cunoasterea acestor obiective de catre elevi; asigurarea receptarii
materialului in conditii optime pentru a facilita asociatiile mentale complexe; asigurarea
transferului cunostintelor si a intelegerii aplicabilitatii lor; informarea elevilor asupra
rezultatelor invatarii;
c) factori temporali : distributia in timp a invatarii (esalonata vs. comasata, cu pauze mai
scurte la inceput apoi din ce in ce mai lungi);
d) factori psihoergonomici dintre care cei mai importanti sunt : resursele materiale utilizate
in scoala care ofera posibilitati crescute de informare si evitarea factorilor stresanti (zgomote,
subnutritia, supraincarcarea, relatiile tensionate). (R. Gagn, 1975)
Productiva pentru studiul invatarii scolare se contureaza urmatoarea
clasificare plurifactoriala , din care fiecare categorie se descompune intr-o serie de elemente
Prioritare ca importanta sunt :
- Elev : sanatate , structura si operativitatea cognitiva , structura si operativitatea
metacognitiva , inteligenta generala , inteligenta socioemotionala , vointa si motivatia ,
experienta de invatare , timp alocat invatarii , stil de invatare , elemente psiholingvistice si
de comunicare
 - Profesor : competenta profesionala , vocatie pedagogica , capacitate empatica de
relationare si comunicare , stil de instruire , echilibru mental , ethos si autoritate morala
recunoscute , timp alocat pregatirii si autoperfectionarii , inovatie , umor creativ si
entuziasm , calitatea proceselor evaluative.
- Familia , mediul familial : calitatea atmosferei , a climatului familial , interes pentru
monitorizarea progreselor/rezultatelor scolare , spectrul asteptarilor educationale , regimul
igienic si alimentar specific varstei elevului , facilitati pentru studiu sistematic , echilibrul
conduitei stimulative
- coala , mediul organizational scolar : climat scolar responsabil , stimulativ , proiectiv ,
conditii tehnice , ergonomice si psihoigienice , calitatea organizarii timpului , gestiunea
factorilor motivationali calitatea managementului scolar ,gestiunea increderii si respectului
, valorizarea potentialului creativ si al actorilor educationali
- Grupul de elevi : stil de activitate , coeziune , ethos , balanta competitie -cooperare ,
acceptarea diferentelor , reactivitate pozitiva la succes si insucces asumare de
responsabilitati , comunicare pe orizontala si verticala
- Grupul , echipa de profesori : coeziune , valori sinergice in conduita fata de elevi ,
pragmatism si rationalitate in deciziile privind pregatirea elevilor , spirit de echipa in
respectarea regulamentului , conduita rationala , motivatie adecvata situatiei si personalitatii
elevului , echilibrul competitie -cooperare , relatii interpersonale mature
- Comunitatea , societatea civila : atitudine proeducationala , initiativa , voluntariat in
participare , implicare nonpartizana relatii cu mediul educational bazate pe responsabilitate
- Tehnologii educationale : spectru larg , complementaritate , adecvatie , nonsaturatie ,
acces larg , gestiune deschisa elevilor , profesorilor ,comunitatii
- Context/mediu : calitate , adecvare , controlul calitatii la nivelul componentelor sociale
,culturale economice , tehnologice , ecologice , politice , s. a cu valoare de suport
educational
- Relatii educationale : calitatea relatiilor si raporturilor elev-elevi , elev-profesor , scoala
/manageri-reprezentanti ai bisericii , autoritatii locale , ONG-urilor

3.TIPURILE INVATARII

Intrebarea care domina gandirea moderna este focalizata in jurul enuntului : exista in lumea
individualului uman si a socialului educativ doar un singur tip de invatare , o singura forma a
invatarii umane sau exista in mod real si acceptam paradigma diversitatii , a pluralismului , a
polimorfismului in sfera examinata

Dupa bogata literatura de specialitate , se deduce ca exista mai multe tipuri de invatare , acestea
nefiind egale ca eficacitate , ca valoare si stil si ca adecvare la logica obiectului , la psihologia
varstei elevului .Fara a-mi propune descrierea lor va voi prezenta , in sinteza cateva dintre cele mai
cunoscute tipuri de invatare :

Dupa procesele psihice - psihomotorie

invatarea poate fi : - perceptiva

 (Manzat , 1979) - verbala

- imaginativa

- morala

- sociala

Dupa modul de organizare si prezentare - algoritmica

a continuturilor invatarea poate fi : - euristica

- prin modelare

- prin analogie

- prin cercetare structurala

Dupa scopul general urmarit - informativa

invatarea poate fi : - formativa

- mixta

- de mentinere

- de dezvoltare

Dupa nivelurile de constientizare - hipnotica

in plan psihologic invatarea poate fi : - spontana

- mecanica

- prin intelegere

- inteligenta

- intuitiva

Dupa strategia si/sau metoda - prin lectura (5%)

complexa utilizata dominant - prin citire (10%)

 invatarea poate fi : - cu ajutorul mijloacelor audiovizuale (20%)

(Cotton , 1992) - prin demonstratie (30%)

- prin discutii in grup (50%)

- prin actiune practica (75%)

- prin transfer combinat cu alte metode adecvate stilului subiectului si

logicii obiectului invatarii (90%)

Dupa nivelul achizitiilor si al ierarhiei - invatarea semnal

complexitatii se pot enumera : - invatarea stimul-raspuns

(Gagne , 1965) - invatarea in lant

- invatarea asociatv-verbala

- invatarea discriminativ- multipla

- invatarea conceptelor

- invatarea principiilor

- invatarea prin rezolvare de probleme

4.TEORIILE INVATARII

Interesul pentru domeniul teoriilor invatarii este semnificativ in lumea specialistilor domeniului
psihopedagogiei , dar nu numai . Orice abordare sistematica a invatarii umane , a celei scolare in
sene larg nu poate eluda referintele ce fac trimitere la teoriile invatarii . Sintagma "toeriile
invatarii" vine sa contureze urmatoarea optiune metodologica conform careia "nu exista o singura
teorie a invatarii care sa fie completa si sa serveasca explicarii si organizarii comportamentului de
invatare ; exista in mod cert , mai multe teorii ale invatarii pe baza carora ne putem apropia de
subatanta unei conduite aflate sub incidenta conceptului de invatare "

Vastitatea domeniului invatarii , multimea cercetarilor efectuate pe oameni si animale ,

diversitatea conceptiilor cercetatorilor justifica diversitatea teoriilor despre invatare

Voi esentializa in tabelul ce urmeaza principalele modele si teorii apartinatoare , precum si

autori sau reprezentanti ai domeniului , Mentonez ca nu toata formularile sau denumirile unor
teorii indeplinesc exigentele unei conceptii sistematice , consistente si majore , dar contin
premisele unui punct de plecate ipotetic explicativ .
 A) TEORII ASOCIATIONISTE

Teoria conditionarii clasice

Cea mai veche si cea care si-a castigat cei mai multi adepti este categoria teoriilor asociationiste
sau ale conditionarii , formulate in termenii relatiei : stimul-raspuns . De numele lui Pavlov este
legata conditionarea clasica in care raspunsurile organismului pot apare , nu numai la stimularea
prin agenti absoluti (reflex innascut neconditionat ) , ci si la agenti care actioneaza inainte sau
simultan cu acestia (reflex conditionat) . Diferitele forme de conditionare realizate experimental
de catre Pavlov si colaboratorii sai au permis descifrarea unor complicate mecanisme corticale
care stau la baza invatarii animale si umane

Teoria conexionista

E.C. Thorndyke este cunoscut ca exponent al teoriei intaririi legaturilor subliniind natura
comportamentala a conexiunii stimul -raspuns , formuland legea efectului ca factor principal al
intaririi , in cazul unei stari de satisfactie . Invatarea apare ca urmare a unei probabilitati crescute
de aparitie a raspunsului in prezenta unei situatii , ca urmare a fixarii preferentiale , in dauna altora
. Confruntat cu o situatie noua si daca are si motivatia necesara , cel ce invata se angajeaza in
diverse incercari in vederea obtinerii unei satisfactii . Raspunsurile specifice care sunt imediat
urmate de satisfacerea trebuintei (de exemplu hrana) se dovedesc mai rezistente decat altele in
timp

Teoria conditionarii operante/comportamentale

B.F. Skinner se situeaza tot pe pozitiile faptelor observabile fizic , fara analiza substratului
fiziologic. El imparte comportamentul im comportament de raspuns , cand un stimul cunoscut
produce un raspuns si comportament operant , cand apare un raspuns spontan pentru un stimul care
nu se cunoaste . In primul tip de comportament se aplica schema conditionarii clasica pavloviste ,
iar in cel de al doilea , unde conditionarea raspunsului se leaga de intarire , conditionarea este
instrumentala sau operanta

Teoria conditionarii prin contiguitate

E.R. Gutherie prezinta una din teoriile cele mai simple ale conditionarii clasice numita si
conditionarea prin contiguitate . Invatarea nu provine din intarire , ci din contiguitate un raspuns
care a aparut in prezenta unei combinatii de stimuli si care va tinde sa reapara intr-o situatie care
produce stimulii respectivi . Recompensa sau satisfactia nu mareste posibilitatea producerii
raspunsului , dar reduce posibilitatea aparitiei unuia neadecvat

B) TEORII COGNITIVE

Reprezentantii acestui curent pornesc de la conceptia ca invatarea este un proces ce apare deodata
, pe baza unei organizari perceptive si pe "insight" iluminare brusca si intelegerea relatiilor date ,
unde nu atat tiparele de conduita conteaza , cat orientarea spre scop si mai precis statornicirea
scopului spre care exist variate cai de acces
Teoria gestaltului

A fost formulata de Wertheiner (1912-1954) Kler(1925-1929) si Kofka (1924-1935) care

afirma ca subiectul percepe relatiile semnificative din ambianta , le intuieste si le rezolva .
Ambianta este perceputa ca o structura , ca un intreg , subiectul reorganizandu-si experienta pana
ajunge la "insight" (iluminare)

Teoria asteptarii

E.C.Tolman este considerat principalul reprezentant al teoriilor cognitive ale invatarii .

Conceptia lui este denumita teoria asteptarii sau a formarii sintezelor cognitive . In timp ce
asociationistii reduc comportamentul la minimum de elemente , Tolman vorbeste de intregul
comportament . subiectul devine astfel participant activ in procesul invatarii , organizand stimulii
, acordandu-le semnificatie si raspunzand in consecinta . Invatarea reprezinta astfel formarea unor
unitati sintetice sau structuri de tip "gestalt" intre datele cognitive

Teoria meditatiei

Ch. Osgood formuleaza teoria meditatiei , explicand invatarea prin rolul mijlocitor pe care-
l joaca insusirea semnificatiei unor excitanti fara anumite reactii instrumentale

C)TEORIILE ACTIUNII

In acest curent se regasesc cateva din conceptiile moderne care se refera in mod deosebit la
invatarea umana , ceea ce le confera trasaturi particulare in raport cu majoritatea celorlalte teorii
care au rezultat din studiul comportamentelor animalelor

Teoria psihogenezei stadiale a operatiilor intelectuale

J. Piaget considera invatarea ca proces de achizitie realizat prin mijlocirea experientei anterioare
.Ea poate consta atat in formarea de deprinderi , cat si in invatarea legilor fenomenelor . Invatarea
este fundamentata de catre Piaget pe procesele de asimilare si acomodare considerate parti ale unui
proces unitar si echilibrat calitativ . Asimilarea reprezinta modificarile impuse de organism
obiectelor lumii inconjuratoare , iar acomodarea - modificarea comportamentului individului in
raport cu cerintele externe . Invatarea este transformarea unei scheme de actiune senzorio-motorie
sau cognitiv -reactionala , ce tinde initial sa asimileze obiectele prin incorporarea la conduita , dar
care poate fi si o tendinta compensatorie de acomodare a individului la obiectele care "rezista
asimilarii" .

Teoria actiunilor mentale

A.N. Leontiev si P.I. Galperin au contribuit la formularea teoriei actiunilor intelectuale (mentale)
. Pornind de la ideea unitatii constiintei cu activitatea , ei arata ca procesul formarii actiunilor se
desfasoara in etape , activitatea psihica fiind rezultatul transformarii unor actiuni materiale
exterioare in planul reflectarii , adica in planul perceptiei , al reprezentarii si al notiunilor .

D) ALTE TEORII

- Teoria neuro- fiziologica prezinta mecanismele neurologice ale invatarii din care retinem
ipoteza recrurarii neuronilor pentru un anumit circuit si a legii "primul venit , primul servit "

- Teoria modelelor statistico -matematice a fost initiata de catre Hull in care invatarea
este o modificare sistematica a posibilitatii raspunsului

- Teoria informatiei si a comunicarii bazata pe ideile lui Shanon si Weaver, folosita mai
mult in descrierea cantitativa a invatarii verbale in care apar notiunile de cantitate de
informatie capacitatea canalului , proces informational , discret si continuu

- Teoria cibernetica incearca sa explice mecanismele comune in organism si masini , in

care fundamental este conceptul de feed-back ca element a autocontrolului si autoreglarii

- Teoria instruirii a lui J.K. Brunner care apreciaza ca dezvoltarea intelectului este
dependenta de instrumentele folosite , educatia necesitand si asigure elaborarea proceselor
functiilor psihice prin activitati care le solicita specific

5. NATURA INVATARII UMANE

Ce natura are invatare umana ? Este ea doar un simplu proces individual care isi datoreaza
puterea si limitele biologicului , innascutului sau este o structura dominanta de emergenta
biologicului , psihologicului , educativului si valorile social-culturalului .

Pentru a surprinde valoarea explicativa si euristica a conceptului de invatare va supun spre

examinare si reflexie urmatoarele enunturi

Omul este cea mai inteligenta fiinta , posedand cel mai mare potential de invatare
manifestat de la nastere pana la disparitia sa ca realitate psihofizica

Singurul lucru cu totul caracteristic care se poate spune despre fiintele omenesti este ca
ele invata .."Invatatul este atat de profund inradacinat in om , incat a devenit aproape
involuntar , (..) iar educatia ,inventia omului , il face pe cel ce invata sa depaseasca simpla
invatare " (Bruner , 1970 )

Invatarea cuprinde achizitionarea si practicarea de noi metodologii , noi priceperi , noi

atitudini si noi valori pentru a trai intr-o lume in continua schimbare

Invatarea trebuie inteleasa intr-un sens larg , dincolo de notiunile de educatie si scoala ;
invatarea inseamna o atitudine fundamentala atat fata de cunoastere , cat si fata de viata ,
care pune accent pe initiativa omului
 Invatarea este procesul de pregatire pentru a face fata unor situatii noi , produse fie de
constient , fie cel mai adesea , ca urmare a impactului cu experienta unor situatii de viata .
Practic spune M. Malita (2000) , " orice persoana din lume scolarizata sau nu ,
experimenteaza procesul invatarii , dar nimeni nu invata inca la nivelul , cu intensitatea si
cu viteza necesare pentru a face fata complexitatilor lumii moderne "

Din continutul acestor enunturi putem desprinde : fiecare actor uman sau organizatie
reprezinta o entitate relativ unica irepetabila , invatarea producandu-se in tot atatea moduri
cati subiecti/organizatii sunt ; cultura invatarii este generatoare de cunoastere obiectiva ,
de cunoastere sociala , de cunoastere ce incorporeaza produsele gandirii umane , ale
experientei si creatiei colective ; invatarea este un proces activ , un fenomen subiectiv-
obiectiv , o activitate cu structura proprie , indusa sau autoindusa progresiv constiintei si
conduitei umane .