Doina

(un comentariu literar la DOINA de Mihai Eminescu - aici)

De la Nistru pn' la Tissa
Tot romnul plnsu-mi-s-a,
C nu mai poate strbate
De-atta strintate.
Din Hotin i pn' la mare
Vin muscalii de-a clare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o ain;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
i strinul te tot pate
De nu te mai poi cunoate.
Sus la munte, jos pe vale
i-au fcut dumanii cale,
Din Stmar pn' n Scele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet romn sracul!
ndrt tot d ca racul,
Nici i merge, nici se-ndeamn,
Nici i este toamna toamn,
Nici e var vara lui,
i-i strin n ara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg dumanii n puhoi
i s-aeaz pe la noi;
i cum vin cu drum de fier
Toate cntecele pier,
Zboar psrile toate
De neagra strintate;
Numai umbra spinului
La ua cretinului.
i dezbrac ara snul,
Codrul - frate cu romnul -
De secure se tot pleac
i izvoarele i seac -
Srac n ar srac!