minescu

u pân' la Tissa
l plânsu-mi-s-a,
poate străbate
răinătate.
pân' la mare
i de-a călare,
la Hotin
a ne-o aţin;
a Vatra-Dornii
omida cornii,
e tot paşte
ai poţi cunoaşte.
te, jos pe vale
duşmanii cale,
pân' în Săcele
uri ca acele.
român săracul!
dă ca racul,
e, nici se-ndeamnă,
toamna toamnă,
vara lui,
n ţara lui.
u-n Dorohoi
anii în puhoi
ă pe la noi;
cu drum de fier
ecele pier,
ările toate
străinătate;
ra spinului
ştinului.
ă ţara sânul,
te cu românul -
se tot pleacă
e îi seacă -
ră săracă!

drăgit străinii,
inima câinii,
casa pustia,
nemernicia!
ăria ta,
 nu mai sta,
andritului
schitului,
finţilor
rinţilor,
ă le tragă
ă, noaptea-ntreagă,
dura Dumnezeu,
ntui neamul tău!
din mormânt,
din corn sunând
adunând.
in corn o dată,
Moldova toată,
e două ori,
n ajutor,
treia oară
nii or să piară
în hotară -
ciorile
ătorile!