1. CONSIMTAMINTUL LA TRATAMENTUL MEDICAL.

Nimeni nu poate fi obligat la tratament si in acest sens orice persoana trebuie sa dea un
consimtamint clar. In cazul copiilor consimtamintul vine din partea parintilor (tutori, curatori). In
cazul bolnavilor psihici consimtamintul vine din partea apartinatoriloe, institutiei medicale in care
acesta se afla internat sau autoritatii legale care ii apara drepturile. In cazurile de urgenta in care
victima este inconstienta sau socta medicul nu are nevoie de consimtamint si pate actiona in
conformitate cu cunostiintele sale dar numai inspr binele pacientului si cunoscind ca actiunile sale
sint verificate prin normele deontologice si legale ce guverneaza actul medical oriunde in lume si in
acea tara in particular.
Consimtamintul medical (CM) este de doua tipuri:
-CM implicit (prezumat); atunci cind un pacient solicita un consult medical el implicit
accepta ca va fi examinat si supus unor tratamente medicale. Acest consimtamint general acopera
etapele de baza ale actului medical si nu se rasfringe asupra examinarilor din sfera genitala, a
investigatiilor invazive, tratamentelor medicale agresive, etc.
-CM liber exprimat; (CE) acest consimtamint specific exprima permisiunea specifica de a fi
tratat printr-un anume act medical/chirurgical care prezinta risuri potentiale. Se va lua in scris cu cel
putin un martor pentru:
interventiile anestezice
interventiile chirurgicale
interventiile diagnostice invazive
tratamentele medicale agresive (cortizon, citostatice, antihipertensive majore, etc.)
orice procedura medicala/chirurgicala cu risc potential pentru viata pacientului sau
integritatea sa corporala sau psihica.
CE este informat (CI) si constituie o deplina incunostiintare a starii medicale si a intentiilor
terapeutice ale medicului pe intelesul pacientului cit si deplina exprimare a vointei si liberei alegeri in
ceea ce priveste actul medical ce se va efectua; se bazeaza pe deplina infromare la rece a
pacientului asupra tuturor particularitatilor interventiei chirurgicale a complicatiilor posibile si
indreptatatirea medicului de a lua deciziile pe care le considera cele mai favorabile in folosul binelui
acelui pacient.
Medicul va avea insa grija sa actioneze in prezentarea particularitatilor cazului si a
tratamentului ales astfel incit avind tot timpul in minte binele pacientului sa nu il demobilizeze
pe acesta in fata operatiei. Cu atit mai mult obtinerea consimtamintului informat este obligatorie
in situatia in care se decide efectuarea unor interventii inca neefectuate: consimtamintul informat
are in acest caz rolul de a prelua raspunderea rezultatului asupra pacientului.
In obtinerea CI medicul nu trebuie sa-si manifeste nici un statut paternalist (vei face
astfel pentru ca asa e bine iar eu stiu mai bine decit tine ce anume trebuie facut) dar nici un
statut distant de interesele si binele pacientului (acestea sint riscurile operatiei si aceasta e
situatia fie ca-ti place fie ca nu-ti place iar mai departe faci ce vrei). Medicul trebuie sa-i dea
pacientului nu numai posibilitatea de a alege in cunostiinta de cauza dar in acelasi timp trebuie
sa-si exprime optiunea sa profesionala si nu in ultimul rind sa-i dea incredere in interventia
propusa (dimensiunea umana a actului medical in a carei lipsa pacientul poate acuza medicul de
rele tratamente si neprofesionalism).
Ori de cite ori prin interventia chirurgicala se anticipeaza ca se va produce o infirmitate
(deficit ireversibil morfologic, morfo-functional sau functional) sau pierdere de organ (sau
incetareafunctionarii unui organ) este obligatoriu a se lua pacientului un acord special anterior
operatiei. Este obligatoriu ca pentru fiecare interventie chirurgicala in parte sa se obtina un nou
CI.
In obtinerea CI exista 2 situatii particulare:
a. pacientul inconstient sau incapabil de discutie sau de intelegerea celor ce trebuie
prezentate pentru a obtine un CI. Se va apela la apartinatori.
b. situatia in care prezentarea realitatii diagnosticului si a optiunilor de urmat este
atit de nociva pacientului incit ii pot produce un rau mai mare decit interventia insasi, un rau apt
de a pune in pericol rezultatul interventiei sau chiar viata pacientului (exemplu sinuciderea).
Medicul avind obligatia de a actiona numai in interesul pacientului va trebui sa ascunda realitatea
de acesta dar va pastra obligatia de a prezenta intreaga situatie apartinatorilor si de a obtine de la
acestia CI.
Juridic este esentialmente necesar ca acest consimtamint sa fie precizat in cadrul unui
formular special dedicat dar care, dorim sa sublinem, trebuie sa balanseze protectia juridica att
de necesara medicului si spitalului/sectiei n care acesta efectueaza interventia/tratamentul n
cauza cu drepturile pacientului.
CI realizeaza din punct de vedere juridic externalizarea deciziei terapeutice de la medic
catre pacient.Adica altfel spus dupa ce este incunostiintat p eintelesul tau atat in legatura cu
tratamentul cat si cu nontratamntul pacientul consimte (sau nu) la tratament, decizia de tratament
fiind a lui (externalizare). Consimtamantul informat din punct de vedere juridic chiar in situatia
in care este luat corect cu 2 martori NU poate asigura o protectie mai mare medicului sau unitatii
medicale decat cea rezultata din practica corecta a profesiunii si a asistentei medicale. Aceasta
inseamna ca orice s-ar scrie in consimtamant altceva decat ca pacientul este de acord cu
interventia medicala este nul in fata legii, consimtamantul fiind acordat in scopul pacinetului de
a-i fi mai bine si in interesul sau iar nu in dezinteresul sau. Astfel erorile medicale NU sunt
acoperite de consimtamant. O eroare mai mare decat eroarea medicala insasi este de a crede
contrariul.
 2. CONFIDENTIALITATEA ACTULUI MEDICAL. SECRETUL PROFESIONAL
Informaiile medicale care se obin de la pacieni pot fi complete sau incomplete.
Depozitari de informaii complete sunt medicul curant n urma examinrii i investigrii
medicale (se includ i date liber exprimate de ctre pacient) precum i unitatea medical prin
baza sa de date. Depozitari de informaii incomplete (i astfel trebuie s rmn) sunt membrii
personalului medical aflat sau nu n subordinea direct a medicului n cauz ct i alte cadre
sanitare sau auxiliare.
Astfel medicul devine depozitarul datelor medicale ale pacienilor si. El trebuie s nvee
s le gestioneze nspre binele pacientului su. Orice nclcri ale secretului profesional se
constituie n acte profund negative att din punct de vedere profesional ct i juridic.

Codul Penal art. 196 Divulgarea secretului profesional, Codul de Procedur Penal, art. 79 alin. 1
Ascultarea persoanei obligate de a pstra secretul profesional, Legea drepturilor pacientului (legea nr. 46 din
21.01.2003, MO partea I nr. 51, capitolul IV, Codul deontologic al medicilor. Seciunea b., Secretul profesional,
Legea nr. 306 din 28 iunie 2004 privind exercitarea profesiei de medic precum i organizarea i funcionarea
colegiului medicilor din Romnia (MO, partea I nr. 578 din 30 iunie 2004, sectiunea 1 i seciunea 4), Legea
95/2006, Declaraia de la Geneva, Codul internaional al eticii medicale, Decizie CNA nr. 40 din 9 martie 2004
privind asigurarea informrii corecte si a pluralismului, art. 8, art.9, Decizia CNA nr. 248 din 1
iulie 2004 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine, art. 2, art.3,
art. 16-18.

Art. 196. (1) Divulgarea, fara drept, a unor date de catre acela caruia I-au fost incredintate, sau de care a
luat cunostiinta in virtutea profesieie ori functiei, daca fapta este de natura a aduce prejudicii unei persoane, se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 nai sau cu amenda. (2) Actiunea penala se pune in miscare la plingerea
paprelabila a persoanei vatamate (3) Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

LEGEA 95/2006, TITLUL XVI, malpraxis-ul, CAP. 3, Acordul pacientului informat

ART. 649
(1) Pentru a fi supus la metode de prevenie, diagnostic i tratament, cu potenial de risc pentru pacient, dup
explicarea lor de ctre medic, medic dentist, asistent medical/moa, conform prevederilor alin. (2) i (3),
pacientului i se solicit acordul scris.
(2) n obinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaa sunt datori s
prezinte pacientului informaii la un nivel tiinific rezonabil pentru puterea de nelegere a acestuia.
(3) Informaiile trebuie s conin: diagnosticul, natura i scopul tratamentului, riscurile i consecinele
tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile i consecinele lor, prognosticul bolii fr aplicarea
tratamentului.
ART. 650
Vrsta legal pentru exprimarea consimmntului informat este de 18 ani. Minorii i pot exprima
consimmntul n absena prinilor sau reprezentantului legal, n urmtoarele cazuri:
a) situaii de urgen, cnd prinii sau reprezentantul legal nu pot fi contactai, iar minorul are discernmntul
necesar pentru a nelege situaia medical n care se afl;
b) situaii medicale legate de diagnosticul i/sau tratamentul problemelor sexuale i reproductive, la solicitarea
expres a minorului n vrst de peste 16 ani.
ART. 651
(1) Medicul curant, asistentul medical/moaa rspund atunci cnd nu obin consimmntul informat al
pacientului sau al reprezentanilor legali ai acestuia, cu excepia cazurilor n care pacientul este lipsit de
discernmnt, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiat nu poate fi contactat, datorit situaiei de urgen.
(2) Atunci cnd reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiat nu poate fi contactat, medicul, asistentul
medical/moaa pot solicita autorizarea efecturii actului medical autoritii tutelare sau pot aciona fr acordul
acesteia n situaii de urgen, cnd intervalul de timp pn la exprimarea acordului ar pune n pericol, n mod
ireversibil, sntatea i viaa pacientului.
 Normele juridice mpreun cu cele deontologice abordeaza drepturile pacientului mai
nainte de a vorbi despre dreptul la informaie al ceteanului care n nici o societate civilizat nu
prevaleaz asupra dreptului la autodeterminare, intimitate i secret medical (excepie fac cazurile
n care acelai drepturi ale altor indivizi sunt n pericol).
Deontologic i juridic NU se concepe transparen n confidenialitatea medical (cu
excepia cazului n care legea o cere n mod expres). Domeniul medical al informaiilor ce intr
sub incidena secretului profesional nu este un domeniu public, datele care se acumuleaz fiind
clasificate.
Personalul medical nu are obligaii de comunicare fa de avocai, are obligaii minime de
comunicare fa de mass-media (de exemplu ntr-un accident colectiv numai prin declararea
numrului victimelor), iar fa de organele de ordine n misiune (frecvent poliie) doar n limita
celor ce se solicit n scris n documentele justificatoare pe care acetia trebuie s le prezinte
direciei spitalului i medicului curant. n afara acestui cadru oficial dezvluirea oricror date
medicale sau nlesnirea accesului persoanelor strine la coninutul foilor de observaie este
ilegal (strin poate fi i medicul din alt secie care nu este consultant de specialitate solicitat n
scop diagnostic sau de tratament).
Legea oblig ns medicul la nclcarea datoriei de confidenialitate ori de cte ori n
exercitarea profesiunii sale afl date ce l determin s considere n mod obiectiv c binele public
sau al unei alte persoane este cert i direct ameninat (exemple: n cazul psihiatrilor fa de
coninutul unor anamneze n care pacienii pot declara i pot substania o infraciune viitoare
apropiat, informaia privitoare la tuberculoza pulmonar activ a unei persoane care lucreaz cu
copiii, etc.).

n cazul solicitrii audierii medicului n instan n cauze care implic aflarea unor date medicale ce in de
secretul profesional, medicul va cere ca respectiva solicitare s i fie remis n scris, va cere aprobarea pacientului
su i dac tocmai acesta face obiectul judecii este obligat ca nainte de a ncepe prezentarea celor solicitate s
solicite judectorului evacuarea slii de judecat i edin nchis iar n cazul n care aceasta nu se permite va cere
s se consemneze n scris cele solicitate de el urmnd ca ntreaga sa mrturie s fie prezentat numai n scris (art. 79
CPP).

Dar atunci ce se poate spune public fr frica unei implicri juridice sau a rspunderii
disciplinare? De exemplu se poate confirma prezena n spital a unei victime dac organul de
urmrire nu are obiecii la aceasta. n cazul unui accident colectiv se poate face referire la
numrul victimelor dar sub nici o form la identitatea acestora, la supravieuirea sau decesul unei
persoane prezentate sau internate. n majoritatea cazurilor civile este chiar important ca numai
aparintorii de drept s afle despre decesul unei rude. NU se vor oferi informaii de ordin
medical din dosarul medical al niciunui caz.
La modul general aparintorii au dreptul de a afla despre decesul sau starea de sntate a
celor din familie dar, atenie, nu toi aparintorii ci numai cei ndeptii respectiv, rudele de
gradul I. n cazul transmiterii unor informaii medicale complexe (scheme complicate de
tratament, urmrire, etc.) se va cuta n familie cea mai nrudit persoan apt de a nelege
coninutul informaiilor medicale (ex. nepot) ce va fi asistat de ruda de gradul I.
O situaia aparte o poate constitui prevalarea reporterilor de art. 18 al deciziei nr. 248 din
1 iulie 2004 a CNA privind protectia demnitii umane si a dreptului la propria imagine din care
rezult c difuzarea pe post a materialelor audiovizuale continnd imagini ale persoanelor aflate
la tratament n unitatile de asistenta medicala precum si a datelor medicale precum rezultatul
autopsiei, etc. este permisa numai cu acordul persoanei (s.n.) sau, n cazul n care persoana este
fara discernamnt sau decedat, cu acordul familiei ori a aparintorilor. (s.n.). Din cele de mai
sus ar rezulta c aprobarea unitii medicale i a medicului curant nu sunt considerata n mod
explicit ca fiind necesare.
Este evident o lacun a deciziei n tem care ns ca decizie NU poate contrazice legi
organice precum legea 459/2001 (privind activitatea medico-legal), legea 46/2003 (privind
Drepturile pacientului), Codul penal (art.196), Codul de procedur penal (art. 79), etc.
Se uit adesea n goana dup tire c att profesiunea de gazetar precum i cea de reporter
sunt conduse de ctre coduri de etic i de norme deontologice care ar trebui s se relaioneze n
contextul reportajului de tip medical cu cele ale profesiunii medicale.
Aspectele prezentate mai sus sunt probabil destul de puin contientizate n societatea
noastr altminteri nu am asista neputincioi la grave nclcri ale datoriei de confidenialitate ce
pune medicul la dispoziia rigorilor legii prin poteniale aciuni litigioase.
Spectacolul audio-vizualului din ultimii ani obinuiete s prezinte destul de imagini
preluate din unitile medicale sau de la faa locului unde este realizat reportajul, n care se
regsesc clipe de existen uman nsoite adesea de un tragism accentuat ce sunt voalate ca tiri
de interes naional.
Fr ca cel ale crui drepturi la intimitate sunt grosolan nclcate s fie ntrebat dac i
dorete s fie n prim planul actualitii naionale sau nu, se d peste cap ua salonului cu
complicitatea, nepsarea sau necunoaterea cadrelor medicale.
Cu aceeai ocazie unii medici ofer cu lux de amnunte date privind patologia traumatic
sau psihic a persoanei respective, prognosticul probabil precum i eventualele lor sechele
efectund adevrate prezentri de caz sau autopsii psihologice.
Toate aceste nclcri pot aduce grave deservicii pacientului (probleme de imagine ce pot
duce pn la probleme sociale inclusiv divor, probleme n litigiu cu companiile de asigurri,
pierderea unor funcii de conducere din unele comitete private de conducere, pierderea unor
funcii nalte pe motiv de boal, stri psihice reactive, etc.) adesea cu urmri incalculabile sociale
sau persoanale (inclusiv sinuciderea). Toate se afl n litigiu potenial cu medicul n cauz sau
unitatea medical care l acrediteaz.
Astfel instituia purttorului de cuvnt al spitalului sau al unitii medicale trebuie foarte
atent monitorizat n raport cu normele n vigoare.
Cele de mai sus dezvluie existena unui grav hiatus deontologic ce se manifest ca o
adevrat obnubilare a lumii medicale, ca o prostraie n faa unei mass-media mult prea
agresive.

Sub nici o form medicul nu are voie s participe la nelegeri de orice natur materiale, ntre pacieni i
reporteri. Pacienii nu au dreptul s-i vnd propria imagine n unitile medicale.
n afara unitii medicale pacienii externai sau aparintorii lor sunt liberi s acioneze precum cred de
cuviin dar fr a aduce atingere reputaiei spitalului sau medicului i fr a a aduce n stare de rspundere
disciplinar pe acesta din urm. Medicul este obligat s se sesizeze de o astfel de desfurare de evenimente i s
interzic accesul mass-mediei spre informaie. Va fi ncunotiinat conducerea unitii medicale respective care va
decide n consecin n raport cu prevederile legale.

ANEXE PRIVIND NORMELE DEONTOLOGICE SI CADRUL LEGISLATIV REFERITOARE LA

SECRETUL PROFESIONAL SI CONFIDENTIALITATEA MEDICALA
Art. 196 C. pen Divulgarea secretului profesional (s.n.). Divulgarea, fr drept (fr consimmntul
pacientului, n.n.), a unor date (starea sntii, boala de care sufer o persoan, etc., n.n.) de ctre aceluia cruia i-au
fost ncredinate (medic, asistent, etc., n.n.) sau de care a luat cunotin n virtutea profesiei ori funciei dac fapta
este de natur a aduce prejudicii (materiale sau morale, n.n.) unei persoane se pedepsete cu nchisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amend.
Art. 79 alin. 1 C. proc. pen. Ascultarea persoanei obligate de a pstra secretul profesional (s.n.).
Persoana obligat a pstra secretul profesional (cadrul medical, n.n.) nu poate fi ascultat ca martor cu privire la
faptele i mprejurrile de care a luat cunotin n exerciiul profesiei, fr ncuviinarea persoanei fa de care este
obligat a pastra secretul (incuviinarea se d n scris, n.n.).

LEGEA DREPTURILOR PACIENTULUI (legea nr. 46 din 21.01.2003, MO Partea I nr. 51 din
29/01/2003).
Capitolul IV. Dreptul la confidentialitatea (s.n.) informatiilor si viata privat a pacientului.
Art. 21 Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigaiilor, diagnosticul, prognosticul,
tratamentul, datele personale sunt confideniale chiar i dup decesul acestuia.
Art. 22 Informaiile cu caracter confidenial pot fi furnizate numai n cazul n care pacientul si d
consimmntul explicit sau dac legea o cere n mod expres.
Art. 23 n cazul n care informaiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditai, implicai n
tratamentul pacientului, acordarea consimtmntului nu mai este obligatorie.
Art. 24 Pacientul are acces la datele medicale personale.
Art. 25 (1) Orice amestec n viata privat, familial a pacientului este interzis, cu excepia cazurilor n care
aceast imixtiune influeneaz pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ngrijirile acordate i numai cu consimmntul
pacientului. (2) Sunt considerate excepii cazurile n care pacientul reprezint pericol pentru sine sau pentru
sntatea public.

CODUL DEONTOLOGIC AL MEDICILOR. Seciunea B. Secretul profesional (s.n.).

Art.13 Secretul medical este obligatoriu. Interesul societii (prevenirea i combaterea epidemiilor, bolilor
venerice, bolilor cu extindere n mas) primeaz fa de interesul personal.
Art.14 Obiectul secretului este tot ceea ce medicul, n calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect
n legtur cu viaa intim a bolnavului, a familiei, a aparintorilor, precum i probleme de diagnostic, prognostic,
tratament, circumstane n legtur cu boala i cele mai diverse fapte i chiar i rezultatul autopsiei.
Art.15 n situaia n care legea sau o curte judectoreasc oblig medicul s dezvluie aspecte cuprinse n
secretul medical, aceasta nu constituie o abatere. Poliia sau procuratura nu pot nlocui decizia judectoreasc.
Art.16 Medicul rspunde disciplinar pentru destinuirea secretului.
Art.17 Secretul exist i fa de aparintori, de colegi i cadre sanitare neinteresate n tratament.
Art.18 Secretul persist i dup terminarea tratamentului, sau moartea pacientului.
Art.19 n comunicrile tiinifice, cazurile vor fi n aa fel prezentate, nct identitatea bolnavului s nu
poat fi recunoscut.
Art.22 Evidenele medicului (registru, fie, foi, condici de operaie, procese verbale de necropsie) trebuie
pstrate ca materiale secrete (s.n.)

LEGEA NR. 306 din 28 iunie 2004 privind EXERCITAREA PROFESIEI DE MEDIC, precum i
ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA, Publicat n MO, Partea I
nr. 578 din 30 iunie 2004 face referiri att directe (seciunea 4) ct i indirecte la confidenialitate (sectiunea 1,
seciunea 4).
Seciunea 1
Art. 5. (3) Deciziile i hotrrile cu caracter medical vor fi luate avndu-se n vedere interesul i drepturile
pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea ntre pacieni, respectarea demnitii umane,
principiile eticii i deontologiei medicale (s.n.), grija fa de sntatea pacientului i sntatea public.
Art. 6, (3) n legtur cu exercitarea profesiei i n limita competenelor profesionale, medicului nu-i pot fi
impuse ngrdiri privind prescripia i recomandrile cu caracter medical, avnd n vedere caracterul umanitar al
profesiei de medic, obligaia medicului de deosebit respect fa de fiina uman i de loialitate fa de pacientul su
(s.n.), precum i dreptul medicului de a prescrie i recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical
pacientului.
Seciunea a 4-a
Art. 39. h) s pstreze secretul profesional (s.n.)
 Art. 40. - Obligaiile membrilor Colegiului Medicilor din Romnia, ce decurg din calitatea lor special de
medici, sunt: a) s respecte i s aplice, n orice mprejurare, normele de deontologie medical (s.n.); f) s respecte
drepturile pacienilor (s.n.).
Seciunea a 6-a, Art. 69 Rspunderea disciplinar
Art. 69.
(1) Medicul rspunde disciplinar (s.n.) pentru nerespectarea legilor i regulamentelor profesiei medicale, a
Codului de deontologie medical i a regulilor de bun practic profesional, a Statutului Colegiului Medicilor din
Romnia, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din
Romnia, precum i pentru orice fapte svrite n legtur cu profesia, care sunt de natur s prejudicieze onoarea
i prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din Romnia.
(2) Rspunderea disciplinar a membrilor Colegiului Medicilor din Romnia, potrivit prezentei legi, nu
exclude (s.n.) rspunderea penal, contravenional, civil sau material, conform prevederilor legale.
Art. 8. n cadrul emisiunilor cu caracter informativ, radiodifuzorii trebuie s respecte urmtoarele reguli:
Art. 9. (1) n cazul informrii asupra unor accidente, dezastre sau tragedii colective se va evita accentuarea
gratuit a strii de ngrijorare i se vor cita sursele de informare. (2) Se vor evita speculaiile asupra evenimentelor
tragice, a cauzelor i consecinelor lor ori prezentarea repetat a unor imagini ocante, pentru a nu provoca temeri
inutile sau panic n rndul publicului. (3) Nu se va preciza numele victimelor, pn la comunicarea sau confirmarea
oficial a acestora.
DECIZIA NR. 248 DIN 1 IULIE 2004 privind PROTECTIA DEMNITATII UMANE SI A
DREPTULUI LA PROPRIA IMAGINE
Art. 2. Radiodifuzorii au obligatia sa respecte dreptul sacru la demnitate umana (s.n.) si la propria imagine
si sa nu profite de ignoranta sau buna credinta a persoanelor.
Art. 3. n sensul prezentei decizii, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau
evenimente locale sau nationale, cu semnificatie pentru viata comunitatii si care nu ncalca (s.n.) drepturile si
libertatile fundamentale ale omului.
Art. 16.
(1) Este interzisa difuzarea de imagini ale persoanei aflate n situatia de victima, fara acordul acesteia (s.n.).
(2) Este interzisa difuzarea de imagini ale persoanei fara discernamnt sau decedate, fara acordul familiei
(s.n.).
(3) Este interzisa difuzarea de imagini care exploateaza sau scot n evidenta traumele sau traumatismele
unei persoane (s.n.).
Art. 17.
(1) Orice persoana are dreptul la respectul intimitatii n momente dificile, precum o pierdere ireparabila sau
o nenorocire.
(2) n cazul situatiilor de suferinta umana, a dezastrelor naturale, accidentelor sau a actelor de violenta,
radiodifuzorii au obligatia de a nu se amesteca nejustificat n viata privata (s.n.).
Art. 18.
(1) Difuzarea materialelor audiovizuale continnd imagini ale persoanelor aflate la tratament n unitatile de
asistenta medicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate, problemele de diagnostic,
prognostic, tratament, circumstante n legatura cu boala si alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, este
permisa numai cu acordul persoanei (s.n.) sau, n cazul n care persoana este fara discernamnt sau decedata, cu
acordul familiei ori a apartinatorilor. (s.n.)
(2) Radiodifuzorii au obligatia de a respecta demnitatea si anonimatul persoanelor cu tulburari psihice.
(3) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii de interes public justificat n care difuzarea materialului
audiovizual are drept scop:
a. prevenirea savrsirii unor fapte penale ori nlaturarea urmarilor prejudiciabile ale unor asemenea fapte;
b. probarea comiterii unei infractiuni;
c. protejarea sanatatii sau moralei publice.