9.1 De ce este necesar controlul?

9.2 Definitia controlului

9.3 Controlul ca proces

9.3.1 Stabilirea standardelor

9.3.2 Masurarea performantei

9.3.3 Introducerea masurilor corective

9.4 Tipuri de control

9.5 Metode de control

9.5.1 Metode ale controlului permanent

9.5.2 Metode ale controlului periodic

9.5.3 Metode ale controlului ocazional

9.6 Eficient a controlului

9.7 Impactul computerizarii asupra controlului

9.1 De ce este necesar controlul?

De ce trebuie sa tinem o situatie sub control? De ce trebuie sa verifice cineva ce

facem si cum facem? De ce trebuie sa controlam noi alte persoane? Intr-un cuvant,
de ce este necesar controlul?

Daca am trai intr-o lume perfecta, in care toate planurile organizatiei au fost
indeplinite, controlul nu ar fi necesar. Dar aceasta este un ideal si nu realitatea.
Factorii mediului exterior organizatiei se pot schimba neasteptat si pot influenta
performantele planificate. Si factorii interni se pot modifica.
Salariatii pot face greseli sau pot sa nu fie motivati sa obtina rezultate, care sa
mentina organizatia pe cursul planificat.

Pierderea controlului afacerilor, intr-o economie de piata, poate avea ca efect nu

numai nerealizarea de profituri, ci se poate solda si cu mari daune. De aceea,
controlul este necesar pentru: a anticipa problemele, a ajusta planurile, a initia
actiuni corective.

Intre plan si control exista o stransa interdependenta. Controlul fara un obiectiv de

realizat (un plan) este lipsit de sens. Planul fara control este lipsit de unul din
principalele mijloace de realizare

9.2 Definitia controlului

Controlul poate fi definit ca fiind procesul de asigurare a

indeplinirii eficiente a obiectivelor intreprinderii. Controlul este functia

manageriala de masurare si corectare a performantelor activitatii subordonatilor,
pentru ca planurile si obiectivele organizatiei sa fie realizate.

A controla inseamna a stabili standardele de performanta folosite pentru a masura

progresul spre realizarea obiectivelor.

Scopul controlului este sa determine daca oamenii si diferitele componente ale

sistemului, care alcatuiesc firma sau organizatia respectiva, fac CE trebuie si CUM
trebuie; cu alte cuvinte, determina daca si cum se realizeaza un progres spre
indeplinirea obiectivelor si a sarcinilor stabilite

(planificate) a se realiza.

Prin planificare se aleg obiectivele si se stabilesc strategiile si tacticile de realizare.

Controlul trebuie sa asigure prevenirea nerealizarii obiectivelor prin supravegherea
in timp a performantelor indivizilor, compartimentelor ca si ale intregii organizatii.

In sinteza, deci, controlul in management este efortul sistematic de stabilire a

standardelor de performanta pentru obiectivele planificate, de proiectare a
sistemelor informationale de reactie (informare, avertizare), de comparare a
performantelor

(realizarilor) efective cu standardele predeterminate (planificate), de determinare a

abaterilor si de masurare a semnificatiei acestora, in vederea luarii tuturor
masurilor necesare asigurarii folosirii eficiente a resurselor firmei pentru realizarea,
in conditii de maxima eficienta, a obiectivelor acesteia.

In aceasta definitie am subliniat cuvantul comparare pentru ca pune in evidenta

interconditionarea reciproca dintre activitatea de planificare si cea de control, cu
alte cuvinte dintre pregatirea actiunii si efectuarea totala sau partiala a acesteia,
respectiv informatiile despre efectul acestor actiuni.

Functia de control, ca functie a managementului, este enumerata ultima nu pentru

ca ar fi cea mai putin importanta, ci pentru ca tot ce intra in continutul celorlalte
functii trebuie sa preceada, in timp, controlul.

In general, cu cat o actiune este mai bine pregatita, cu atat actiunile corective vor fi
mai reduse ca frecventa si volum. Atat pregatirea, cat si efectuarea actiunii si a
controlului sunt consumatoare de resurse si, deci, sunt supuse legii eficientei in
raport cu efectul lor asupra realizarii obiectivelor.

9.3 Controlul ca proces

Relatia dintre planificare si control trebuie privita, pe de o parte, in dinamica, ca un

ciclu ce se reia mereu in timp, deci ca proces, iar pe de alta parte, ca o constructie
ierarhizata, determinata de structura obiectivelor si subobiectivelor pe diferite
niveluri ierarhice (figura 9.1 si 9.2). Aceasta imagine sugereaza in acelasi timp
existenta unor metode si tehnici de control diferite in functie de nivelurile
respective.

Astfel, obiectivele strategice si planurile stabilite la nivelul de varf al

managementului sunt formulate in lumina telului si misiunii organizatiei. De la
acest nivel, planurile sunt defalcate pe obiective si subobiective coordonate spre
baza ierarhiei.
Pe masura ce aceste planuri sunt elaborate, trebuie stabilite si mijloacele de control
pentru a putea supraveghea procesul de realizare a obiectivelor cuprinse in planuri.

Bucla de reactie a procesului de control are menirea de a asigura pentru

management informatii despre progresul realizat la diferite niveluri ale planului,
obiectivelor, strategiilor si tacticilor precum si la nivelul

performantelor individuale. Bucla de reactie (feedback-ul) indica procesul realizat

in indeplinirea planurilor, dar poate indica si necesitatea ajustarii planurilor.

9.4 Tipuri de control

Care sunt tipurile de control si care este scopul fiecaruia? Munca desfasurata intr-o
firma de afaceri are anumite puncte de intrare unde sunt receptionate materiile
prime si materialele documentatiile sau informatiile telefonice si telegrafice;
anumite perioade de prelucrari, transformari si un punct final in care se expediaza
produsele. Trecerea succesiva prin aceste etape este un ciclu (de productie), care se
reia pentru fiecare produs sau lot de produse.

In fiecare din aceste puncte au fost dezvoltate anumite tipuri de control, respectiv
control de receptie, control interfazic sau interoperational si control final. Cand
eliminarea materialelor neconforme cu cerintele sau standardele previne pierderile
cauzate de producerea unor piese necorespunzatoare, vorbim de control preventiv.

Controlul final este preponderent sau tipic postoperativ, iar controlul

interoperational este atat preventiv, cat si postoperational, dar este o concretizare
practica a cerintei de detectare cat mai devreme posibil a aparitiei abaterilor sau
erorilor. Asa incat putem vorbi de trei categorii de control:

1. control preventiv;

2. control direct (ON-LINE);

3. control postoperativ sau final.