UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Proiect la Disiplina Management

Controlul managerial într-o firmă

1
 Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Controlul ca funcție managerială

1.1. Caracteristicile controlului

1.2. Funcțiile controlului
1.3. Etapele exercitării controlului

Capitolul 2. Tehnici și instrumente de control managerial

Capitolul 3. Tipologia controlului

Concluzii

Întrebări

Bibliografie

2
 Introducere

Controlul poate fi definit ca fiind procesul de asigurare a îndeplinirii eficiente a obiectivelor

întreprinderii. Controlul este funcția managerială de măsurare și corectare a performanțelor
activității subordonaților, pentru ca planurile și obiectivele organizației să fie realizate.

A controla înseamnă a stabili standardele de performanță folosite pentru a masura progresul spre
realizarea obiectivelor.

Scopul controlului este să determine dacă oamenii și diferitele componente ale sistemului, care
alcatuiesc firma sau organizația respectivă, fac CE trebuie și CUM trebuie; cu alte cuvinte,
determină dacă și cum se realizează un progres spre îndeplinirea obiectivelor și a sarcinilor
stabilite (planificate).

Prin planificare se aleg obiectivele și se stabilesc strategiile și tacticile de realizare. Controlul

trebuie să asigure prevenirea nerealizării obiectivelor prin supravegherea în timp a
performanțelor indivizilor, compartimentelor ca și ale întregii organizații.

Controlul în management este efortul sistematic de stabilire a standardelor de performanță pentru

obiectivele planificate, de proiectare a sistemelor informaționale de reacție (informare,
avertizare), de comparare a performanțelor (realizărilor) efective cu standardele predeterminate
(planificate), de determinarea abaterilor și de măsurare a semnificației acestora, în vederea luării
tuturor măsurilor necesare asigurării folosirii eficiente a resurselor firmei pentru realizarea, în
condiții de maximă eficiență, a obiectivelor acesteia.

În general, cu cât o acțiune este mai bine pregatită, cu atât acțiunile corective vor fi mai reduse ca
frecvență și volum. Atât pregătirea, cât și efectuarea acțiunii și a controlului sunt consumatoare
de resurse și, deci, sunt supuse legii eficienței în raport cu efectul lor asupra realizării
obiectivelor.

3
 Capitolul 1 .Controlul ca funcție managerială

Controlul definește ansamblul proceselor de urmărire a modului în care se desfășoară diferite

acțiuni sau întreg procesul de management, cât și de reglare a activităților societății comerciale
prin găsirea unor soluții eficiente de identificare și eliminare a efectelor perturbațiilor apărute în
funcționarea sistemului de management.

Identificarea perturbațiilor și a efectelor acestora implică compararea rezultatelor obținute cu

standardele specificate prin politicile, planurile, programele și sarcinile societății comerciale.

Eliminarea perturbațiilor se referă la identificarea cauzelor abaterilor, analizarea și elaborarea de

măsuri concrete pentru înlăturarea lor.

1.1. Caracteristicile controlului

O componentă importantă în înțelegerea controlului în activitatea managerială o reprezintă

caracteristicile de bază ale controlului. Se impune, astfel, să reținem că, în concordanță cu
cerințele economiei de piață, controlul este caracterizat de o serie de trăsături și anume:

a) caracterul obiectiv al controlului;

b) caracterul corectivo-constructiv;

c) caracterul coordonator;

d) orientarea controlului spre analize profunde;

e) este orientat strategic și către rezultate;

f) este bazat pe informații și date;

g) este prompt și orientat spre excepție;

h) este inteligibil și flexibil;

i) poate genera autocontrolul;

j) este imparțial și corect.

4
 1.2. Funcțiile controlului

Prin funcțiile controlului se înțelege contribuția acestuia la realizarea obiectivelor și scopurilor

manageriale. Funcțiile controlului au în vedere nu numai constatarea erorii în activitatea
managerială, ci și efectele pozitive generate de acesta, care se referă la corectarea acțiunii și
orientarea sa judicioasă spre realizarea obiectivelor strategice și tactice.

În literatura și practica de specialitate se regăsesc numeroase funcții ale controlului managerial.

Dintre acestea, enumerăm:

funcția de evaluare a rezultatelor, prin intermediul căreia, alături de constatare, se obține și

o apreciere a performanțelor societații sau a verigilor sale componente și care se materializează
ca o constatare prin măsurarea rezultatelor, ca o estimare prin compararea rezultatelor cu
obiectivele și standardele stabilite inițial și ca o conturare a abaterilor și a cauzelor care le-au
determinat;

- Pentru a fi eficientă, această funcție trebuie să aibă un caracter: continuu, preventiv,

corectiv si flexibil ( adaptiv )

Caracterul continuu – constă în aceea că exercitarea funcției de contol – evaluare nu se

limitează doar la perioadele de încheiere a planului sau a programului, ci se realizează de-a
lungul perioadelor de îndeplinire a obiectivelor planificate.

5
 Caracterul preventiv – constă în capacitatea funcției de control-evaluare de a
preîntâmpina deficiențele.
Caracterul corectiv – se manifestă în cazul apariției abaterilor pozitive și constă în
integrarea lor în procesele de execuție și de management, cât și a abaterilor negative prin
ridicarea măsurilor corective necesare eliminării deficiențelor.
Caracterul flexibil (adaptiv) – reflectă suplețea operațiilor de control-evaluare de a
surprinde multitudinea problemelor cu care se confruntă firmă și reacția de răspuns la
dinamismul mediului ambiant.
funcția recuperativă determinată de orientarea controlului nu numai spre constatarea
și aprecierea situațiilor de fapt, ci și spre efectuarea corecturilor care se impun pentru
înlăturarea deficiențelor apărute și a cauzelor care le-au generat;
funcția preventivă, care se manifestă nu după ce au apărut abaterile față de valorile
preconizate, ci înaintea producerii lor;
funcția informativă, reflectată de faptul că informațiile furnizate de control oferă date
asupra modului cum se realizează deciziile adoptate, asupra tuturor aspectelor din viața
societății comerciale;
funcția educativ-stimulativă ce derivă din faptul că activitățile de control acționează
ca forță ce stimulează eforturile unităților pentru depășirea situației prezente și obținerea
unor rezultate economice superioare.

1.3. Etapele exercitării controlului

Activitate deosebit de complexă, controlul implică existența unui mecanism temeinic conceput a
cărui realizare să asigure transpunerea în viață a obiectivelor preconizate de manager. În aceste
condiții, exercitarea controlului, în calitate de funcție a managementului, presupune parcurgerea
următoarelor etape:

- stabilirea obiectivelor și planificarea controlului;

- determinarea nivelurilor de performanțe, respectiv a standardelor, normelor și nivelurilor care

vor trebui să fie măsurabile;

- proiectarea sistemului de control;

- pregătirea personalului care urmează să efectueze controlul respectiv;

- efectuarea operațiilor de verificare, măsurare și analiză a abaterilor sub aspectul amplorii,

naturii și urmărilor;

6
- interpretarea critică a concluziilor privind abaterile constatate;

- stabilirea măsurilor de corecție a abaterilor și transmiterea lor sub formă de informații sau
acțiuni;

- evaluarea procesului de control și conturarea concluziilor generale ce vor fi prezentate

managerului.

7
 Capitolul 2. Tehnici și instrumente de control managerial

1. Controlul bugetar
Bugetul este un instrument larg utilizat în controlul managerial, deoarece el se prezintă ca o
previziune cuantificată (în expresie bănească sau în unități de masură fizice) a elementelor unui
program.

Cele mai utilizate tipuri de bugete sunt:

 Bugetul de venituri și cheltuieli – reprezintă un tablou de tip balanță cu două parți, venituri și
cheltuieli, detaliate pe surse de venituri și obiective de cheltuieli.

 Bugetul vânzărilor – constituie o exprimare formală și detaliată a previzionărilor privind

vânzările unor produse.

 Bugetele de timp, de spațiu, de materiale și produse – în primele faze ale planificării

controlului, se întocmesc în unități de masură fizice (ore/om; tone; kg; etc ) iar, în final,
prevederile acestora se transpun în expresie bănească.

 Bugetul investițiilor de capital – conține sursele și cheltuielile de capital pentru instalații,

mașini, echipamente, material și alte produse și se întocmesc, de obicei, pe termen lung, întrucat
investițiile în instalații și echipamente se recuperează în perioade lungi de timp, deci sunt cu grad
mare de inflexabilitate.

 Bugetul lichidăților – constituie o prognoză a încasărilor și plaților în numerar prin diferența

cărora se stabilește disponibilitatea de lichidități care este prima cerință a existenței firmei, atât
pentru activitățile curente cât și pentru acțiuni de investiții pentru viitor.

2. Rapoarte și analize statistice

În vederea efectuării acestor analize este necesară prezentarea clară a datelor statistice sub formă
de tabele, grafice, ele trebuind să releve tendințele și corelațiile faptelor la care se referă și să
permită comparații cu anumite puncte de reper.

8
 3. Bilanțul operațional
Acesta reprezintă o apreciere generală a operațiunilor și se întocmește de către experți interni în
diferite probleme ( contabile, financiare ) prin compararea rezultatelor efective cu cele
planificate.

4. Observarea profesională
Problemele esențiale ale controlului rămân, totuși, cea de a evalua activitatea omului și de a
urmări dacă el face ceea ce s-a planificat.

5. Graficul rețea
Principalele avantaje ale aplicării metodei graficului – rețea sunt următoarele :

- Obligă pe manageri să întocmească planuri; fără planificare nu se poate realiza o

analiză timp-eveniment.

- Oblige realizarea planificării pe toata filiera, astfel încat fiecare manager trebuie să își
planifice evenimentele de care răspunde.

- Concentrează atenția asupra activităților critice.

- Face posibilă folosirea unui control anticipativ; știind că orice întârziere poate afecta
întregul program, se poate acționa din timp asupra structurii firmei,

9
 Capitolul 3. Tipologia controlului

Diversitatea proceselor manageriale, particularitățile specifice diferitelor domenii de

activitate și structura de organizare a societăților comerciale generează o multitudine de
clasificări ale controlului.

În funcție de momentul desfășurării acțiunii de control se disting trei tipuri principale de

control:

control preliminar, care se realizează înainte de a începe activitatea preconizată și cu

ajutorul căreia se asigură că există condițiile necesare pentru realizarea acțiunii, cu referire
deosebită la disponibilitatea resurselor;

control concomitent, care vizează în principal ceea ce se întâmplă în timpul

desfașurării acțiunii și se axează îndeosebi pe operațiunile în curs pentru a se stabili dacă
procesul de lucru se desfașoară corect;

control posterior, care se efectuează după încheierea acțiunii și se concentrează pe

rezultatele finale.

În funcție de poziția managerului față de actul de control există:

control direct, care se realizează în contactul direct și nemijlocit dintre manager și unul
sau mai mulți dintre colaboratorii săi;

control indirect, care se caracterizează prin faptul că este realizat de către manager
dupa analiza rezultatelor obținute și după individualizarea lor;

autocontrolul practicat de către fiecare salariat asupra propriei activități, în timpul

desfășurării muncii sau după încheierea acesteia.

Un alt criteriu de clasificare se referă la reglajul orientat spre depistarea factorilor

perturbatori ce apar în cadrul procesului managerial, în raport cu care controlul se împarte
în:

controlul de conformitate, cu ajutorul căruia se asigură aducerea fenomenelor sau

proceselor manageriale la parametrii prestabiliti;

controlul de pilotaj, folosit pentru reglarea fenomenelor sau proceselor manageriale la

parametrii presta¬biliti, influențarea anumitor parametrii ai procesului, menținerea și la
nevoie crearea unor condiții noi care să favorizeze atingerea obiectivului prestabilit;

10
 controlul adaptiv, care se organizează și se desfașoară în situațiile în care evoluția unui
anumit proces managerial este influențată în permanență de factori perturbatori.

Din punctul de vedere al nivelului la care se realizează procesul de control, identificăm:

control strategic, care implică monitorizarea celor mai importanți factori de mediu
care pot afecta planurile strategice ale societății comerciale;

controlul tactic, care se concentrează asupra evaluării rezultatelor obținute ca urmare a

implementării planurilor tactice la nivel de departamente;

control operațional, care implică supravegherea planurilor operaționale.

11