(Sfntul Vasile cel Mare, Omilia XXII-a Ctre tineri, PSB 16 seria nou,

p. 318)
Susin c trebuie s iubim i s urmrim cu toat puterea cele ce ne pot folosi la pregtirea
vieii aceleia, iar pe cele care nu intuesc spre ea s le trecem cu vederea, ca unele fr de valoare.
Care este aceast via, unde i cum o vom tri, sunt ntrebri la care n-am s rspund acum, (...).
Poate c v-a arta-o ndeajuns spunndu-v doar att c, dac cineva ar aduna cu mintea i ar
strnge la un loc tot fericirea de cnd exist oameni, ar gsi c nu poate fi egalat nici cu cea mai
mic parte din buntile acelei viei, ci, dimpotriv, toate bunurile din aceast lume sunt mai prejos
ca loare dect cel mai mic dintre bunurile celeilalte lumi; i sunt tot att de departe unele de altele,
pe ct sunt umbra i visul de lucrurile reale. Sau, mai degrab, ca s m folosesc de un exemplu
mai potrivit, pe ct e mai de pre tuturor sufletul dect trupul, pe att este i deosebirea dintre cele
dou viei.