Sunteți pe pagina 1din 3

cap. 14 [15].

Despre aşa-numiţii [psalmi] antifoni


şi rugăciunile din timpul lor
1
Cât timp diaconul explică cererile şi poporul sfânt se roagă,
preotul înăuntru[l altarului] face rugăciune37 liniştit [hesyche] şi
în sine însuşi pentru cei ce stau de faţă, „pentru sfântă casa
aceasta”, ca să li se reverse de la Dumnezeu „milele şi îndurările
Sale cele bogate”. Adaugă apoi şi cauza [aitia] pentru care el
însuşi cere acestea, iar Dumnezeu ar putea da cele cerute în chip
drept: nu pentru că aceia care le vor lua ar fi vrednici, nu pentru
că am fi în drept să le luăm, ci pentru „că Ţie se cuvine toată slava,
cinstea şi închinarea”. Ca şi cum ar zice: „Din pricina slavei Tale
cer acestea de la Tine. Căci pentru slava Ta pledează faptul că ai
fost cu aşa iubire de oameni faţă de noi, nevrednicii. Iar o astfel
de slăvire se cuvine Ţie potrivit cuvântului fericitului David[, care
zice]: «Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dă slavă» [Ps
113, 9].”
2
De aceea, terminând rugăciunea, citeşte în auzul tuturor
această cauză — pentru că ea este şi o încheiere, şi o slăvire —,
ca să-i ia pe toţi părtaşi [koindnous] ai laudei lui şi Dumnezeu să
fie lăudat de toată Biserica. Prin urmare, cei care-1 ascultă se fac
părtaşi cu el la lauda lui: căci după ce a zis el acea slăvire, toţi
credincioşii spun la ea „Amin” şi, strigând acest cuvânt, îşi face
proprii toate glăsuirile aceluia.
3
După care preotul începe sfintele cântări de psalmi
[psalmodiat], iar cei de faţă termină totul, cântând cuvintele
insuflate de Dumnezeu ale profeţilor: ,3ine este a ne mărturisi
Domnului şi a cânta numelui Tău, Preaînalte” [Pi 91,1]. Acest
cuvânt e potrivit unui început deoarece spune cu privire la acest
imn ceea ce trebuie ştiut înainte de orice imn: şi anume că faptul
de a ne mărturisi, adică de a mulţumi, de a lăuda în imne, este un
lucru bun.

37
Cf. textul rugăciunii mai sus, p. 207, n. 5.
265
4
Iar după ce au fost cântate aceste [stihuri] şi cele următoare,
diaconul îi îndeamnă pe credincioşi la rugăciune, poruncindu-le să
ceară iarăşi cele pe care le-au cerut şi mai înainte.
5
Cât timp se săvârşeşte cântarea psalmului [91] şi credincioşii
se roagă, preotul face înăuntru[l altarului] rugăciune38 către
Dumnezeu atât în general pentru „plinătatea bisericii [cei ce umplu
biserica]”, cât şi în special pentru cei ce împodobesc sfânta Lui
casă şi doresc să o arate strălucitoare în toate, ca şi ei să fie slăviţi
de El, adăugând şi o cauză foarte potrivită: „Că a Ta este stăpânirea
şi a Ta este împărăţia.” Ca şi cum ar zice: „La împăraţi se află slava
şi puterea de a-i face străluciţi pe cei pe care i-ar voi ei. Tu însă
eşti împărat veşnic şi a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia.”
6
Şi după ce a strigat [boesas] în auzul tuturor credincio-
şilor această cauză ca pe una care este o slăvire 39 şi i-a luat, ca
şi mai înainte, părtaşi ai laudei aduse lui Dumnezeu, iarăşi
începe cântarea unui psalm [92: „Domnului a împă- răţit...”] şi
credincioşii o termină. După care se fac iarăşi la Dumnezeu
cererile pe care le explică diaconul, potrivit cu cele spuse mai
înainte.
7
Şi preotul, făcând iarăşi rugăciune40 pentru credincioşii
care se roagă împreună cu el, ca fiecare să dobândească „spre
folosul său” cele pe care le cere în particular, încă şi „viaţă
veşnică în veacul viitor”, adaugă apoi şi cauza: bunătatea şi
iubirea Lui de oameni, pe care, fiind şi încheierea, o spune în
auzul tuturor [„Că bun şi iubitor de oameni eşti...”].
8
După care începe a treia cântare de psalmi [94: „Veniţi să
ne bucurăm de Domnul...”].
9
în timp ce ea se cântă e adusă Evanghelia escortată de
sfeşnice şi cădelniţe de toţi câţi sunt slujitori ai altarului, 2 3 4
purtând-o diaconul, iar dacă s-ar întâmpla să nu fie [diacon, o poartă]
preotul.
10
Şi, când urmează să intre la jertfelnic [în altar], stând la mică

2
Cf. textul rugăciunii mai sus, p. 207, n. 7.
39 JhutSn altlologlan hds doxologian ousan.
40
Cf. textul rugăciunii mai sus, p. 208, n. 8.
distanţă înaintea uşilor până se termină cântarea psalmului, preotul
se roagă41 lui Dumnezeu ca împreună cu el, care intră la jertfelnic, să
intre şi sfinţii îngeri, care să conlucreze la Liturghie şi să fie părtaşi la
slăvirea Lui; după care adaugă şi cauza: pentru că El trebuie slăvit şi
închinat atât de oameni, cât şi de îngeri. Fiindcă acest lucru vrea să-l
spună „toată slava, cinstea şi închinarea” de la toţi care ştiu să
slăvească, cinstească şi să aducă închinare hii Dumnezeu.
11
Şi, după ce se roagă acestea, intră la jertfelnic [în altar] şi pune
Evanghelia pe sfânta Masă.