Lupul moralist (fabul)

de Grigore Alexandrescu
V-am spus, cum mi se pare, de nu i fi uitat,
C lupul se-ntmplase s-ajung mprat.
Dar fiindc v-am spus-o, voi nc s v spui
Ceea ce s-a urmat sub stpnirea lui.

Auzind mpratul c-n staturile sale

Fac npstuiri multe proii dregtori,
C pravila st-n gheare, c nu e deal sau vale
Unde s nu vezi jertfe mai muli prigonitori,
Porunci s se strng obteasca adunare
Lng un copac mare;
Cci vrea pe unii-alii s i cam dojeneasc,
i-n puine cuvinte,
S le-aduc aminte
Datoriile lor.

Toi se nfiar; i-nlimea lupeasc

ncepu s vorbeasc
C-un glas dojenitor:
"Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate?
Datoriile slujbei astfel le mplinii?
Nu avei nici sfial, nici fric de pcate,
S facei nedreptate i s npstuii?
Toate slujbele voastre ara vi le pltete:
nc, pe la soroace,
Cte un dar v face.
Dar reaua nrvire,
Ce o avei din fire,
Nu se tmduiete.
Vedei cu ce mori grele
Se isprvesc din lume
i cum las ru nume
Acei care fac rele.
Gndii-v c poate vei da cuvnt odat
La-nalta judecat.
Gndii-v la suflet, i luai de la mine
Pild a face bine."

st cuvnt minunat,
Pe care domnul lup auz c l-a-nvat,
Trecnd pe lng sat,
La ziua unui sfnt, cnd preotul citea
i propovduia,
Pe muli din dregtori s plng i-a-ndemnat.
"E! ce ai hotrt, jupni amploiai?
Oare-o s v-ndreptai?"
i ntreb atunci nlimea-mblnit,
Ce purta o manta de oaie jupuit.
"Spunei, o s schimbai purtarea-v cea proast?"

- "S trii la muli ani, dobitocia-voastr,

Rspunse un vulpoi, n slujbe ludat;
Ne poate fi iertat,
S v-ntrebm smerit, de vrei a ne-arta,
De unde-ai cumprat postavul de manta?"
Cnd mantaua domneasc este de piei de oaie,
Atunci judectorii fii siguri c despoaie.