Departe de lumea dezanuit

Thomas Hardy

Colectii de senzatii intensive

Ici si colo,frunze care se incapatinasera pina acum ,in mijlocul iernii,sa ramana prinse de crengile care le
nascusera,isi dadeau duhul,cazind grabite in multimea celorlante si lovindu-se de trunchiuri cu scurte
zgomote seci.

Intre dealul jumatate impadurit,jumatate golas si zarea tulbure si tacuta pe care crestetul sau o domina
nedeslusit se intindea o tainica perdea de intuneric de nepatruns-sunetele care razbeau dinspre ea dind
de inteles ca lucrurile pe care le ascundea semanau prea putin cu cele care se vedeau dincoace.

Iarba firava care imbraca, mai mult sau mai putin,dealul era atinsa de vint in rabufniri de diferite
tonalitati si aproape de naturi diferite-una culcindu-i cu putere firele in raspar,alta greblindu-i-le
adinc,alta netezindu-i-le ca o perie moale.Te simtei instinctiv sa stai si sa asculti ,sa afli cum copacii din
dreapta si din stinga se tinguie sau se ingina unii pe altii,in antifonii regulate ca ale unui cor de catedrala
cum tufele si celelante forme din calea vintului prind apoi nota din zbor,atenuind-o pina cind devenea
un suspin duios,in timp ce rafala turbata opornea spre miazazi,indepartindu-se si stingindu-se cu totul.

Cerul era senin nespus de senin-si licarle stelelor,ale tuturor,pareau bataile inimii unui singur trup,unite
intr-un unic puls.

Senzatia era provocata fie de alunecarea intregii bolte instelate deasupra lucrurilor de pe pamint...

Poezia miscarii

Dupa o astfel de incorsiune nocturna,iti vine greu sa te intorci inapo pe pamint si sa crezi ca tu,marunta
faptura omeneasca,ai putea cuprinde cu mintea ta o asemenea calatorie.

Pentru unii oameni ,sa se trezeasca absolut singuri in noapte,adica tocmai atunci cind tovarasia este mai
dorita si mai asteptata,este un lucru infricosator.

Despre nume: pai este singurul pe care o sa-l am vriodata si trebuie sa profit cit mai mult de pe urma lui.

Stiu bine ca nu ma pot lua la intrecere cu dumneata la infatisatul in vorbe al gindurilor din cap.N-am fost
niciodata foarte lamurit despre ce-I in mintea mea.

Dragostea fiind un camatar din cale-afara de scrupulos.

Sentimentele fermierului Oak erau la fel de instabile ca piata financiara.

Casatoria preface o ratacire a mintii intr-o puterea carei tarie ar trebui sa fie-si,din fericire,adesea chiar
este-direct proportional cu gradul de debilitate pe care o inlocuieste.

In zorii acestei iubiri

Orice prim lucru care nu se potriveste asteptarilor stirneste o ascutita senzatie de nereusita.

Repetiliile pe care le facuse el in minte si realitatea nu aveau nici un punct de pornire comun.

Gindurile mi se imprastie

Privind deznadejduita in jur ,cautind parca o portita de iesire din incurcatura in care se aflA constiinta
sa.

In goana dupa vint

s-ar putea spune ca nu exista o cale consacrata,bine stabilita,si petru a iesi din iubire,cum este una
pentru a intra.

La marginea unui mic iaz,deasupra caruia spinzuea scheletul sters al unei luni de crom galbui.

Inca un exemplu despre soarta nefericita care,atit de des ii loveste pe filozofii care urmeaza neabatut o
cale de gindire,pina la finalul sau logic ,si care incearca sa se poarte in perfecta concordanta cu
aceasta,intr-o lume construita intr-o masura atit de larga pe compromise.

Scheletele uscate ale frunzelor moarte bateau usor pamintul.

Convingerea e molipsitoare.

Un tinerel de vrio 65 de anisori,cu capul aproape chel si cu un singur dinte.

Ramine sa speram ca si firea ii este la fel de frumoasa ca infatisarea.

Un lucru separator de marunt,care sugera posibilitati infinit de mari.

Gargaunii de sub boneta,,,poate vorbi si omeneste,trebuie sa aiba ea,pe undeva ,si niste minte.

O,in ce vremuri tulburi traim-in ce vremuri!

Cum se schimba fata lumii se ce am ajuns sa vedem in ziua de azi.

Se scufunda in ginduri nu dintre cele mai trandafirii.

Frumusetea ei apartinea mai degraba tipului demonic decit angelic.

Ca un om ce se ofileste intr-o lume din ce in ce mai greu de indurat.

Nu intotdeauna hotarirea exprimata cu cea mai mare tarie coincide cu cea mai mare tarie a hotaririi
insesi.Cuvintele sunt adesea zvirlite cu un soi de proptea,sa sprijine o convingere subreda care,daca ar fi
puternica,n-ar avea nevoie de nici o frazaca s-o dovedeasca.

Oamenii se risipesc in maruntisuri si uitare,ba chiar destul de des,fie pentru ca nu folosesc in cel mai
inalt grad de buna lor dispozitie,atunci cind o au,fie petru ca ea lipseste tocmai cind au cea mai multa
nevoie de ea.
Dumnezeu isi facea simtita prezentza la tara,iar diavolul se intovarasea cu lumea de la oras.

Mina timpuluispiritual vechilor constructori era in deplin accord cu spiritual privitorului

modern..edificiu ros de vremuri.

Imuabil-vesnic

Ca un future de noapte

Era fericit ca nu era din cale-afara de fericit.

Gasesc ca cea mai amara decit moartea este femeia a carei inima este o cursa si un lat.

Repede sip e nevazute ca insusi timpul

Cretan-in folclorul grec,cretanii sunt cei mai mari mincinosi

Jumatate din placerea unui simt sta in putinta de a-l exprima pe nepregatite.

Dumneata esti chiar o jignire pentru specia noastra.

Qui aime bien,chatie bien-cine iubeste mult,pedepseste aspru.

Barbatii sunt neghiobi nedezmintiti.

Cedit amor rebus-dragostea se supune imprejurarilor.

Formarea universului din timpuri imemoriale.

Vintul bate atit de puternic incit ii taie rasuflarea.

Despre gusturile pervertite ale rafinatei societati mondene.

Nu-mi face nici o placer sa-mi impugn atit de direct principiile,dar,pe sufletul meu,atita il zadarasti pe
om,de-l faci sa spun ace nici nu a visat.

Faptura lipsita de suflet ce esti.

Ma intreb uneori daca am fost sortita sa mor la azilul saracilor.

In zilele acestea pacatoase ale noastre.

O bine venita ploaie de vara care spalase putin vesmintul pamintului.norii din vixuinile carora scaparau
salbatice lumini care zaboveau in zare.privind cum se scurgea lumina zilei.

Curcubeul unei iubiri

Cei care au puterea sa dojeneasca in tacere descopera ca este un mijloc mai eficace decit
cuvintele.Exista in ochi accente pe care rostirea nu le are.

Faptul ca evitase calea sunetelor reprezenta de o potriva nobletea si tragismul sentimentelor din
strafundul unui suflet.

Un aer nespus de sumbru si deopotriva de indurerat

Imboldurile sufletelor noastre se incruciseaza anapoda.

HRPIE, harpii, s. f. 1. (n mitologia greac) Monstru fabulos, reprezentat sub forma unei femei
naripate, cu trup i cu gheare de vultur, personificnd furtunile i moartea. Fig. Femeie
hrprea, argoas i rea; zgripuroaic.

Nu erai nimik p mine cindva,iar eu eram multumit;acum din nou esti nimik pentru mine ,dar ce
deosebire intre nimikul de acum sic el de atunci! De ce n-o fi vrut Dumnezeu ca dumneata sa nu
imi fi dat aripi niciodata,daca nu erau decit doar pentru a ma zvirli la pamint.

Daca am pierdut ,cum sa ma port de parca as fi cistigat?

Clatina disperata din cap ,ca si cum ar fi vrut sa se scuture de vorbele care curgeau in ploaia marunta si
deasa deasupra urechilor ei.

Pina si dealurile si cerul par sa rida de mine.

Nefericitul,bolnav de dragoste a mai fost.

Noaptea care se pregatea sa coboare parea sa se fi concentrate in ochiilui.

..iar zgomotul pasilor sai fu acoperit de fosnetul usor al frunzelor.

Vazduhul era atit de golit de alte sunete(se auzeauu doar bataile nestapinite ale inimilor flaminde de
iubire)

In spatiul de necuprins

Omul cu inima libera are un orizont al vederii pe care l-am cauta zadarnic la indragostit.

Fulgerele aveau acum culoarea argintului si luceau in ceruri ca o armata de cavaleri in armuri.

Schelete cu oase din flacari albastre

Abia avu timp sa adune aceste impresii intr-un gind.apoi totul se scufunda in tacere

Se facuse 5 dimineata si zorile fagaduiau sa apara in culori de praf si de cenusa.

Toate vinturile cerului pareau ca pornisera sa cutreiere in voia lor prin vazduh.

Un om singur se intilneste cu un altul

Cu o nepasare care I se potrivea ca zimbetul pe chipul unui mort

Vremea ploioasa este naratiunea,iar zilele frumoase sunt doar iepisoade in istoria tarii noastre

Pamintul era greu ca plumbul

Frunze moarte inainte de vreme

Fata era a unei tinere,dupa virsta,dar imbatrinita in trasaturi

Discursul imaginar al gindului

Mecanismul doar transfera efortul omenesc,dar nu poate sa-l inlocuiasca pe deplin

Niciodata inventivitatea omului nu fusese pusa atit de intristator in practica

Puterea de a nascoci se epuizase

Noaptea cu ce are ea,trist si solemn,intunericul ii inzestreaza chiar sip e cei mai de rind dintre oameni
cu forta poetica si pina si aceasta femeie chinuita idea intri-o metafora

Apoi natura,parca jignita,daduse o mina de ajutor

Raiul de odihna pentru acest suflet odihnit

Zarind mormanul de haine care abia mai sulfa

Aratindu-se cuprins de acel nesuferit amestec de neastimpar si mutenie

Isipuse la bataie cele mai duioase si mai blinde strune ale sufletului sau.

Ingropase in suflet niste sentimente.

Ochii inecati in lacrimi de durere.

Un plins cu suspine care ii sfirtecau pieptul dar fara lacrimi care sai usureze durerea.

Cu tot sufletul furnicidu-I prin brate.

Valatucuri de ceatza rostogoindu-se peste coamele lungi ale dealurilor.

Aceste creatii mute ale unei miini nevazute

Aerul era ca un ochi lovit brus de orbire.

Despartea limpezimea de opacitate.

Copacii nedeslusiti,fara umbre,fantomatici,in cenusiul lor monocrom.

Ecoul sec al caderii sale ii amintea carutasului de nemiloasa Coasa in fata careia toti sunt egali.

Crengile impodobite cu margelile cetii,erau sure ca parul batrinilor,iar de frunzele ruginii ale fagilor
atirnau picaturi asemanatoare ,ca niste diamante intr-un par castaniu.

Am fost rasfatati de soarta

SCHISMTIC, -, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea
unei biserici, care nu mai recunoate autoritatea unei biserici.
Din fr. schismatique, lat. schismaticus.

Stau lipit ca tencuiala de vechea credintza in care m-am nascut

Caci moartea ne impaca pe toti

Vremi de mucegai
Umezeala nesanatoasa a noptii

O umbra care nici scurgerea a mai multor ani n-ar fi izbutit sa o steargA

Sa aiba rabdare sisa nu-si mai framinte mintea,asta vroia sa invete si nu era nimeni so invete
tocmai aceste lucruri.

Contempla meditative orizontul ciscumstantelor

Era ros de indoieli pina la ultima fibra a inimii sale

Si rasuflarea care I se opride de atita incordareun zimbet ironic..rusinea vetii era nemasurata

Privi in jur cautind vreo portita de scapare de sine insasi

Uita de timp ,de vita ,de locul in care se afla si ceea ce facea

Un hohot puternic de ris inviora atmosfera incremenita a inserarii

Exista intotdeauna un prag de inertie pe care trebuie sa-l depasesti cind vrei sa-ti schimbi linia
de conduit.

Cel mai nastrusnic contur pe care mintea omeneasca il poate nascoci.

Avea un fel al sau de a scapa e durere,aminind-o pur si simplu.

Singuratatea se instapinise pretutindeni in jur.

Se nasc indoieli,indoielile persista

Certitudinea acestei situatiiera atit de solida ,iar probabilitatile rationale de iesire atit de limitate.

..se zugravea pe sine sip e viitorul sau inculori atit de sumbre,incit nici o realitate n-ar fi putut-o
intrece.

Privea inapoi spre trecut ca peste o prapaste adinca,de parca murise,dar ii mai ramase totusi
capacitatea de a gindi,prin mijlocirea careia,ca nobilii imbatriniti din povestea poetului,putea sta
si medita la ce minunat dar fusese o dinioara viata.

Aceasta arzatoare speranta crescuse din nou,ca grauntele de mustar.

Naluca plaacerii de la inceput I se dovedise a nu fi chiar atit de binefacatoare

Atit de putin pret punea pe timpul existentei lui pe acest pamint,pe linga dragostea ei.

Amurguri de toamna..aerul prafuit,albastrui si cetos domnea (pe visele lui)

E greu pentru o femeie sa-si zugraveasca sentimentele in cuvinte,care sunt facute mai mult
pentru barbati.

Era mult prea sarac ca sa-I poata vorbi despre dragoste.

Cu toate ca veselia mea,sta,probabil,pe-o pojghita de speranta,eu,insa ,ma cred in speranta

mea.e o credinta nu o speranta,

Cit trebuie sa ma urasca femeia asta?

Are ea si niste coarde mai sensibile prin sufletelul ei-desi eu n-am izbutit niciodata sa-I ating
vreuna,dracu sa le pieptene.

Este dintr-o specie superioara,dintr-o stofa mai fina..

Dar stiind ce ciudatenii mai suntem sin oi femeile

O nevasta buna e buna ,darnici cea mai buna nevasta nu face cit fara nevasta deloc.

Intr-o batalie ajungi repede la un rezultat: fie mori,fie invingi

Fiecare rumegindu-si propriile ginduri.

Insa me umerii sai apasa greu povara demnitatii

Capacitatea de a indura care pare la ordinea zilei in filozofie,se intilneste rar in comportament

Si prins de febra acestor intrebari care-I munceau creierii

Simtamintele ei depindeau intotdeauna,intr-o mare masura ,de capriciile sale,cum se intimpla la

cele mai multe dintre femei.

Dragostea crescind in spatiile goale din gramada de fapte ale realitatii prozaice dure.

Era o dimineata umeda si nesuferita.

Nu-si putu stapini noianul de ginduri.