.

În literatura economică, pentru reflectarea întreprinderii în termeni financiari la sfârşitulexerciţiului, se

utilizează diverse accepţiuni: bilanţ contabil, documente contabile de
sinteză,conturi anuale, situaţii financiare, rapoarte financiare. În accepţiune generală, noţiunea de„documente
de sinteză” este utilizată pentru a marca faptul că aceste situaţii asigură sintezainformaţiilor contabile,
documentele de sinteză constituie deasemenea un mijloc de comunicareoficil şi structural. Europenizarea
presupune armonizarea cu directivele legate direct şi indirectde obiectivele de informare ale contabilităţii,
documentele contabile de sinteză sunt regăsite aicisub denumirea de conturi anuale. Internaţionalizarea
presupune armonizarea cu referenţialulcontabil internaţional, documentele contabile de sinteză fiind regăsite
sub denumirea de situaţiifinanciare.Situaţiile financiare ale unei companii reprezintă cel mai important mijloc
prin careinformaţia contabilă este pusă la dispoziţia factorilor decizionali. De aceea, companiile îşipublică
situaţiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înţelese de cătrecititorul interesat.

Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară,performanţa financiară,
modificările poziţiei finaciare şi fluxurile de trezorerie ale unei entităţi,utile pentru o gamă largă de utilizatori
în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiareprezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor
încredinţate conducerii entităţilor.Utilizatorii situaţiilor financiare sunt:

Investitorii - ofertanţii de capital şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerenttranzacţiilor şi de

rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decided a c ă a r t r e b u i s ă c u m p e r e , s ă
p ă s t r e z e s a u s ă v â n d ă . A c ţ i o n a r i i s u n t i n t e r e s a ţ i ş i d e informaţii care să le permită să evalueze
capacitatea entităţii de a plăti dividende.

Angajaţii – personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi

de informaţiip r i v i n d   s t a b i l i t a t e a   ş i   p r o f i t a b i l i t a t e a   a n g a j a t o r i l o r   l o r .   A c e ş t i a   s u n t   i n t e r e
s a ţ i   ş i   d e informaţii care le permit să evalueze capacitatea entităţii de a oferi remuneraţii, beneficiide
pensionare şi oportunităţi profesionale.

Furnizorii şi alţi creditori – sunt interesaţi de informaţii care să le permită să apreciezecapacitatea entităţii de a
plăti sumele datorate la scadenţă, precum şi preţulîmprumuturilor.

Clienţii – sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei firme în specialcând au o colaborare
pe termen lung cu firma respectivă sau sunt dependenţi de ea.

Statul şi instituţiile acestuia – sunt interesate de alocarea resurselor bugetare şi implicit deactivităţile acestora.
Acestea solicită informaţii pentru a determina politica fiscală şipentru construirea
informaţiilor macroeconomice.
Publicul – în calitatea sa de potenţial investitor, angajat, furnizor sau cumpărător esteinteresat să cunoască
întreprinderea. Se consideră că fiecare membru al societăţii esteafectat de apariţia şi utilizarea informaţiilor
contabile.

Repere privind conceptele de bilanţ şi cont de profit şi pierdere

De mai bine de jumătate de mileniu, contabiliatea operează sub aspectul principiuluipartidei duble, dar cu
toate acestea, abia în secolul al XIX-lea, graţie marilor întreprinderiindustriale şi comerciale, începe să se
analizeze şi să se măsoare periodic patrimoniul cu ajutorulbilanţului, şi rezultatul, cu ajutorul contului de
profit şi pierdere.Multă vreme a existat o dispută pentru întâietate între bilanţ şi contul de profit şi pierdere.În
perioada anilor 1970-1980, perioadă în care s-au manifestat probleme inflaţioniste, bilanţulfusese depăşit ca
importanţă de contul de profit şi pierdere, utilizatorii acordând mai multăatenţie unei situaţii de rezultate şi
beneficiului pe acţiune. Totuşi, după acest deceniu inflationist e c o n o m i ş t i i ş i c e i c a r e g e s t i o n a u
a f a c e r i l e a u r e a l i z a t c ă m u l t e d i n t r e v a r i a ţ i i l e b r u ş t e a l e beneficiului pe acţiune puteau fi
prevăzute dacă acestui document de sinteză i s-ar fi acordatatenţia cuvenită. Astfel, acordând bilanţului rolul
pe care îl merită în setul de situaţii financiare,specialiştii au ajuns la concluzia că, beneficiile nu sunt altceva
decât consecinţa unor ipotezefiltrate prin intermediul acestui document de sinteză.Bilanţul reprezintă
documentul de sinteză care prezintă situaţia afacerilor unei entităţiîntr-un anumit moment dat. De asemenea,
mai este privit ca “un moment culminant al unuiproces complex şi lung de înregistrare, clasificare şi evaluare”

.Bilanţul a fost recunoscut ca un instrument static, iar odata cu Eugen Schmalenbach aapărut abordarea
dinamică, aceasta dimensiune fiind diametral opus faţă de cea statică.Bilanţul a fost asimilat unui inventar
patrimonial condensat, iar Schmalenbach i-a opusconcepţia sa referitoare la un bilanţ ca reprezentare a
„forţelor întreprinderii”.Contul de profit şi pierdere, situaţia financiară care măsoară succesul sau
performanţaactivităţii unei entităţi, este o situaţie recapitulativă a veniturilor şi cheltuielilor înregistrate într-
oanumită perioadă.Contul de profit şi pierdere furnizează investitorilor şi creditorilor informaţii
necesarepreviziunii valorilor, calendarului şi capacităţii entitaţii de a genera fluxuri de trezorerie.Acest cont îşi
are originea în secolul al XV-lea când un contabil a creeat un cont special,d i f e r i t d e c e l d e î n c a s ă r i ş i
p l ă ţ i ş i d e c e l d e p a t r i m o n i u , ş i e r a u n c o n t d e v a r i a ţ i e p r i v i n d valoarea
patrimoniului.Consacrarea bilanţului şi a contului de profit şi pierdere s-a realizat în secolul al XIX-leaşi
prima jumătate a secolului al XX-lea.

Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare

Pentru a fi utilă pentru utilizatori informaţia contabilă trebuie să îndeplinească

anumitea t r i b u t e   d e n u m i t e   c a r a c t e r i s t i c i   c a l i t a t i v e .   A ş a   c u m   p r e v e d e   C a d r u l   g e n e r a l   I A
S B   p e n t r u elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare cele patru caracteristici calitative principale sunt: 

Inteligibilitatea
vizează uşoara înţelegere a informaţiilor de către utilizatori. În acestscop trebuie asigurat un echilibru între
cunoştinţele de contabilitate, care să fie suficiente, aleutilizatorilor privind afacerile şi activităţile economice,
pe de o parte, şi dorinţa acestora de astudia informaţiile depunând eforturi rezonabile, pe de altă parte. Aşa
cum se desprinde dinCadru General IASB, informaţiile despre probleme complexe care ar trebui incluse în
situaţiile financiare, datorită importanţei lor în luarea deciziilor economice ale utilizatorilor, nu trebuieexcluse
doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori. 

Relevanţa

. Informaţiile au calitatea de relevanţă dacă vehiculează cunoştinţelenecesare luării deciziilor economice de

către utilizatori, adică îi ajută pe aceştia să evaluezeevenimentele trecute, prezente sau viitoare, confirmând
sau corectând evoluţiile lor trecute.Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul
de semnificaţie. În cele maimulte cazuri, natura este ea însăşi suficientă pentru a determina relevanţa sa. Dar
nu puţine suntcazurile când natura trebuie asociată cu materialitatea sa.Materialitatea vizează pragul de
semnificaţie al informaţiei pentru a determina relevanţa lor dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea
influenţa deciziile economice aleutilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare. 

Credibilitatea

– Informaţia este de încredere, atunci când este liberă de

eroare,deformare sau părtinire, iar utilizatorii pot avea încredere că aceasta reprezin
t ă   c o r e c t   ş i rezonabil realitatea modelată. Următoarele elemente definesc credibilitatea informaţiei:a)
reprezentare fidelă; informaţia descrie în mod corect tranzacţiile şi evenimentele pe
cares u g e r e a z ă   c ă   l e   r e p r e z i n t ă   s a u a r   p u t e a   f i   a ş t e p t a t   î n   m o d
r e z o n a b i l ,   c ă   r e p r e z i n t ă   p e n t r u utilizatori.b) prevalenţa economicului asupra juridicului; informaţiile
sunt credibile dacă operaţiile şievenimentele sunt contabilizate şi prezentate în concordanţă cu fondul şi
realitatea economică şin u d o a r c u f o r m a l o r j u r i d i c ă . F o n d u l o p e r a ţ i i l o r s a u e v e n i m e n t e l o r
n u e s t e î n t o t d e a u n a î n concordanţă cu ceea ce transpune din forma lor legală sau juridică sau
convenţională.c) neutralitatea; informaţia este liberă de deformare, deci nu influenţează luarea unei decizii
sauformularea unui raţionament spre a realiza un interes predeterminat.d) prudenţa; includerea unui grad de
precauţie sau atenţie în folosirea raţionamentelor necesarepentru a face evaluările (estimările) cerute în
condiţiile de incertitudine. Prudenţa nu permite, deexemplu, constituirea de rezerve ascunse sau provizioane
excesive, subevaluarea deliberată aactivelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a pasivelor sau
cheltuielilor, deoarecesituaţiile financiare nu ar mai fi corecte şi, de aceea, nu ar mai avea calitatea de
credibilitate.e) integralitatea; informaţia din situaţiile financiare trebuie să fie completă în limitele
rezonabileale pragului de semnificaţie şi costului obţinerii sale. O omisiune poate face informaţia să fiefalsă
sau să inducă în eroare decizia economică a utilizatorului.