Fl Mil'.

'ti ,

Dn. r. eALRt'r

ANTTNMISUL
i,-..,.
*.\;
'l' -'
'{':, ,

C. 20.610 Tip- Profesiorr:r16, Dim. C. Ionescir, str;":Giifrpineanu, 9.

- -..ry

EXTRAS DrN (REvrsra caTolrci!, ruc. 1915.

Ll

li,,

I BUCUaE9rr
ttrociaatl PhotEsloxALl
otrlTFtt c, toil3cu
ata. clra{rAxu. a lucu.tttt
tgtS

*"
[" r,, lt , .r&,
 r-.;rl*Tffi,n

Y\
#r' ' ;' lI f{ 10e7il
F r-.

.5;1fl;;;.
ll:
/*"o"g1g1161px.1"1"\
"llir:''
\knse" ^-_#

Eri in'luminata zi a Pagtilor. Doi ucenici ai Domnului

Iac o pli.mbare, cum iace omul in zi de slrbitoare, gi
se intdlnesc pe drum cu Isus cel inviat. CAnd ,l-au cu'
noscut, inimile lor s'au umplut de bucurie, gi ca siSi
arate dragostea, ce'p $rineau in sullet fafl de Domnul,
E 1os7{ ou toate cI ei nu se tern, ci mai poate sI I-se intAmple
nici cea .mai mici nenorocire, ii zic: ,4nAi cu noi, cici
F86 citre seari este gi s'a plecat ziua" t). Nu de Domnul
erl ingri.lirea aceasta, ci de ei ingigi: ei, cari au cunoscut
bine puterea lui Dumnezeul-Fiul, au dorit ca El si nu se
mai depirteze.de oi-niciodal5+ci s*j ocroteascX in toate
plrfile. i"":'"v"
FlllAlA .L i
Acelag Isus tlristos ir riinis cu noi in sfdnta cu,mi-
IIILIG)TE,C/\
necituri, Dumne2eu adevhiat 9i om deplin. Aceeag pu=
NtJtM-rc-V{
tere e 'aici, ca gi:-in -atdtea-l6curi, unde lScei Domnul
,,semnele'{, cari puneau in uimire pe toati lumea. Pen:
tru cregtini a fost o mare bucurie dela inceput, c[ pot
,. \l 'l L-l'.
sI aibi Domnul Isus mijlocul lor, 9i ca sI nu fie
pe in
.lt .r \
'! lipsili de ajutoru'l lui Isus, igi duceau, in vremi de pri'
-l-\ goniri, sfinta cumineclturi acasI, pentru ca sd fie
Domnul cu ei, mai cu seami in acdle timpuri.
Pentru ca pI poti avedr pe Domnul Isus mai aproape,
trebue sd lie la indemdni biserica, locaSul sfi4t, unde sd
\ poati. fi conSacrati piinea 9i vinul. Au fost imprejuriri
t.?
"' , ll Lvca 24, 29.

' .-.i
 ,t i.'
DA. ]OAN BILAN
grele pentru biserica adevirati a lui tlristos, mai ales
in vremi de persecufie, cAnd o multime de biserici au
fost spurcate de eretici. CAnd apoi acelea au fost smulse
din mdna elor ce s'au rupt de credinJa lui Isus, epis-
copii nu au putut merge in fiecare parohie, si {e sfin-
feascl, dupi rdnduiata cea lung6, ce s'a intr-odus in
bisericl, gi atunci, ca sd se poati bucur?r dreptcredin-
ciogii cdt mai in grabi de darurile ce se revarsi asupra
lor din o bisericl, a sfin{it episcopul in loc de altar, cu
aceeag slujbd, ca gi la sfinJirea bisericii, un locti,ltor de
masl sfdnt5, pe crare I-a trimis protopopilor, ca sd-l
a$eze pe masa siante, si binecuvinteze intreg locagul,
stropindu'l cu api sfintiti, 9i biserica erd gata, sfintitn
in. toatl regula, iar credinciogii aveau ,o adevlrati zi de
slrbitoare in ziua,,innoirii", cdnd Ii se sfinlei locagul
de rugdciune.
Ceeace fine locul altaru'lui consecrat de episcop in
biserica orientall e antimisul, a cirui istorie poate si
intereseze pe toati lumea ce se ocupi de lucrurile bise-
ricegti. Pe noi ne privegte de aproape chestiunea litur-
gicl 9i juridici: ce este antimisul,5i cum trebue intre-
buinfat.,Partea artistici nu are ,mdltd importanfi, cici
desemnele gi figurile sunt aproape totldeauna aceleagi, qi
insemn{tate practici nu pot aveir.
Aritimisul e o bucati de pdnz6, in ior.mI de parale-
logramidreptunghiu, care are o liJime de vre-o 40 cm-
gi o lungime de vre-o 60 cm. Impodobit cu picturi, cari
reprezinti asezarea in groapi a Domnului Hristos, a-
vdnd rla cele patru colfuri chipuri'lei evanghetigtilor 9i in
mijloc, la partea cea riai din sus, un sdculef cu moagte
ANTIMISOI
de alesfinlilor mucenici, puse acolo de episcopul, care il
Si sfintege gi-l trimitela acele biserici, oari nu au avut
norocul sX li-se'sfinfeascl sfdnta masi; locul lui e in
-
totdeauna pe altar, si:l gisim sub evanghelie.
Numele lui e grecesc : &vcprlvorov qi inseamni : ,,in
loc de mase" (sfi,nfitd), destinalia lui iiirid si in,lo-
cuiasc[ masa sfinfiti, ca se se poatd aduce jertf[ pe ea.
Matthaeus B-lastares zice despre el: ,,Numele ,lui se
trage dela latinescu'l .mensa: gi se aqeazl pe acele mese,
pe cari consecrarea nu le-a sfinJit" l). Pentru ca si pofi
sluji pe un prestol,'trebue sE fie sfintit; ii lipsegte sfinfli-
rea, o. sdvArgegte aceasta antimisu.l 2).
Numele lui original e : &vttprlvotov dar il mai gdsim gi
altfel scris, in special in forma nazalizat\,: dvtrploorov
gi &wrp.lorov ,ori trecut[ prin iotacism d.vtrptoorov gi
3).
d.wrpiorov. Form,a exactl r[m6ne &wqr.lvotov
Se mai numeSte 9i $pdvoq 9i za.$t6prootq: tron,.pe care
se odihnegte in sfdnta liturghie, ca Si in mormAnt, Dom-
nul tlristos, 9i sfin{ire, ce se d[ altarului lipsit de
-
aceasta'). Numele romAnesc e irdtdvnic gi lertvenic,
dupi slavoni, apoi oltar gi antimis.
1) Nomen eius (lat. promensalia) a Romanorum mensa ducitur:
proprie autem in eas nensas ponuntur, quas consecratio nondum
sanctificavit. Stnlagma dlphabeticum,lit. A in Fatr. tGr. Tom. CXLIV'
cot. io6o.
2) Op. cit. litt. E. Patr- Cr. Tom. C)iLlV, col. 1.287.
3)Dictionnaire d'urch1ologie chrhlienne et de liturgie,.prrblie par
Fernanil Cobrol. Tom.,I, a partie, Faris 1907, col. %fi. Articolul e
smnat de assumptionisiul ,francez S. Pdtriiles, care trecind la Con-
stantinopol, ca preot unii, a ost un serios cercetltor al lucrtrrilor din
biserica orientall, 9i ne-a lisat frumoase studii.
4) Dictionnaire d'orchdologie el de liturgie, col. 2?22.
 DR. IOAN BILAN
Rostul antimisslor e s[ sfin]easc[ a'ltarul, care nu e
sfinfit de episcop, pentru ca sd se ,poa,ti slvirgi pe el
sfintele taine, 9i in special sfAnta liturghie. SfAntul Ni-
chifor, patriarhul Constantinopolului spune, ci antimi-
sele inseamni rnesdle acelea, pe cari nu le-a sfintit incl
consecrajrea
t). Dupl cum inseamn[ pe creqtin botezul
ddndu-i sfinfire, tot agi gi altarul neconsecrat, pe care
se ageazi antimisril, primegte dela acesta sfinfire, in aqi
misuri, incdt tot agi e de sfinJit altarul consecrat de
un episcop, ca gi unul, care nu a avut acest noroc, dar
pe care st5 un antimis consecrat de episcop: ,,unum-
quodque eorum sa.cra mensa est, ac Dei gloria repleta
sunt"')- Tot agi vorbegte Si Pidalionul, colectia drep-
tului bisericesb oriental : ,,Iari antimisele fiindci au
slinlitoarea putere, carea o,diruiagte lor sfinfirea vre-
unei biserici: ori gi cu sXvdrgirea sfintirii ruglciunilor,
inci lor cea de geapte zile pe sfinta MasI in
Si starea
sfinfita biserici, 9i slvirgirea in acele geapte zile asupra
lor a Dumnezeegtei liturghii', plinind locul sfinfirei siintei
Mese" 3).
Fiind roctul antimisului si tini locul mesei conse-
l) Pa!r, 0r. Tom. C, col. 862.
2) Simeon, arhiepiscopul Salonicului, Diatocus in Christo adversus
omnes haereses, cap. CXXV{I {n Fatr. Or. Tom. Cl,V, col. 334. Acelas
lucru ni-l Spune si Balsamon la canonul 7 al celui de al Vil ecurnenic
si;od, cand zice: ,,antimisele sfintite de episcopi in acelas tirntr cf,nd
ei sfinlc# o bisericS, 9i fmptrrfite pe la paraolisA tin pentru acestea
locul slinlirii si al dedicatiunii"- Theodori Balsamon, Canones sanctae
it univeisatis Ecctesiae, Fatr. .Or. Tom. CXXXVTII, col. 9ll.
3) Ptrlalion... {ndreptat si indeplinit de Frotosing$etal Neotit Scrt-
Don drleamtut 1844, foaia 222 dh fale.
ANTIilISUL
crate, 'nu mai are nici un rost antimisul consecrat pe un
altar sfinf,it, 9i intrebuinfarea lui pe un astiel de altar,
care ,n'u gi-a pierdut sfin(irea, e pur gi simplu ceva ridi-
col '). Acelag lucru nil spune gi alt patriarh al inr,piri-
tegtii cetiJi, Manuil flaritopul: ,,Unde se gtie, ci mesele
sunt consecrate, nu trebue anti'mise" '). Tot acesta.spu-
ne, ci daci existi vre-o indoiali oarecare, bazatd, c6,
altarul poate nu e consecrat, atunci'se poate pune pe el
antimis sfintit 3).
De aici se vede, ce e un abuz sd. pui antimise sfingite
de episcopi, pe toate altarele, firi nici o rdeosebire. Abu-
zul acesta il combat gi cdrfile noastre de ritual, dar noi
nu ne batem capul cu astfel de lucruri,.pi, chiar cfurd
antimisul nu mai are nici un rost, il punem pe sfdnta
mase. Prescrisele ti,picului sunt lirnpezi. Si citim de ex.
,,Rd'nduiala gi slujba care se Jace la sfinfirea biserici'i",
gi acolo vom vedea, ci pe altarele, sfinfite dupi aceea
rAnduiali, ,de episcop, nu mai trebue antimis. La sfir-
gitul sfinfirii bisericii se poate ceti urmitoarea rubricd:
,,Cuvine-se a se gti, ci pdni in sfirgitul a7 zile in toatd
zilele se face liturghie in biserica aceea (acum sfintiti),
punAndu-se antimisele sub fala sfintei mese, de uflde
dupl 7 zi'le se iau, qi apoi fird de a'ntimise se face li-
l) Scrisoared ce a trimis-o patriarhul Constantinopolulni Mateia,
in intelegere cu sinodul patriarhal, ta 1400 'Ianuarie, mitropolitului din
Heraclea, publicati de Fr- Miklosich si Jos- Miiler in Acto et diplonata
Eraeca, vol. II, Viena 1862, p. 34 si urrn.
2) "Ev94 Elol 'ivd'prFrl zeSrepopEur api,freEs oi) XPeIG ivflpt/volov Ex6!
Ducange, Glossarium meiliae et infimae latinitutis la vorba Antimen-
sium. . -i
.?) Op. 9i loc cit
 DII. IOAN BiI,AN
turghi,a, pe dansul, ,cX deplin e sfinfit altarul"'). DupI
ce e sfinlit aitarul, nu.mai e nevoie de antimise, cari {in
numai locul altarflui sfinf'it. C6nd cel ce gi-a lisat un
locfiitor, e de fafi, 5i ,lucreazd el, nu mai e 'nevoie de
loctriitor ').
. IQImdne de'ci bine iixat rolul antimisului: el sfinte5te
masa, care nu a fost sfinfitd'de episcop. Dela el atArnd
siinfirea mesei, 9i ridicarea antimisului de pe un prestol,
care nu a lost consecrat de un arhiereu, e egali cu opri-
rea slujbei in acea biserici.
Ihsemnarea canonu,lui T dela al VII sinod ecumenic
vorbegte de un lucru nou, r5f1n11ri 'mici, cari sunt numite
Iucruri noi de Simeon, arhierpiscopul Salonicului, ci
adecl 9i protoiereii pot sd sivdrgeasci sfinfiri de aces-
tea mai mici, cu voia arhiereu,lui. Aga e gi s{infirea de
biserici cu antimis sfinlit de episcop "). CAnd nu poate
merge episcopul sd. sfinfea.sci o bisericd, atunci el dI
delegafie protgpopului, dindu-i 5i amtimisu{, consecrat
de el la o sfinfire de biserici, ca si facl protopopul
binecuvdntarea sfAntului locag, 9i se ageze antimisul pe
sfdnta masi. DupI invifitura Pidalionului: ,,antimisele
fiindci au sfinJitoarea putere... pentru aceasta Si firl
oprire se dau, unde ar cere trebuinfa de ele, gi nu se in-
gr5desc' numai in enoria aceea, unde s'au sfinlit, pre-
ll Athlcntlcon, Elal 1913, p. 52.
2) Nu tot atl de llmpcdc gltrsuleste cartea SfAntului Sinod dela
Bucurestl, cu toale c[ ugor putem lnlelegc ce vrel str zictr:
,,iar cate
antlmlse sunt Inllnsc pe mastr, dugtr 7 zile sc ,ldic[ de acolo". Sla/Da
sllnllrel blserlcel, Bucuretfl 1891, p. 81. Dactr lal toate antimtsele de
pe mastr, nu mal rimllne nici unul.
B) Pldotton, t. e22 dtn lal\.
I.IiTIMISUL II
cum nu se ingrddegte nici sf6ntul mir, nici celelalte
siinte" '). Ali darl cu un antimis siinfit de episcop pofi
sI sivirgegti sfdnta liturghie 9i in afarf, 'de eparhia
aceea
:), peste ,care are jurisdic{iune a,rhiereul sfinlitor,
avAnd antimisele sfin|,itoare putere in ele. De aceea e
ceva neinteles obiceiul din, Tara Romdneasc[, dupd
care fiecare episcop nou igi face antimis cu numele lui,
5i il trimite pe la toate bisericile din 'dioceza lui, scofAnd
din valoare pe cele vechi, din cari preotutl scoate moat-
tele 9i le a1eazi. in cele noi. Dupe ce antimisul are aceeag
consecrare ca gi altarul sfinlit de arhiereu, in conse-
cinJi. ar trebui ca si fie sfintit gi altarul tuturor biseri-
cilor din nou, si nu se mai recunoasce de valabili nici
sfinJirea acestora, gi continudnd iirul logicei ar ajunge
la absurdit5Ji: sI iie sfinfdi din nou gi preoJii hirotonifi
sub arhiereul de rnai inainte. E destul si faci o sperturi
cdt de mic[,pentru ca si se facd o gauri destul de mare.
La Romdnii uniti din Transilvania se pestreaze antimi-
sele tuturor arhiereilor, pdni cdnd ele nu gi-au pierdut
slinfitoarea lor putere, 9i astlel mai gisim 9i azi prin
bisericile din Ardeal antimise dela mitropolitul $ulutiu
{t 1867),9i chiar dela Bob (t 1830).
DacI episcopii'din |ara Romineasci fin sd fie pe
altare un semn al puterii lor de jurisdicJiune, pot si tri-
mifl cu prilejul suirii lor pe scaun antimise neconsecrate,
ci numai binecuvdntate, agir numitele eirltbv-a lucru
Il Loc citat.
zl E""ri",-ti vechimc, ca si parohie, e egal cu diocezi

t2 DR. IOAN BII,AN
prescris de slintele tradifiuni bisericeqti, dar dat cu totul
uitdrii.
Goar vorbind despre aceasta spune: etrltbv este
flrd sd mai iie
perrra, pe care se pune discul 9i potirul,
altceva intre ele, ceeace e la'latini corporale- Se numegte
agli dela Bved'r1$i1vat, a invili. Forma acestui Brlrpbv e ?-
ceea$ cu a antimisului, 9i numai prin aceea se deosebesc,
ci antimisul are gi moaSte cusute intr'un loc, pe cdnd a-
cesta nu are
t). Un lucru a rlmas neinsemnat la Goar,
ce se poate trece ugor cu vederea: ettrltbv nu are tdci
consecrarea, ce o are antimisul, cdci nu are moagte, 9i
nu poate si facd slujba'de inlocuitor de altar-
Liturghia greceasci, care gtie sI lacl deosebire intre
'aceste doui, vorbegte despre ei)'1tbv atunci, cAnd in
cdriile noastre e vorba despre antimis. La ectenia cate-
humenilor e rdnduit si intinzl preotul panza, care va fi
agternutd sub sfintele daruri; liturghiile romdnegti vor-
besc despre intinderea antimisu'lui, .dar cea greceascl
vorbqte desPre eirltbv 2).
Fdcdrld deosebire intre antimis 5i eilltbv, 'mai avem
Si alt cdttig. Antimisele consecrate nu se spall, cum nu
se poate spili nici si6nta masd; la consecrare se pune
o pdnzd r'orrorxa;p od deasupra sfinJitei mese' 9i a5i de
mult trebue si plzeasci aceastl pdnzi sfdnta mas['
incdt pdiza se leagi 'de mas[ ') $i nu mai e voe si se
deslege, ca sI nu i se poatl intdmpli ceva siintei meser
l) Evhologion sive Rituale Graegorum..- illustratum opera R- P' F'
Iacobl Goar- {-utetiae Farisiorum {UDCXJ-VII' p. 130, nota lfi}'
2l Goar, op. cit-, Liturg,hia sI- Iuan Guri de aur, p. 70'
3) Athiefiticonul, cit. p. 47.
ANII}TISUL r3
ce ar trage dupl sine gi pierderea siinfitoarei puteri. De
aceea nu e voe sI se spele nici antimisele conseerate'
Se pot spilA insl antimisele neconsecrate eD.ltova'
Cum mai tdrziu se numesc firX bigare de seaml 9i eili-
toanele antimise, Pidalionul are o insemnare, in'care se
zice: ,,Nu se'cuvine fiegte cum a se spild antimisele 9i
acoperemAnturile sfintelor potire"'). E vorba aici de
acopereminturile sfintelor potire, 5i de ceva inrudit cu
ele, care are tot atdta sfinfenie ca 5i ele. Pentruc[ de
aceste se atinge trupul 5i sdngele Domnului, nu le poate
spdlA origicine 5i origicum, ci trebue spilate intr'un toc
Sep?rat'), 9i cum pot sd lie pirticele din sfintele taine'
cea dintAiu spilare trebue sd se facl agi cum o fac 9i
latinii, de un preot' care se arunce apa lAngl biserici,
intr'un loc curat gi anume ales spre acest scop' Aql
putem sI avem pinza 'de sub disc 9i potir totdeauna cu-
rati, cum nu e azi, nici chiar in cele mai alese biserici,
chci fiind acelag antimis pe altar, ani de zile, se ageazi
pe el 9i fum 5i praf gi a$ir se innegregte, de nu mai e
vred'nic sd fie pe o masi curati, frumos impodobiti'
cum trebue sI fie altarul. Pundnd'la locul lui, in bise-
rica nesfinfitd de arhiereu, antimisul, pe sfAnta masi'
sub acoperemdnturile mesei, iar eilitonul finAndu-I sub
evanghelie, 9i spilAndu4 din cinrd in cAnd, avem altarul
curat in totdeauna.
Fiind vorba de ceva asemlnltor cu antimisul, trebue
pomenim 9i epitafiul, care e identic cu eilitonul, numai
sI
Oo- cit. f. 64 din fatX, in notS'
Didionnuire d'archAotogic ct ile liturgie' col' 2320'
 ANTIIIISUL r5
t4 rrrt. lo.,\.N EiLAN

chivotul ficut in iorma bisericii, 9i preofi gi diaconi, cari

cAt e cu ntult mai nrare, pentruca la Vinerea mare sa
ne poatd pune mai vizibil inaintea ochilor prohodul
sI slvdrgeascd in tot locul sfdnta liturghie, ca nici el,
nici armata lui si ntr fie lipsitl de locagul cel siAnt, nici
Domnului. De aceea se 9i ageazi pe sidnta masi dela
chiai in loc pustiu, de fericirea de a primi siintele taine.
lngroparea I)omnului pdni la lnll{are. Desenurile lui
De atunci au inceput legiunile rorRane a avei fiecare
sunt la fel cu ale antimisului, nurnai inscripfia se deose-
cAte un chivot propriu li iSi aved fiecare preoJii gi dia-
be5te, intrucdt acesta nu e siinlit de episcop- Academia
conii lor proprii'). Erau acestea un iel de capele por-
Romini are un astfel de epitaiiu, la fel intru toate cu
tative, cum sunt gi astizi pe la regimente, cu toate cele
antimisele, care s'a flcut ,,cu blagosloveniia preasfiniii
trebuincioase, intre cari lucrul cel mai de frunte e alta-
sale plrintelui Kyriu Kyr Filaret episcopu'l RAmnicului"'
rul, in uzul cregtinilor inci'de pe vrdmea sfAntului apos-
E din anul 1786.
Intorcindu-ne iarigi la antimis, trebue sl gtim, cd .tol Pavel '). Altarul acesta portatil trebue si fie un lucru
de episcop, preotul vechiu. Cel mai bun cunoscdtor al antichit5{ilor cregtine,
afarlde bisericile, ce nu sunt sfinJite
firl de antimis Rossi, ne spune ci in biserica din cimitirul Papei Calixt
nu are voie si slujasci sfdnta liturghie
preot incumeti si faci acest lucru, s'a glsit un altar portatil din secolul al III-lea, care eri
sfinfit, 9;r dac[,un se
cler: ,,Si fie din lemn, 9i pe care s'a slujit sfAnta liturghie pAnI cdnd
un canon il pedepsegte cu scoaterea 'din
al sinodului intaiu a dobAndit biserica libertatea'). Challemagne, cd'nd a
lepidati din cliricat, spune canonul 12
plecat la rdsboiu in contra Saxonilor, a dus cu sine un
al doilea, cei ce liturghisesc in case de ruglciune ce
-sunt prin case" 1), ceeace de toli aqi se interpreteazd, ci altar consecrat in tabli de lemn '). Decdt piatra, de care
se servegte astXzi biserica latini in facerea altarelor
dacl slujesc firi de antimis primit dela episcop ")'Qa-
portatile, qi decAt lemnul, care eri obignuit mai inainte,
nonul sinodului dela Neocezarea e mai pufin sever, clci
e cu mult mai practic s[ duci cu tine o pdnzd de in, care
impune unui astfel de preot numai o sut[ de mitdnii" ")'
se poate impacheti cu mult mai u;or. Pe astfel 'de al-
'Antimisele pot se fie un fel de privilej, ca adicd sI
pofi sluji pe el sfdnta liturghie in tot locul- Se spune tare slujesc misionarii, 5i acolo, unde nu este biserici.
Patriarhul Ierusalimului Hrisant, pe c2n'd erd in Jara
despre Qonstantin cel mare, ci in semn de mul{umitI
lui Dumnezeu, pentruci i-a ajutat impotriva dugmanu-
lui, de cite ori mergei la rdsboiu, obignuiA si ducl cu el
"
1) Ilermae Sozomeni Hisloriae Ecclesiasticae lib- I, cap. Vlll in
Patr. Gr. Torn. tr-XVII, col. 879--882.
IlPiildlion, f. 242 din iati.
2) ,,Avem altar". Evrei 13, 10.
2lDictionnoirc it'archdologie et de liturgle, col' 23?1.
3) C. A. de Rossi,.La Roma sotteranea, Roma 1867, tom. ll, p.297
3) lon. BaDt. Colelerius, Ecclesiae gtaecae monnntenta, Tom l, si nota I de pe aceeag pagini.
4) Dictionnaire d'urchlologie et de litnrgie, col- 3161.
Luteliae Parisiorum, 1677. p. 81. 'rrl,::;.
I6 DR. IOAN BILAN
Romineasci, a fost intrebat de Moise, mitropolitul Bel-
gradului, dac[ e voie sd se slujeasci cu antimisul in tot
locul, qi unde nu este biserici? El a dat urmitorul ris,
puns: ,,De sigur, ci e permis, cu invoirea episcopului,
doar tocmai pentru aceasta s'au iicut antimisele. Misio-
narii, ce-i trimit eu la Arabi in pustie, sdvArgesc sfAnta
liturghie in pegteri gi in alte locuri numai cu antimisul.
Si ,pri'ncipii Moldovei 9i Va,lahiei igi duc cu ei in cili-
torie preoJi, cari spun liturghia in corturi particulare,
in drum 9i unde s6 opresc, cu.m ficeau mai de mult
impira{ii gi generalii, nu numai pe uscat ci 9i pe
mare" r). Simeon Tessalonic
'din spune ci astfel de an-
timise se dau pentru pelerini, ca sd nu lie lipsifi de da-
rurile sfintei liturghii nici in drum'). Un antimis grecesc
din Qoma, proprietatea bisericei romdne unite a sfdn-
tului Vasile din Bucuregti, siinfit la 2l Ianuarie l9l0
de episcopul Lazar, are inscripfia urmetoare: $uotao-
ri11'Lov... co-o iXeiv Efouoiav iepoitpl'-sy DC Arnoo Ev rd-vrt :ai.trg
(jertvenic sfinJit pentru a av&. putere de a se face pe
el cele sfinte in tot locul). Pentru ca si poati insi sluji
in tot locul, preotul trebue si aibd. voie expresl dela
episcop-
Antimisele se fac de obiceiu din pAnzl de in, care e
mai rezistent[, 9i se poate gisi destul'de ugor. Sunt unele
din .mf,tasb, care nu e de loc potriviti pentru a sluji me-
nirii antimisului, cici mitasa se taie repede, 9i agi an-
timisul, care face slujbl gi de eiliton, nu poate pdzi bine
l) Dictionnaire d'archiologie et ile Eturgie, col- ZJ?Z.
2) Op. cit. cap. CXXVTI in Fatr. Gr. Tom. OLV, cot. 331.
ANTITTISUI, t7
pdrticelele din sfdnta cuminecltuii, sI nu cadi sau sf,
nu se risipeasci; apoi rupt fiind, 6i-a pierdut consecra-
rea. Un antimis din mitasd a ficut mitropolitul Bla.
jului Vancea; acesta are avantajul, cd scrisoarea de pe
I el e mult mai citeafi 9i chipurile au reusit mult mai fru-
mos decdt pe,pdnza de in, dar, cum am spus, nu cores-
il punde scopului practic. Dela mitropolitul Teodosie al
Ungro-Vlahiei, cel de sub Constantin Brdncoveanu, are
Academia RomAni un antirnis din m[tasi verde. Anti-
misul e tot cArpit, gi de aici se poate dedrice, cd in cu-
rdnd nu a mai fost de treabi. Mitropolitul Ghenadie Pe.
trescu al Ungro-Vlahiei, avei antimise de satin gi de
mitasi. Ca si se pdzeaxd. antimisul, de desuptul lui e
cusutd o alti pdnzi ceva mai mare, de coloa,re al,bastri,
iar la cele mai noi, albI.
Cum antimisele se schimb[, cdnd nu mai servesc sco-
pului, 9i moagtele se ieau din ele'), ne mai fiind ele de
nici un folos, s'au ars, ca gi sfintele odlj'dii. De aici se
explici faptu'I, ci nu putem si avem antimise de multd
vreme. Cele mai vechi, ce se gisesc in Atena, sunt din
secolul al XVIIIJea 2). A,ntimisul de mhtasl verde al
mitropolitului Teodosie e din anul 1694.
Sus, in dosul pdnzei, ori la cele doul pdnze, in dosul
celei de a doua pilnzd, este o pungulifi, incare se a9eaze
moagte de ale sfinfilor mucenici. Ele se pun mai intiiu
intrlun plic mic de hdrtie, pe care il sigileazi episcopul
1) La Academia Romini se pistreazi cateva, din cari nu s'au
scos moagtele, dar aceasta e exceptiune.
2 Dictionnaire tl'archlologie et ile liturgie, eol. 2323
I8
DX. IOAN I'ILAN
cu pecetea lui, ca si dovedeasci autenticitatea moa5te-
lor de mucenic, apoi se inchid 9i se coase in acea pun-
guliJi din dos. Sigilul acesta e lucru princip,al, el trebue
si fie intreg, altfel ar fi putut umblir cineva gi ar fi putut
si iei 9i si
schimbe moagtele cele adevlrate, cu alt-
ceva; chiar intr'un caz de simpli indoiali, antimisul
trebue inapoiaf episcopiei gi schimbat cu altul. Agezarea
moagtelor e dreptul episcopului. E mai bund practica
Rutenilor, cari sigileazi 5i sdcule{ul, in care e agezat
plicul cu sfintele moagte, ca se nu'poatI fi nici o indoiali,
de nu a deschis cineva aceastd pungulifi.
Moagtele din antimis trebue si fie de ale mucenici-
Ior. Fiind antimisul in locul sfintei mese, in el trebue si
fie aceleaSi moagte ca gi in sidnta masi, iar'despre a-
ceasta stl scris: ,,moagtele ce urmeazi a se invistieri
in bisericl trebue a fi mucenicegti, iar5. nu cuviogeSti,
nici arhieregti"'). Canonul acesta are o istorie intreagi
care trebue pomeniti la acest loc. Iconocla5tii, cari nu
puteau sI sufere nici uncult al sfin{ilor, au scos din bise-
rici gi sfintele moagte, cari erau aSezate in sfAnta mas[.
Cind s'au redat bisericile cultului adevlrat cregtinesc,
au fost.unii, cari au crezut, ci ajunge pentru a puteir
sluji in acele biserici, spurcate de ereticii iconoclagti, o
singuri sfegtanie, gi dupi aceasta au inceput slujba re-
gu{ati. jsinodul al VII-lea ecumenic afli procedura de
gregitii gi dI ordin, ca ,,oricdte cinstite biserici s'au con-
s{infit fXri de sfintele moagte ale mucenicilor, poruncim
l) Nota Pidalionulrri la canonut 7 al sinodului ecumenic celui de al
Saptelea, f. ?22 din talA.
19
AliTllils ti L __
si se faci. punere de nroagte intr'insele cu obignuita ru-
giciune, iard cel ce va consfinfi biserici flr[ de sfintele
moagte, sA se cateriseasci, ca unul ce au c[lcat bise-
ricegtile tradiJii" '). Pidalionul di li explicarea, pentru
I ce trebue si. se puni in sfAnta masa, 9i asttel 9i in inlo-
cuitontl ei moagte de ale sfinlilor mucenici: ,,ca s[ se
piineascd cuvAntul acela: Dumnezeiasca hori a muce-
nicilor, temelia bisericii. Precum r6nduiagte slujba in-
noirilor"'). Cregtinii cei dintii se intllniau la slujbi in
qimitire, unde igi flceau slpiturile subplmAntene, 9i
acolo se ficei sfAnta liturghie 'deasupra mormintelor
'celor ce gi-au virsat sdngele pentru credinfa lui Isus
Hristos. De vreme s'a incetl{enit otriceiul acesta, care a
devenit apoi poruncd scrisd prin ordinul Papei Felix I,
mort 9i el mucenic la anul 27 4, ca adecl sub sfAnta
masi, pe care se aduce jertfa cregtinilor, sd fie moagte
de ale mucenicilor. Cei ce cunosc bine scrier'ile siinfi-
lor, si in special SfAnta Scripturd, gtiu si deh o motivare
foarte plauzibild acestei rdndueli, citind vorba sfdntului
Ioan Evanghelistul din Apocalips: ,,Am vlzut supt al-
tar sufletele celor omordfi pentru cuv6ntul lui Durn-
nezeu 9i pentru mlrturisirea ce aveau" ")- Oa $i astdzi,
la orage, agi erir gi mai de mult, trupurile celor morJi
trebuiau s[ fie inhumate af.atd de raza oragului, dar
se spune, cI nu se puteau lipsi cregtinii de moaSte, pen-
l)
Canonul 7 in Pidalion;1.221.
Pidalion, t- 222 din fatl. Cintarea e dela sfinlirea bisericii' Sl
4
se cdnti, cAnd se aduc moastele dela biserica nouS la cea veche.
B) Apocalips 6,9.\'lezi L'abbd Martignv, Dictionnaire des antiquitds
chrdtiennes, Paris 1865, P 58
 DR. iOTN BILAN
tru a le agezi sub sidnta mas[, gi a9d, indatl ce gi-au
iScut un sfdnt locag dumnezeiesc, au gi imbogifit sidnta
masi cu moa$te de ale mucenicilor, cu toate ci lucrul
acesta er) oprit'). Cdnd erau vremile linigtite, gi erau
atiJia episcopi, parte cu jurisdicfiune episcopall, parte
avind numai puterea ordinului, eriL ugor si fie sfinfiti
de episcop fiecare biseric6. Dar cdnd iconoclagtii au
fost spurcat atAtea biserioi, gi le-au despoiat de sfin-
tele moagte ale mucenicilor, episcopii nu mai ajungeau
sd meargl si sfinfeasci fiecare bisericl, cu ruglciunile
acelea lungi gi cu slujba cea foarte obositoare; de aceea
se folosiau cu bucurie de ugurarea, ce 'le-o dlden tipi-
cul, ca sI sfin{eascd antimise cdt de multe la consacra-*s
rea unei biserici, pe cari le imp5rfiau apoi pe la pro.
topopi, ca si le ageze ei pe sfinta masi, sfinfind loca-
gul dumnezeSC :cu o sf.egtanie. De altfel, dupi invlti-
tura orientalilor, puterea sfinfitoare a antimiselor su-
plinegte sfin(irea bisericilor nesfinfite'). Acum a fost
nevoia cea mare de antimise, gi foarte bine z,ice Par-
goire: ,,Daci nu s'au ivit antimisele mai intdiu in a
doua perioad[ ;a iconoclasmului, aceasta le-a inmul-
fit"'). Ca si fie lini5ti{i preo{ii, ci sfAnta masl e tot
a5i de bine sfin{iti, daci ageazi protopopul pe ea anti=
misul sfinfit de episcop, acesta didei antimisului nu-
' mele db $Dora6riiflr.oy, care corespunde la romanescul
altar, a,e il intAmpinlm pe unul din Moldova, a clruia
l') Dictionnaire d'archdalogie .chritienne et ile liturEie, col. 3170.
2) Ioan ile Kitros ori Dimitfie Honutianul citre Constantin Cabasi-
silas in Patr. Gr. Tom. CXIX, col. 9?5.
3) L'Eglise byzantine iles 527-817. Faris 1905, p. 240.
ANTIMISUL 2I
inscriptie sunl astfel: ,,Dumnezeescul 5i sfdntul oltariu
ca si sivAr5easce pre dAnsul sfintele dumneziegtile
slujbe: care s'au sfinlit de preasfinfitul mitropolit a toati
Moldavia Kyr Gavriil pre numele tuturor sfinfilor
1765".
Cit e de vechiu antimisul in forma lui de astlzi, ca
pdnzd, cu icoane gi moaSte de ale mucenicilor, siinfitd
de episcop sI inlocuiasc[ altarul, va fi greu s[ se poati
gti. Sfdntul Teodor Studitul, care a tr[it pe vremea
iconodlagtilor, Iilnd un mare apiritor al bisericii in
contra acestora, vorbegte de altar sfinlit in pilnzd'')'
Antimisele se iac din pdnzd, pe care se impriml cli-
teul, ce se pistreazi la episcopie' Acest cligeu se in-
t6lnegte in multe pdr{i la fel. Bldjenii aveau un veac
intreg un cligeu care semini mult cu cel dela Rdmnic;
la aceasti'din urmd episcop'is se plstreazd un cligeu
multl vreme, Iiind slpat in piatri, 9i inlocuindu-se nu-
mai datele sfintirii. La colfuri se cosiau mai de- mult
cele patru icoane ale evangheliStilor, ori simboalele
lor; astizi acestea sunt imprimate pe pdnzd. Icoanele
de pe antimis sunt aproape in tot locul acelaS. Anti-
misul reprezentAn'd mormdntu'I, in care a odihnit Dom-
nul, aproape toate au.ca icoa,nl principali luarea de
pe cruce gi agezarea in mormdnt; la antimisul mitro-
politului Teodosie de sub stdpdnirea lui Brdncoveanu'
e ceva original: de pe cruce se scoboar[Mdntuitorulin
slAntul potir. Ca mirturii ai acestei pitimiri, jur im-
prejur se gdsesc cei patru evangheligti, agi cum trebue
l) Epistolarum lib. I ,in Fatr. Gr. Tom. IC, col. 1056.
 DR,. IOAN BiI,.{N
si fie Si pe sfAnta masd, gi cu un text din scrierile lor ').
Antimisul adeseori pomenit a.l lui Teodosie nu are la
cele patru colfuri icoanele celor patru evangheligti, ci
numai simboalele loi. Jur imprejur se gisesc instru-
rnentele dela ristignire, cum e stdlpul, de care a fost
legat MAntuitorul, biciul, ,cu care a fost bdtut, cuiele,
cu cari a fost'pironit, haina, .de care a fost desbricat,
trestia 9i buretele, cu cari a fost addpat, punga lui Iuda,
coco$ul g. a. Antimisul grecesc al bisericii unite din
Bucuregti mai are deadreapta gi de-a stinga 9i chipu-
rile celor dintru sfinli pirinfilor nogtri Vasile cel Mare
qi Ioan Guri de Aur, scri,itorii de liturghii-
Dreptul de a pregiti antimisele e al episcopului, care
incredinfeazi acest lucru unui megter dibaciu. Pe cele
dela Q6mnic, mai vechi, se vede cdt de departe numele
lui ,,Mihail Popovici Typ. Rdmn", gi-pqlcele mai nou.i
dela Blaj acela al canonicului Mihail gerban. Episco-
pul incredinfeazd ingrijirea antimiselor. marelui ecli-
siarh'), care corbspunde cu slujba de ceremoniar epi-
scopesc. In frumoasa colecJie a sfintei mitropoli,i ro-
tndne unite a Blajului, se pistreazi un antimis, care
are in grecegte urmdtoarea inscriplie:
-
dumnezeesc Ai sfint, - exact intocmit Si dat la,,Epitafiu
tipar cu
osteneala gi ingrijirea Domnului Simeon arhimandr,itul
sfdntulul mormdnt, cu cheltuia,ta cinstiNilor domni Di-
mitrie Misianu din cetatea Qozeni gi Gheorghe Puliu
l\ Simeon Tessolonicul, Op. cit. cap. CXXVII in patr. Or. Tom
CLV, col. 334.
2\ L'snllmenslon, artlcolul lul S. Pdtrldes publlcat tn Echos tl'O.
ilent, 1900, p. t99, nota 2 de pe coloana tt.
ANTIMISUI, 23
din cetatea Siatiski, dlruit de ei, litografindu-l in ara-
mi prin tipar pentru sfAntul mormdnt, intru pomenirea
pdrinfilor lor gi intru cinstea concetdtenilor lor din pa-
triarhia preafdricitului pirinte Partenie 1751. Viena.
5i s'a sfinfit acum . . . ifitru antimis dum-
nezeesc, pentru a se sivdrgi pe el sfdnta gi dumneze-
iasca tainh prin el".
Dreptul'de a sfinli antimisele il are episcopul dioce-
zei respective, cu toate cX gi antimisele sfinlite de un
alt episcop .se pot intrebuin{i in afari de eparhia lui.
DupI cum insl nici un episcop nu are voie si faci hi-
rotoniri afarl din hotar,ele sale, tot agi gi sfinfirea
antimiselor pentru eparhia lui, episcopului local ii este
rezervatd t). Simeon, arhiepiscopul Salonicului, care e
un bun scriitor de lucruriie liturgice, spune ci sfinfirea
antimiselor trebue sdv6rgitl de episcop; ia caz de ne-
voie insi, episcopul poate si incredinteze pe un preot
infelept, cunoscltor bun al celor sfinte, care si ii apoi
asupra hainelor preo{egti fota (qorful), dupi cum face
gi episcopul, cdnd sfinfegte antimisele'?). O astfel de
nevoie trebue sd fie un caz toarte rar, gi s'ar putei ivi
in misiuni, unde nici la o depirtare ma.i mare nu s'ar
gdsi episcop. Poate cd nici nu s'a practicat aceasta nici
odat[.
Sfinfirea antimiselor trebue ficutl deodati cu sfin-
firea bisericii, 9i nici decum nu e bine sI se sfinteasci
. l) Dos Khchenrecht der morgenllindischen Kirche von.Dr. Nihodim
Milas, iibersetzt von Dr. Alex. Q. von Pessic. Z-ara 1897, i. 3Jl.
2) Op. cit. cap. CXXVfi in Fatr. Gr. Tom. O[-V, col. 334.
 DR. IOAN BI'A}
antimise afari de consecrdri de biserioi, cici se calci
in picioare tradifiunile bisericegti. Sfi,n{irea aparte a
antimiselor e un obiceiu nou, care nu poate fi aprolat,
ci din contri meritl si fie reprobat'). E adevirat, ci
in arhieraticoane e o slujbi aparte pentru aceast[ sfin-
iire, dar ea !u e altceva decit o scurtare din sfinfirea
altarului, flcutd pentru comoditatea unora. E prescrisl
sfinfirea antimiselor la sfinfirea bisericilor, firi si deA_
prea mult de ,lucru. DupI ce a spllat arhiereul sfdnta
masi, cdnd se toarnd vin pe ea gi sfAntul rqir, se aSeazL
de preofi pe masl oricAt ,de multe antimise, ca si. se
verse vinul 9i sfintul mir gi peste ele, apoi se coase in
ele moagtele, gi rimin pe sidntul altar gapte zile, fiind
aSezate pe tabld de marmori ori pe piatra ce e dea-
supra altarului qi consecrarea.lor e gata, trebuind nu-
mai sI constate aceasti sfinfire episcopul, 9i sd-i pund_
fiecdru'i antimis hramul.
- Cele mai multe antimise sunt tipdrite cu'data sfinfi-
rei cu tot, cum e cel mai nou dela Blaj, care are data
1900, cu toate ci. Si in 1915 se sfinfegte. Aceasta nu e
in regull. Iscilitura antimiselor se face dupi sfintire "),
agi prescrie gi arhieraticonul: ,,Cade-se a $ti, ci anti-
misele rnai inainte de a le sfinfi, trebue a le tdii, a le
coase, 9i a le spili, ctr dupd aceea nimic de acestea
nu se face cu ele, iIrI uumai se scrie pe ddnsele agi:
Altarul sfdntului (cutare) sfinlit de (Arhi) Episcopul
(cutare), luna (cutare), anul (cutare)"'). La cele mai
l'l loan de (ilros, etc. in Patr. Gr. Tom. CXIX. col. 974- 5i urm
2) Dictionnaire tarchdologie chrdtienne et de liturgie, col. ZJZS.
B) Arhieraticonal, cit.9. 52.
ANTIMISOL 25
multe antimise romAnegti e r[u insemnatl sfinfirea,
cici e tipdritl, gi nu se poate crede ce un episcop a sfin-
tit odatl mai mu'lte sute'de antimise, chiar dupl obice-
iul reprobat de a le fi sliniit afari de sfinfirea bisericii.
Antimisele dela Blaj au toate data tiplrit5, uneori vag,
cum e antimisul episcopului Ioan Giurgiu Patachi,
unul din cele mai vechi antimise romdnegti, care are
inscripfia: ,,Blagoslovitu-s'au gi s'au sfinfit in zilele
inilfatului imptrrat Carol 6"; tot agi sunt gi cele de sub
Grigorie Maer, care sunt sfinfite ,,in zilele inlltatei
KesareKrXiasii Marii Teresii". ln privinfa aceasta sunt
cele mai exacte cele dela Rdmnic, cari lasi loc pentru
insemnarea datei de sfinfire. Unul din acestea, 'propr,ie-
tatea Academiei Romine, are scris cu cerneal5 anul,
luna 9i ziua: ,,S'au sfinJit de iubitorul de Dumnezeu
Episcop al Sfintei Episcopii Rimnicului Kyr Neofit
Anul 1835 luna 8-bre 17"').
Episcopul sfinfitor trebue sf, ,isclleascl antimisul. Se
intAmpli, ca sI moari un episcop, gi si rimAn6 dela
el antimise, cu numele celui rdposat }ipirit: episcopul
cel nou poate si le intrebuinfeze pe acestea, ,punAndu,le
data sfinfirii gi iscilitura sa, 9i hramul. 'Un astiel de
antimis se pistreazl in arhiva rnitropoliei din Blaj;
care a fost flcut la anul 1743, sub plstorirea lui Ar-
senie, patriarhul dela Ypek,'dar a rdmas nesfinfit pdni
la !779, cAnd a iost sfinJit de episcopu'l Moise Putnik.
Episcopul e dator s[ scrie 5i hramul antimisului-
DupI cum i se di un patron bisericii sfinfite. de epis-
l) Cele tiplrite cu cursive sunt scrise cu rnina.
 BILIN
26 IO.AN
.--DT.
cop, a$a trebue patron 9i biserica, Be care nu o
si aibl
sfinlegte episcopul in persoanl, ci ii trimite numai anti-
misul. Rostul antimiselor e sd plineasci sfinlirea 9i de
aceea trebue si aibd 9i hram, ca s5l imprumute bise-
ricii. Arhieraticonul porunceSte ca la sfintirea lor si li
se dei hram'), care trebue scris indatd dupd sfinfire'
Dintre antimisele dela Blai, n'ici unul nu are indicat nici
un fel de hram. Alte antimise romdnegti au indicat, ti-
plrit, numele sfdntului Nicolae, ce nu e exact, rdoar tre-
bue dati cAti mai mulli patroni biser'icilor, ca se se a-
ducl laudl cAt la mai mulli sfinfi; al doilea, porunca
rubricei din Arhieraticon spune si se scrie numele pa-
tronului dupi sfinlire. Cel sirbesc dela Ypek, pomenit
mai sus, are loc gol, unde trebuie sI se scrie numele
sfintului protector, 9i e scris cu mdna: ,,Sf: rnare'mu-
cenic Gheorghie". Dela Dionisie Novacovici,
"pravos-
lavnicul episcop al Budii gi a tot Ardealul", a rimas un
antimis, pe care locul, unde trebue indicat hramul, a
rdmas gol, cu toate cd antimisul a fost consecrat 9i in-
trebuinfat foarte mult. Uitdri de acestea intdmpinim
mai adeseori, si la data sfinfirei, cum e la un ant'imis al
Academiei Romdne, sfinfit de patriarhul Ierusalimului
Avram, flri si se spuni, cAnd a iost slintit.
Pe antirnise mai gisim gi alte scrisori- Pe unele dela
Rdmnici care e fqarte bogat in ant'imise, se poate citi
iscilitura directorului 'de carrcelarie, 9i un numIr, care
poate si fie ori numirul antimisului, al cdtelea e dintre
cele siin{ite de episcopul cutare, ori vre-un numir dela
l) Vezi in cel mai.nou dela Blai, 'p. 52'
ANIIilISIIL 27
condica 'de egire. Unele decrete 'date'de autorit5{ile bi-
sericegti sunt iscdlite, din poruncd prea inalti, 9i de di-
rectorul cancelariei. A5l a crezut ,,Constantin Pitaru",
c[ trebue sI facii gi cu antimisele, pundnd pe unul 9i nu-
mlrul ,,45", iar inaintea numelui lui pecetea episcopu-
lui. Aceastd isciliturd, pe un antimis tipirit, are 9i o
altX putere: ea poate se garanteze, cI antimisul e sfin-
tit in toati regula. Dintre inscripJiile cele mai noui, ca
una din cele mai exacte, citlm pe ,cea a Mitropoli{ilor
din Bucuregt,i, cu ortografia ei originali: ,,Acest anti-
mis s'a sdnJit de cdtre lnalt Prdsdnfitul Arhiepiscop 9i
Mitropolit al Ungro-Vlachiei, Exarh al Plaiurilor, Lo-
coliitor al Cezarqei Capadochiei, Primat al (omdniei,
Preqedinte aI S. Sinod, D. D' Ghenadie Petrescu spre
aducerea jertfei cei flri de singe, pentru biserica - - - . -
cu hramul din..... plasa.... jude{ul' - -'
ales mitropolit in anul mintuirii 1893 Maiu 18.
No. (Dat in dar) f Ghenadie')
Un lucru curios vedem pe un antimis'dela Rdmnic,
din anul 1835, luna Octomvrie 17, consecrat. Pe partea
albI din jos e scrisX cu mdna o insemnare, care spune'
cd acest antimis a fost cumpdrat (?)'9) de ieromonahul
$tefan, duhovnicul sfintei mdnlstiri Tismana, ca s[-l
aibi pentru cdt v'a trii pentru sfdnta liturghisire, iar
dupi mdarte si rlmdie sfintei mAn[stiri ,,pentru a mea
nimeni
9i a nlscitorilor mei Vegnici pomenire"' Nu are
voie sI scrie pe antimis nimic, liind el un lucru sfAnt;
l) Iscilitura e litograJiatd, nu e bin.
r:r, 2.) La'Blai se ddu toate antimisele gratuit'
tl:
 ,l-
IOAN BiLAN
28
'R.
dar ne vine si intreblm: a costat a$a de mult acest an-.
timis, incdt sI se faci atAta vorbl de el, 9i pentru o ast-
lel de danie si fie el de vegnicl pomenire plrintelui
Stefan gi ,,niscitorilor lui" ?
Locul, unde trebue agezate antimisele consecrate' e
tabla de marmore ori de piatrf, ce e deasupra altarulu'i,
ilrl ca sl iie pusi pe ea ceva acoperemdnt. Antimisul
sfinfegte rnasa, ce nu a iost siintiti de episcop. El comu-
nic[ mesei sfinfirea, de aceea trebue agezat imediat pe
masi, cum cere Tipicul SfAntului Sava in capul 41. Du-
cange zice, ci trebue' agezat deasup ra acoperemintului,
ce se numeste xartadpt"a. Acesta e,cel dinldiu agternut
pe sfinta mas6, care se lipegte de ea..Ducange se miri,
cum de antimisul se lipii mai inainte de sfinta masl-
Lucrul e ugor de explicat: unde e masa consecrati,.d-e{
nu se pune pe ea antimis consecrat' acolo poate si fie
antimisul agezat'deasupra acoperemAnturilor; dar dacl
masa nu e sfinfiti de episcop, atunci antimisul trebue
alipit de sidnta masi, ca s[ sdvdrgeasci sfinlirea alta-
rului. O indicafie poate si fie pentru asezarea antimi=
selor rubrica dela sfint'ire bisericii, care prescrie' ca an-
timisele sfin{ite ctt aca ocaziune si fie.agezate pe in-
sigi masa siiniiti'), cici dela ea iau puterea sfinfitoare:
tot agi va trebui sn iie 9i cu antimisele, cari sfintesc
altarul, ele trebuegc aSezate pe sf6nta,masl.imediat,
ilri sI fie ceva intre masi gi intre ele, clci ele dau al-
tarului sfinfirea.
l) Arhleraticonul,. cit p. 52.
ANTIXISI'L 29
Cdnd s'au scos siintele moagte din antimis, sau cand
acesta e rupt undeva, sau murdar, sau a;i de 9ters, de
nu se mai poate citi scrisoarea de pe el, atunci nu mai
poate sluji in loc de altar; 9i ori trebue sfinfit altaru'I,
ori trebue luat alt antimis sliniit- Daci un preot intre-
buinleazi mai departe astfel de'antimis, face pdcat de
moarte gi trebue certat de episcopul siu, iar daci nu
1)'
se indiepteaz[, episcopul trebue sl-i ii darul
Pe antimisele bisericii noastre se giseSte o sponghie
sau burete, care lipsegte la Ruteni. Aceasta e necesari,
mai ales la discurile cu picior, foarte nepractice in co
privegte strdngerea micilor flrimdturi'din sfinta cumi-
neclturd. Rutenii cred, ci nu e lucru cuviincios aceastl
sponghie, cici nu e vrednicl sd atingi trupul Domnului'
Lucrul nu sti agi, cdci intrebuinfarea buretelui pentru
curlfirea sfintelor pirticele de pe pdnza de sub pbtir
9i disc e lucru vechiu, pomenit deja de Ioan Guri
de
aur'). Sfintul Teodor Studitul, vorbind iconoclagtilor
despre sfdntul altar, pomenegte 9i buretele, indicat'deja
la ristignire prin acela, cu care a iost addpai Mdntui-
3).
torul
Sd rezumlm toate cele ingirate pdnl acum' Mai ina-
inte de toate sd nu uitlm, cd antimisul e numai un ajutor
in caz de nevoie' cdnd episcopul nu poate sI meargi in
persoani si sfin{eascd bisericile, pentrucl sunt prea
multe de siinfit. ln un astfel de caz, el sfinfe;te' cu oca-
Liturghiile de;lasi din 1845, l. l4l din fati.
Evhologhionul cit. al lui Goar, Q. 83 gi nota 177 de pe pag. l5l.
Patr. 0r. Tom. IC, col. 490.
 DR. TOAN BII,AI;

zia unei sfinliri de biserici, cdt de multe antimise, cite

c{ pot str fie necesare pAni la o altd sfinJire, pu-
crede,
nAndu-le la fiecare precis data sfinf,irii gi hramul anti-
misului ti isctrlindu-le. Antimisele inlocuiesc a{tarele
consecrate, gi, duptr cum in biserica latind nu e nevoie
de altare lapideum unde a consecrat episcopul altarul,
.. doar acest altar are sfinfire deplinl: tot agA Si in bi-
serica orientaltr, unde e sfinfit altarul de episcop, nu
mai e nevoie de antimis consecrat. Antimisul de aici
trebue str fie neconsecrtt, ei).1tbv la fel cu antimisul
.intru toate, lipsindu-i insi consecrarea gi sfintele moa$te.
Trebue introduse acestea in toate bisericile, cdci ele im-
podobesc altarul, 9i fiind spilate la anumite.intervale,
dau un aspect frumos sfintei mese, care trebue sE fie cdt
se poate de curatd, ca si indemne gi pe preot a sivdrgi
sfdnta slujbl cu curlfenia 9i pietatea recerut[. Pe me-
sele neconsecrate si punem antimisele la locul lor: pe
tabla cea deasupra altarului, de piatri ori de mar-
mortr. Sub sfdntul potir Si disc are loc numai eilr,tbv.
Antimisele slintite in toati regula, nu pot fi scoase din
uz decdt cAnd ele gi-au pierdut sfinfirea. Dacd episcopii
lin ca numele lor sI se citeasci pe sfdnta mase, intro-
duci eilitoane, prin ce vor face un adevirat serviciu bi-
sericei. ;

Sa nel Aam silinfa a cunoagte toate rdnduielile biseri-

cegti cAt mai precis, si le observlm cdt mai exact, 9i
atunci gi biserica de azi a orientului se va puteA apropii
de gloria celei vechi, de care, spre durerea intregei lumi,
stim agi de departe astdzi-
-.----

ffi-.h
kb/