Amplificatoare hidraulice cu jeturi

Se refera la elementele de comanda de tip jet-jet, in costructia carora nu intervin piese mecanice
mobile, functionarea avind la baza actiunea unui jet de comanda asupra unui jet principal, care
poate fi comutat citre diferite cai receptoare.
Prezinta urmatoarele avantaje remarcabile:
--lipsa pieselor in miscare;
--functionarea sigura in conditii severe (cimpuri termice si electromagnetice, vibratii
etc.);
--frecventa mare de comutare de pana la 10kHz;
--domeniu rational al presiunilor de lucru.
Impreuna cu alte avantaje, acestea au determinat in ultimi ani o extindere considerabila a
elementelor de comanda din aceasta categorie. Domeniul de aplicatie este cu predilectie in
pneumoautomatica, a carei ramura moderna fluidonica, a aparut tocmai prin dezvotarea acestor
principii si tehnici.
Dupa principiul de functionare, elementele pneumatice cu jeturi pot fi:
-- elemente cu jet fix (cu efect Coanda);
-- elemente cu turbulenta;
-- elemente cu efect turbionar;
-- elemente cu jet oscilatoriu;
-- elemente cu jet concentrat, etc.

Principii functionale si constructive

Elementele cu jet fix au la baza fenomenul de turbulenta a unui jet fluid de-a lungul unui
perete, descoperit de marele inventator si om de stiinta roman Henri Coanda si cunoscut sub numele
de "efect Coanda". Fenomenul brevetat in Franta in 1932, a fost apoi studiat matematic de catre
Albert Metral (1939) si multi alti cercetatori.
Efectul Coanda opereaza atunci cand un fluid aflat sub presiune iese printr-o fanta marginita
unilateral in exterior, de un perete care se indeparteaza continuu de la directia de iesire a jetului. In
conditii normale, prin fanta rezulta un jet axial, iar aportul de fluid exterior antrenat in stratul limita
este egal.
In prezenta peretelui, care poate fi un profil de
curbura continua sau cu fetele plane (voletul Coanda),
aportul de fluid exterior antrenat devine inegal, iar
jetul adera la perete in jurul unui spatiu de presiune
statica scazuta -AB.
In 1959 a fost brevetat primul amplificator
fluidic, care era de tip bistabil. In general un
amplificator fluidic se poate defini ca un dispozitiv
analog sau digital in care un jet principal poate fi
controlat (deviat ) de jeturi fluide de energii joase,
incat puterea hidraulica controlata este mult
superioara celei a semnalelor de control. Daca la
iesire, semnalul variaza proportional cu cel de
comanda, se obtine un aplificator proportional cu
caracteristica analogica;daca dimpotriva la iesire
rezulta doua nivele determinate de presiune (dau debit
) corespunzatoare valorilor nominale ''0''si ''1'', in
Fig. 8.11 speta un amplificator bistabil, cu caracteristica
digitala.
 Constructia unui asemenea amplificator cuprinde canalul de alimentare 1,canalele de
comanda 2, 3 si cele de iesire 4, 5 (figura 8.12).
In absenta oricarui presiuni
de comanda, jetul principal la
presiunea Pa, va ocupa o pozitie
preferentiala, dar stabila (prin
iesirea 4 sau 5), datorita
asimetriilor inevitabile de executie
si prezentei efectului Coanda pe
unul din cei doi pereti din zona
fantei. Jetul va putea fi apoi
comandat catre cealalta canaligatie
de iesire prin interventia unei
presiuni de comanda Pc1sau Pc2
si va ramane apoi stabil in noua
pozitie chiar dupa disparitia
presiuni de comanda.
Fig. 8.12
Amplificatorul bistabil (flip--flap) prezinta asadar o ,,caracteristica de memorie''.
Comportarea amplificatorului bistabil este descrisa de curbe caracteristice, din care
semnificative sunt: caracteristica de alimentare Pa=f(Qa); caracteristica de comanda Qc=f(Pc) si
caracteristica de iesire Pe=f(Qe) (figura 8.13).

Fig. 8.13

Caracteristica de alimentare (figura 8.13, a) este comuna oricarui element hidraulic rezistiv
si are aliura patratica.Caracteristica de comanda (figura 8.13, b) arata ca la o crestere treptata a
debitului de comanda Qc (prin deschiderea treptata a acestui circuit), presiunea Pc creste pana in
momentul comutari jetului, care se manifesta printr-un salt de presiune ,debitul ra manand
aproximativ constant; in sens invers la scaderea debitului de comanda , presiunea scade pina la
aparitia comutari inverse, cind apare un nou salt de presine, debitul ramanind seasemenea constant.
Caracteristica de iesire (figura 8.13, c), in care Pc este presiunea receptata in canaligatia de iesire,
este importanta pentru cuplarea cu sarcina.
O alta clasa de amplificatoare sunt cele cu deviatia jetului prin frecare vascoasa, a caror
constructie difera in zona de interactiune a jetului. Jetul priccipal este antrenat prin frecare viscoasa
de ctre jetul de comanda.( figura 8.14). De exemplu, jetul de comanda introdus prin canaligatia
Pc1,deviaza prin efect Coanda spre iesire Pc1,antrenand si jetul principal prin fote de viscozitate;in
acelasi timp, prin canalul de iesire stanga, rezulta un jet la presiune apropiata de cea atmosferica,
ceea ce metine stabilitatea iesirii jetului comandat prin iesirea din dreapta. Inversarea se obtine prin
comanda Pc2.
 Fig. 8.14

Amplificatoare cu efect turbionar

Sunt construite sub forma unor incinte de forma cilindrica, in care se face aducerea
fluidului la presiune de alimentare Pa, dupa directia radiala, si simultan se aplica tagential fluxul de
comanda la presiunea la Pc (figura 8.15). In rezultat, miscarea fluidului din incinta devine spirala
(forma de turbion spiral). Presiunea de iesire poate fi modificata intre limitele (1020)% si 100%in
raport cu semnalul aplicat. Astfel la o turbionare foarte intensa, gradientul de presiune pe raza catre
orificiul de evacuare creste considerabil,astfel incut presiunea de iesire poate fi nula.

Fig. 8.15

Amplificatoarele cu efect turbionar pot fi cu turbion circular sau spiral, iar din punct de vedere al
caracteristicii miscarii turbionare, cu turbion fortat sau cu turbion liber. In cazul turbionului fortat,
toate particulele fluide au aceeasi viteza unghiulara, viteza tangentila la o anumita raza este data de
relatia Vtr = w.r.