10 Utilizarea raţională a energiei

10.1 Consideraţii generale

Utilizarea raţională a energiei este impusă de creşterea costurilor purtătorilor
de energie determinată de efortul tot mai mare pentru extragerea surselor, dar şi de
necesitatea limitării efectelor conexe energiei asupra mediului ambiant. Se pot
pune în evidenţă trei modalităţi diferite de realizare a acesteia:
 economisirea energiei – măsură care trebuie să constituie preocuparea
oricărui bun manager;
 folosirea eficientă a energiei - ansamblu de măsuri pe care le ia orice
manager inteligent;
 folosirea eficientă a energiei şi dezvoltarea surselor regenerabile –
preocupare permanentă a unui bun manager, inteligent şi responsabil.
Procesele de extracţie, prelucrare, transport, transformare şi utilizare finală a
diferitelor forme de surse energetice sunt însoţite de importante efecte asupra
mediului ambiant. Din această cauză, utilizarea raţională a energiei trebuie să
reprezinte un obiectiv importantă în special, pentru organismele cu responsabilităţi
privind viitorul, în primul rând fiind guvernele.
Limitarea nivelului de poluare a mediului şi menţinerea rezervelor de materii
prime şi de energie pentru generaţiile viitoare sunt principalele ţinte ale analizelor
privind eficienţa energetică prin prisma conceptului de dezvoltare durabilă. În acest
sens, eficienţa măsurilor pentru reducerea consumului de energie poate fi evaluată,
într-o primă aproximaţie, prin cantitatea de dioxid de carbon (CO 2) evitat. Deşi nu
este singurul element poluator, CO2 reprezintă un factor important de poluare, care
însoţeşte majoritatea proceselor energetice.
Pentru a pune sublinia legătura între mediul ambiant şi consumul evitat de
energie electrică prin utilizarea raţională a energiei electrice, în tabelele 1.2, 1.3 şi
1.4 (din capitolul 1 al prezentei lucrări) sunt indicate principalele emisii poluante
produse în etapele de extracţie, pregătire, transport şi ardere pentru fiecare MWh
energie electrică obţinut din combustibili fosili.
Analiza datelor din aceste tabele conduce la concluzia că arderea
combustibililor fosili în centralele electrice reprezintă sursa cea mai importantă de
emisii poluante în atmosferă dintre toate etapele - extragere, transport şi utilizare a
acestora. Deoarece într-un sistem electroenergetic există centrale termoelectrice
care utilizează diferite tipuri de combustibil, se poate considera, cu o bună
Utilizarea raţională a energiei 2

aproximaţie, că fiecare kWh economisit reprezintă, din punct de vedere al poluării,

1 kg CO2 mai puţin în atmosferă.
Utilizarea raţională a energiei reprezintă un proces de evaluare a necesarului
de energie pentru realizarea unui produs sau unui serviciu şi a metodelor pentru
reducerea a consumului, fără a afecta calitatea produsului sau serviciului. În
general, interesul operatorilor din domeniul energiei pentru o utilizarea raţională a
acesteia este scăzut, în măsura în care are ca efect reducerea cantităţii de energie
necesară pieţii şi, deci, la reducerea profitului. Pe de altă parte, numeroşi
consumatori sunt încă puţin interesaţi de aceasta deoarece costurile cu energia
consumată au o pondere redusă în preţul produsului final.
Utilizarea raţională a energiei electrice este corelată cu eforturile privind
creşterea generală a eficienţei energetice în procesele utilizatorilor finali, având în
vedere faptul că eficienţa energetică poate fi considerată ca cea mai uşor
disponibilă, cea mai puţin poluantă şi cea mai ieftină resursă, dintre toate resursele
existente.
Eficienţa energetică defineşte un concept care se referă la preocupările pentru
reducerea energiei folosite pentru realizarea unui produs, serviciu sau proces. În
cele mai multe cazuri, eficienţa energetică poate fi cuantificată prin compararea
consumurilor specifice de energie, pentru acelaşi produs, serviciu sau proces,
realizate în aceleaşi condiţii. Reducerea consumurilor, fără a afecta calitatea
produsului, serviciului sau procesului, asigură creşterea eficienţei energetice.
Deşi, ca urmare a măsurilor luate, eficienţa energetică a crescut considerabil în
ultimii ani, se constată că mai există suficiente rezerve. Ţinând seama de acestea,
obiectivul asumat de Uniunea Europeană este ca, până în anul 2020, să crească
eficienţa energetică cu 20% [1]. Aşa cum s-a arătat în capitolul 1, atingerea acestui
obiectiv cere o schimbare de fond în comportamentul energetic al utilizatorilor de
energie, astfel încât, folosind mai puţină energie, să se beneficieze de aceeaşi
calitate a vieţii. Este necesar să se dezvolte noi tehnologii şi produse, mai eficiente
din punct de vedere energetic, iar utilizatorii trebuie să fie stimulaţi pentru a utiliza
în mod raţional astfel de produse.
Parţial, din cauza ponderii mari în consumul total, cele mai mari economii,
eficiente din punct de vedere economic, se pot înregistra în sectorul de clădiri
rezidenţiale (gospodării) şi comerciale (sectorul terţiar), acolo unde potenţialul total
estimat este, în prezent, de aproximativ 27% şi, respectiv, 30% din consumul de
energie.
Realizarea obiectivului menţionat de 20% este echivalent cu reducerea, pe
ansamblu, a consumului de energie primară cu aproximativ 40106 TJ şi înseamnă o
creştere a eficienţei energetice cu 1,5% pe an. Emisiile de CO 2 vor putea fi reduse
cu până la 780 Mt CO2 faţă de scenariul de bază, ceea ce reprezintă mai mult decât
dublul reducerilor stipulate pentru UE în Protocolul de la Kyoto până în anul 2012.
Investiţiile suplimentare în tehnologii mai eficiente şi inovatoare vor fi din plin
compensate prin economisirea a mai mult de 100 miliarde euro anual pentru
combustibili de diferite tipuri [1].
Eficienţa energetică, la nivel macroeconomic (economie naţională, sector
economic, ramură industriala) sau la nivel microeconomic (proces tehnologic,
instalaţie etc.) este frecvent cuantificată cu ajutorul indicatorului intensitate
3 Utilizarea raţională a energiei

energetică. Acesta se evaluiază ca raportul dintre energia consumată (exprimată, de

regulă, în MJ) şi cantitatea de produse, bunuri sau servicii obţinute, măsurată în
unităţi fizice (bucăţi, tone, metri etc.) sau, de cele mai multe ori, în unităţi valorice
(leu, euro, dolar). Pentru evaluarea intensităţii energetice la nivelul economiei
naţionale se ia în consideraţie Produsul Intern Brut (PIB).
În cazul exprimării sub formă valorică, intensitatea energetică defineşte
eficienţa economică de utilizare a energiei deoarece este, de regulă, determinată de
valoarea pe piaţă a produselor realizate. Este important de remarcat faptul că,
pentru a fi posibilă comparaţia intensităţilor energetice, este necesar să se utilizeze
acelaşi sistem de evaluare a PIB.
Indicatorul intensitate energetică este, de asemenea, folosit şi pentru evaluarea
modului în care este utilizată energia electrică, situaţie în care este definit ca
energia electrică (exprimată în kWh) utilizată pentru obţinerea unei unităţi
monetare (a se vedea paragraful 1.2)

10.2 Tehnologii eficiente de utilizare a energiei electrice

Studiile privind creşterea eficienţei în procesele de utilizare a energiei au
permis elaborarea unor soluţii care conduc la o reducere importantă a consumului
de energie pentru acelaşi efect final. Câteva dintre aceste soluţii sunt prezentate în
continuare.
10.2.1 Iluminat electric

Realizarea lămpii cu incandescenţă de către Edison în anul 1879 a reprezentat

un foarte important salt în progresul civilizaţiei umane. S-a realizat astfel o sursă de
lumină artificială care a permis desfăşurarea eficientă a activităţilor şi în lipsa
luminii solare.
În prezent, circa 5% din energia electrică generată este consumată în instalaţii
de iluminat electric. Caracterizat de o eficienţă redusă, acest consumator are un
important potenţial de economisire, oferit de introducerea tehnologiilor noi de
realizare a luminii artificiale. În acest sens, se consideră că, până în anul 2015, este
posibilă o reducere cu 30% a consumului actual de energie electrică pentru
iluminat, iar până în 2025 cu 50%, fără a scădea fluxul luminos necesar
desfăşurării activităţilor în absenţa luminii naturale.
Eficienţa luminoasă extrem de mică a lămpilor cu incandescenţă (820 lm/W)
a stimulat numeroase căutări pentru realizarea unor sisteme noi de iluminat
artificial. Sursele actuale cu eficienţă ridicată (până la 120 lm/W) se bazează pe
descărcarea electrică la înaltă frecvenţă, în vapori metalici de joasă presiune
(tuburi) fluorescente) sau de înaltă presiune (lămpi de înaltă presiune) (Tabelul
10.1).
În figura 1.5 (din capitolul 1) este prezentată analiza comparativă a înlocuirii
sistemului de iluminat vechi, realizat cu surse incandescente cu o sursă modernă
cu fluorescenţă (lampa compactă). Din exemplul analizat se remarcă faptul că
lampa compactă este mult mai „ieftină”, dar nu putem să nu observăm că
rezultatele ar putea fi altele în cazul în care cumpărătorul ar dori să folosească
lampa pentru o perioadă mai scurtă de timp.
Utilizarea raţională a energiei 4

Una dintre soluţiile care ar putea să deschidă noi direcţii de dezvoltare în acest
domeniu este utilizarea diodelor luminiscente – LED. O caracteristică deosebită a
surselor bazate pe LED este durata de viaţă foarte ridicată (peste 25 ani) ceea ce le
face deosebit de atractive, mai ales acolo unde costurile de înlocuire şi mentenanţă
are importanţă [2].
Tabel 10.1
Eficienţa luminoasă a unor surse de lumină

Eficienţa Temperatura de Indicatorul de Puterea

Fluxul luminos Φ,
Tipul lămpii luminoasă , culoare, redare a nominală P,
lm
lm/W K culorilor Ra , % W

Lampa
1,4
Edison

Incandescente 6048400 527 27003200 100 52000

Sodiu de
joasă 180032500 100203 1700  18180
presiune

Sodiu de
2000,
înaltă 130090000 50130 1080 351000
2200,2500
presiune

Mercur de
3400,
înaltă 170059000 3560 4060 501000
4000,4200
presiune

Tuburi 2700, 3000,

2008000 60105 6095 580
fluorescente 4000,6500

Fluorescente 2700, 3000,

20012000 5085 80 5165
compacte 4000,6500

Halogenuri 3000,
5300220000 75140 6595 702000
metalice 4000,5600

Tub ceramic
20, 35, 70, 150,
cu halogenuri 150023000 6895 3000, 4200 8095
250
metalice

LED 10170 peste 50 30008000 până la 90 0,1(´) 3

Eficienţa energetică bună, estimată pentru sistemele de iluminat cu diode
luminiscente, va asigura reducerea consumurilor de energie electrică. Deşi, în
prezent, eficienţa luminoasă a LED este încă mică (vezi tabelul 10.1), se consideră
că, până în anul 2020, ea va putea atinge 180 lm/W. Potenţialul important al acestor
categorii de surse permite să se considere că, în viitor, ele vor înlocui cu succes
lămpile cu descărcări în vapori metalici [3].
În figura 10.1 este prezentată schema unei lămpi cu puterea normată de 40 W,
cuprinzând 30 LED-uri cu curentul nominal de 350 mA şi o tensiune de 4V. Sursa
D include un transformator coborâtor 230/18 V şi un redresor.
Limitarea deformării curbei curentului electric absorbit din circuit şi
problemele de compatibilitate electromagnetică sunt rezolvate cu ajutorul
5 Utilizarea raţională a energiei

circuitului de corecţie a formei curentului electric, a factorului de putere PFC

(Power Factor Corrector) şi a circuitului EMC (Electromagnetic Compatibility).
Se asigură astfel realizarea unui factor de putere practic unitar ( > 0,95) şi o
redusă deformare a curentului electric absorbit din circuit (THDI < 7%).

În general, eficienţa luminoasă şi energetică a sistemului de iluminat depinde,

în bună măsură, de calitatea energiei electrice în circuitul de alimentare. Pe de altă
parte, sistemele de iluminat conduc, ele însele, la apariţia de perturbaţii
electromagnetice în reţeaua electrică de alimentare şi, deci, pot afecta calitatea
energiei electrice livrată altor consumatori din zonă.
Variaţia tensiunii de alimentare U faţă de tensiunea normată (Ur = 230 V) are,
mai ales în cazul lămpilor cu incandescenţă, o influenţă importantă asupra
parametrilor de funcţionare ai lămpii. Creşterea tensiunii de alimentare conduce la
o drastică reducere a duratei de viaţă, iar reducerea tensiunii conduce la reducerea
temperaturii filamentului şi are ca efect modificarea compoziţiei spectrale a luminii
emise - creşte ponderea componentelor roşu şi galben - afectând calitatea
iluminatului. De asemenea, sunt influenţate fluxul luminos emis , eficienţa
luminoasă  şi puterea absorbită P. Trebuie remarcat faptul că, în cazul lămpilor
fluorescente, variaţia tensiunii de alimentare are, în general, o influenţă mai redusă
decât în cazul lămpilor cu incandescenţă.
Realizarea unor parametri superiori ai sistemului de iluminat interior impune
controlul tensiunii de alimentare pentru a se încadra în limitele impuse de  2,5%
faţă de tensiunea nominală.
Întreruperile şi golurile de tensiune determină inconfort vizual în cazul
lămpilor cu incandescenţă şi a celor fluorescente, la care sistemul de iluminat
răspunde practic imediat la revenirea tensiunii la parametrii nominali.
În cazul lămpilor cu descărcare în vapori metalici de înaltă presiune,
întreruperi foarte scurte ale tensiunii de alimentare produc întreruperi de durată
mare (5  10 minute) din cauza timpului de relansare. La utilizarea acestui tip de
lampă este necesară adoptarea unor măsuri speciale pentru asigurarea unui iluminat
de siguranţă - dacă este necesar - pe durata timpului de relansare.
Conectarea sistemelor de iluminat în instalaţii de alimentare în care tensiunea
prezintă variaţii relativ dese – fluctuaţii - determină efect de flicker (variaţii ale
Utilizarea raţională a energiei 6

fluxului luminos emis) cu efecte importante asupra calităţii iluminatului realizat. În

cazurile practice se consideră că variaţiile de tensiune sunt acceptabile dacă sunt
inferioare curbei de iritabilitate. Conform normelor actuale, îi revine furnizorului
de energie electrică obligaţia de a asigura în circuitul de alimentare un nivel de
fluctuaţii ale tensiunii de alimentare care să producă un flicker inferior curbei de
iritabilitate.
Pe de altă parte, instalaţiile de iluminat pot introduce în reţeaua electrică de
alimentare importante perturbaţii electromagnetice:
 armonice ale tensiunii de alimentare, determinate de caracteristica neliniară a
descărcării electrice;
 nesimetrii, datorate faptului că lămpile electrice sunt conectate pe fază;
 perturbaţii de înaltă frecvenţă, în cazul balasturilor electronice;
 căderi de tensiune datorate necesarului de putere reactivă (prezenţa balastului
inductiv la lămpile cu descărcare electrică).
Perturbaţiile determinate de iluminatul electric trebuie reduse sub limitele
acceptate şi, în acest sens, furnizorul de energie electrică are posibilitatea
monitorizării acestor perturbaţii şi adoptarea, împreună cu consumatorul, a
măsurilor necesare pentru limitarea nivelului acestora.
Nesimetriile determinate de sistemele de iluminat pot fi rezolvate, în cazul
general, printr-o judicioasă conectare a surselor de lumină pe cele trei faze în cazul
în care racordul la consumator este trifazat. În cazul racordurilor monofazate,
obligaţia de a rezolva problemele de nesimetrie revine furnizorului de energie
electrică.
Este cunoscut faptul că lumina naturală este cea mai confortabilă sursă de
iluminat ambiental. Potenţialul de utilizare a luminii naturale trebuie determinat
încă din faza de proiectare a unui spaţiu, printr-o atentă studiere a gradului de
vitrare. De asemenea, iluminatul pe cale naturală poate fi realizat şi cu ajutorul
unor soluţii moderne care folosesc tuburi de lumină. Acestea permit transferul
luminii naturale de pe acoperiş sau din spaţiile deschise în interiorul clădirilor.
Pentru obţinerea unui confort vizual şi termic optim trebuie luată în considerare
lumina solară directă care pătrunde prin ferestre, precum şi aportul de căldură vara
sau pierderea de căldură pe durata iernii, realizată prin ferestrele insuficient
izolante termic.
Utilizarea unor sisteme „inteligente” de reglaj continuu al iluminatului artificial
în funcţie de iluminatul natural, conduce la economii importante de energie,
reducerea pierderilor în sistemele de iluminat şi un confort sporit al utilizatorilor.
Managementul inteligent al sistemelor de iluminat electric, cu utilizarea
eficientă a iluminatului natural şi limitarea iluminatului artificial la durata strict
necesară realizării funcţiilor sale, permite reducerea importantă a consumului de
energie electrică şi, în consecinţă, a pierderilor de energie. Nivelul economiilor
realizate prin utilizarea de sisteme adaptate la nivelul de iluminare necesar este
indicat în figura 10.2.
Un potenţial important de economisire a energiei electrice îl are iluminatul
public prin folosirea completă a iluminatului natural şi gestionarea adecvată a
iluminatului artificial. Nivelul iluminatului public reprezintă unul dintre criteriile
de calitate ale civilizaţiei moderne. Realizarea unui iluminat corespunzător
7 Utilizarea raţională a energiei

determină, în special, reducerea cheltuielilor indirecte, reducerea riscului de

accidente rutiere, reducerea numărului de agresiuni contra persoanelor, reducerea
numărului de accidente pe timp de noapte, îmbunătăţirea climatului social şi
cultural prin creşterea siguranţei activităţilor pe durata serii [4].

Iluminatul public trebuie să îndeplinescă o serie de condiţii luminotehnice,

fiziologice, de norme tehnice, de siguranţă a circulaţiei şi de estetică arhitectonică
în condiţiile reducerii costului investiţiilor, a cheltuielilor anuale de exploatare a
instalaţiilor şi a utilizării raţionale a energiei electrice. Se apreciază că pentru un
oraş mediu consumul de energie electrică pentru iluminat se repartizează astfel:
86% reprezintă iluminat stradal, 11% semnalizări rutiere şi 3% iluminat arhitectural
şi publicitate.
Experienţa arată că, pe durata nopţii, riscul de accidente este de 1,6 ori mai
mare faţă de zi şi cu o gravitate mult mai mare (numărul de morţi de 5,4 iar
numărul de răniţi de 2,1 ori mai mare faţă de lumina naturală). Creşterea
luminanţei în intervalul 0,5  2 cd/m2 cu 1 cd/m2 determină reducerea cu 35 % a
numărului de accidente. Se consideră că asigurarea unui iluminat corespunzător
poate conduce la o reducere cu circa 40% a numărului de accidente.
În vederea reducerii consumurilor de energie electrică în iluminatul public pot
fi luate în consideraţie următoarele două aspecte principale:
 utilizarea surselor noi şi cu eficienţă luminoasă ridicată, în special a lămpilor
cu vapori de sodiu de joasă şi înaltă presiune, în locul celor cu vapori de mercur de
înaltă presiune (pentru zone cu cerinţe reduse de redare a culorilor -parcări, tunele
subterane - se utilizează, din ce în ce mai frecvent, lampa cu vapori cu sodiu de
joasă presiune; pentru sistemele uniform distribuite, lampa cu vapori de sodiu şi
balon opal asigură cea mai bună repartiţie a intensităţilor luminoase, iar pentru
sistemele concentrate, lampa cu vapori de sodiu tubulară (cu flux luminos mai
mare decât cea cu balon opal) constituie o soluţie eficientă;
 reproiectarea sistemelor de iluminat pe baze moderne, folosind surse
eficiente şi un management performant al sistemelor de iluminat, care poate
Utilizarea raţională a energiei 8

conduce la reducerea consumului de energie electrică, fără a afecta confortul vizual

(realizarea unui sistem de iluminat secţionat poate determina reduceri importante
ale consumurilor de energie electrică); reducerea nivelului de luminanţă
(iluminare) odată cu scăderea traficului este o soluţie care trebuie avută în vedere
încă din faza de proiectare, astfel încât să se asigure condiţii acceptabile în cazul
unui trafic redus.
În concluzie, se poate considera că realizarea unui mediu luminos confortabil,
cu un consum minim de energie, cu utilizarea cât mai intensă a iluminatului natural
şi cu o investiţie minimă reprezintă grila de apreciere a unui sistem de iluminat
modern şi eficient. Utilizarea eficientă a iluminatului natural este principalul mijloc
prin care se poate face o importantă economie de energie electrică pentru
iluminatul artificial.

10.2.2 Electrotermie

Energia termică, necesară în procese industriale, în agricultură şi în domeniul

social-gospodăresc, este obţinută, în cea mai mare parte, din energie electrică. În
prezent, peste 35% din producţia de energie electrică este utilizată în procese
industriale bazate pe transformarea energiei electrice în căldură.
Procesele electrotermice sunt întâlnite în cele mai diverse domenii industriale:
industria electronică, la producerea semiconductoarelor; industria metalurgică, la
topirea şi la rafinarea metalelor, la încălzirea semifabricatelor; industria construc-
toare de maşini, la matriţare, forjare, uscare, călire, lipire, sudare; industria
materialelor de construcţii, la topirea şi tratamentul sticlei; industria chimică, la
încălzirea coloanelor şi recipienţilor, la producerea şi prelucrarea materialelor
plastice, la accelerarea reacţiilor chimice; industria extractivă, la reducerea
minereurilor; industria lemnului, la uscarea lemnului şi a îmbinărilor încleiate;
industria alimentară, la uscarea, prepararea şi sterilizarea produselor etc.
Utilizarea instalaţiilor electrotermice este caracterizată de avantaje importante
faţă de instalaţiile de încălzire cu combustibil:
 temperatura poate fi reglată cu precizie; există posibilitatea dozării căldurii
în funcţie de necesităţile procesului tehnologic, precum şi a unui control permanent
şi precis al energiei electrice transformate în căldură;
 se pot obţine temperaturi de peste 2200 K; unele procese tehnologice din in-
dustria modernă necesită temperaturi de până la 20 000 K care pot fi obţinute
numai în cuptoarele cu plasmă;
 spaţiul de lucru fiind închis, prelucrarea termică se poate realiza şi în
atmosferă controlată, cu gaze de protecţie sau în vid;
 se poate asigura funcţionarea intermitentă, instalaţia putând fi adusă repede
în stare de funcţionare la parametrii nominali;
 deoarece concentraţia de energie termică, în materialele supuse încălzirii,
este relativ mare, funcţionarea instalaţiilor electrotermice se caracterizează prin
valori reduse ale consumurilor specifice de energie;
 prin introducerea calculatoarelor de proces există posibilitatea automatizării
complete a funcţionării instalaţiilor electrotermice.
9 Utilizarea raţională a energiei

Implementarea tehnologiilor moderne în cadrul proceselor electrotermice

permite realizarea unor importante economii de energie electrică.

10.2.2.1 Cuptoare cu arc electric

Cuptoarele cu arc electric în construcţie trifazată, cu acţiune directă (arcul

electric se stabileşte între electrozi şi metal) sunt în prezent cele mai întâlnite so-
luţii pentru elaborarea oţelurilor. Circa 1/3 din oţelul utilizat, în prezent, în lume
este obţinut pe cale electrică; în următorii ani ponderea va creşte până la 50% odată
cu necesitatea reciclării fierului vechi. În figura 10.3 este indicată evoluţia
necesarului de oţel pe plan mondial [5].
În anul 2007 producţia
1001
mondială de oţel a crescut la 995
1345,4 milioane tone (UE: 229 110 Alţii
888 106
milioane tone, din care Germania Nafta
98 150
48,6 milioane tone, Franţa 19,2 771 146
milioane tone, Italia 31,5 milioane 86 131 Rusia/restul
52 Europei
tone, Spania 19 milioane tone; 50
ţările CSI: 122 miloane tone, din 130 55 168
164 EU 25
care Rusia 72,4 milioane tone şi 51 158
Ucraina 42,8 milioane tone; SUA: Restul Asiei
98,2 milioane tone; China 489,2 157 145 150
milioane tone şi Coreea de Sud 140 Japonia
77
51,5 milioane tone). România a 121 77
74
înregistrat în anul 2007 o
73
producţie de circa 6 milioane 267 294 China
tone. 232
153
În anul 2008, producţia
mondială de oţel a scăzut la 2001 2003 2004 2005
1329,7 milioane tone (1,2%)
UE: 184,6 milioane tone din care Fig. 10.3  Consumul mondial de oţel, în milioane tone.
Germania 45,8 milioane tone (5,6%), Franţa 17,9 milioane tone (7,1%), Italia
30,6% (3,4%), Spania 19 milioane tone; ţările CSI 112,8% (8,9%), din care
Rusia 68,5 milioane tone (5,7%), Ucraina 37,1 milioane tone (15,4%); SUA 91,6
milioane tone (6,8%); China 502,0 milioane tone (+2,6%); Coreea de Sud 53,5
milioane tone (+3,8%). România a înregistrat o producţie de 5,1 milioane tone
(19,2%).
De remarcat că prognozele pentru anul 2008 arătau o creştere de 5,7% şi, de
fapt s-a înregistrat o reducere cu 1,2%.
Capacitatea cuptoarelor cu arc electric poate ajunge la 400 t cu puteri unitare
de 80 MW (120 MW) şi un consum specific de energie electrică de 500...640
kWh/t.
Consumurile specifice ale cuptoarelor cu arc electric (tabelul 10.2) depind în
mare măsură de capacitatea acestora. Pentru a asigura reducerea consumurilor de
Utilizarea raţională a energiei 10

energie electrică, industria modernă utilizează, în special, cuptoare de capacitate

mare (HP) şi de capacitate foarte mare (UHP) [6].
Funcţionarea cuptorului cu arc electric trifazat (fig.10.4) determină impor-
tante perturbaţii electromagnetice în reţeaua electrică de alimentare sub formă de
fluctuaţii de tensiune, nesimetrie, armonice şi interarmonice. Principalele
caracteristici ale acestor cuptoare sunt indicate în tabelul 10.3.
Din punct de vedere constructiv cuptorul pentru topirea oţelului (fig.10.4) este
alcătuit din cuva de topire 1, coloana de pivotare 2, transformatorul de alimentare
3, reţeaua scurtă (legătura electrică dintre transformator şi electrozi) 4, port-
electrodul 5, dispozitivul de comandă hidraulică a electrozilor 6, electrozii 7,
jgheabul de golire 8. Transformatorul de cuptor este plasat într-o încăpere specială,
aflată în imediata apropiere a cuptorului.
Reţeaua scurtă are trei porţiuni. Prima este realizată sub forma unui pachet de
bare şi asigură legătura dintre bornele secundare ale transformatorului şi ieşirea
din încăperea unde este plasat acesta.

Tabel 10.2
Caracteristici ale cuptoarelor cu arc electric pentru topirea oţelurilor
Capacitatea
0,5 1,5 3,0 5  6 10  12 20  25 40  50 80  100 200
cuptorului, t
Consum specific w0
de energie electrică, 650 600 550 500 470 460 440 420 410
kWh/t
Durata tt a topirii,
1,25  1,75 1,5  2 2,5  3
ore

Tabel 10.3
Principalele caracteristici ale cuptoarelor cu arc electric
Alimentare cu Alimentare cu
Caracteristici Observaţii
tensiune alternativă tensiune continuă
3 electrozi în
Număr de electrozi un electrod central
bolta superioară
Diametrul uzual al
3 x 350 mm 1 x 350 mm
electrozilor
 la topire: 25 kA
Intensitatea curentului în (circa 25 A/cm2);
17 kA Pentru cuptoare
arcul  la încălzire:
(circa 17 A/cm2) echivalente
electric 40 kA
(circa 40 A/cm2)
Puterea nominală 10 MW 10 MW
Tensiunea la bornele
230 V 400 V
arcului electric
Lungimea arcului
170 mm 370 mm
electric
Reducere de la
Consum specific de
100% 35  50% circa 3,2 la 1,2 kg la
electrozi
tona de metal lichid
Consum specific de
100% 90  95%
energie electrică
Nivel de flicker 100% 50%
11 Utilizarea raţională a energiei

Practic acelaşi nivel în În etapa iniţială

prima etapă de topire, 115 dBA,
Nivel de zgomot 100 %
dar mult mai redus în iar apoi
restul timpului sub 90 dBA
Apar zone supra-
Topire practic
Procesul de topire încălzite şi altele
uniformă
relativ reci
Intervenţia
Tiristoarele preiau
operatorului la Nu apare necesară
Exploatare controlul curentului
întreruperea arcului intervenţia operatorului.
în circuit
electric

Cea de a doua este realizată cu cabluri flexibile din cupru şi preia variaţiile
datorate modificării poziţiei electrozilor pe durata elaborării şarjei.
Cea de a treia porţiune, realizată din bare răcite cu apă, este solidară cu
portelectrodul 5 al fazei respective şi izolată electric de acesta prin intermediul
unor izolatoare 9.

Transformatorul de cuptor 3 este plasat într-o încăpere 10, separată de zona de

lucru a cuptorului. Arcul electric 11 apare între electrozii 7 şi masa metalului 12
care urmează a fi procesat.
Sunt utilizaţi electrozi din cărbune (amestec de antracit, cărbune de retortă,
cocs de petrol şi smoală, sinterizate în forme speciale la circa 1000 °C) şi electrozi
din grafit (electrozi din cărbune grafitaţi la peste 2500 °C). La cuptoarele de putere
mare HP (High Power) şi de putere foarte mare UHP (Ultra High Power) sunt
folosiţi electrozi din grafit. Aceştia au diametrul de100  1000 mm, lungimi de 1
 3 m şi sunt prevăzuţi cu sisteme de îmbinare.
Una dintre soluţiile moderne, cele mai eficiente, pentru procesarea fierului
vechi constă în utilizarea cuptoarelor alimentate cu tensiune continuă (fig.10.5).
Datorită procesului specific de topire, în cuptorul cu arc electric alimentat cu
tensiune continuă, topirea metalului este mai rapidă, iar temperatura băii este mai
uniformă. Arderea stabilă a arcului electric la cuptoarele alimentate cu tensiune
continuă face ca nivelul de flicker să fie relativ redus (circa 50% faţă de cazul
cuptoarelor, de aceeaşi capacitate, alimentate cu tensiune alternativă).
Utilizarea raţională a energiei 12

O soluţie, deosebit de eficientă pentru recuperarea energiei gazelor de ardere,

este prezentată în figura 10.6 pentru cazul cuptoarelor cu arc electric alimentate la
tensiune continuă.

Cele două cuptoare “gemene” K1 şi K2 sunt alimentate de la aceeaşi sursă de

tensiune continuă. Dacă, de exemplu, în cuptorul K1 are loc procesul de preparare a
metalului M, gazele evacuate ajung în cuptorul K2 (prin intermediul elementului de
deviere D care poate asigura eventuala deviere a gazelor spre coş) unde încălzesc
încărcătura Fe (oţel vechi) ce urmează a fi procesată. Gazele răcite, ieşite din
cuptorul K2 sunt dirijate spre coşul de evacuare C prin intermediul sistemului de
filtrare F. După terminarea procesului de preparare în cuptorul K1, este conectat la
sursa de alimentare cuptorul K2 şi, după evacuarea metalului topit din cuptorul K1,
se trece la încărcarea acestuia pentru o nouă şarjă.

10.2.2.2 Încălzire cu rezistoare

Principalele procese de încălzire bazate pe disiparea căldurii în elemente

rezistive sunt indicate în figura 10.7 [6].
13 Utilizarea raţională a energiei

Procesele de încălzire directă (fig. 10.8) prezintă o serie de avantaje care

trebuie luate în considerare la alegerea tehnologiei de încălzire:
 temperatura poate fi reglată precis;
 funcţionarea instalaţiilor electrotermice se caracterizează prin randamente
ridicate şi valori relativ reduse ale consumurilor specifice de energie;
 se poate asigura funcţionarea intermitentă;
 spaţiul de lucru poate fi închis închis, prelucrarea termică se poate realiza şi
în atmosferă controlată;
 prin introducerea calculatoarelor de proces există posibilitatea automatizării
complete a tehnologiilor electrice;
 spaţiul ocupat de instalaţiile electrice este relativ mic;
 gama de puteri a acestor instalaţii este foarte largă, de la câteva sute de W, la
aparatele de uz casnic şi de laborator, la zeci de MW, în cazul echipamentelor
industriale;
 durata proceselor electrice este relativ redusă.
Instalaţiile uzuale pentru încălzirea rezistivă cu acţiune directă sunt conectate
între două faze, ceea ce poate determina importante nesimetrii în reţeaua electrică
de alimentare. Pentru reducerea nesimetriilor aceste instalaţii sunt conectate la
reţeaua electrică prin intermediul unei scheme de simetrizare S. Condensatorul C
conectat la bornele transformatorului T, de curent mare, asigură un factor de putere
unitar în circuitul de alimentare a transformatorului.
Utilizarea raţională a energiei 14

Realizarea unor contacte K1 şi K2 corespunzătoare, între corpul supus procesării

şi instalaţia electrică de alimentare, are o influenţă mare asupra randamentului
procesului.
Utilizarea acestei tehnologii de încălzire, în cazul prelucrării la cald a unor
obiecte în cadrul unui flux continuu, determină o eficienţă ridicată a procesului, dar
conectările şi deconectările rapide ale instalaţiei pentru înlocuirea piesei încălzite
pot conduce la variaţii importante ale tensiunii la barele de alimentare.
În analiza eficienţei energetice a procesului din instalaţiile de încălzire cu
acţiune directă trebuie să se includă şi pierderile suplimentare care apar în schema
de control a perturbaţiilor electromagnetice (nesimetrie, variaţii de tensiune)
determinate de funcţionarea instalaţiei.
În figura 10.9 este prezentat bilanţul energetic comparativ pentru încălzirea
unui produs (bară) în cuptor cu flacără (fig. 10.9 a)) şi prin procedee electrice (fig.
10.9 b)).
Analiza datelor din figura 10.9 pune în evidenţă faptul că, la încălzirea
electrică, realizarea unui randament energetic superior poate fi obţinută prin
creşterea randamentelor de producere a energiei electrice din combustibil.
Instalaţiile de încălzire cu acţiune indirectă cuprind o largă gamă de
echipamente care funcţionează cu randamente ridicate, productivitate mare, cu
reducerea importantă a poluării mediului ambiant şi care
asigură posibilitatea automatizării şi robotizării producţiei. A 3´230/400 V; 50 Hz
Cuptoarele electrice cu rezistoare cu încălzire B
indirectă au o largă utilizare în industria modernă. Ele C
există într-o mare varietate de tipuri constructive şi au o
gamă foarte diversă de aplicaţii. Aceste tipuri de cuptoare
pot fi utilizate pentru efectuarea de tratamente termice,
producerea la cald a unor materiale plastice, tratamentul S
termic al pieselor din sticlă, uscarea produselor ceramice, a C
lemnului, hârtiei etc.
În această categorie sunt incluse şi cuptoarele de
laborator, aparatele electrocasnice, precum şi numeroase
T
instalaţii de uscare din industria chimică şi alimentară. I
Realizarea elementelor rezistive de temperatură înaltă
poate conduce la dezvoltarea unor aplicaţii tehnologice de
temperaturi mari, cu randament ridicat. Pentru toate K1 K2
tipurile de cuptoare cu rezistenţă electrică, cu acţiune Figura 10.8  Insta-
indirectă, reglarea temperaturii în cuptor, astfel încât să laţie de încălzire
obţină valoarea optimă pentru prelucrare, are un rol directă.
important în obţinerea unor produse de calitate ridicată, în
condiţiile unui consum corespunzător de energie electrică.
Teoretic, instalaţiile de încălzire rezistivă nu determină perturbaţii electro-
magnetice în reţeaua electrică de alimentare. Practic însă operaţiile de control a
temperaturii în procesele de încălzire, răcire şi menţinere a temperaturii conduc la
perturbaţii sub formă de fluctuaţii de tensiune (reglare bipoziţională) sau armonice
(reglare cu circuite electronice).
15 Utilizarea raţională a energiei

De exemplu, în figura 10.10 [7] este prezentat cazul unei reglări bipoziţionale
a temperaturii, însoţită de apariţia fluctuaţiilor de tensiune (care poate produce
efect de flicker), la barele de alimentare. În figura 10.11 [7] este prezentată forma şi
spectrul de amplitudini a curentului electric în cazul controlului temperaturii unui
cuptor electric utilizând o schemă cu reglare asimetrică (fig. 10.11 b)) sau cu
reglare simetrică (fig. 10.11 c)).
Analiza curbelor din figura 10.11 b) pune în evidenţă faptul că, în cazul
reglării asimetrice, rezultă, atât un spectru important de armonice k, cât şi un
important defazaj între curba tensiunii şi componenta fundamentală a curentului
electric. Aceste două aspecte limitează utilizarea sistemului de reglare numai
pentru echipamente de încălzire cu puteri nominale relative mici (sub 10 kW). În
cazul reglării simetrice (fig. 10.11 c)), curba componentei fundamentale a
curentului electric este în fază cu tensiunea aplicată.
Utilizarea cuptoarelor cu rezistoare în procesele de tratare termică a semi-
fabricatelor, cu consumuri importante de energie electrică, impune analiza
aspectelor privind utilizarea eficientă a energiei. Încărcarea la capacitatea nominală
a cuptorului, reducerea pierderilor prin pereţi, precum şi recuperarea căldurii în
procesele de răcire sunt principalele mijloace privind utilizarea raţională a energiei
electrice.

Se constată că există încă posibilităţi practice de reducere a consumurilor

energetice în cazul încălzirii rezistive folosind:
Utilizarea raţională a energiei 16

 recuperarea căldurii în procesul de răcire a pieselor (camere de răcire în care

se introduc piesele care urmează a fi încălzite  camere cu flux dublu);
 reducerea pierderilor în cuptor (limitarea pierderilor prin părţile deschise ale
cuptorului, limitarea pierderilor prin acumulare de căldură în pereţi  utilizarea de
fibre ceramice pentru realizarea pereţilor  limitarea temperaturii mantalei
exterioare la 60  80°C);
 modificări în procesul tehnologic pentru limitarea intervalelor de
subîncărcare a cuptorului pe durata unui ciclu;
 reglarea temperaturii în funcţie de proces (se sigură limitarea pierderilor de
caldură şi calitatea produsului finit);
 sisteme de reglare a temperaturii (care însă pot determina importante
perturbaţii electromagnetice în reţeaua electrică de alimentare).
Remarcăm faptul că instalaţiile de limitare a perturbaţiilor electromagnetice
prezinta pierderi de energie şi deci trebuie luate în consideraţie la analiza eficienţei
energetice.
Încălzirea cu radiaţii infraroşii (RI) este o variantă a încălzirii indirecte cu
rezistoare la care căldura este transmisă prin radiaţii electromagnetice aparţinând
unor benzi de lungimi de undă precis determinate. Corpul iradiat absoarbe o parte a
radiaţiilor şi îşi ridică temperatura pe baza energiei acestora.

Încălzirea cu radiaţii infraroşii îşi găseşte utilizarea în procese care necesită

cantităţi precise de energie radiantă, de obicei cu lungimi de undă determinate şi
17 Utilizarea raţională a energiei

care pot fi direcţionate spre obiectul de încălzit, evitându-se astfel încălzirea aerului
sau a altor părţi din echipament. Avantajele acestui procedeu sunt:
 inerţie termică redusă şi viteză mare de creştere a temperaturii;
 randament ridicat, determinat, pe de o parte, de randamentul surselor de RI
iar, pe de altă parte, de modalitatea transmiterii energiei între sursă şi corp;
 posibilitatea obţinerii unor densităţi de putere ridicate şi, deci, a reducerii
duratei procesului de încălzire şi a pierderilor termice;
 productivitate ridicată;
 încălzire omogenă datorită penetrării RI (deşi aceasta este limitată la câteva
zecimi de mm);
 condiţii de curăţenie şi siguranţă a exploatării;
 reglarea temperaturii se poate face continuu şi precis, cu timpi morţi reduşi;
 instalaţii de încălzire relativ simple şi ieftine, permiţând modificări construc-
tive uşor de realizat.
Domeniile de utilizare şi consumurile energetice corespunzătoare sunt indicate
în tabelul 10.4 [8].
Utilizarea raţională a energiei 18

10.2.2.3 Încălzirea cu inducţie electromagnetică

Încălzirea în cuptoarele şi instalaţiile cu inducţie electromagnetică se bazează

pe pătrunderea câmpului electromagnetic în materialele conductoare aflate într-un
câmp magnetic variabil în timp. Curenţii electrici turbionari, determinaţi de
tensiunile electromotoare induse conduc la încălzirea acestuia prin efect Joule.
Lanţul transformărilor energetice care au loc într-o instalaţie de inducţie
electromagnetică este indicat în figura 10.12 [9]. Principalele tipuri de instalaţii de
încălzire prin inducţie electromagnetic sunt indicate în figura 10.13 [10].
19 Utilizarea raţională a energiei

Tabelul 10.4
Domeniile de utilizare a încălzirii şi uscării cu radiaţii infraroşii
Puterea specifică necesară [kWm2] sau consumul
Domeniul de utilizare
specific de energie electrică [kWhkg]
Uscarea suprafeţelor vopsite 5  15 kWm2
Uscarea hârtiei şi cartonului 3  20 kWm2
Uscarea materialelor textile 1,4  1,8 kWhkg, apă eliminată
Uscarea materialelor ceramice şi minerale 0,2  0,3 kWhkg
Uscarea miezurilor de turnătorie 0,1  0,25 kWhkg
Uscarea produselor agricole (furaje,
0,15  0,20 kWhkg
cereale, seminţe)
Uscarea legumelor şi fructelor 0,7  2 kWhkg
Uscarea făinii şi a pastelor făinoase 0,28  0,38 kWhkg
Uscarea pielăriei şi încălţămintei 0,7  1 kWhkg
Încălzirea cauciucului şi a materialelor
0,5  0,6 kWhkg
impregnate
Coacerea pâinii, biscuitilor 5  20 kWm2
Prăjirea cărnii  40 kWm2

Mărimea principală care caracterizează procesele de încălzire prin inducţie

electromagnetică este adâncimea de pătrundere  care se calculează cu relaţia:
2 1
  (10.1)
    f  
în care  = 2f este pulsaţia câmpului electric inductor,   permeabilitatea
magnetică a materialului procesat,   conductivitatea electrică a materialului.
Procesele de tratare termică utilizând inducţia electromagnetică asigură viteze
mari de încălzire care pot ajunge la 100 K/s, se realizează densităţi mari de putere
transferate prin suprafaţa piesei, cuprinse în mod obişnuit între 10 şi 30 MW/m2 .
Pentru cea mai mare parte a aplicaţiilor din domeniul 300  400 kHz, puterea
variază între 10 şi 50 kW. Frecvenţele mai joase, pentru adâncimi de tratare mai
mari, sunt asociate unor puteri de 40  300 kW. Topirea materialelor cu inducţie
electromagnetică se realizează în principal în cuptoare cu canal (figura 10.14 a)) şi
în cuptoare cu creuzet (figura 10.14 b)).
Randamentul electric al cuptorului de inducţie electromagnetică cu creuzet
este el = 0,5  0,8. Valorile mici corespund topirii materialelor cu conductivitate
electrică relativ mare (la topirea aluminiului el = 0,5  0,6), iar valorile ridicate
corespund topirii materialelor feroase cu conductivitate relativ mică (la topirea
oţelului rezultă el = 0,7  0,8).
Principalele caracteristici ale încălzirii prin inducţie electromagnetică sunt:
 căldura se dezvoltă în corpul care urmează a fi încălzit, obţinându-se un
transfer important de energie (> 1000 kW/m2) şi deci o viteză mare de încălzire;
 posibilitate de automatizare şi funcţionare în flux continuu;
Utilizarea raţională a energiei 20

 instalaţii relativ simple, fiind posibil lucrul în vid sau atmosferă controlată;
 se asigură condiţii bune de muncă, cu o poluare redusă a mediului ambiant.
21 Utilizarea raţională a energiei

Realizarea convertoarelor de frecvenţă cu semiconductoare, cu puteri până la

12 MW, la preţuri accesibile, a permis utilizarea acestora pentru alimentarea
cuptoarelor cu creuzet, funcţionând la medie frecvenţă, cu puteri mari şi având o
eficienţă ridicată.
Utilizarea convertoarelor statice pentru alimentarea cuptoarelor cu inducţie cu
creuzet determină economii de energie electrică de cca 12  20% faţă de alte tipuri
de surse. Folosirea căldurii reziduale a apei pentru răcirea inductorului în scopul
încălzirii încărcăturii care urmează a fi topită permite creşterea randamentului
întregului proces.
Randamentul cuptorului cu canal este relativ ridicat (60  95%, în funcţie de
tipul materialului şi procesului tehnologic).
Factorul de putere natural al cuptorului este de 0,2  0,7, ceea ce impune
utilizarea unor echipamente de compensare a puterii reactive. Bilanţul de energie,
tipic pentru un cuptor cu inducţie electromagnetică cu creuzet, este indicat în figura
10.15.

Randamentul termic al cuptorului depinde de tipul izolaţiei termice, precum şi

de temperatura materialului din cuptor şi are valori t = 0,8  0,85. În acest fel,
randamentul global al cuptorului cu creuzet este c = 0,4  0,68 [6].
Factorul de putere natural al cuptorului este de 0,04  0,4, ceea ce impune
utilizarea unor echipamente de compensare a puterii reactive.
Consumul specific al cuptoarelor cu creuzet depinde, în mare măsură de
capacitatea, cuptorului şi de tipul materialului procesat (tabelul 10.5). Pentru un
proces de procesare a oţelului, în figurile 10.16 şi 10.17 sunt indicate valori medii
ale consumurilor înregistrate de cuptoarele cu inducţie electromagnetică cu creuzet.
Funcţionarea instalaţiilor cu inducţie electromagnetică, în general cu
frecvenţe diferite de frecvenţa reţelei electrice, antrenează apariţia de perturbaţii
electromagnetice, în special sub formă de armonice şi interarmonice.
În cazul instalaţiilor alimentate la frecvenţa industrială pot să apară importante
perturbaţii sub formă de nesimetrie (echipamentele fiind în general conectate între
Utilizarea raţională a energiei 22

două faze), dar şi necesitatea controlului puterii reactive absorbite (instalaţiile de

acest tip pot avea un factor de putere sub 0,1).
Tabel 10.5
Caracteristici ale cuptoarelor cu inducţie electromagnetică
Materialul topit Capacitate, Putere, Consum specific de energie electrică,
t MW kWh/t
Joasă frecvenţă
Fontă, oţel 0,3  100 0,5  21 550  750
Metale uşoare 0,5  15 0,2  4
Metale grele
Medie frecvenţă
Fontă, oţel 0,25  30 0,3  16 600  2000
Metale uşoare 0,1  10 0,2  4 550  620
Metale grele 0,3  35 0,3  8

În figurile 10.18 şi, respectiv, 10.19 sunt indicate schemele obişnuite pentru
alimentarea instalaţiilor cu frecvenţă redusă (cicloconvertoare) şi pentru
alimentarea cu medie frecvenţă (convertoare de frecvenţă).
Utilizarea convertoarelor statice pentru alimentarea cuptoarelor cu inducţie cu
creuzet determină economii de energie electrică de 12  20% [8] faţă de alte tipuri
de surse. Frecvenţa de ieşire a convertorului se autoadaptează pe durata procesului
de încălzire astfel încât se elimină necesitatea variaţiei capacităţii bateriei de
compensare.

10.2.2.4 Încălzirea materialelor dielectrice

Procesarea materialelor dielectrice în câmpuri de înaltă frecvenţă are ca

element caracteristic faptul că degajarea de căldură apare chiar în interiorul
obiectului care urmează a fi încălzit.
Dezvoltarea căldurii într-un corp dielectric este determinată de două fenomene
diferite: încălzirea directă prin rezistenţă electrică, datorită curentului de conducţie
prin rezistenţa de izolaţie a obiectului, şi încălzirea asociată fenomenului de
histerezis dielectric şi polarizare electrică în câmpuri electrice variabile în timp.
În funcţie de ponderea fenomenului care stă la baza procesului de încălzire
sunt utilizate două procedee de încălzire a corpurilor dielectrice:
 încălzirea cu înaltă frecvenţă (capacitivă);
23 Utilizarea raţională a energiei

 încălzirea cu microunde.

Încălzirea capacitivă este specifică materialelor dielectrice cu un factor de

pierderi mai mare de 0,01  0,02 şi care trebuie încălzite uniform în întregul
volum, în acele situaţii în care alte metode nu satisfac condiţiile impuse de viteză
de încălzire şi uniformitate a temperaturii în produs.
Principalul avantaj al acestui sistem de încălzire constă în densităţi ridicate de
putere în material (300  5000 kW/m3 sau până la 100 kW/m 2 la încălzirea
materialelor plane) şi posibilitatea unei încălziri selective a corpurilor dielectrice.
Numeroase aplicaţii ale încălzirii cu înaltă frecvenţă a corpurilor dielectrice se
găsesc în industria textilă (un balot cu lână cu volum de 1,2  2 m3 şi masă de 150
 400 kg poate fi incălzit în 3 minute într-o instalaţie cu puterea nominală de 30
kW, cu un consum de 20  25 kWh); industria lemnului (uscarea uniformă a
lemnului pentru evita crăparea acestuia); industria alimentară (eliminarea a circa 80
kg apă/oră cu un consum de 1,2  1,4 kWh/kg apă evaporată); industria maselor
plastice; industria hârtiei (corectarea umidităţii la hârtia de calitate superioară) [7].
Deoarece temperaturile de lucru sunt relativ scăzute şi conductivitatea termică
a materialelor dielectrice este relativ mică, pierderile termice sunt reduse, iar
Utilizarea raţională a energiei 24

randamentul general al procesului este determinat, în mare măsură, de

randamentul, sursei de alimentare de înaltă tensiune şi de înaltă frecvenţă [8].
În figura 10.20 este indicat bilanţul energetic al unui proces de încălzire la
înaltă frecvenţă, iar din figura 10.21 poate fi estimată puterea necesară alimentării
acestor instalaţii.

Încălzirea prin intermediul microundelor (sau în foarte înaltă frecvenţă) este

datorată fenomenului de histerezis dielectric în câmpuri electrice variabile în timp,
care are ca efect transformarea energiei electromagnetice în căldură.
În principiu, un echipament de încălzire cu
microunde (fig. 10.22) are trei componente Magnetron Aplicator
principale: generatorul de microunde (magnetron Pi
sau klistron) care transformă energia electrică,
absorbită de la reţea, în energie de microunde;
ghidul de unde, pentru transferul eficient al AntenăGhid de undă
Material de
energiei electromagnetice de la antenă la locul încălzit
unde are loc transformarea în căldură; aplicatorul, Figura 10.22  Instalaţie cu
în care energia microundelor interacţionează cu microunde-schemă de principiu
materialul de procesat.
În general în ţările europene sunt autorizate benzile de 2450 MHz, 5800
MHz şi 22125 MHz. Ca urmare a costurilor ridicate şi a puterilor mai reduse ale
echipamentelor la 5800 MHz şi 22125 MHz, frecvenţa de 2450 MHz este cea mai
folosită.
O comparaţie între cele două tehnologii este indicată în tabelul 10.6. Utilizarea
frecvenţelor din domeniul radiofrecvenţă şi, respectiv, din domeniul microundelor
impun utilizarea unor surse de alimentare cu un pronunţat caracter neliniar, ceea ce
determină apariţia de perturbaţii sub formă de armonici în reţeaua electrică de
alimentare.
Principalele aplicaţii industriale actuale ale microundelor sunt decongelarea şi
prepararea cărnii, vulcanizarea cauciucurilor extrudate, preîncălzirea polimerilor şi
uscarea prin microunde şi vid a medicamentelor şi a produselor chimice fine.
25 Utilizarea raţională a energiei

Bilanţul energetic al unei instalaţii cu microunde este prezentată în figura

10.23. Datele din tabelul 10.7 pun în evidenţă avantajul utilizării tehnologiilor
moderne pentru realizarea unui anumit efect (lucru) util.
Tabel 10.6
Caracteristici ale încălzirii în înaltă frecvenţă şi în microunde
Nr. Încălzirea dielectrică cu Încălzirea cu
Caracteristica
crt. înaltă frecvenţă microunde
915 MHz ( = 32,8 cm)
13,56 MHz ( = 22,2 m)
2450 MHz ( =12,2 cm)
1 Frecvenţa 27,12 MHz ( =11,1 m)
5800 MHz (  = 5,2 cm)
40,68 MHz ( = 7,4 m)
22125 MHz (  =1,4 cm)
2 r şi tan trebuie să fie relativ mari pot fi de valori reduse
Fenomenul care vibraţia dipolilor sub
3 conducţia ionică
determină încălzirea acţiunea câmpului electric
4 Adâncimea de pătrundere mare mică sau medie
5 Dimensiunile produsului pot fi relativ mari mici sau medii
Forma geometrică a
6 regulată oarecare
produsului
De 1,5-2 ori mai mari ca în cazul
60% în sursa de alimentare,
instalaţiilor cu înaltă frecvenţă
7 Investiţii 40 % în instalaţia de
40 % în sursa de alimentare,
încălzire
60 % în instalaţia de încălzire
 magnetron 2.000  5.000 ore
8 Durata de viaţă a sursei 5.000  10.000 ore
 klystron 15.000 ore
 magnetron (2450 MHz) 10 kW
Puterea unitară în microunde
9 900 kW pe înaltă frecvenţă
maximă a sursei  klystron (2450 MHz) 50 kW
în microunde
Utilizarea raţională a energiei 26

Tabel 10.7
Comparaţie între diferite tehnologii de uscare pentru materiale dielectrice
Puterea Viteza de
Cantitatea de Spaţiul ocupat
Tehnologia de nominală a deplasare a
apă eliminată de echipament
uscare echipamentului, produsului
[kg/oră] [m2]
[kVA] [m/min]
Rezistenţă electrică
10 35 1,5 6,5
exterioară
Radiaţii infraroşii 18 38 1,65 0,45
Înaltă frecvenţă 7,2 38 1,65 1,5
Microunde 6 55 2,45 0,55

10.3 Tehnologii electrochimice

Utilizarea industrială a proceselor electrochimice a devenit posibilă odată cu

apariţia electronicii de putere şi a surselor statice de tensiune continuă de putere
ridicată. În procesele electrochimice din industria modernă consumul energetic
poate atinge 25  30% din energia electrică consumată [6].
Principalele domenii de utilizarea în industrie a proceselor electrochimice
sunt:
 depunerea de straturi (pelicule) metalice pe suprafaţa unor corpuri;
 producerea metalelor (extragerea şi rafinarea);
 prelucrarea dimensională;
27 Utilizarea raţională a energiei

 obţinerea oxigenului, hidrogenului, clorului, sodiului, florului, unor săruri

metalice şi nemetalice etc.;
 tratarea suprafeţelor (decapare, polizare, degresare etc.);
 sinteza electrochimică a unor substanţe organice şi anorganice;
 realizarea de surse chimice de tensiune continuă (elemente galvanice, acu-
mulatoare electrice).
Extragerea aluminiului prin electroliză este unul dintre marii consumatori de
energie electrică şi prezintă un interes deosebit efectele pe care le poate avea asupra
calităţii energiei electrice furnizată celorlalţi utilizatori din zonă. În principiu,
extragerea aluminiului este un proces de descompunere electrolitica a aluminei
(oxid de aluminiu Al2O3) obţinută, în cele mai multe cazuri, din bauxită, cu
depunerea aluminiului la catod şi eliminarea unor compuşi ai oxigenului cu
carbonul din electrozi.
Necesitatea unor tehnologii eficiente energetic caracterizate de consumurilor
specifice de energie electrică mici a condus la utilizarea de cuve electrolitice
parcurse de curenţi electrici intenşi. Tehnologiile actuale folosesc curenţi electrici
care ajung la valori de 300.000 A, fiind utilizate cuve paralelipipedice, cu lungime
de 9  12 m, lăţime de 3  4 m si o înălţime de 1  1,2 m, din oţel placat cu grafit
[8].
În scopul reducerii pierderilor de energie electrică în anozi, densitatea de curent
electric prin anodul din cărbune este limitată la valori sub 1 A/cm 2, astfel încât, în
mod obişnuit, fiecare baie cuprinde un şir dublu de anozi conectaţi în paralel.
Tensiunea la bornele electrolizorului este egală cu suma dintre tensiunea
teoretică de descompunere a soluţiei la temperatura de lucru (e = 1,65 V), căderea
de tensiune în electrolit (1,5 1,6 V) şi căderea de tensiune la electrozi, la contacte
şi în circuitul de alimentare (0,9  1,1 V). În acest fel, rezultă că tensiunea U la
bornele unui electrolizor este de 4,05  4,25 V, iar consumul real de energie Wr ,
pentru obţinerea unui kilogram de aluminiu se calculează cu relaţia:
U  Qt
Wr  (10.2)
CE  TE ,
în care Qt este sarcina teoretică necesară depunerii unei mase de 1 kg de aluminiu
(care, conform legii lui Faraday este Qt = 2979,74 Ah/kg).
Randamentul energetic al unui electrolizor EE [%] este:
W e  I  t  CE  TE
 EE  Wu 100  100 
t U  I t
(10.3)
e  CE  TE
  100 [%] ,
U
în care Wu este energia utilă, Wt  energia totală utilizată pentru obţinerea unei
cantităţi de aluminiu, CE  randamentul de masă (CE =0,82  0,92), TE 
randamentul în timp (TE  0,95), dterminat de apariţia efectului anodic.
Cu valorile indicate mai sus, rezultă randamentul energetic EE  31%.
Pentru obţinerea unei tone de aluminiu, în instalaţiile actuale de electroliză, se
consumă circa 15000 MWh energie electrică, 1,9  2,0 t alumină, 50  70 kg
criolit, 20  30 kg fluorid de aluminiu, 0,55  0,6 t de masă anodică şi alţi diferiţi
Utilizarea raţională a energiei 28

fondanţi. În instalaţiile actuale de extragere a aluminiului, consumul specific de

energie electrică poate fi redus până la 12,5 MWh/t [8].
În figura 10.24 este prezentat bilanţul de energie al unui electrolizor. Se
constată că o parte de energie (24,1%) este preluată prin reacţiile exoterme la
anozii din cărbune ai instalaţiei.
În analiza energetică a tehnologiilor actuale de producere a aluminiului, ca
mărime de referinţă se consideră energia electrică necesară obţinerii aluminiului în
procesul de electroliză. Pentru o analiză energetică completă este necesar însă a lua
în consideraţie, atât procesele anterioare, de producere a aluminei, cât şi procesele
ulterioare, de rafinare şi turnare a aluminiului.
Sursele de alimentare trebuie să asigure curentul electric necesar, în condiţiile
unei durate de funcţionare de peste 8000 de ore. Este necesară o fiabilitate ridicată
a componentelor instalaţiei de alimentare (transformatoare coborâtoare, redresoare,
sisteme de reglaj etc.) şi posibilitatea reglajului în limite largi a tensiunii de ieşire.
Pentru limitarea nivelului armonicilor sunt utilizate sisteme de redresare cu 12, 24,
48, 60 sau 72 pulsuri.
În afara aluminiului, procesele de electroliză sunt utilizate şi pentru producerea
hidrogenului, oxigenului, clorului, nichelului, cuprului rafinat, magneziului,
titanului, plumbului, zincului. În tabelul 10.8 sunt indicate consumurile energetice
pentru electroliza diferitelor produse.
Principalele direcţii privind reducerea consumurilor specifice de energie
electrică în instalaţiile actuale de producere a aluminiului sunt:
 creşterea intensităţii curentului în circuitul tehnologic peste 300 kA;
 creşterea randamentului de curent CE până la circa 0,96;
 reducerea tensiunii la borne le electrolizorului până la 3,8 V.
29 Utilizarea raţională a energiei

10.4 Tehnologii speciale

Tehnologiile electrice speciale se referă la un grup de procese în care energia
electrică participă nemijlocit şi se transformă în alte forme de energie, la locul
realizării procesului tehnologic. Fenomenele fizice care stau la baza acestor
procese sunt cele care apar la trecerea curentului electric prin metale, materiale
dielectrice şi semiconductoare, gaze şi lichide.
Prin folosirea proceselor electrotehnologice se pot obţine produse metalice şi
nemetalice, cu forme şi dimensiuni comandate, pot fi realizate procese de tăiere şi
de sudare a materialelor, schimbarea proprie-tăţilor fizico-mecanice a suprafeţei
pieselor etc.
Principalele tehnologii cuprinse în această categorie sunt indicate în figura
10.24 [8].

Tabel 10.8
Caracteristici ale proceselor de electroliză pentru obtinerea unor materiale
Utilizarea raţională a energiei 30

Temperatura de Tensiunea la Consum specific de

Material Electrolit procesare bornele băii energie electrică
C V kWh/kg
Ca CaCl2 800 20  30 45
Li LiCl + KCl 420  430 6 28  30
Mg MgCl2 670  730 5  6 14  16
Na NaCl + CaCl2 570  590 6  7 10  11
Cl 1,8  2,2
Ti 24  26
Pb 0,115
Zn ZnSO4 + H2SO4 35…40 3,5
Ni 4,0
Cu (rafinare) CuSO4 + H2SO4 60 0,3  0,35 0,2  0,38
O si H
pentru 1 m3 de H si
(se procesează
0,5 m3 de O; 5,5 kWh
împreună)

Obţinerea parametrilor optimi ai procesului electric necesită a calitate ridicată a

energiei electrice. În acelaşi timp, cele mai multe dintre echipamentele destinate
tehnologiilor electrice, în principal datorită circuitelor de reglare şi adaptare
31 Utilizarea raţională a energiei

optimală la procese, determină perturbaţii electromagnetice (deformarea curbelor

curentului electric şi a ale tensiunilor de alimentare, factor de putere redus, goluri
de tensiune, nesimetrii, flicker). Limitarea acestor perturbaţii, pentru a nu afecta
calitatea energiei electrice furnizată altor consumatori impune prezenţa unor
echipamente specializate. În analiza energetică a procesului electric este necesar a
lua în consideraţie şi pierderile determinate de prezenţa acestor echipamente.

10.5 Tracţiune electrică

Tracţiunea electrică prezintă o deosebită importanţă în cadrul economiei
actuale, asigurând transportul persoanelor şi bunurilor în mod sigur, rapid, ieftin şi
cu consum redus de energie electrică.
Tracţiunea electrică prezintă o deosebită importanţă în cadrul economiei
actuale, asigurând transportul persoanelor şi bunurilor în mod sigur, rapid, ieftin şi
cu consum redus de energie electrică [11, 12].
Caracteristicile sistemelor de tracţiune electrică depind în mare măsură de
funcţiile îndeplinite:
 interurbană;
 urbană;
 suburbană;
 industrială.
În funcţie de schema electrică şi de dotarea tehnică, vehiculele electrice
interurbane (de tipul A) sunt de 5 clase (tabelul 10.9). Utilizarea motorului trifazat
asincron, alimentat de la un convertor de frecvenţă (clasa A5), ca motor de
tracţiune, asigură cele mai bune performanţe funcţionale şi energetice, prin reglarea
fără pierderi a vitezei de mers şi posibilitatea recuperării energiei de frânare.
Tensiunea la firul de cale FC, care determină distanţa dintre staţiile electrice
de alimentare succesive, este limitată la 25  30 kV pentru a nu depăşi valorile
acceptate ale câmpului electric pentru persoane. În cazul tracţiunii urbane (tramvai,
troleibus, metrou) este generalizată utilizarea tensiunii continue la firul de cale. Din
motive de protecţie a personalului, tensiunea la firul de cale se limitează, în mod
obişnuit, la 800 V. Din punctul de vedere al schemei electrice şi dotării tehnice,
sunt utilizate trei clase de vehicule electrice (tabelul 10.10).
Schema de tipul B3, specifică tracţiunii electrice moderne, permite reglarea
vitezei de mers prin modificarea, fără pierderi, a frecvenţei de alimentare a
motorului asincron realizând astfel o economie de energie de circa 30% faţă de
schema B1 (încă larg utilizată în ţara noastră) în care energia de reglaj este disipată
în rezistorul R.
Se consideră că în domeniul tracţiunii electrice (tracţiune feroviară, tramvai,
troleibuz, metrou) există, în prezent soluţii, pentru reducerea consumului de
energie electrică cu peste 30% . Soluţiile moderne care utilizează motoare
asincrone alimentate cu tensiune de frecvenţă variabilă asigură adaptarea
consumului de energie electrică la proces, cu evitarea pierderilor în procesele de
reglare. În cazul tracţiunii feroviare, pe traseele denivelate şi în cazul metroului,
recuperarea energiei de frânare asigură reducerea pe ansamblu a necesarului de
Utilizarea raţională a energiei 32

energie electrică. Aceasta presupune organizarea traficului în aşa fel încât un

vehicul care frânează să transfere energie sa unui alt vehicul în plină sarcină.

10.6 Reglarea debitului

O importantă cantitate de energie electrică este utilizată în industrie pentru

pompare şi ventilatoare. În mod obişnuit apare necesară reglarea debitului pentru a
se adapta la necesităţile procesului. Soluţiile moderne de acţionare electrică
utilizează motorul asincron alimentat de la un convertor de frecvenţă. Este posibilă
astfel reglarea vitezei de rotaţie a motorului asincron în funcţie de proces,
asigurând desfăşurarea optimă a acestuia şi eficienţă energetică ridicată [13,14].

Tabelul 10.9
Sisteme de tracţiune interurbană
Clasa A1 A2 A3 A4 A5
Mod de cu redresor cu redresor cu convertor de
direct direct
alimentare necomendat comandat frecvenţă
Tensiunea 3
nominală, (tensiune 11  15 11  25 11  30 11  30
kV continuă)
Frecvenţa
nominală,  16 2/3 (20) 50 (60) 50 (60) 50 (60)
Hz

FC

FC 3 kV
FC 25 kV FC 25 kV
FC 15 kV
Schema de
principiu
M
=
M
=
1 1
~ ~ M M M M
= = = =
Forma
tensiunii la 3
bornele ~
3
motorului u u u
u
u

t t t t
t Tabelul 10.10.
Tracţiunea urbană
Clasa B1 B2 B3
33 Utilizarea raţională a energiei

Mod de cu variator de tensiune

direct cu convertor de frecvenţă
alimentare continuă (chopper)

FC (0,5  3) kV FC (0,5  3) kV FC (0,5  3) kV

Schema de
principiu M M
= =
M M
= =
3~

Forma
tensiunii la
bornele u u
u
motorului

Economii importante de energie electrică în procesele de acţionare rezultă,t în

t t
special, în cazul acţionării sistemelor cu încărcare variabilă.
În figura 10.26 este prezentat cazul obişnuit al acţionării unei pompe cu debit
variabil. Soluţia din figura 10.26 a) necesită reglarea debitului cu ajutorul vanei r
asigurând astfel o sarcină suplimentară hr. Soluţia din figura 10.26 b) asigură
reglarea debitului prin reglarea vitezei de rotaţie a motorului de antrenare.
Se consideră că iniţial debitul necesar era Qn , iar sistemul funcţionează în punctul
A, la intersecţia caracteristicii de sarcină a pompei H(Q) cu caracteristica de
sarcină a conductei Hc(Q). Modificarea debitului până la valoarea Q2 poate fi
realizată prin modificarea poziţiei ventilului r, introducând astfel o sarcină
suplimentară hr (funcţionare în punctul B) sau prin modificarea vitezei de rotaţie a
motorului de antrenare (funcţionare în punctul C). Înăltimea hr corespunde energiei
ce poate fi economisită prin utilizarea schemei din figura 10.25 b).
Tehnologia de reglare a debitului fluidelor prin modificarea vitezei de rotaţie a
pompelor sau ventilatoarelor este una dintre cele mai eficiente soluţii în industrie,
cu o durată de recuperare a investiţiei, în general, sub 2 ani [7]. În funcţie de
profilul de sarcină al maşinii de lucru, sistemul de acţionare cu motor asincron
alimentat de la un convertor de frecvenţă determină reducerea consumului de
energie electrică cu până la 50% .
Numărul mare de pompe şi ventilatoare din industrie precum şi încărcarea
variabilă a acestora face ca soluţia cu alimentare adaptivă să aibă o eficienţă dintre
cele mai ridicate.
Progresele tehnologice determină ca practic în fiecare zonă din activitatea
industriială să existe soluţii noi, eficiente de utilizare a energiei electrice.
Utilizarea raţională a energiei 34

10.7 Utilizarea energiilor regenerabile

Utilizarea largă a surselor de energie regenerabilă este puternic încurajată de
Uniunea Europeană, în special, în vederea reducerii poluării mediului ambiant.
Astfel, se consideră că orice kWh produs prin utilizarea surselor regenerabile
permite evitarea corespunzătoare a poluării mediului ambiant. Deşi în prezent,
energia electrică generată de aceste surse este mai scumpă decât cea obţinută prin
metode clasice, studiile privind ameliorarea performanţelor acestora şi rezolvarea
problemelor create de prezenţa acestor surse în sistemul electroenergetic vor
conduce la asigurarea competitivităţii şi creşterea ponderii acestora în balanţa de
energie a Europei.

10.7.1 Surse eoliene

Sunt caracterizate în special prin variabilitatea energiei produse, ceea ce

impune existenţa unor surse de rezervă din categoria celor clasice, de aceeaşi
35 Utilizarea raţională a energiei

putere cu sursele eoliene, pentru a le înlocui în cazul în care nu există sursa de

antrenare (vânt). Avantajul principal constă în faptul că pe durata de funcţionare
energia produsă nu determină poluarea mediului ambiant. Plasarea instalaţiilor
eoliene în zone în care prezenţa acestora are un impact redus, în zone caracterizate
de energie eoliană suficientă şi dezvoltarea sistemelor de stocare vor permite
creşterea ponderii instalaţiilor eoliene în balanţa de energie şi limitarea problemelor
legate de prezenţa acestora în reţeaua electrică.

10.7.2 Surse fotoelectrice

Pot fi utilizate eficient numai în prezenţa unor sisteme de stocare a energiei.

Având un efect redus asupra mediului ambiant pot reprezenta o soluţie de viitor
pentru producerea de energie electrică. În prezent sunt în curs studii pentru
creşterea randamentului celulelor fotoelectrice. Randamentele actuale de 12  15%
necesită suprafeţe mari pentru amplasarea panourilor fotoelectrice (radianţa la
suprafaţă solului este de circa 1000 W/m 2, ceea ce permite obţinerea a circa 120
W/m2 panou fotoelectric).
Costurile privind producerea de energie electrică sunt foarte ridicate, dar odată
cu creşterea randamentului transformării directe a energiei solare în energie
electrică şi a îmbunătăţirii sistemelor de stocare a energiei, sistemele utilizând
energia solară pot să aibă un rol important la reducerea poluării mediului ambiant.

10.7.3 Surse hidroelectrice de mică putere

Au o eficienţă ridicată şi, în măsura în care terenul permite, este încurajată

realizarea acestora. Desigur că este necesară analiza complexă a încadrării acestor
centrale de mică putere în mediul ambiant. Au un rol important în evitarea poluării
mediului ambiant de către centralele electrice clasice.

10.7.4 Producerea distribuită a energiei electrice utilizând

surse locale de energie

Are un rol important în utilizarea raţională a surselor locale de energie şi deci

reducerea presiunilor privind necesarul de purtători clasici de energie (în special
petrol şi gaze). Multe dintre soluţiile actuale folosesc gaz natural drept combustibil
şi prin plasarea lor în apropierea locului de consum şi prin randamentele ridicate
pot avea un aport important al reducerea pierderilor de transfer a energiei electrice
până la locul de consum, în cazul unei soluţii clasice, precum şi reducerea
consumului de combustibil datorită randamentelor ridicate.

10.8 Concluzii

Preocuparea pentru utilizarea raţională a energiei va asigura atât creşterea

cantităţii de bunuri şi servicii la dispoziţie, dar şi o dezvoltare durabilă a societăţii.
Pentru Europa va însemna şi creşterea securităţii energetice prin limitarea
dependenţei de resursele din afară. Fiecare MJ neutilizat (numit Negajoule) prin
Utilizarea raţională a energiei 36

utilizarea raţională a energiei reprezintă contribuţia utilizatorilor la reducerea

poluării mediului ambiant şi asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea durabilă a
societăţii
Conform prognozei Comisiei Europene pentru Energie şi Transport [7], până
în anul 2030 consumul de energie electrică în Europa va creşte cu circa 60% , dar
emisiile de CO2 vor creşte doar cu 13,7% , în special datorită măsurilor privind
utilizarea raţională a energiei. Prin disponibilizarea energiei care este economisită
se va realiza o sursă energetică suplimentară.
Una dintre soluţiile cel mai eficiente pentru utilizarea raţională a energiei
constă în promovarea tehnologiilor moderne în industrie. Eficienţa acestora este
determnată însă de rezolvarea unor probleme specifice acestora:
• pot determina importante perturbaţii electromagnetice în reţeaua electrică
de alimentare;
• sunt, de obicei, prevăzute cu instalaţii de limitare a efectelor perturbatoare;
• necesită o calitate ridicată a energiei electrice;
• necesită scheme fiabile de alimentare cu energie electrică.
În România, în prezent există mari posibilităţi de reducere a consumurilor
energetice, ceea ce este observabil şi în valorile ridicate ale intensităţii energiei
electrice [15]. De cele mai multe ori, informarea şi conştientizarea specialiştilor are
un rol important în determinarea factorilor de decizie pentru efectuarea investiţiilor
necesare creşterii eficienţei energetice.
Preocuparea pentru mediul ambiant şi pentru utilizarea eficientă a resurselor
astfel încât să beneficieze şi generaţiile viitoare, reprezintă elementul definitoriu în
analiza problemelor legate de utilizarea raţională a energiei.
37 Utilizarea raţională a energiei

Bibliografie
[1] *** Action Plan for Energy Efficiency: Realising the Potential, Communication from the
Commission, Commission of the European Communities, Brussels, COM(2006)545 final.
[2] Gadola Şt. ş.a., Eficienţa energetică în iluminat, Energobit, Cluj-Napoca, 2005.
[3] Ton M. ş.a., LED Lighting Technologies and Potential for Near-Term Applications, Ecos
Consulting, Portland, Oregon, 2003.
[4] *** Guide to the lighting of urban areas, Technical Report, CIE 136 – 2000.
[5] Zhang L., Mitigation of EAF Induced Problems, PSCE 2006, Atlanta, Rap. 0001448.
[6] Metaxas A.C., Foundations of Electroheat, John Wiley & Sons, Chichester, New York, 1996.
[7] Golovanov N., Şora I., Electrotermie şi electrotehnologii, vol. I  Electrotermie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1997.
[8] Rudolf M., Schaefer H., Elektrothermische Verfahren  Grundlagen, Tehnologien, Anwendungen,
Springer Verlag, Berlin 1989.
9 Davies E.J.,Simpson P. Induction Heating Handbook, McGrow Hill Book Co UK 1979.
[10] Falotă H., Electrotermii şi Electrotehnologii industriale, vol I şi vol. II, Editura Universităţii
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2002.
[11] *** Electricity for more efficiency, Electric technologies and their energy savings potential,
Union of the Electricity Industry-EURELECTRIC, 2005, www.uie.org
[12] *** Doing more with less, Green Paper on energy efficiency; European Commission,
Directorate-General for Energy and Transport, 2005,
http://europa.eu.int/comm/energy/efficiency/index_en.htm
[13] Leca A., Muşatescu V., Managementul energiei, Editura AGIR, Bucureşti, 2006.
[14] Brauner G., Fuerlinger S., Haidvogl H., Potential for the efficiency improvement in the private
sector, CIRED 2007, Raport 0834.
[15] Rugină V., Intensitatea energetică a industriei Româneşti„Mesagerul Energetic” anul V, nr.44,
iunie 2005.
Utilizarea raţională a energiei 38

Cuprins

10. Utilizarea raţională a energiei

10.1 Consideraţii generale
10.2 Tehnologii eficiente de utilizare a energiei electrice
10.2.1 Iluminat electric
10.2.2 Electrotermie
10.2.2.1 Cuptoare cu arc electric
10.2.2.2 Încălzire cu rezistoare
10.2.2.3 Încălzirea cu inducţie electromagnetică
10.2.2.4 Încălzirea materialelor dielectrice
10.3 Tehnologii electrochimice
10.4 Tehnologii speciale
10.5 Tracţiune electrică
10.6 Reglarea debitului
10.7 Utilizarea energiilor regenerabile
10.7.1 Surse eoliene
10.7.2 Surse fotoelectrice
10.7.3 Surse hidroelectrice de mică putere
10.7.4 Producerea distribuită a energiei electrice utilizând
surse locale de energie
10.8 Concluzii